Covorul moldovenesc, în dificultate - Akademos
Covorul moldovenesc, în dificultate - Akademos Covorul moldovenesc, în dificultate - Akademos
Akademosa fost dezvoltarea producerii covoarelor industrialeflauşate care, după mărimea lor, se ajustează penecesităţile populaţiei rurale, după preţ s-au dovedit afi mai ieftine şi după decor – pe placul cumpărătorilor.Nu s-a mai gândit nimeni că, dezvoltând o ramurăde textile industriale după cataloage străine, avândcomenzi mari din străinătate şi oferta pieţei localela preţ de 2-3 mii lei covorul, confecţionat în doar2,5 ore, distrugem un gen de artă tradiţională carene reprezintă din punct de vedere etnic. Astfel,preţul de cost al unui metru pătrat de covor produsla întreprinderea „Floare-Carpet” ajunge în medie la300 lei, pe când al unui metru pătrat de covor netedmanual este în medie de 1100 lei.Confecţionarea unui covor manual presupuneun şir de procedee tehnice de pregătire a materieiprime (spălare, scărmănare, toarcere, măsurare pe„râşchitor”, vopsire, depănare, facere de ţăji sau„mătcăluţe”, urzire, alesul „fir cu fir” sau „milimetrucu milimetru”, finisare ş.a. Dacă un covor are 2 mlăţime pe 3 m lungime, la care aleg 3 femei, iarcea de a patra pregăteşte bucatele de 3 ori pe zi şiîn plus „citeşte” desenul de pe schiţă după fiecare„scăritură”, în acest caz fiecare femeie reuşeşteîntr-o zi să aleagă – să creeze ţesătura „în dreptulei” – cu lungimea de 60-70 cm şi cu înălţimea de10 cm, egală ca suprafaţă cu 6-7 dm 2 , lucrând „dedimineaţă devreme până seara, când se întunecăafară”. Prin urmare, un covor ales manual de 2x3 m(6 m 2 ) se confecţionează de 4 femei pe parcursul a37-40 zile lucrătoare (total 160 zile/femei), iar preţulunui covor ajunge la 7-8 mii lei. Dar ca să lucrezeo singură femeie la covor este foarte greu, practicimposibil din cauza lăţimii mari şi necesităţii de ase permuta permanent. Astfel de formă de lucru lacovor s-a înregistrat în cazuri foarte rare. Iar dacăse mai ia în calcul că toate operaţiile de pregătire,până la „alesul covorului”, le făcea o singură femeie– gospodina casei, apoi rezultă că la un covor cumărimea medie de 6-7 m 2 şi având greutatea de 14-16 kg lână se lucrează un an sau chiar doi ani dezile.Calculele făcute şi preţul de cost dublat şitriplat în funcţie de complexitatea desenului pare aîndreptăţi renunţarea la o muncă atât de grea cumeste „alesul covoarelor” şi procurarea covoarelorgata făcute. Există însă un prag psihologiccare a marcat trecerea de la tradiţia naţionalămoldovenească (altfel spus, trădarea ei) la altastrăină, industrializată şi ieftină, care a început săîndestuleze necesităţile funcţionale, dar şi celeceremoniale ale populaţiei. Mai mult decât atât,pentru început, acestor covoare industrializate li secrease în popor o „imagine” de ceva deosebit şi căutat,fiind numite „covoare persane”, după caracteruldesenului şi a facturii pufoase pe o singură faţă.Întreprinderea „Floare-Carpet” avea şi o filialăa covorului neted moldovenesc. Însă, sub presiuneapieţei şi din raţiuni economice, aceasta nu aizbutit să valorifice sub aspect tehnologic tradiţiilecovorului, scoarţei, chilimului şi altor piesetradiţionale alese neted. S-a putut realiza grupalăicerelor vrâstate, lăicerelor cu vrâste şi alesături,la care se utiliza lucrul manual îmbinat cu celautomatizat, dar adevărata scoarţă, covor, război aurămas nevalorificate industrial. Numai unele „piesede autor”, „de expoziţie” ale artiştilor plastici, carelucrau la întreprindere şi cunoşteau puţin fondulde aur şi legile dezvoltării covorului moldovenescs-au dovedit a fi nişte mostre bune, dar realizate totmanual şi nu industrial.O altă cauză a reducerii confecţionării covoarelormanuale moldoveneşti este însăşi tehnica lorcomplicată care reprezintă un sistem de cunoştinţeale diferitelor procese responsabile. A contat şidurata mare de timp, de la procesele iniţiale pânăla cele finale. În instituţiile de stat profesionale artaţesutului şi arta alesului nu era promovată, cu excep-Covor Podnosul mare, chenar căpşuna,sec. XXRăzboi Podnosul cu lăcrămioare, chenar maciisec. XX114 - nr. 4(23), decembrie 2011
Etnologieţia unei şcoli de instruire profesională în tehnologiaţesutului din Criuleni, despre care puţin se cunoaşte.În instituţiile de arte plastice se practică cu precăderetapiseria profesională, goblenul. Absolvenţii acestorinstituţii rareori cunosc ornamentica tradiţională şitehnicile alesului covoarelor netede, cu găurele,miţoase etc.Universitatea Tehnică din Moldova are Facultateade industrie uşoară, care ar trebui, în mod firesc,să pregătească cadre în arta ţesutului şi covoristiciica ramuri de bază ale producţiei uşoare locale. Darîn instituţie nu există un laborator experimentalelementar şi arta ţesăturilor manuale nici nu sestudiază. Studierea ţesăturilor se face aici în bazacelor industriale şi străine. Lipsa unei coordonăridintre producătorii de materie primă, sistemul depregătire a cadrelor, asigurarea cu locuri de muncă,dezvoltarea ramurii de textile populare, îndeosebide covoare netede a văduvit industria uşoară de undomeniu reprezentativ al culturii naţionale.Se ştie că genurile artei populare stau la bazaeducaţiei tehnologice în şcolile generale şi speciale.Însă în învăţământul mediu de cultură generalădomeniile de confecţionare a ţesăturilor, alesulcovorului au fost neglijate din motive inadmisibile(lipsa materiei prime, a uneltelor de ales covoraşe,necunoaşterea regulilor elementare ale proceseloriniţiale de pornire a lucrărilor). În anul 2000, s-arecurs la aprobarea curiculumului pentru disciplinaeducaţia tehnologică, în cadrul căruia a fost aprobatăarta covorului, arta textilelor, iar în ultimii doi aniacestea din nou se pretinde a fi scoase din program,fiindcă nu dispun de cele necesare pentru a iniţialucrările la ţesutul unui covoraş din fire de lână.În ajutorul profesorilor, specialiştii pedagogi,psihologi şi etnografi au elaborat şi manualele deeducaţie tehnologică, iar arta alesului de covoarea fost inclusă în planul de învăţământ al şcolilorspeciale şi celor generale. După cum s-a argumentat,covoristica a fost unul dintre cele mai răspânditedomenii ale artei populare, covoarele au formatcaracterul etnic al împodobirii locuinţei, sărbătorilor,fiind şi component al zestrei copiilor. Manualelecuprind indicaţii practice şi ilustraţii cu privirela procedeele de lucru, crearea diferitor facturi,sunt date motive reprezentative ale ornamenticiipopulare.Însă procesul de revenire la tradiţiile covoristiciipopulare foarte greu prinde rădăcini. Mai întâi, mulţiprofesori de educaţie tehnologică nu au pregătirearespectivă. Paradoxal, dar în clasele primare ani larând copiii sunt învăţaţi să pregătească un covoraşdin panglici de hârtie colorată, care-i cu mult maigreu de confecţionat decât un covoraş din fire delână sau panglici din ţesătură deşeuri. Din acestpunct de vedere, în ce priveşte lucrul creativ alcopiilor şi deprinderea ţesutului artistic pe un stativmic, experienţa unor grădiniţe pare mai reuşită decâtcea a şcolilor generale.Nu în ultimul rând, ar trebui să menţionăm căpierderea valorilor naţionale, inclusiv reducereaalesului de covoare, în multe sate este motivată prinfaptul că meşteriţele populare nu au avut la îndemânămodele publicate, cărţi-albume cu ornamente, cuizvoade, nu sunt meşteri care să confecţioneze uneltede ţesut, femei specializate în năvădirea şi urzireapieselor textile. Numeroase cauze au adus la trecereaîn anonimat a tehnicilor de ţesut şi de ales covoare,tehnici care ne-au îmbrăcat pe noi şi ne-au împodobitcasa, ne-au promovat măiestria în lume.Problemele dezvoltării şi renaşterii valorilornaţionale, mai ales a domeniilor culturii materiale,nu figurează pe agenda instituţiilor de stat, înprogramele şi planurile naţionale, în cercetareaştiinţifică fundamental-aplicativă a etnografieimoldoveneşti. Dacă nu vom conştientiza pierderileaduse de indiferenţa noastră faţă de valorile materialeşi spirituale, destrămarea patrimoniului culturiiCovor Macii, sec. XXCovor Podnos, cu margine potcoava,sec. XXnr. 4(23), decembrie 2011 - 115
- Page 1: COVORULMOLDOVENESC,ÎN DIFICULTATED
- Page 5 and 6: Etnologiese alegeau pe covoare mono
- Page 7: Etnologietradiţiile comunităţii.
Etnologieţia unei şcoli de instruire profesională în tehnologiaţesutului din Criuleni, despre care puţin se cunoaşte.În instituţiile de arte plastice se practică cu precăderetapiseria profesională, goblenul. Absolvenţii acestorinstituţii rareori cunosc ornamentica tradiţională şitehnicile alesului covoarelor netede, cu găurele,miţoase etc.Universitatea Tehnică din Moldova are Facultateade industrie uşoară, care ar trebui, în mod firesc,să pregătească cadre în arta ţesutului şi covoristiciica ramuri de bază ale producţiei uşoare locale. Darîn instituţie nu există un laborator experimentalelementar şi arta ţesăturilor manuale nici nu sestudiază. Studierea ţesăturilor se face aici în bazacelor industriale şi străine. Lipsa unei coordonăridintre producătorii de materie primă, sistemul depregătire a cadrelor, asigurarea cu locuri de muncă,dezvoltarea ramurii de textile populare, îndeosebide covoare netede a văduvit industria uşoară de undomeniu reprezentativ al culturii naţionale.Se ştie că genurile artei populare stau la bazaeducaţiei tehnologice în şcolile generale şi speciale.Însă în învăţământul mediu de cultură generalădomeniile de confecţionare a ţesăturilor, alesulcovorului au fost neglijate din motive inadmisibile(lipsa materiei prime, a uneltelor de ales covoraşe,necunoaşterea regulilor elementare ale proceseloriniţiale de pornire a lucrărilor). În anul 2000, s-arecurs la aprobarea curiculumului pentru disciplinaeducaţia tehnologică, în cadrul căruia a fost aprobatăarta covorului, arta textilelor, iar în ultimii doi aniacestea din nou se pretinde a fi scoase din program,fiindcă nu dispun de cele necesare pentru a iniţialucrările la ţesutul unui covoraş din fire de lână.În ajutorul profesorilor, specialiştii pedagogi,psihologi şi etnografi au elaborat şi manualele deeducaţie tehnologică, iar arta alesului de covoarea fost inclusă în planul de învăţământ al şcolilorspeciale şi celor generale. După cum s-a argumentat,covoristica a fost unul dintre cele mai răspânditedomenii ale artei populare, covoarele au formatcaracterul etnic al împodobirii locuinţei, sărbătorilor,fiind şi component al zestrei copiilor. Manualelecuprind indicaţii practice şi ilustraţii cu privirela procedeele de lucru, crearea diferitor facturi,sunt date motive reprezentative ale ornamenticiipopulare.Însă procesul de revenire la tradiţiile covoristiciipopulare foarte greu prinde rădăcini. Mai întâi, mulţiprofesori de educaţie tehnologică nu au pregătirearespectivă. Paradoxal, dar în clasele primare ani larând copiii sunt învăţaţi să pregătească un covoraşdin panglici de hârtie colorată, care-i cu mult maigreu de confecţionat decât un covoraş din fire delână sau panglici din ţesătură deşeuri. Din acestpunct de vedere, în ce priveşte lucrul creativ alcopiilor şi deprinderea ţesutului artistic pe un stativmic, experienţa unor grădiniţe pare mai reuşită decâtcea a şcolilor generale.Nu în ultimul rând, ar trebui să menţionăm căpierderea valorilor naţionale, inclusiv reducereaalesului de covoare, în multe sate este motivată prinfaptul că meşteriţele populare nu au avut la îndemânămodele publicate, cărţi-albume cu ornamente, cuizvoade, nu sunt meşteri care să confecţioneze uneltede ţesut, femei specializate în năvădirea şi urzireapieselor textile. Numeroase cauze au adus la trecereaîn anonimat a tehnicilor de ţesut şi de ales covoare,tehnici care ne-au îmbrăcat pe noi şi ne-au împodobitcasa, ne-au promovat măiestria în lume.Problemele dezvoltării şi renaşterii valorilornaţionale, mai ales a domeniilor culturii materiale,nu figurează pe agenda instituţiilor de stat, înprogramele şi planurile naţionale, în cercetareaştiinţifică fundamental-aplicativă a etnografieimoldoveneşti. Dacă nu vom conştientiza pierderileaduse de indiferenţa noastră faţă de valorile materialeşi spirituale, destrămarea patrimoniului culturiiCovor Macii, sec. XXCovor Podnos, cu margine potcoava,sec. XXnr. 4(23), decembrie 2011 - 115
Change language