Covorul moldovenesc, în dificultate - Akademos

Akademosa fost dezvoltarea producerii covoarelor industrialeflauşate care, după mărimea lor, se ajustează penecesităţile populaţiei rurale, după preţ s-au dovedit afi mai ieftine şi după decor – pe placul cumpărătorilor.Nu s-a mai gândit nimeni că, dezvoltând o ramurăde textile industriale după cataloage străine, avândcomenzi mari din străinătate şi oferta pieţei localela preţ de 2-3 mii lei covorul, confecţionat în doar2,5 ore, distrugem un gen de artă tradiţională carene reprezintă din punct de vedere etnic. Astfel,preţul de cost al unui metru pătrat de covor produsla întreprinderea „Floare-Carpet” ajunge în medie la300 lei, pe când al unui metru pătrat de covor netedmanual este în medie de 1100 lei.Confecţionarea unui covor manual presupuneun şir de procedee tehnice de pregătire a materieiprime (spălare, scărmănare, toarcere, măsurare pe„râşchitor”, vopsire, depănare, facere de ţăji sau„mătcăluţe”, urzire, alesul „fir cu fir” sau „milimetrucu milimetru”, finisare ş.a. Dacă un covor are 2 mlăţime pe 3 m lungime, la care aleg 3 femei, iarcea de a patra pregăteşte bucatele de 3 ori pe zi şiîn plus „citeşte” desenul de pe schiţă după fiecare„scăritură”, în acest caz fiecare femeie reuşeşteîntr-o zi să aleagă – să creeze ţesătura „în dreptulei” – cu lungimea de 60-70 cm şi cu înălţimea de10 cm, egală ca suprafaţă cu 6-7 dm 2 , lucrând „dedimineaţă devreme până seara, când se întunecăafară”. Prin urmare, un covor ales manual de 2x3 m(6 m 2 ) se confecţionează de 4 femei pe parcursul a37-40 zile lucrătoare (total 160 zile/femei), iar preţulunui covor ajunge la 7-8 mii lei. Dar ca să lucrezeo singură femeie la covor este foarte greu, practicimposibil din cauza lăţimii mari şi necesităţii de ase permuta permanent. Astfel de formă de lucru lacovor s-a înregistrat în cazuri foarte rare. Iar dacăse mai ia în calcul că toate operaţiile de pregătire,până la „alesul covorului”, le făcea o singură femeie– gospodina casei, apoi rezultă că la un covor cumărimea medie de 6-7 m 2 şi având greutatea de 14-16 kg lână se lucrează un an sau chiar doi ani dezile.Calculele făcute şi preţul de cost dublat şitriplat în funcţie de complexitatea desenului pare aîndreptăţi renunţarea la o muncă atât de grea cumeste „alesul covoarelor” şi procurarea covoarelorgata făcute. Există însă un prag psihologiccare a marcat trecerea de la tradiţia naţionalămoldovenească (altfel spus, trădarea ei) la altastrăină, industrializată şi ieftină, care a început săîndestuleze necesităţile funcţionale, dar şi celeceremoniale ale populaţiei. Mai mult decât atât,pentru început, acestor covoare industrializate li secrease în popor o „imagine” de ceva deosebit şi căutat,fiind numite „covoare persane”, după caracteruldesenului şi a facturii pufoase pe o singură faţă.Întreprinderea „Floare-Carpet” avea şi o filialăa covorului neted moldovenesc. Însă, sub presiuneapieţei şi din raţiuni economice, aceasta nu aizbutit să valorifice sub aspect tehnologic tradiţiilecovorului, scoarţei, chilimului şi altor piesetradiţionale alese neted. S-a putut realiza grupalăicerelor vrâstate, lăicerelor cu vrâste şi alesături,la care se utiliza lucrul manual îmbinat cu celautomatizat, dar adevărata scoarţă, covor, război aurămas nevalorificate industrial. Numai unele „piesede autor”, „de expoziţie” ale artiştilor plastici, carelucrau la întreprindere şi cunoşteau puţin fondulde aur şi legile dezvoltării covorului moldovenescs-au dovedit a fi nişte mostre bune, dar realizate totmanual şi nu industrial.O altă cauză a reducerii confecţionării covoarelormanuale moldoveneşti este însăşi tehnica lorcomplicată care reprezintă un sistem de cunoştinţeale diferitelor procese responsabile. A contat şidurata mare de timp, de la procesele iniţiale pânăla cele finale. În instituţiile de stat profesionale artaţesutului şi arta alesului nu era promovată, cu excep-Covor Podnosul mare, chenar căpşuna,sec. XXRăzboi Podnosul cu lăcrămioare, chenar maciisec. XX114 - nr. 4(23), decembrie 2011