Vatra veche 11. 2010.BT

11Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul II, nr. 11(23), noiembrie 2010 *ISSN 2066-0952VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) *Fondatori I.Slavici, I.L. Caragiale, G. CoşbucVATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae Băciuţ____________________________________________________________________________________________________________________Număr ilustrat cu lucrări de Casoni Ibolya. Coperta: „Omul fără umbră”_______________________________________________________________________________________________________

Dulce harababurăCâte milioane de oameni şi-auîncălzit sufletul la focul poeziei sale?Azi ar fi trebuit să scriu dulcea mea harababură.Dar iată, azi 5 noiembrie, a murit Adrian Păunescu.Inima poporului român e cernită.Odată cu el s-a dus nu numai o lume ci, mai mult, oîncredere.Pe ea, noi românii am pierdut-o iremediabil.Puţini iubitori totali de literatură am cunoscut, puţinipoeţi făcuţi din lut pur poetic există, puţine genii risipiteprintre noi.I s-a reproşat că s-a vârât în politică ?Dar ce-aţi fi vrut? Cu forţa lui uriaşă, de a influenţa, dea trage după sine !!Nu putea decât să vrea să facă totul, să fie marelemaestru, forţa aproape demiurgică pe care i-a dat-oDumnezeu şi pe care el a transformat-o în cuvinte.Într-un timp al unei mode poetice, a aruncat peste bordtoate facilităţile poeziei moderne şi « s-a riscat » să fieclasic.Un Rembrandt rătăcit între impresionişti.Dar ce răsuflare, ce forţă, ce capacitate de a crea perlerare şi cânturi uriaşe.A ştiut să ajungă la public.Când se întreba ce iarbă va creşte pe mormântul său, sevede treaba că se temea de judecata pripită saurăutăcioasă a istoriei.Istoria pe care o scriu…învingătorii. Pe când, vai, acumpoporul român pare învins…Eu cred că numai pare.După cum cred că noi, românii, înţelegem greunuanţele, că vrem să judecăm numai în alb şi negru, întuşe mai groase, în judecăţi tranşante şi care se sustrag demulte ori subtilului.În rest, rămânem la fel : împărţiţi în două.Dar gândiţi-vă numai o clipă : câte milioane de oamenişi-au încălzit inima la focul poeziei lui ?Alt Adrian Păunescu nu va mai fi, cu el moare o lume şimoare un timp, un bard modern nu va mai fi, nu se va maigăsi, nu mai e posibil.Încheierea romantismului românesc se face prin AdrianPăunescu.O încheiere târzie dar ca un strigăt adevărat, ca un apella conştiinţă şi solidaritate.Oare, un strigăt în van ? Cine poate şti…CLEOPATRA LORINŢIUFoto: Adrian Păunescu cu Răzvan Ducan, Vanda Ani şiLazăr Lădariu, la Târgu-Mureş, în 2003Dulce harababură, de Cleopatra Lorinţiu/2Vatra veche dialog cu Mihai Sin, de Nicolae Băciuţ/3Scriitorul de lângă noi (Mihai Sin), de Nicolae Băciuţ/5Turnul de fildeş un mit modernist?, de Florin Contrea /6Naraţiunea la Lev Tolstoi şi Marin Preda, de Elena M.Cîmpan/7Sensul în poezie, de George Popa/8Formal contra informal în factualitate, de Iulian Chivu/11„Fântâna Blanduziei”, de Carmen Mariana Simu /12„Cartea de recitire”, O altă viziune critică, de Adriana Nistor/14Poezia lui Grigore Vieru – întoarcerea spre copilărie sau decantareaesenţelor, de Mariana Cheţan/17Vintilă Horea – libertate şi exil, de Lucian Gruia/20Jurnalul în versuri al unui scriitor neobişnuit, de Gheorghe Postelnicu/22Cronica literară. Forma cântului (Puiu Bobeică Cislău), de A.I. Brumaru/23Rostirea luminoasă (Anthonia Amatti), de A.I. Brumaru/23Et in epica magna 1 (Ioan Groşan), de Ştefan Jurcă/24Andrei Fischof, Izgonirea din Iad, de Mircea Goga/25Arheologia cuvintelor (Eugen Axinte), de Nicolae Băciuiţ/25Adevărata fericire (Mihaela Băbuşanu Amalanci), de Melania Cuc/26E vremea antologiilor, de Marian Nicolae Tomi/27Cărţi despre martiriul sfinţilor năsăudeni (Paul Ersilian Roşca), de MenuţMaximinian/28Coloniile Albaneze din România (Ion Teodorescu), de M. Maximinian/29Confesiunile dogmatiste ( Moni Stănilă), de Menuţ Maximinian/29Poezia, ca pasăre marină (Ioan S.Pop), de Menuţ Maximinian/30Slovele lui Vasile Dâncu , de Menuţ Maximinian/31Taina visării (Cristina Călin), de Ioan Astalus/31Murmur întru laudă (Florica Gh. Ceapoiu), de Mihai Antonescu/32Filtre. Povestea „sufletului natural” (Artur Silvestri), de Daniela Gâfu/33Elogiul melanholiei (Theodor Răpan), de Lucian Gruia/33Lesa de hârtie (Răzvan Ducan), de Aurel Hancu/35Alexandru Ciocioi, departe de lumea dezlănţuită, de Lucian Gruia/35Poetul mai viu decât Dumnezeu (Ştefan Doru Dăncuş), de Adrian Botez/37Poema prigoriei (Dumitru Toma), de Dumitru Velea/39Mysterion, poeme de Cezarina Adamescu/41Moşiereasa, proză de Melania Cuc/42Parodie de Cezarina Adamescu după Romulus Vulpescu/42Documentele continuităţii. O mare personalitate a bisericii noastre şi unreper actual: Ştefan Rusu (I), de Gheorghe Şincan/43Poetica imaginii în ceremonialul de trecere(VII), de Luminiţa Ţaran/45Un Anton Pann argeşean: Popa Ionel, de Rodica Lăzărescu /46Mitropolitul Nicolae Colan, de Ioan Lăcătuşu/48550 de ani de învăţământ german la Reghin (I), de Hans Ganesch/50Biblioteca Babel. Colette Mart, în româneşte de Ion Cristofor/52Interviu cu Tatiana Doibani (Chişinău) I, de Raia Rogac/53Poeme de Darie Ducan/55La cules de rodii în cartierul Rahova, (25), de Anni Lorei Mainka/56Poeme de Kazi Ploae/58Gramatopoliana.Un tânăr învăţat (I), de Liviu Franga/59Poeme de Nicolae Marian Tomi/61Proză. Făt frumos din dud şi Tupăza din tei, de Nicolae Bălaşa/62Mapamond. Un român în India. File de jurnal (VII), de Ovidiu Ivancu/63Încercări de străpungere a gândului (IV), de Elena Neagoe/65Mari români ignoraţi: CASIN POPESCU/67Istorici de niciun ban şi alţii la fel, de Caşin Popescu/68Din dragoste de oameni, de Elena Buică/69Vatra veche dialog cu Emanuel Pope, de Monica Mureşan/70Al doilea număr al revistei ROKU, de Iulian Dămăcuş/72Vatra veche dialog cu Ioana Diaconu, de Liliana Moldovan/73Ecouri dinspre „Bătălia lui Hernani” spre aplauzele cu o singură mână…,de Cristian Stamatoiu/76Ochean întors. Timpul lu` neica nimeni, de Nicolae Bălaşa/77Vatra veche dialog cu artistul liric Ionel Voineag, de Simona-RoxanaAntohi (Mocanu)/78Petruţa Kǖpper sub ploaia de premii şi nominalizări !, de Ionela Van Rees-Zota/80Recviem pentru Domnu’ Trandafir, de Mihaela Malea Stroe/81Curier/82Literatură şi film, de Alexandru Jurcan/86Junii cărunţi ai Braşovului, cu şi fără braşoave, în Cetatea lui Bucur, deSorin Basangeac/86Şevalet, Casoni Ibolya, „Zări şi etape”/87Starea prozei. Tablete, de Melania Cuc/88Număr ilustrat cu lucrări de Casoni Ibolya2

VATRA VECHEDIALOGcuMihai Sin„Pentru mine marea mizăar putea fi constatarea că lasîn urma mea o operă”- Marea miză e o faţă nouă şi,totuşi, veche a prozatorului MihaiSin, care a cochetat cu ani în urmă cueseul în paginile revistei Vatra. Suntprea strâmte graniţele prozei scurte,ale romanului, care ar fi motivaţiileevadării spre eseu?- Sigur, proza poate include chiarpasaje întinse de eseu, poţi să fii chiarun strălucit eseist în proză, cum e cazullui Herman Hesse, al lui ThomasMann sau al lui Dostoievski, care areşi el eseistică în romanele sale. Dar,fireşte, uneori uneltele diferă.În ceea ce priveşte Marea miză,ideile sunt mai vechi şi chiar dacă nureprezintă obsesii ale mele sunt totuşiundeva prin zona aceasta. Am maiscris despre „marea miză” mai ales înultimii ani, mai mult aluziv, în unelearticole, în interviuri, şi am dorit sădezvolt conceptul acesta. Nici în cartenu este dezvoltat până la explicarealui deplină. Nici n-am vrut să îl explicastfel, pentru că nu cred că trebuieepuizat aşa ceva într-un eseu, într-ocarte. Dacă eseul a avut o perioadă demare impact asupra publicului, fireşte,intelectual, se datorează şi faptuluică mulţi dintre cititori luau o carte deeseuri crezând că acolo se epuizeazăo temă, o idee, se epuizează informaţiadintr-un domeniu sau altul, deci,cum se zice, cititorii ar fi vrut să fiefoarte câştigaţi şi mult mai inteligenţidupă lectura unei astfel de cărţi şi maiinformaţi, fireşte. Pe de altă parte,fără să fi avut vreodată înclinărispeciale spre teorie, am scris, chiar dela începuturile mele literare, câte-unarticol de critică literară, chiar cronicăliterară, susţinând cronica literară încâteva numere din Vatra. Pe urmă,am mai scris mici eseuri şi cu alteocazii. E şi o plăcere. De pildă, dacăscrii despre un alt scriitor, dacă-iurmăreşti pe alţi scriitori, pe alţi artişti,vrei să pătrunzi cât de cât dincolode un strat superficial, în creaţialor, în opera lor, atunci eseul e unmijloc, chiar şi pentru un prozator.Aici, în această carte, poate că ea şi-armai fi amânat apariţia, deşi mă presaîntr-un fel ideea, conceptul acesta şialtele câteva, dar poate că aş mai fiamânat în continuare scrierea cărţiidacă nu s-ar fi ivit prilejul de a susţineatât de târziu doctoratul. Şi a-tunci m-am gândit ca teza de doctoratsă plece de la aceste idei, pe care să ledezvolt, să le dau o anumită coerenţă.- Va mai scrie Mihai Sin eseu,acum când a dispărut şi provocareatezei de doctorat şi nici nu existăoferta vreunei publicaţii literare de asusţine o rubrică de eseuri, vadezvolta teme, idei, pe care nu le-aputut epuiza în Marea miză?- Acum nu ştiu. Vom vedea. Numă trage nici sufletul nici altcevapentru o colaborare la revisteleliterare. Nici nu le-am mai văzut peunele de mult timp, sper să se fiîmbunătăţit în conţinutul lor. Dar, pede altă parte, le găsesc pe multe atâtde preţioase, de prolixe, de o vorbărieparcă fără început şi fără sfârşit, cupogoane, cearşafuri de critică literară,de istorie literară de multe oriindigeste şi nu mă atrag în vreun fel.Sigur că mai sunt câteva proiecte, înafară de Marea miză, care poate să-şiaibă o anumită continuare, mai suntcâteva proiecte care mă urmăresc demult. De pildă, prin anii nouăzeci,chiar din 1990, am intenţionat săscriu un eseu politico-sociologic,poate chiar şi cu incursiuni culturale,care ar fi urmat să se numească Fărăidealuri. Am scris câteva lucruri dinel, câteva idei le-am dezvoltat, dar nul-am finalizat. Poate era mai bine să-lfi scris atunci. Dar treaba aceasta nepriveşte nu numai pe noi, priveşte olume contemporană, Europa, Americaîn întregul ei, alte zone. Ceea ce artrebui să fie idealuri s-au refugiat înalte lumi poate mai rudimentare, maiprimitive, dar care au credinţeputernice şi uneori virulente, aşa cumvedem că primim poate prea multemesaje dinspre lumea arabă.- Mai urmăriţi presa literară, ceaşteptaţi de la presa literară şi dacăar fi să vi se facă o ofertă decolaborare permanentă, în ce condiţiiaţi răspunde favorabil?- Păi, o colaborare cu o publicaţieliterară n-ar putea să fie decât orubrică de autor, nu-i aşa, în care sămisusţin idei, păreri. Am de multeori această pasiune în mine, chiardacă nu mă urmăreşte foarte constant,dar de multe ori parcă-mi dă ghes, dea aborda teme şi subiecte de strictăactualitate, urgenţe le-aş zice. Dardacă nu le tratezi atunci, fireşte căparcă se pierd aşa, în neant, leîntâlneşti pe urmă la alţii, preluate dete miri unde şi tratate mai mult saumai puţin bine. Dar colaborarea cu orevistă literară, dacă ar fi s-o prezintaşa la un mod mai ideal, ar trebui săînsemne şi o linie nouă a aceleireviste. Nu ştiu, dar am impresia că laora actuală, poate greşesc, să deaDomnul să greşesc, cam aproapetoate sunt o apă şi-un pământ. Nu senaşte ceva, nu la nivel formal, la nivelde polemici, de scandaluri din acesteaabsolut penibile, cele mai multedintre ele, scandaluri între scriitori,certuri şi aşa mai departe, ci săpornească de la o nouă concepţieasupra comunicării cu publicul şi săatragi publicul. Pentru aceasta nu semai poate să existe reviste numaistrict de specialitate. Trebuie puţinamestecate lucrurile şi între literaturăde un anumit nivel şi realitateasocială nu mai trebuie să existe ograniţă aşa cum cred că există la oraactuală. Mulţi privesc de sus aceastărealitate cotidiană, această realitate anoastră, şi se consideră, am tot folosittermenul, ielită, desigur, cu conotaţiepeiorativă. În fond, nu ar fi odescoperire. Îmi amintesc bine,Literaturnaia gazeta, aceea scoasă decomuniştii ruşi, prin anii şaizeci,şaptezeci, optzeci, era folosită şi caun instrument pentru intervenţiipolitice, polemici internaţionale, decătre aceştia. Deci o revistă care săaibă o implicare nu numai culturală,ci şi cu pătrundere în zona politiculuişi socialului, dar de o mare sinceritateşi aş zice de o mare probitate. Numaiaşa se poate cuceri, în opinia mea, unnou public pentru revistele literare,culturale.3

- Absenţa din presa culturală,ritmul editorial ponderat lasăimpresia că v-aţi fi retras din viaţaliterară. E o atitudine premeditatăsau e doar o falsă impresie?- Această problemă are preamulte accente personale ca să le maiamintesc acum, prea multe elementedin existenţa mea în perioadapostdecembristă. Ceea ce poate săpară retragere e, şi fără îndoială aumai spus-o şi alţii şi mă bucur căîncep unii să vadă lucrurile în ceea cemă priveşte şi aşa, şi o marginalizare.Nu prea sunt atent la ceea ce senumesc comploturi, strategii şi aşamai departe, dar sunt prea multeelemente ca să le mai amintesc. Deci,retragerea din lumea literară este şiurmarea unor experienţe de acest tip.Fireşte că înseamnă şi dezamăgiri,uneori chiar o uşoară repulsie. Ceeace mi s-a întâmplat de pildă laultimele alegeri ale Uniunii Scriitorilor,când am candidat şi eu pentrupreşedinţia acesteia, fără şanse, daraveam un scop, hai să-i zicempersonal, pentru a candida, şi pur şisimplu cete din acestea de scriitori, aşzice, cu foarte mare părere de rău,declasaţi, unii dintre ei beţi, imediatce am urcat la tribună, şi nu numai lamine şi la alţii, au proferat urlete,injurii. Manifestări care se potriveaumai degrabă la alegeri pe vremea luiCaragiale. Dar lipsa de eleganţă, decivilitate, de, la urma urmei, ţinutăintelectuală, m-a şocat de-a dreptul.Şi-am zis, domnule, dar ce se întâmplăcu breasla aceasta a noastră, eîntr-o cădere liberă, într-o degradarepe care nu puteam s-o prevăd, s-oprevedem în niciun fel. Şi este şi dinacest punct de vedere o reacţie a mea.- V-aţi retras, într-un fel dinviaţa publică, în afară de activitateadidactică la Universitatea de ArtăTeatrală din Târgu-Mureş, aţirenunţat şi la orgoliile şi tentaţiilepoliticii. Ce a câştigat, după toateaceste renunţări prozatorul MihaiSin, pentru scrisul său?- A câştigat foarte mult. Ţin săprecizez că, totuşi, nu m-am retras dinpolitică. Eu am vrut să fac politică nuca să răstorn lucrurile din ţară, pentrucă sunt un om lucid şi nu se potrezolva foarte multe lucruri de laTârgu-Mureş, şi, pe de altă parte, casă faci ceva din punct de vederepolitic trebuie să ai în spatele tău omasă imensă de oameni şi o echipă depoliticieni destul de redutabilă. Nu se4poate face nimic într-o echipă mică,cum am avut la Târgu-Mureş. Eu amvrut să fac politică şi pentru linişteamea. Tot s-a vehiculat ideea că scriitorii,intelectualii stau pe margine şinu intră în politică şi de aceea lucrurilemerg cum merg. A fost şi e unfals grosolan; de fapt, dacă vrei să teimplici din punct de vedere politic şichiar vrei să faci ceva prin politicpentru ţară şi neamul tău, atunci dinpăcate constaţi că ţi se pun contre. Emult mai simplu, mai uşor, dacămergi cum bate vântul, dacă te laşi învoia curentului şi-ţi vezi de intereseletale şi ale grupului din care faci parte,ale partidului din care faci parte. Eun-am putut accepta astfel de lucruri şiatunci, fireşte, m-am retras dinpolitică.- Ce-a câştigat din aceastăexperienţă prozatorul Mihai Sin?- Eu am naivitatea să cred că oriceexperienţă pe care o ai îţi poate folosila un moment dat pentru scrisultău şi că, de multe ori, dacă nu totdeauna,ele vin şi de la Dumnezeu.Chiar dacă, să zicem, unele experienţenu-şi au locul în cărţi, ceva seîntâmplă în privinţa politicului. Poţisă tratezi naiv, cum de multe ori amvăzut, la scriitori români, subiecte politice,tratate neimplicat, printr-o observaţiede la distanţă. Trebuie să înţelegicare sunt mecanismele politice,cam ce înseamnă interesul politic, ceînseamnă beţia sau, mai mult, drogulacesta al puterii, atunci când nu vreiputerea pentru a face într-adevăr lucruribune pentru ţara ta, pentru poporultău. În acest caz, lucrurile merg îngeneral spre satisfacţiile teribile, altfelfoarte nuanţate, pe care ţi le poate daputerea. Puterea e aproape un drogsau poate fi şi un medicament. Într-ocarte a unor medici francezi, Aceştibolnavi care ne guvernează, a fosttratat, printre altele, cazul unor premieriai Israelului, Golda Meir şiMenahem Begin, amândoi foarte bolnavicând au preluat puterea şi care,în mod miraculos, s-au vindecat. Deciputerea poate fi şi medicament. Pentrualţii, dorinţa de a ajunge la puterevine şi din porniri de genul „De ce sămâncăm icre de Manciuria cu lingura,când putem mânca cu polonicul?”- În final, care e marea miză ascriitorului Mihai Sin?- Într-adevăr, aceasta este oîntrebare grea, o întrebare gravă. Nuştiu, mi-e foarte dificil s-o definesc.Eu mă gândesc şi acum, la vârsta pecare o am şi după cărţile pe care leamscris şi le-am publicat, cu destulăumilinţă, la ideea de operă. Pentrumine marea miză ar putea fi constatareacât mai deplină cu putinţă că lasîn urma mea o operă şi mai ales că înaceastă operă va exista o viziune amea, ezit să spun originală, o viziunea mea asupra societăţii româneşti,asupra Europei, asupra lumii contemporane.Mă interesează foarte multlucrurile acestea nu de ieri de azi, cide când mă ştiu aproape. Şi vreau săle dau de capăt din punctul meu devedere şi nu din punctul de vedere alabsolutului, aşa ceva nu e posibil. Şicam aceasta ar fi, să pot să-mi exprimşi să aibă câteva semne de recunoaştereaceastă viziune asupra ţării mele,asupra spaţiului meu, asupra neamuluimeu şi, fireşte, asupra lumii contemporane,care este extraordinar decomplicată şi de încâlcită, dar pe caretrebuie să încercăm să o înţelegemfiecare după puterile noastre.- Se vede altfel, după cescriitorul trece de 60 de ani, (ca încazul dumneavoastră), trecutul opereisale, priveşte el altfel spre ceea ce arvrea să mai scrie?- Nu prea îmi recitesc cărţile şi,având o propunere de reeditare, care eîncă în discuţie, să vedem dacă se vaşi materializa, a unui roman din 1975,Viaţa la o margine de şosea, amrecitit acum acest roman şi, pur şisimplu, l-am citit ca şi cum araparţine altcuiva. Dar, pe de altăparte, mi-am dat seama că existătotuşi o mare coerenţă în proza mea,poate există şi o anume repetitivitategreu de evitat, anumite reluări, darsunt sigur că există coerenţă şiaceasta mă face să cred că nu ametape pe care să le resping şi de caresă-mi fie jenă sau, şi mai grav, ruşine.NICOLAE BĂCIUŢFoto: Diplomă de excelenţăpentru Mihai Sin, octombrie 2008(cu Mirela Moldova şi ValentinMarica, la Studioul deRadioTârgu-Mureş)

Pe Mihai Sin* l-am avut nu doarcoleg de redacţie, la Vatra, din 1983, ci şicoleg de birou.Birou e un fel de a zice unei încăperide 3X6, în care erau îngrămădite, lapropriu şi la figurat, două mese/birou, două biblioteci, un cuier, osobă de teracotă, un spaţiu în carede-abia te puteai mişca, în buriculoraşului, pe strada Primăriei nr.1.Geamul nostru dădea sprecurtea interioară, o curte sufocatăde tot felul de arbori ornamentalişi pomi fructiferi, dar de unde sevedea şi sala de mese a unui local„de incintă”, în care „se împingeala tavă” cu elan muncitoresc,pentru o mâncare caldă şi ieftină.Nu ştiu cine m-a „repartizat”acolo sau dacă a fost o opţiunepersonală, locuri libere mai fiindşi în celelalte birouri. Oricum, deMihai Sin m-am simţit de la început şi celmai mult ataşat, odată cu dispariţia luiRomulus Guga, în locul căruia ar fimeritat cu prisosinţă să se instaleze caredactor-şef al unei publicaţii laînfiinţarea căreia a pus umărul în anii deînceput ai deceniului al optulea. Dar, cumDan Culcer se şi vedea redactor-şef dedrept, încă înainte de a se răci trupul luiRomulus Guga, Partidul a decis ca şicâştigător pe al treilea „candidat”, CornelMoraru, care nici nu visa la o astfel deonoare.Am prins ani frumoşi în redacţiaVetrei în acea perioadă, când, dincolo deinevitabile „frecuşuri”, revista funcţionaca o echipă, făceam front comun în jurulunor idei, acţiuni.Poate c-au fost ultimii ani de boemăliterară la Târgu-Mureş, care antrena nudoar pe redactorii Vetrei ci şi pe ceilalţiscriitori mureşeni, mai tineri sau maitrecuţi prin viaţă. Erau anii în care toatălumea se putea vedea cu toată lumea, încare nu prea existau „incompatibilităţi”, încare încăpeam cu toţii la aceeaşi masă,oricât de mică era şi oricât de puţinescaune erau libere.Mihai Sin era, aproape unanimrecunoscut, un lider de opinie, un „guru”,dacă vreţi. Era personalitatea culturală ceamai proeminentă a Târgu-Mureşului, dupădispariţia prematură a lui Romulus Guga,vocea cea mai autoritară, modelul culturalcel mai apreciat.Mihai Sin „ţinea piept” şi în relaţiilecu cenzura de la Consiliul Culturii şiEducaţiei Socialiste, cu Virgil Poiană,Şerban Velescu sau Ecaterina Ţarălungă,cei care făceau „lectura” de partid, pentrua nu cădea noi în păcate ideologice.Alături de Mihai Sin te simţeai maiputernic, mai în siguranţă.Era scriitorul şi omul pe care teputeai baza că nu te lasă nici la rău şi nicila bine singur. Un om, cum ne place săspunem, cu vocaţia prieteniei.Am stat zile şi nopţi la taclale, îndiverse locaţii din Târgu-Mureş, care nesuportau şi după ora 22,00 (când totromânul trebuia să sa retragă pe la casasa!). Mihai Sin, Lazăr Lădariu, IoanRadin-Peianov, Soril Miavoie,Radu Ceontea… fiind nucleul debază, în jurul căruia gravitauunii şi alţii, mai mult sau maipuţin scriitori, dar, oricum,admiratori, iubitori de literatură.„Revoluţia” ne-aîmprăştiat. Mihai Sin s-a lăsatantrenat în mirajul Capitalei, laEditura Albatros, apoi a luatpentru o vreme şi caleadiplomaţiei, în Israel.Au rămas nostalgiile.Gândul de a mai recupera cevadin acei ani mai ales.Aşa s-a născut o carte amea, Mihai Sin – Ierarhiile liniştii, cartecare nu e decât un exerciţiu de admiraţie.Nu vrea să fie nici mai mult şi nici maipuţin decât atât.Mihai Sin – (în) Ierarhiile liniştii eparte a unui portret în mişcare, oprovocare la o reevaluare dreaptă, fărăculise de politică literară, a unui scriitorcare şi-a pus amprenta pe devenireafenomenului literar mureşean mai bine dedouă decenii.Asemenea lui Romulus Guga, MihaiSin rămâne un descălecător de culturăromână în spaţiul mureşean.NICOLAE BĂCIUŢ______________________________________________________________________________________________*)Mihai Sin s-a născut la Făgăraş, judeţul Braşov, la 5 noiembrie1942.A absolvit Şcoala Generală Nr. 3 şi Liceul „Radu Negru” dinFăgăraş, promoţia 1960, Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş –Bolyai” din Cluj-Napoca, promoţia 1965.Profesor de limba şi literatura română la Şcoala Generală Nazna(1965 – 1966), Şcoala Generală Nr. 11 Târgu-Mureş (1966 – 1967),Liceul „Bolyai Farkas” Târgu-Mureş (1967 – 1971). Din 1971 până în1990, redactor şi apoi secretar de redacţie la revista Vatra din Târgu-Mureş, numărându-se printre fondatorii revistei. Director al EdituriiAlbatros până în septembrie 1991, când devine director de publicaţii laFundaţia Culturală Română, până în martie 1992, când e numit ataşatcultural la Ambasada României din Israel, de unde pleacă în decembrie1992. Din 1994, cadru didactic asociat la Universitatea „Lucian Blaga”din Sibiu, şi la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureş, unde din2004 e şef de catedră la secţia română. Doctorat în 2003. Publică Mareamiză în 2004, plecând de la teza de doctorat.Debutul literar e în 1966, în revista Steaua din Cluj-Napoca, cu oschiţă.După debutul în 1973, cu volumul de povestiri Aşteptând înlinişte, premiat de Asociaţia Scriitorilor din Târgu-Mureş, au urmat, în1975, Viaţa la o margine de şosea, în 1978 romanul Bate şi ţi se vadeschide, premiat de Uniunea Scriitorilor şi reeditat în 1991.În 1979, îi apare volumul de povestiri Terasa, iar în 1981, romanulIerarhii, cu o ediţie nouă în 1991, apoi romanul Schimbarea la faţă, în1985, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, dar premiul nu a fost validatde secţia de presă a C.C. al P.C.R. şi de Consiliul Culturii şi EducaţieiSocialiste, roman reeditat în 1991.În 1989, Mihai Sin a publicat volumul de povestiri şi nuvele Rameşi destin, iar în 1993, romanul Quo vadis, Domine, volumul I, iarvolumul II în 1996.A mai publicat volumul de publicistică Cestiuni secundare.Chestiuni principale, şi acesta distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilordin Târgu-Mureş.Mihai Sin a fost laureat şi al premiilor revistei Flacăra, pentruproză, în 1990, şi revistei Ambasador, în 1996, pentru întreaga operă.A publicat, de asemenea, sute de articole, eseuri, a colaborat laradio şi televiziune.Din proza sa au fost publicate traduceri în Germania, Suedia, China,Iugoslavia, Ungaria, Rusia, Armenia.Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1974, al P.E.N.Club, secţia română, din 1991.Despre opera lui Mihai Sin au scris cei mai importanţi critici aiultimelor trei decenii.Pentru viaţa culturală mureşeană, Mihai Sin a fost, în toată perioadavetristă de mai bine de două decenii, reper moral şi estetic, „radarul”multor trasee şi destine literare, ca să apelez la titlul uneia din rubricilesale, care a făcut carieră.A fost descoperitorul şi susţinătorul multor autori tineri, poeţi, darmai ales prozatori. Implicarea sa în viaţa literară a fost, perioade lungi,una de luptă pentru afirmarea valorilor.5

Departe de a fi un loc comun alAntichităţii greco-latine, aşa cum arpărea la prima vedere, mitul Turnuluide fildeş este de fapt, un rod alfanteziei scriitorilor modernişti, maiprecis al simboliştilor parnasieni.Poetul parizian Theophile Gautier,alături de binecunoscutul şi preţuitulCharles Baudelaire, - au făcutcunoscut în arta lor acest concept – oconcretizare a teoreticului „artăpentru artă” – precum şi alcreatorului care se închide în cerculsău ideal pentru a crea.Este maimult o reacţie la oanume atitudineantiromantică asimbolismului – aceea de a reprezentadirect şi violent ruperea de clasicism,şi coborârea artistului în vuietulasurzitor al străzii. Se dorea în acestfel, spargerea tiparelor, a şabloanelorstilistice care – se pare, – seîndepărtau de viaţă în căutarea unuiideal etern.Numai că, ceea ce se câştiga peplanul apropierii de viaţa concretă, delupta pentru a realiza o artă nouă, aviitorului, - se pierdea pe planulrealizării artistice. Imaginile artisticestrălucitoare, şocante, dinamice,divers colorate, atrag privirea şiatenţia spectatorului dar – în schimb,se uită aproape imediat după ceefectul este consumat, înlocuit fiindde o altă imagine şi mai şocantă. Artade adâncime se pierde în schimbulsuperficialului.Poezia parnasiană – din păcate lafel de uitată astăzi ca şi ceasimbolistă, – doreşte, dimpotrivă,realizarea idealului artistic prinperfecţionarea formei, a stilului,realizând adevărate „bijuteriistilistice” – unele dintre eleconstituind modelul cunoscutelorpasteluri scrise de Vasile Alecsandri.Pe aceeaşi direcţie, se înscrieconcepţia critică şi estetică a lui TituMaiorescu în teoria sa despre„autonomia esteticului” şi acombaterii „formelor fără fond” înliteratură şi artă. Fiind convins căelementul ideal este superior celuimaterial, a luat cu succes apărareadramaturgului I. L. Caragiale care afost chemat la proces pentrudenigrarea societăţii, în cunoscuta saNoapte furtunoasă. Ideea centrală acriticului era că opera de artă imităidealul – nu realul cotidian, prinurmare nu avea cum să aibă caracterdenigrator faţă de societate.Cât despre imaginarul (şifeericul) Turn de fildeş, - cel care serefugiază în el este privit cu ostilitateşi dispreţ chiar, - de mentalulcolectiv. Este considerat un fel deegoist, care se izolează cu vanitate desocietatea oamenilor şi manifestădispreţ faţă de activităţile sociale.Este vorba de o prejudecată carenu ţine seama de un adevărelementar: nimic nu e trainic pe planştiinţific sau artistic dacă nu ţineseama de regulile stricte ale ştiinţeisau artei respective.O poezie adevărată poate ficreată cu inspiraţie – şi trudăbineînţeles – dacă are ca obiectivcentral arta ca atare – lăsând pe unplan mai îndepărtat un scop concretnon-artistic sau anti-artistic. Ne vineîn minte polemica aprinsă dinvremuri apuse, totalitare, dintre „artacu tendinţă” – promovată propagandistic,împotrivă „artei pentru artă” aaşa zişilor „burghezi retrograzi şireacţionari”. Poezia compusă „pebaza” comandamentelor politice arămas în uitare ca o simplă maculaturăfără nicio valoare oarecare.Poetul (sau prozatorul) însuşi,pentru a putea compune un text decalitate, - preferă să se retragă înliniştea camerei sale deşi, uneori, - îşimai notează câte o idee într-un carnet,pe care o dezvoltă mai târziu. Nuînseamnă că prin aceasta s-ar rupe desocietate şi de problemele ei. În acestsens vorbind – fiecare autor îşicreează propriul său „turn de fildeş”ideal, în care-şi defineşte stilulpropriu, îşi creează universul săuartistic de idei, de sentimente, cupersonajele sale preferate, fiecare cupersonalitatea sa artistică specifică.Desigur, nimeni nu poate negarealitatea, şi utilitatea chiar, a unorgenuri şi specii literare ne-artistice,sau care au un scop precis, diferit decel pur estetic.Ne referim aici la poeziaocazională, la epigramă, la epitaf, lapoemul satiric, meditaţia filozoficăsau - pur şi simplu – la poezia dedragoste.Când autorulinvesteştetalent şimăiestrie prozodică, realizează operenotabile. Istoria literaturii române sauuniversale e plină de exemple în acestsens.Dar, existenţa acestor opere nupoate, în nici un caz, nega utilitatea şichiar necesitatea, spun eu, a aceluispaţiu ideal, „locus amoenus” – loccomun ideal al retoricii antichităţii,unde se desfăşoară în voie fanteziascriitorului, unde poate să realizeze şisă transmită cititorului posibilitateade a trăi, - cât timp citeşte, (poate şidupă aceea), – în tărâmul ideal alvisului, unde totul este minunat, undetotul este posibil, unde fericireaadevărată şi pură poate fi dobândită…Iar când – inspirat de tragediaviaţii cotidiene, scriitorul ne duce cufantezia sa la marginea şi dincolo demarginea suferinţei, când se confruntăcu boala, cu tentaţia şi chiar cuapropierea nedorită, dar posibilă a„lumii de dincolo” – cititorul aflămijloace şi posibilităţi de a rezista larău, de a lupta cu imposibilul, şi cuinevitabilul, găsind în opera acestuiaun sprijin de nădejde pentru a rezistaşi el, când îi va veni momentul…Prin aceasta, consider că nugreşesc afirmând apartenenţa mea lasimbolul „turnului de fildeş ideal alpoeţilor”. Am găsit în el un sprijinsufletesc de neînlocuit, şi-l recomandcu căldură şi cititorilor mei. Fărăniciun fel de egoism, de fugă delume, de singurătate. Dimpotrivă…FLORIN CONTREAFoto: Casoni Ibolya: „Primăvară înIndia”, dedicată prietenului Adhishray/Nalini/6

Prezenţa la Simpozionul Naţional deDidactica Limbii şi Literaturii Române,organizat de Asociaţia Profesorilor deLimba şi Literatura Română „Ioana Em.Petrescu (ANPRO), la Cluj-Napoca, îndecembrie 2009, cu tema „Canonulşcolar”, mi-a oferit prilejul întâlnirii cu ocolegă de facultate, la Literele ieşene,Claudia Sava, azi Ciobanu, ea la românăfranceză,eu la română-germană, întâlnindu-nedoar la cursurile şi seminariilede an, şi prin căminul studenţesc, care miadat o carte, rezultat al tezei ei dedoctorat, „Dinamica secvenţelor narative”,Editura Universitas XXI, Iaşi, 2009.Surpriza a fost pe cât de mare, pe atât deplăcută. O ştiam pe Claudia ancorată înlumea literelor franceze, de la Balzac laProust, pregătind examene de fonetică, degramatică franceză etc. Şi o regăseamacum, triumfătoare, cu o lucrare amplă, deexegeză îndelungată, inspirată dinliteratura rusă, din marea literatură rusă,realizând o cercetare complexă, nu neapăratexhaustivă, comparativă, pornind dela doi prozatori reprezentativi: Lev Tolstoişi Marin Preda, scriitorul român recunoscându-şifiliaţia faţă de scriitorul rus.Cartea Claudiei Ciobanu e o abordarecuprinzătoare, din perspectivă contemporană,atât de specialitate, cât şi de lecturăpropriu-zisă, ca întreg - static şi înlănţuirede fragmente – dinamic. Jocul dintre staticşi dinamic, dintre particular şi general,urmărirea lui atât pe orizontală, cât şi peverticală, prin exemple şi teorie, dezvoltareacu acumulări în timp, asigură acesteicărţi (debut?!) şanse sigure de-a sta perafturile cele mai căutate şi vii, când vinevorba despre Lev Tolstoi şi Marin Preda,despre narativitate şi lumea ei.„Am urmat calea regală deschisă dedoi semioticieni, Iuri Lotman şi UmbertoEco”, spune Claudia Ciobanu, în „Cuvântînainte”. Dar „Dinamica secvenţelornarative” este o carte cu atât maiconvingătoare şi îndrăgită, cu câtaminteşte consecvent de nume mari şiadmirate, de-a lungul anilor de generaţiide studenţi, de lumea cărţilor, la careautoarea face referire şi se raportează înpermanenţă în studiul ei. Este vorbadespre nume ale Şcolii de literaturăuniversitară ieşeană: Sorina Bălănescu(profesor îndrumător al tezei de doctorat),Liviu Leonte, Lăcrămioara Petrescu,Maria Carpov, Livia Cotorcea, DumitruIrimia, Andrei Corbea, ConstantinCiopraga. Seria continuă cu teoreticieniromâni: Adrian Marino, Monica Spiridon,Eugen Simion, Nicolae Manolescu, IonIanoşi, Mircea Iorgulescu şi triumfă cugaleria din biblioteca universală anumelor mari, precum amintiţii Lotman şiEco, dar şi Aristotel, R. Barthes, JuliaKristeva, Wellek şi Warren, GeorgLukacs, Mihail Bahtin, Maurice Blanchot,Claude Bremond, Roger Caillos, GilbertDurand, Gerard Genette, MartinHeidegger, Boris Tomaşevski. ListaClaudiei Ciobanu este una valabilă pentruorice alt studiu de importanţa celui tocmairealizat, dar autoarea o personalizează cutalent, cu pricepere, urmărindu-şi scopul,acela de-a propune o interpretareoriginală, fără să neglijeze punctelecomune, atât de necesare într-o hartă anarativităţii privită comparativ.Partea de teorie a cărţii, chiar dacăporneşte de la atâtea nume însemnate dinteoria literaturii, nu sufocă partea deanaliză a operelor mari, de autor, precumHolstomer, Moartea lui Ivan Ilici, Războişi pace, Anna Karenina, Sonata Kreutzer,la Tolstoi, şi Moromeţii, Intrusul, Marelesinguratic, Delirul, Viaţa ca o pradă, Celmai iubit dintre pământeni, la Preda. Celedouă aspecte, de teorie şi de analiză, seaflă în armonie cu zona de creaţie,adevărata cheie a studiului, prin ideioriginale, prin folosirea unui stil atrăgător,convingător, pe alocuri retoric sau pur şisimplu... narativ.Investigând cele două opere, a luiTolstoi şi a lui Preda, comparativ şiintertextual, Claudia Ciobanu urmăreştedesfăşurarea lor în „spirală epică”, unmodel de analiză a secvenţelor narative,în succesiune static/ dinamic. Privite subsemnul acestei spirale, opera lui Tolstoi(sec. XIX) şi opera lui Preda (sec. XX) seaseamănă şi se deosebesc în acelaşi timp.Autoarea afirmă că la Tolstoi proza eguvernată de armonia clasică arealismului de secol XX, în timp ce laMarin Preda, naraţiunea are „o pulsaţieprecipitată”, care scoate în evidenţă un„caracter simbolic” al lumii reprezentate.Secvenţele narative comune sunt capiesele de puzzle, prezente în literaturalumii, de la basm (Vladimir Propp,Morfologia basmului) şi până la literaturacontemporană (Gerard Genette, Figures).Astfel, „belşugul este sursă acomplicaţiilor existenţei şi aducător denecaz”, spune Claudia Ciobanu, pornindde la o convingere prezentă în multedintre scrierile lui Tolstoi, şi dă caexemple, Trei nopţi, Stăpân şi slugă sauCât pământ îi trebuie omului. PersonajulAndrei Bolkonski din Război şi pace,nefericit în viaţa de familie, înţelegecăsătoria ca pe o ratare a valoriimasculine şi, pentru a se salva, merge larăzboi şi acolo, în suferinţă, descoperăiubirea, în contopirea cu Dumnezeu. LaTolstoi, viaţa este iubire şi în iubire seaflă izvorul credinţei. Şi la Marin Preda,Ilie Moromete priveşte lumea prinraportare la libertate, la linişte: ”cum sătrăieşti dacă nu eşti liniştit?”, rosteşteel. Latura materială a vieţii este una7secundară pentru Moromete, este motivde nemulţumire şi în legătură cu banii areurmătorul comportament: ”când trebuiasă-i dea, îi dădea cu gesturi dispreţuitoarede aruncare şi blestema mărimea, culoareaşi mirosul lor.”Operele celor doi scriitori sunt, fiecareîn felul lor, opere clasice, uşor de inclus înspirala epică, de care se ocupă ClaudiaCiobanu. Raportul dintre narativ şidescriere păstrează o anumeconvenţie compoziţională, care nu se maiîntâlneşte, de exemplu, în creaţiile epicemoderne, ca-n cazul „noului roman”,bazat pe „ruptură”, nu pe continuitate.Marin Preda face trimiteri la proza luiTolstoi în mai multe locuri, printre careşi-n Cel mai iubit dintre pământeni. CândVictor trăieşte eşecul în căsătoria cuMatilda, spune: „Dacă n-ar exista fericireaaltora, nu ne-am sinchisi de nefericireanoastră. (...) Dar apare regretul sfâşietorcând îi vedem pe alţii trăind în armonie şisufletul parcă ni se zbate ca într-un sactolstoian în care e vârât Ivan Ilici înaintede a muri.” Metafora „sacul tolstoian” einterpretată de Claudia Ciobanu ca fiind„suferinţa cauzată de conştiinţa ratării”. Înalt loc, Victor Petrini se raportează lascriitorul rus: „Tolstoi se întreabă ce-i ţinepe oameni în viaţă? Răspunsul cred că e allui, nu al meu: iubirea.” Claudia Ciobanucrede că, solicitând amintirea unui alt text,se rupe linearitatea lecturii.„Dinamica secvenţelor narative” nueste o lucrare stufoasă (deşi are multepagini), care să obosească şi să facăgreoaie înaintarea prin noţiuni.Dimpotrivă. Multitudinea exemplelor(mai ales în Cap. III, „Regimul narativuluila Lev Tolstoi şi Marin Preda”)estompează tonul teoretic al interpretării,fără de care o astfel de abordare, amplă şipreciză, nu ar fi admisă.În concluzie, raportul dintre dinamicşi static dezvoltă spirala epică, alcătuitădin secvenţe descriptive, ce reprezintă oformă de încetinire a ritmului narativ, şisecvenţe narative, ce intensificăevenimentele. Această metodă reprezintătrecerea de la un aspect de ancorare launul de mişcare. Pentru a scrie oasemenea carte, Claudia Ciobanu a citit şiconsultat tot ce se putea omeneşte posibil,în materie de teorie literară, de interesgeneral, operele celor doi mari scriitori,bibliografia critică despre ele şi alte studiidespre textul narativ. Cu o asemeneadocumentare, e nevoie de vocea ei criticăîn peisajul teoreticienilor români. Dar oaltă abordare nu se poate naşte fărăaceeaşi admiraţie faţă de scriitori, aşa cuma demonstrat autoarea pentru Lev Tolstoişi Marin Preda.ELENA M. CÎMPAN

Poezia, scrie Hölderlin, e „clipadivină". Ca atare, dacă Geneza a eşuat,poemul e al doilea cuvânt alCreaţiei. Aruncat într-o lume disontologică,omul, cu ajutorul cuvântuluipoetic, tentează o alternativăsuperioară onticităţii date, în carefiinţarea umană se autoîmplineşteapoteotic. Un antidestin aflat mai susde impusul destin.Poemul este o cheie pentru deschisporţile metafizice către o neoexistenţă vindecătoare de o lume care,scrie Eminescu, este „nimicnicie,umbră, mizerie, peire”. Poezia esterăspunsul omului la drama creaţiei, laantisensul, cel puţin aparent al vieţii,sau la sensul neştiut, la misterulexistenţei. Dacă Eminescu seîntreabă: „Au sens e în lume ?”, darnu-l găseşte, atunci poetul este cel ceconferă existenţei sensul caredurează, aşa cum afirmă Hölderlin,pentru că, adaugă acesta, vieţuireapoetică este sensul însuşi al omului pepământ. Omul este sieşi unnecunoscut, afirmă Kant. Prin poezieîşi creează sinele, o identitate şi unsălaş al sinelui. Este ceea ceHeidegger numeşte Casa Fiinţei.Descifrarea sensuluiSensul unei poezii nu este receptatde cititor în mod analitic, discursiv,idee cu idee, imagine cu imagine, ciintuitiv – „intuiţia metafizică” de carevorbeşte Eminescu. Aceasta recepteazăpoemul spontan în funcţie deexistenţa logicii interne, a armonieiîntregului. Pentru că simţul armonieine e înnăscut, este aprioric, astfel căacţionează nemijlocit, armonia fiindcondiţia ontologică a vieţii, a lumiiumane. Ca atare, în prezenţa acesteicoerenţe cititorul trăieşte bucuria certitudiniisale existenţiale. Pentru eldisarmonicul are la capătul său destrămarea,pieirea. O versificare informă,fără desfăşurare logică integratoare- rămâne în afara receptării.În ce priveşte poezia ermetică –Stéphane Mallarmé, Ion Barbu –travaliul de decriptare a rebusuluiîntârzie receptarea, astfel că la primalectură nu mai are loc fulgerulintuiţiei nemijlocite. Dar, odatădescifrarea împlinită, la reluarealecturii sensurile strălucesc însplendoarea purităţii lor.Poezia eminesciană e paradigmaticăîn privinţa unei perfecte şi subtilelogici interne. Aşa are loc, de pildă,în Somnoroase păsărele care, laprima vedere, pare o simplă dedicaţieromantică, dar, în realitate, sedesfăşoară aici o ingenioasăfenomenologie foarte coerentă, cea ainstalării progresive a păcii nocturne,ritual pregătind somnul iubitei căreiai se adresează. Instalarea liniştii aremers suitor în patru trepte, şi anume :se linişteşte mai întâi fauna,elementul cel mai gălăgios al naturii,urmează flora, apoi simbolul tăceriipe pământ, lebăda, pentru cafinalmente să aibă loc înălţarea spreastrul selenar, simbol al liniştiicereşti. Are loc o amplă logică internăa ritualului având scopul de a induceintrarea iubitei în lumea de dincolo, avisului : acest lucru se petrece cu atâtmai lesne, cu cât totu-i vis şi armonie,adică întregul univers devine un visdespre el însuşi, geamăn cu viitorulvis al iubitei, precum există şi înaltăarmonie cosmică simpatetică,inducând armonia lăuntrică,sufletească. Lumea din afară face locceluilalt tărâm, iar melodicitatea deexcepţie a versurilor perfecteazăarmonizarea lor.Pentru a înţelege poemul unui poetgânditor(denkender Dichter, dupăexpresia lui Heidegger) sunt necesare,pe de o parte, sensibilitate la frumos,la armonie şi sensibilitate metafizică,iar pe de altă parte, cunoaştereaculturii artistice şi filozofice apoetului. De pildă, pentru a înţelegepoeziile Venere şi Madonă, Apari sădai lumina (denumită şi Pygmalion),pentru a descifra semnificaţia celortrei personaje - filozoful, sculptorul şiOrfeu - din episodul „Grecia” alpoemului Memento mori - trebuie săştim simbolica miturilor respective.Cunoaşterea vechilor civilizaţiicreionate şi caracterizate de Eminescuîn această vastă „panoramă adeşertăciunilor”, parcurgereasensurilor convergente, explicăprofeţia eminesciană din final :apusul zeilor şi al marilor sistemefilozofice: mai mult - prăbuşirea înhaos a lumii umane. Filozofia indianăare prin excelenţă corezonanţe cuopera eminesciană. Astfel, poeziaLacul, în aparenţă simplu episodelegiac, ascunde o dramă cosmică :faptul că fiinţa iubită nu a venit, faceimposibilă confundarea lui tu cu eu –cei doi devenind „Dumnezeu din8Dumnezeu” - anulându-se în acestmod geneza care a dus la dehiscenţaUnului, la multiplul menit unei vieţi adurerii şi a stingerii.Scoaterea în evidenţă şi subliniereasensului unei poezii beneficiază înmod deosebit utilizând comparatismulcomplex, adică identificarea deconsonanţe, corespunderi, tangenţesau raporturi antitetice între opere,atât din domeniul literaturii, precumşi al artelor.Ca atare, este deosebit de relevantsă punem faţă în faţă viziunea unorteme lirice de-a lungul a diverselorepoci şi la diverşi autori. Înţelegereasensurilor unor concepţii sepotenţează revelator în dublu curent,fiind vorba de veritabile metafore –nu doar între cuvinte, ci între creaţii.Înţelegem mai bine nopţile din liricalui Eminescu în raport cu cele ale luiMusset, Novalis, Rilke, Arghezi.Apare mai distinct sensul sublimuluila autorul Luceafărului pus alături desublimul din lirica lui Pindar,Hölderlin, sau Rabindranath Tagore.La fel de relevantă şi bogată înreciprocă valorizare, aparecorezonanţa dintre creaţiile diverselorarte, eventual, implicarea şi a unorsisteme filozofice.Un asemenea comparatismpresupune din partea hermeneutuluidouă condiţii : semnificativăexperienţă spirituală în domeniulculturii – literatură, muzică, arteleplastice, gândire filozofică – precumşi, lucru hotărâtor, capacitatea de aintui înrudiri între operele care suntpuse să se întâlnească, iluminându-şiunele altora sensurile.Precizăm că noi vorbim aici nu dealăturări fortuite între diverse creaţii,ci de acele asocieri care se invocăîntre ele, trezesc nemijlocit deschiderireciproce, iniţiind în felul acestatrăirea efectivă, intimizată a acelorpoeme, tablouri, sculpturi, piesemuzicale - chemate de creaţia careconstituie punctul de plecare.Aşa cum notam în altă parte, faptulcă Eminescu considera la un momentdat Luceafărul neterminat, poate intraîn covibraţie de sens cu Simfonianeterminată a lui Schubert, poeziaDespărţire cu tabloul ultim al lui VanGogh – Lan de grâu străbătut de unstol de corbi, Venere şi Madonă cuAfrodita din Cnide a lui Praxiteles şitabloul lui Rafael, ÎnălţareaFecioarei.

Sensuri multiple – opera apertaCu cât tema poeziei se află la o maiînaltă deschidere a gândirii, cu atâteste mai susceptibilă de variateinterpretări, în funcţie de deschiderilesensibilităţii şi gândirii cititorului şi aexegetului, de cultura şi experienţalor de viaţă - sufletească şi spirituală.Receptarea şi interpretarea variazăcu atât mai mult cu cât, afirmă Kant,opera de artă fiind un dicteu, un poempoate conţine sensuri care îi scapăpoetului însuşi. Paul Valéryrăspundea unui tânăr care afirma că îiînţelesese poezia Cimitirul marin:„Mă bucur, pentru că, personal, eunu-i ştiu bine înţelesul”. Un poemprecum Luceafărul, pare a fugi devreo interpretare „ultimă”. Fiecarecomentator creează un Luceafăr alsău. De altfel, acest poem constituieun exemplu aparte de dificultate în a ise conferi un ultimatum exegetic,pentru că Eminescu a fost nemulţumitde forma publicată şi intenţiona să-lmodifice.Pentru cititor, sensul operei apertae rezultanta algebrică dintre înţelesulacelei opere şi aparatul său receptor,care dispune de o matrice modelatoarealcătuită din simbioza dintre ostructură apriorică specifică fiecăruiadintre noi şi cultura artistică şi, eventual,filozofică acumulată. Acest fondfiltrează şi conlucrează cu iradierilesensice ale operei. E o fenomenologiecare duce la re-crearea operei. Înreceptarea noastră ia naştere un alterego al ei pentru că nimeni nu poatereface drumul împlinirii unei creaţii.Şi nici autorul însuşi nu poate refaceacel moment originar ; din acestmotiv, se întâmplă ca, recitându-se,revăzându-şi opera, să i se parăstrăină, descoperă ceva inedit.Pe de altă parte, cu cât este maideschisă. O operă este mai fecundată,astfel încât cu fiecare devii un altul,în sensul deschiderii a încă unui drumspre tine însuţi în forma ta ideală. Areloc o nouă schimbare la faţă în elanulascensional spre propria ipseitate.Poezia este un nou mod de a fi alpoetului, al lumii şi al cititorului.În căutarea sensului de către autorSe întâmplă, nu rare ori, ca sensulpe care autorul îl urmăreşte într-ooperă să nu-l poată atinge imediat. Else află undeva în profunzimeaintenţională lăuntrică, şi ajunge să fieîntruchipat după o serie de etapeintermediare.Ca atare, căutând să înţeleagăraportul divinităţii cu omul, pentru aafla a cui este vinovăţia destinuluinostru tragic, Euripide - în pieseprecum Medeea, dă vina mai întâi peom, pe pasiunile sale neînfrânate;apoi, în Ifigenia în Aulida, pune încauză lipsa de înţelepciune a omului,inconsecvenţa fiecărui personaj cu elînsuşi în a lua o decizie, şi lipsa uneigândiri raţionale unitare întrepersonaje pentru a înfrunta capriciulsângeros al unui zeu; dar în ultimapiesă, Bacantele, izbucneşte sensulcăutat : nebunia, dezmăţul simţurilorşi al minţii provocate de un zeu căruiaîi place haosul, bunul plac aldezordinii, minunile absurde. Omul afost aruncat în lume pentru a trăicontradicţiile şi loviturile fizice şisufleteşti din partea unei forţe oarbe.Euripide a crezut în om, a încercat săîl apere de destin şi din acest motiv,demască cruzimea unui zeu care îlchinuieşte şi îl ucide. Dionysos, careîn Tracia, de unde este importat degreci, era un zeu al bucuriei, alexuberanţei vieţii luminoase, devinela Euripide simbolul iraţionaluluidistructiv venit de dincolo de om.Nietzsche avea să confirme cătragedia greacă are la origine mituldionysiac. Dar, de la măreţiaeschiliană din Prometeu, undedivinitatea este înfruntată şi învinsăaxiologic, cu Bacantele se ajunge lao piesă a absurdului, în carepersonajul principal este divinitatea.Căci, se indignează Euripide : ”Nutrebuie ca zeii, în furia lor, să semenecu muritorii”.Leonardo da Vinci a lucrat toatăviaţa la tabloul Giocondei, a refuzatsă-l mai dea celui care îl comandase,l-a luat în exil în Franţa, la curtearegelui Francisc I, lucrând la el pânăla sfârşitul vieţii, fără să-l termine : ocursă extraordinară în a afla într-unzâmbet expresia cea mai potrivită aconştiinţei misterului insondabil alvieţii, al lumii, faptul că omul este otaină într-o taină mai mare.Michel Angelo, urmărind formacea mai expresivă, a pictat trei Pietà;dacă în cea dintâi, din catedrala Sf.Petru, Maria şi Iisus îmbracăfrumuseţea clasică, apoi în variantadin domul de la Florenţa, compoziţiadevine greoaie, barocă (Vasari relatacă artistul intenţiona s-o distrugă), înPietà de la de la palatul Rondanini din9Milano, artistul decantează progresivformele până ce cele două fiinţe sedizolvă în marmură, pentru a rămânedoar expresia durerii pure.Aşa cum se poate vedea înmanuscrisele de la muzeul din Berlin,Beethoven a încercat pe pagini întregidiverse formule melodice până aajuns la cea pe care a considerat-o ceamai adecvată pentru a exprima, înSimfonia a V-a „so pocht dasSchicksal an die Pforte - aşa batedestinul la uşă : sol-sol-sol mi. ÎnFaust, Goethe a căutat încă dintinereţe sensul omului în lume. Dupăce, ajutat de spiritul răului,personajul experimentează teluriculprin diverse implicaţii, între care celedouă aventuri erotice – Margareta şiElena - şi, direct sau indirect, comitecâteva crime, (Valentin, Baucis şiFilomena), autorul consideră a fiaflat sensul mântuitor, căutat de-alungul întregii vieţi, în actulbinefacerii materiale în folosul social,pentru ca, în final, să izbăvească peFaust prin licenţă poetică, urcându-lîn Paradis.Manuscrisele eminesciene sunt untezaur preţios pentru a urmări traseulpe care l-a parcurs un poem, prindiverse variante, către înţelesulurmărit. Astfel, de la Odă cătreNapoleon, Eminescu transcende laOdă în metru antic. Aparent nu ar finici o legătură, ci o bruscă ruptură,escaladarea fulgurantă de la un poemcu dedicaţie la un poem atingândpunctul extrem al desprinderiimetafizice eliberatoare. Dar logicaexistă. De la evocarea unui geniu alistoriei, aruncat în solitudine, poetulsuie vertical la un sens ultim : geniul,un străin într-o lume străină, cumscrie în Magul călător în stele, (numeadecvat Lume şi geniu) – absent dinplanul creaţiei şi aruncat de nu se ştieunde „în corpul cel urât”, refacedrumul către condiţia sa primordială,este redat sie însuşi : o conştiinţapură extramundană.Diversele variante ale Luceafăruluisunt de asemenea semnificative aletraiectului parcurs până la înţelesulurmărit : incompatibilitatea dintreteluric şi ceresc, dintre creat şiincreat. Numai că - lecţieextraordinară de urmărire de către„intelectul eroic” a unui sens ultim -Eminescu voia să-l modifice şi mai cuseamă să-i înalţe radical sfârşitul, însensul atingerii unei libertăţimetafizice într-un dincolo unde

poetul rămâne „solitar, neatins şineatingând”, adică ieşit din oricecondiţie şi determinare, în zbordurând infinit.Este o mare şansă faptul cămanuscrisele eminesciene au fostpăstrate. Poetul le purta tot timpul cuel ştiind bine valoarea lorinestimabilă: erau universulperegrinărilor metafizice în căutareasupremelor înţelesuri ce se deschid înfaţa spiritului. Căci în opera de artăsensul e un dicteu care nu însemneazăînsă o formulare venită de-a gata, cipune creatorul în cursă pentru a-i aflaexpresia cea mai adecvată.Vom urmări un exemplu semnificativprivind, pe de o parte, reliefareacomparativă a sensului, iar pe de altăparte, drumul urmat de Eminescupână la întruchiparea ideii, aînţelesului. Este vorba de poeziapostumă În fereastra despre mare,reprodusă în forma cea mai expresivădintr-o suită de variante:La fereastra despre mareStă copila cea de crai -Fundul mării, fundul măriiFură chipul ei bălai.Iar pescarul trece-n luntreŞi în ape vecinic cată -Fundul mării, fundul măriiAh ! de mult un chip i-arată.“...Spre castel vr’odată ochiiN-am întors şi totuşi plâng -Fundul mării, fundul măriiMă atrage în adânc.a. Rudele acestei poezii sunt poezialui Clemens Brentano, Zu Bacharaham Rhein, publicată în 1800 şi poezialui Heinrich Heine, Loreley, publicatăîn 1835.În poemul lui Heine e vorba de o fatăcare, stând la fereastra unui castel depe valea Rinului, se piaptănă cu unpieptene de aur şi cântă. Un luntraş,fermecat de cântecul zânei Loreley şi„cuprins de un dor sălbatec”, - întimp ce priveşte la înaltul castel, micasa luntre se sfarmă de stânci. Şi Heineîncheie: "Ich glaube, die Wellenverschlingen / Am Ende noch Schifferund Kahn. / Und das hat mit ihrenSingen / Die Loreley getan" – (Lasfârşit luntraşul şi luntrea / Se-neacăîn al undelor hău / Şi cred că aceasta afăcut-o / Loreley cu cântecul său).Dacă în poezia lui Brentano putereamagică aparţine cântului îngânat deluntraş, iar sfârşitul tragic este alfetei, în poezia lui Heine sfârşitultragic este al luntraşului datorităcântecului zânei Loreley. El se îneacăîn undele cântului metaforizat deapele Rinului.b. Simbolica răsfrângerii idealuluiîn apele mării l-a preocupat peEminescu încă de la primele poezii.Astfel, în poezia Unda spumă…,poetul ar dori să fie vântul carealeargă pe oglinda mării sub care, înadânc, se află ascunsă o lume demistere unde se reflectă cerul şi"visele amare / A copilei care / Oador, o cânt cum cântă / Harfa pe osântă.” În postuma Când marea…,este relatată o iubire cerească tragică:în valurile mării "care turbează", razaunei stele îşi caută astrul iubit căzutde pe boltă şi schimbat în mărgăritar.Într-o altă postumă, Lida, este vorbade o idilă cu final fericit. Pe un fondmelancolic, în adâncul mării seoglindesc ruinele unui castel, unde ofată tânjeşte după dragoste.Înduioşată, marea înfăptuieşte unmiracol: construieşte fetei o icoanăideală : "Marea vede chipu-i pal / Şi‘n adâncu-i zugrăveşte / Prin ruini unideal”. Un pescar vede imagineazânei triste rătăcind printre risipele devaluri şi zidiri sfărâmate. În final,aflăm că peste un an, pe "luciulvagabond” al mării, pescarul"zboară", în luntrea sa. "cu-al ruineigeniu blond". Astfel, idealitateaatinsă este cea care vindecă rănilefizice (ruinele castelului, metaforă adurerii personajului feminin) şi ranasufletească a fetei.Dintru început se observă că înpoezia La fereastra despre mare estedezvoltată o idee poetică având altăsemnificaţie decât în poemelegermane. În poezia lui Heine,Loreley se oglindeşte în apa liniştită aRinului ("Und ruhig fliesst derRhein”), pe când la Eminescurăsfrângerea are loc în adânculmisterios şi zbuciumat al mării. Înraport cu aceeaşi poezie,originalitatea viziunii eminescieneconstă în faptul că aici privireafascinată a pescarului, nu se îndreaptăspre fiinţa cea vie, reală, ci el esteatras de imaginea răsfrântă afrumoasei fiice de crai, adică de oidealitate,- răsfrângere care se pierdeîn noianul valurilor mării; prinurmare, este inaccesibil - atât prinadâncurile de neatins, precum şi prinaflarea icoanei într-un mediuinconsistent : se sfarmă de la o clipăla alta. Înseilat doar de undele10neliniştite, idealul nu se poate întrupa,aşa cum, făcută din lumină pură, nicifata din Frumoasa-fără corp nu aputut fi cuprinsă, îmbrăţişată. Neamintim că, născut din apele mării,idealitatea fetei de împărat,luceafărul, rămâne şi el inaccesibil.Dar acolo era vorba deincompatibilitatea dintre două firi. Înfereastra despre mare neatingereanăzuinţei rămâne pe seama idealuluiînsuşi care scapă aspiraţiilor noastre.În postuma eminesciană soartapescarului nu mai este pecetluită cumoarte, ca în poezia lui Heine, cirămâne o durere fără capăt semnândneputinţa umană de a se înălţa maisus de sine.E semnificativă evoluţia ideiipoetice din această postumă îndiversele variante, desfăşurate între1876-1879. În varianta cea maicompletă se spune că marea este ceacare mai întâi visează atât “castelul depe stânci”, cât şi „un chip bălai”-Acest chip visat de apele mării, decipreexistent, este văzut şi de pescar şidevine propriul său vis, dar după ceprivise – o unică oară - chipul fetei :„Spre castel odată’n viaţă-mi/ Amprivit, de-atuncea plâng./ Fundulmării, fundul mării/ Mă atrage înadânc.” Se observă astfel că învarianta publicată mai întâi de N.Hodoş şi reluată apoi, între alţii, şi dePerpessicius, ideea poetică devinemai profundă: aceea a năzuinţei dupăun ideal răsfrânt dintr-un real refuzata fi văzut, pentru ca idealitatea sărămână în forma sa pură, “intratăprin oglindă în mântuit azur” (IonBarbu). Astfel, tensiunea dureroasăfără rezolvare provocată de aceamagică atracţie pune timpul în cursăde durată fără capăt, mareametaforizând hăul în pururea zbuciumcare alungă mereu şi mereu înimposibil orice întruchipare aidealului.Reliefăm faptul că în interpretareasensului unui opere trebuie avut învedere acest adevăr : când opera esteunică şi unitară, adică are viziuneoriginală, inedită asupra lumii şivieţii, iar pe de altă parte, se bucurăde o armonioasă logică internă –atunci sensul acelei opere este arheul,quidditatea, ADN-ul spiritual alpoetului. Hermeneutul care intuieşteacest arheu capătă aripi şi devine cocreator,criticul cu grilă premeditatărămâne un trădător.GEORGE POPA

Formă/formal/a formaliza/ formalizat- lexeme care, dincolo de o justificatăvaloare semantică, se răsfrângca acte în existență doar întroaparentă relație formală cu a informa/informal/informalizat. Și aceastafără a ne gândi neapărat la șirurileproduse de o anumită gramaticăformală ca în ierarhia lui Chomsky șifără a exclude din discuție raportulformă/conținut, în jurul căruia esteticieniiau stăruit destul. Mă gândescînsă la formalul și informalul din viațacotidiană. Reputatul lingvist americanAvram Noam Chomsky (n.1928),cunoscutul inițiator al gramaticilorgenerative, fără a se rupe radical deviața socială, pornea de la cele douăaspecte pe care le presupune studiulsincronic al limbii, respectiv reducțiafenomenelor concrete, variabile sinelimitate în lanțul vorbirii (1) si,implicit, determinarea posibilitățilorși limitelor de combinare alerezultatelor reducției (2). De aici auderivat perspectiva analitică (morfologică)și cea sintetică (sintactică),respectiv descompunerea întregului înpărțile lui constitutive, ori indicareadependențelor, interdependențelor șia limitelor combinatorii în realizareaîntregului. Din unghiul formal, lucrurileconduc spre acele categorii carevizează structura internă și externă aunui conținut, grație modului deorganizare a componentelor procesuale.O aplicație a sensului se întâlnește,potrivit dicționarelor și practiciilingvistice, inclusiv în formeleconștiinței sociale, definită și ea caformă aparte de organizare aelementelor vieții spirituale ale uneisocietăți ce rezidă în funcția specificăde reflectare a socializării existenței.Semantic, lucrurile s-au deplasat liberspre mod de organizare, mijloace deexpresie, dispoziție de procedură etc.,dicționarele incluzându-le în clasaadjectivului în termeni ca: (1) privitorla, (2) formulat precis, expres, (3)pătruns de formalism, făcut de formă,(4) referitor la tipizatul consacrat înunele acte juridice. Într-o altă ordinede sensuri își mai adaugă:ceremonios, solemn, superficial, înaparență. Gramatica formală a adusîntr-un domeniu de specialitate sensulde limbaj generat (gramaticagenerativă). Potrivit acesteia,gramaticile dependente de contextgenerează limbaje dependente decontext, iar cele independente decontext generează limbaje similare.Un al treilea tip de gramatici, celeregulate, generează limbaje regulate,utilizate în general pentru a căutaşabloane, precum şi în structuralexicală a limbajelor de programare,potrivit ierarhiei lui Chomski. Iardacă am mai adăuga că acestelimbaje sunt incluziuni stricte pentrucă presupun limbaje recursivenumerabile, dar care nusunt recursive, dar și limbajerecursive care nu sunt dependente decontext, ori limbaje independente decontext care nu sunt regulate, ampătrunde prin contiguitate încibernetică. Revenint însă însemantica curentă (deci legăturăintrinsecă cu viața), a formaliza îșiexprimă tranzitivitatea în a realiza oformalizare și reflexivitatea în a sesupune sau a accepta unele reguli depolitețe îndoielnice. În secundar, aformaliza mai înseamnă, tranzitiv, areduce la un sistem formal desimboluri prin procedeele logiciimoderne. Polisemnatismuladjectivului informal(-i,-e) aduce casens principal, potrivit dicționarelor,ceea ce se desfășoară în absențadeterminărilor cadrelor instituționaleoficiale, formale, dar și neoficial,neprotocolar, familiar. Cuvântulvizează și artele plastice, pictura înspecial, și se referă la lipsaorganizării canonice a materieipicturale. Tendința de a apropia prinsens cuvântul informativ deinformațional nu se justifică pentrucă în limbă nicio deosebire nu este deprisos, oricât ar încerca uzul să facănivelări semnatice. Or acestechestiuni ar rămâne absolut îndomeniul abstract al filologilor, almatematicienilor, în cibernetică dacăsociologia nu le-ar da viață înexprimarea cauzalităților sociale, însimularea unor fapte de viață, înstatistică. Ea nu abordează problemaformei sau a formalului, ci aformalizării, aceasta însemnând însens larg strategia de observare afenomenelor sociale pe baza unortehnici probabilistice, algebrice șimai ales statistice. Sociologiaoperează, prin natura ei, cuformalizarea informației prin tehnicimatematice (probabilistice, tehnicagrafelor etc.). La nivelul spirituluiînsă, formalul se confruntă cuinformalul nu ca să se excludă, cinumai cât să se verifice și să seconfirme în factual. Imanentul esteinformal înainte de a aveadeterminare; cu alte cuvinte esteconținutul care caută forma. Existenaîn sine este informală, în timp ceexistența ca atare este formală și întranzitivitate și în reflexivitate.Sociologic, aceasta se demonstreazăprin operarea predominantă în planullimbajului simbolic păstrînd numaiparţial raporturi cu domeniulsemantic; existența nu este odimensiune sociologică, ci unasimbolică, pe când existentul faceobiectul raportului cu domeniul.Formalizarea cunoaște o anumitădependență progresivă de metodalimbajelor simbolice care o ajută înprezentarea unei teorii valide, deșiprin această metodă nu creștemărimea de adevăr, ci doar cea deprecizie, grație relației dintre semn șisemnificație. De pildă, antropologulEm. Durkheim prefigura aceastămetodă când punea în relație niveluldensității morale a unei etnii însincronie cu schimbarea densitățiimorale în diacronie, ceea ce l-a ajutatpe K.C. Land în sociologia cauzelordiviziunii muncii în societate. Însăcele mai concludente aplicații înanaliza și prelucrarea datelor se aratăa fi în sociologia organizării șiconducerii în strategiile decizionale,preponderent prin metoda graficelor.Foto: Casoni Ibolya, “Zi însorită– Fantomele oraşului Riga”,dedicată prietenului Guntis11

Aici se poate adăuga construirea dealgoritmi coerenți de operații derulateîn contextul condițiilor formulate deo mulțime finită de reguli. Societățilecărora nu le e indiferentă perspectivadau importanța cuvenită acestor determinări.După identificarea problemelorse evidențiază algoritmic relațiiledintre constante și variabile. Cuacest prilej pot fi introduse structurisintactice în domeniul semnatic alteoriei și operații cu simboluri formalizândprogresiv domeniul de semnificațiiale simbolurilor respective.Așa, de pildă, se poate stabili structuraformală a acțiunii decizionalepornind de la un aspect informal, privindun caz empiric particular, altfelse trăiește lăutărește, după simț, nudupă rațiune. În factual, opoziția formal/informal traversează inclusivuniversaliile platonice (universaliaante/ in/post/ rem), din a cărordezbatere s-au întemeiat realismul,nominalismul și conceptualismul. Șinu în ultimă instanță, însăși personalitatea,în dinamica ei variabilă înfuncție de determinații și conjuncturi,se relevă în factual când preponderentformal, când informal; existența cafuncție constantă (independența deargument), ca funcție identitară (cutransformarea argumentului în el însuși)sau ca funcție linniară (cu graficulsub forma unei drepte). De pildă,îl ascult pe Richard Wagner cuPreludiul la Tristan și Isolda, cutorențialul Siegfried și apoi în Parsifal,pe Claude Debussy cu Clar delună, iar după el pe Johann SebastianBach, de pildă, cu Concertul nr.1Brandenburg și înțeleg că însășiexistența e un lung discurs al contiguitățilorși contradicțiilor (Husserl ar finumit evadarea din presiunea acestorasuspendare a oricărei judecăți cuprivire la existența lucrurilor, dupătermenul adoptat de filosofia greacă;Épochè). Iată de ce, cu riscul de aîncheia sub așteptări (nu totdeaunafinis coronat opus), cred că trăimîntre formal și informal ca întreepigeu și apogeu; viața omuluimodern, fiind preponderent factuală,devine o obversiune care își aflăpredicatul logic când în formal, cândîn informal și, iată de ce nu măîndoiesc că utilitarismul mileniului altreilea tinde inclusiv spre orestructurare metafizică.IULIAN CHIVUO OPERĂ CU OSEMNIFICAŢIEAPARTE ÎN CREAŢIALUI VASILEALECSANDRIScrisă în doar patru săptămâni,la sfârşitul anului 1882 şi începutulanului 1883, în momente de greleîncercări sufleteşti pentru deja binecunoscutul poet, prozator şidramaturg, Vasile Alecsandri, aflatcătre apusul vieţii sale, nu doarartistice, dar şi biologice, FântânaBlanduziei, considerată dreptcapodoperă a teatrului luiAlecsandri 1 , s-a concretizat înperioada elaborarii ei ca un adevăratrefugiu al poetului în lumeaimaginaţiei, dincolo de realitateaaspră a unor vremuri deloc uşoare dinmai multe puncte de vedere, ca osalvare a spiritului creator, aflat întrunmoment de cumpană:Am încercat să lupt contranăvalei acesteia de tristeţe,aruncându-ma nebuneşte în braţeleacelei bune zeiţe, literatura, şi m-amdedat studiului lui Horaţiu. Ceadorabilă filozofie am scos dinscrierile lui! Câtă recunoştinţă îidatoresc! 2Dramă romantică a căreiacţiune e situată în timpuri si spaţiiantice, în vremea împăratuluiAugustus, cu zece ani înainte deHristos, în oraşul Tibur, nu departe deRoma, Fântâna Blanduziei a fostdedicată de Alecsandri: Iubitului meufrate, locotenent-colonel IancuAlecsandri, fost agent diplomatic laParis, 3 grav bolnav, se pare înperioada elaborării şi reprezentăriipiesei. De-altfel cei doi fraţi apropiaţiau purtat o intensă corespondenţă pemarginea piesei, în special dupăprimele ei reprezentări, înainte de a fidată spre publicare, în 1884, VasileAlecsandri acordând atenţie oricăruisfat sau îndrumare care ar fi venit dela fratele său, (ca şi de la alţiapropiaţi, de-altfel).Am scos scena de la sfârşitulactului al doilea pentru a mă supunepărerii tale […] Piesa va câştiga dinpunct de vedere literar, dar nu şi dindin punctul de vedere al gustuluipublicului 4 sau […]nu crezi că ultimul12vers a lui Horaţiu, la sfârşitul actului3:>, va câştiga fiind pronunţatastfel: ? 5În acelaşi timp, însă, având învedere o serie de evenimente majorecare marchează profund viaţascriitorului, precum îndepărtarea unorprieteni apropiaţi ca Ion Ghica, numitministru al ţării la Londra sauplecarea din ţara a lui A Cantacuzino,sentimentul unei oarecare însingurăriîn plan social datorită regimuluipolitic care îl dezgustă tot mai mult:[…] de zece zile m-am apucat săscriu o piesă antică în trei acte şi înversuri intitulată Horaţiu. Primul acte deja terminat, corectat, copiat.Celelalte vor merge ca pe roate dacănu mi se va ridica vreo piedicăneplăcută. Dar pentru ce să neîntoarcem la romani? Poate pentrucă m-am săturat de români , 6 stareade sănătate tot mai precară a soţieisale, divorţul fiicei sale aflate la Parisşi mai ales campania de denigrare aLiteratorului iniţiată de AlexandruMacedonski împotriva poetului, operadramatică în versuri FâtânaBlanduziei, îi oferă lui Alecsandrişansa de a-şi găsi liniştea sufletească,de a se împăca încă o dată cu destinul,cu sentimentul apropierii mariitreceri, pe de altă parte, trăindîncredinţarea că geniul creator este şiva rămâne nemuritor, ilustratmagnific prin imaginea augustuluiHoraţiu: O! carte,/ Mă redeştepţi dinvisuri târzie şi deşarte…/Din bunurilevieţii cu tine mă aleg./O! glorie, Horaţiunu va peri întreg! 7De-altfel atacurile de la Literatorul,chiar dacă la prima impresiepar a nu-l fi afectat pe Alecsandri, devreme ce acesta nu găseşte demn a secoborî la nivelul calomniilor ce i seaduc, totuşi scrisorile trimiseapropiaţiilor săi în această perioadă,dovedesc oarecum contrariul:Când vei avea răgazul săciteşti Literatorul […] vei învăţa sămă cunoşti pe mine sub un nouaspect, care fără îndoială ţi-a scăpatpână astăzi. Vei vedea acolo unAlecsandri interesant, venal, chiar,tot la fel dacă nu mai mult decâtVoltaire, cu care numitul M…ski măcompară în părţile rele. 8Revanşa o va găsi prinintermediul literaturii, mai concret,prin Fântâna Blanduziei şi mai precisprin personajul cu trăsături comice,

a chiar demonice, născute doar dininvidie, Zoil:De-altfel îmi face un serviciufără s-o bănuiască, [AlexandruMacedonski] pozând pentrupersonajul Zoil care joacă un rol înnoua mea piesă. Va fi recunoscut dincap până în picioare. Aceasta îmi vafi răzbunarea. 9Personajul este într-adevărcomic prin orgoliul său, princaracterul meschin, ridicol, în ultimăinstanţă, aflat totalmente în antitezăcu Horaţiu, măreţ, impunător,generos, plin de aura poetului cu marerenume:ZOILAh! El e de vinăCă din întunecime nu pot ieşi-n lumină.El nămoleşte drumul ce duce în Parnas,Încât de culmea-i naltă departe amrămas.Zoil, rar, geniu, sublim, fără pereche,Nu află să-l asculte o singură ureche,Când el, oriunde merge, de toţi e ascultatŞi-n laude pompoase la ceruri înălţat.(Cu amărăciune:)Şi însă ce-i Horaţiu…Un om fără simţire,Iar nu, ca mine, suflet hrănit cu amărâre,Nu zbucimat ca mine, de al furorei spasm,Nu un poet de frunte, cu turbă şisarcasm…El, om de lume, vesel, încununat cu roze,Asistă chiar în viaţă l-a’sale-apoteoze,Şi eu o! strâmbătate!...infern!...destinamar! 10Însuşi numele personajului nu esteales la întâmplare, de-altfel este dejabine cunoscută funcţia decaracterizare a personajelor în opereledramatice ale lui Alecsandri, cu rol înlocalizarea, sau indicarea uneitrasături de caracter, a unei atitudinisocial-politice sau culturale 11 .Zoil, conform notelor de subsol alepiesei 12 , se pare că a fost un criticgrec din secolulal IV-lea , î.e.n.cunoscut pentru scrierile sale criticeaduse lui Homer, cuvântul „Zoil”devenind în timp, termen genericpentru critic pizmaş, părtinitor,veninos, ridicol. ( De-altfel, nicinumele protagonistei, sclava Gettasau iubitul acesteia, Gallus nu suntfără semnificaţie în operă, Gettareprezentând rădăcinile poporuluiromân, daco-geţii, iar Gallus, pe celegalice ale francezilor şi, formând înfinal un cuplu împreună, ar ilustraoarecum afintatea dintre cele douăţări de origine latină, România şiFranţa.)Dacă urmărim cu atenţie şiatitudinea măreţului Horaţiu faţa deacest Zoil, reiese clar ideea depolemică din viaţa reală, transpusă,desigur cu măiestrie în versuri, deAlecsandri:HORAŢIUZoil se crede vultur ce-aţintă ochii-nsoare,Şi-i oaspe-a-ntunecimei, o buhnăcobitoare.El vecinic distilează veninu-i mânjitor,Cu gând ca să păteze tot ce-istrălucitor. 13Replica lui Macedoski nu se lasăaşteptată, răspunde crunt si necruţătorcu o epigramă:Lui Vasile AlecsandriCoprins de-al gloriei nesaţiu,Albit de ani, dar tot copil,E lesne să mă faci ZoilCând singur tu te faci Horaţiu. 14În ciuda dezaprecierilor de laLiteratorul, piesa s-a bucurat de unuldintre cele mai mari succesedramatice ale vremii, în apărareaimaginii lui Alecsandri intervenind laun moment dat şi Eminescu, careulterior va deveni ţinta atacurilor luiMacedonski.Compoziţional drama are un,relativ, simplu subiect dramatic.Poetul favorit al împăratuluiAugustus, autorul celebrelor Ode,Horaţiu, la vârsta senectuţii, seretrage în spaţiul câmpenesc de laTibur, (un echivalent al Mirceştilorlui Alecsandri), părăsind preazgomotoasa Romă, căutând o oază delinişte:Nu, n-am fugit din Roma, nu m-am retraspe-o stâncă,Dar am avut o sete de linişte adâncăŞ-am alergat aice, la câmpul înflorit,Întocmai ca ostaşul de lupte ostenit. 15În preajma FântăneiBlanduziei, topos prezent şi elogiatîntr-una din odele poetului latin,protagonistul o zăreşte pe Getta,tânăra sclavă adusă din DaciaTransalpină, care îl fascinează peHoraţiu prin candoarea şi frumuseţeaei, prin cuvintele pline de emoţie pe13care i le spune în momentul în careaceasta îl recunoaşte pe celebrul poet:HORAŢIUTu mă cunoşti?...De unde?GETTADe-aici, din depărtări,Şi din al lunei splendid concert deadmirări.Dar cine te cunoaşte cu a ta mărinimieSe pleacă în uimire şi se robeşte ţie.Horaţiu, sunt o sclavă, nu am nimic almeu;Primeşte-astă cunună, o-nchin numeluitău. 16 Poetul însă interpretreazăgreşit cuvintele şi emoţia fetei care sesimte flatată de faptul ca mareleHoraţiu îi vorbeşte şi cade în mreajaunei iubiri târzii şi nefireşti care însăîi inspiră frumoase versuri, lucru pecare steaua Romei, zeea plăcerilornebune, prea faimoasa Neera, venităla Tibur doar pentru Horaţiu, nu maireuşeşte. Pierde însă în preajmafântânii un manuscris foarteimporatant, pe care îl va recuperapâna la urmă graţie celor doi tinerisclavi, Getta şi Gallus care îşiîmpărtăşesc aceleaşi sentimente dedragoste încă din momentul în care seîntâlnesc. Horaţiu trăieşte o clipă deamărăciune înţelegând că tânăra Gettaa fost impresionată de faima sa capoet şi nu de cea a omului simplu.Vrea sa-i pedepsească amarnic pe ceidoi care îi pare că l-au trădat, însă, îşiregăseşte liniştea convins fiind căpoetul are un alt destin şi nu vacunoaşte moartea graţie operei sale.Resemnarea în faţa destinuluişi conştiinţa propriei însemnătăţi înplan cultural, indiferent de opiniileunora dintre contemporni săi, va ficlar afirmată de Vasile Alecsandri şiîntr-una din poeziile postume, scrisăla Mirceşti, în 1888, Unor critici:Am scris eu versuri multe şi poate chiarprea multe,Dar n-am cerut la nume cu drag să leasculte,Nici mi-a trecut prin minte trufaş ca săpăşescÎn fruntea tuturora ce-ntruna viersuiesc.E unul care cântă mai dulce decât mine?Cu atât mai bine ţării, şi lui cu-atât maibine.Apuce înainte ş-ajungă cât mai sus.La răsăritu-i falnic se-nchină al meuapus.Iar voi, care asupră-mi săgeţi tocitetrageţi,Cântaţi, dacă se poate, fiţi buni şi mairageţi! 17Tot din seria poeziilorpostume, scrise cam în aceeasi

perioadă în care a fost elaboratăFântâna Blanduziei, fac parte câtevatexte oarecum similare unor versuridin piesă care exprimă durereasufletească a omului aflat la vârstasenectuţii, dar simţinând încă fioriiunei iubiri feciorelnice:Dar nu-s în floarea tinereţii,Şi nu-ndrăznesc nimic a-ţi zice!Mergi dar, copilă,-n calea vieţiiÎntâmpinând zâmbiri amice.Eu te-oi privi oftând, ferice,Răpit de farmecul frumuseţii.Şi însă de-ai vrea să ai parte...Dar ce zic? Timpul ne disparte.Tu eşti sosind, eu în plecare,A ziorilor vie lucireNu poate, ah! avea-ntâlnireCu-apusul palid ce dispare! 18versuri care ar trimite cu gândul la oanumită experienţă sentimentală dinaceastă perioadă din viaţa luiAlecsandri, fără a putea fi certificatăînsă prin alte documente decât stricttextele literare.Fragmentul dramatic din piesa deteatru care reliefează conflictulinterior al protagonistului înmomentul care se vede nevoit a-şirecunoaşte pasiunea pentru tânăraGetta, este, însă, de o frumuseţedeosebită cu virtuţi artistice netsuperioare poeziilor cu temă similarăscrise de Vasile Alecsandri, în ultimuldeceniu al vieţii sale:HORAŢIUAh! Sunt om în luptă cu sine care taceŞ-ar vrea, n-ar vrea să facă ce-i nevoit aface.Dar nu mai pot învinge, simţirea ce m-anvins…Iubesc…De-a mea iubire sunt eu însumisurprins. […]Resimt un foc în sânu-mi mai splendid,mai curat,Ca soarele-n apusu-i mărerţ, înflăcărat,Şi văd în orizontri o lume încă vieDe dulci simţiri înalte necunoscute mie…Tu, singură, tu, Getta, avut-ai sacrul darSă mă-ngenunchi ferice l-al dragosteialtar.Schimbat-ai pe Horaţiu din omulnepăsăreiÎn omul suferinţei, în omul adorărei. 19Predilecţia lui Alecsandripentru poetul latin a fost intensdiscutată de critica de specialitate.Există puncte de vedere care afirmăcă personajul Horaţiu este Alecsandriînsuşi. Au spus-o încă de pe atunci şiHaşdeu, şi Odobescu, şi Olănescu. 20Interpretări mai recente aletextului oferă alte perspective:Apropierea sa [a luiAlecsandri] de Horaţiu n-a fost unaconflictuală, dramatică, ci urmareaunei gândiri omagiale. Alecsandri apotrivit personajul piesei dupăprestigiul literar al personalităţii.Dacă dramaturgul a făcut vreoanalogie între sine şi Horaţiu – datfiind cultul pe care Alecsandri îl aveapentru autorul Epistelolelor, aceastanu este o substituire, ci o raporatre lamodel. 21Oricare ar fi punctul de vederedin care privim personajul creat depoetul de la Mirceşti, saucorespondenţele de ordin biograficdintre cei doi , un lucru este cert,piesa valorifică în mod artisticremarcabil, de-altfel, un momenttensionant din viaţa lui VasileAlecsandri şi rămâne opera în carepoetul a pus cel mai mult dinsensibilitatea sa artistică, atât dinpunctul de vedere al conţinutului,cât şi sub raportul expresiei. 22Note1 – Eugen Lovinescu, în Studii şi articoledespre opera lui Vasile Alecsandri, Ed.Albatros, Bucureşti, 1980, p.XVI2 – Vasile Alecsandri, Corespondenţa, apudG.C. Nicolaescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri,Ed Pt Literatură, Buc., 1965, p.6223 – Vasile Alecsandri, Teatru, Ed Ion Creangă,Buc., 1984, p.2934 – Vasile Alecsandri, Cele mai frumoasescrisori; Ed. Minerva, Buc., 1972, p.3485 – Ibidem6 – Vasile Alecsandri, Corespondenţa, Ed deStat Pentru Literatură, Buc, 1960, p.1297 – Idem, Teatru, (op cit.), p. 4128 – Idem, Corespondenţa, (op cit), p. 1319 – Ibidem, p.13210 – Vasile Alecsandri, Teatru, (op cit), p. 33111- Cf. Paula Diaconescu, în Studii şi articoledespre opera lui Vasile Alecsandri, (op cit), p.28512 – Vasile Alecsandri, Teatru, op cit, p. 32213 – Ibidem, p.32314 – http://ro.wikisource.org/wiki/ Antologia_epigramei_rom%C3%A2ne%C5%9Fti15 – Vasile Alecsandri, Teatru, op cit, p.32316 – Ibidem, p. 30917 – Vasile Alecsandri, Poezii, Ed IonCreangă, Buc, 1985, p. 24518 - http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/romantatoamna.php19 – Vasile Alecsandri, Teatru, op cit, p. 40520 – G. C. Nicolescu, Viaţa lui VasileAlecsandri, Ed. Pentru Literatură, Buc. p.62221– Mircea Ghiţulescu, Alecsandri şi dublulsău, Ed Albatros, Buc., 1980, p. 13122- Al. Piru, Valori clasice, cap. Teatrul luiVasile Alecsandri, Ed Albatros, Buc, 1978, p.38CARMEN MARIANA SIMUFoto: Casoni Ibolya, Paleta artistului,dedicată tuturor prietenilor de pe Pil.,din ciclul Ţara Visurilor14de Nichita Stănescu –Prezentată drept un „omagiutârziu Cărţii de citire a lui IonCreangă”, Cartea de recitire a luiNichita Stănescu e, în primul rând,„un răspuns indirect” 1 la întrebărileunice şi atotcuprinzătoare ale opereinichitastănesciene: „ce este poezia?/cine este poetul?”. În al doilea rând,volumul e pur şi simplu o a douaşansă dată unor creatori şi unor opereale literaturii române. NichitaStănescu re-vizitează „expoziţia”literaturii române, de la originiaproape până în prezent, cu revelaţiacă „a trebuit să vin a doua oară,pentru că prima oară, abia acum îmidau seama că nu există. A trebuit săvin a doua oară ca să-mi dau seamacă prima oară nu există niciodată.” 2Astfel, odată cu „a doua savenire”, Nichita Stănescu îşi dăseama de Existenţa (cu majusculă) aunor autori precum: DimitrieCantemir, Ion Neculce, IenăchiţăVăcărescu, Anton Pann. Aşa cumremarcă Alexandru George, „pe aceştipoeţi cu calpac şi cu giubele îivalorifică Nichita Stănescu şi însocietatea lor caută subtiledelectări.” 3 Această trecere în revistăse continuă cu Ion HeliadeRădulescu, Vasile Cârlova, DimitrieBolintineanu, culminând cu Eminescu„cel mare”, Caragiale, Sadoveanu,Bacovia şi Arghezi - etalon de aur -până la Marin Preda, listă continuatăîn grupajul Subiectivisme de epocă cuIon Barbu şi Vasile Pârvan. Autorulpropune totodată şi o re-lectură abaladelor Mioriţa ori Toma Alimoş,socotite drept matrice ale întregiinoastre literaturi culte: „Fără Mioriţanoi n-am fi fost niciodată poeţi. Ne-arfi lipsit această dimensiunefundamentală. Mioriţa este şcoalatristeţii naţionale. Matricea. Matca.1 Daniel Dumitriu, Nichita Stănescu. Genezapoemului, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”,Iaşi, 1997, p. 136.2 Nichita Stănescu, Cartea de recitire, EdituraCartea Românească, Bucureşti, 1972, p. 10.3 Alexandru George, „O carte de recitire” înNichita Stănescu interpretat de… Prefaţă, notăasupra ediţiei, antologie, cronologie şibibliografie de Sanda Anghelescu, EdituraEminescu, Bucureşti, 198, p. 175.

Regina.” 4 Mânat de „sentimentulpatriei”, eseistul re-vizitează şiimaginea unor „figuri legendare”precum „divinul” Nicolae Bălcescu şi„bărbatul atât de nobil şi de dăruit”,Alexandru Ioan Cuza. Că aceste douănume sunt pe lista de recitire seexplică prin faptul că „ei niciodată nuau fost cântăreţi”, ei fiind„întotdeauna înseşi cântecele.” 5 Prinacest gest, autorul se dovedeşteconsecvent ideii că „zona estetică”este „o parte de vârf a zonei etice.”Interesant este faptul căeseistul „locuieşte” spaţii multiple aleculturii: arte plastice (Ţuculescu),critica literară, estetică, istorie,filozofie (Vasile Pârvan),astronautică, călătorind apoi şi pe laalte popoare: T.S. Eliot, Vasko Popa,Adam Puslojic. Astfel, remarcăm„prezenţa Omului cultural: conştiinţacare devorează faptele de cultură” 6 ,ca o mărturie a amplitudinii spirituluieseist. „Lecturile” propuse în acestvolum se întemeiază totuşi pe oanume unitate, impusă de motto-ulreprezentat de ultimele versuri aleTestamentului literar al lui IenăchiţăVăcărescu: „Creşterea limbiiromâneşti/ Ş-a patriei cinstire.”De fapt, în grupajuleseistic Cartea de recitiremiza nu este doar aceea de a„reduplica lumi” apuse, ci de a„scoate esenţialul conceptualal lumilor invadate deconştiinţa estetică” 7 , respectivde a arăta acea parte„nevăzută” a literaturii, dar şiunghiul optim din care trebuieprivită. Şi acest unghi deobservaţie (adevărat turn decontrol) este, în cazul luiNichita Stănescu, sinelepoetic.Nefiind o carte decritică, Cartea de recitire a luiNichita Stănescu propune,totuşi, „o atitudine critică” 8 .Această nouă atitudine faţă descriitorii din trecut are, fără îndoială,o valoare recuperatoare, integrându-seîn curentul marii reîntoarcerişaizeciste şi marcând reînnodarealegăturii cu marea tradiţie. Astfel,4 Nichita Stănescu, op. cit., 1972, p. 35.5 Idem, p. 86.6 Luminiţa Chiorean, Eseul stănescian.Configurare poetică, Editura Universităii„Petru Maior”, Târgu-Mure, 2007, p. 168.7 Ibidem.8 Alexandru George, op. cit., p. 170.după ce atâtea generaţii literare auîncercat parcă să îngroape definitivtrecutul cu acordurile sau chiar cuvacarmul lor, Nichita Stănescu îşipropune, prin volumul său, să aratecare mai poate fi „azi” legătura întrepoeţii cei mai tineri şi literaturapredecesorilor lor, adesea foarteîndepărtaţi în timp, recuperând/reducând depărtarea faţă de matriceafundamentală a poeziei româneşti.În acest sens, privind înapoicu empatie, Nichita Stănescu şi-a pusproblema trecutului sub forma uneivalorificări în spirit strictcontemporan, dar cu o notă„colegială”. Dincolo de filonul purestetic, un val de simpatie al sineluipoetic străbate cartea de la un capăt laaltul, fără însă ca cititorul să poatădenunţa o atitudine îngăduitoare saupărtinitoare. Subliniem încă o dată:„cartea sa de citire nu e de critică, dare una prezidată de o mare inteligenţăcritică.” 9 E, aşa cum s-a spus, o carte„de-a dreptul dezarmantă” 10 tocmaiprin prisma faptului că autorul eitranscende limitele criticii literareobişnuite. Eseistul-poet elaboreazătexte care, rupte în versuri, s-artransforma în incontestabilă poezie.Aşa cum remarcă Daniel Dumitriu, înelogiul adus lui Cârlova „pot fiidentificate secvenţe care par a nu maifi încăput în Elegii” 11 : „Trăim îninteriorul unui punct. Istoria noastră9 Alexandru George, op. cit., p. 172.10 Nicolae Ciobanu, „A reciti, a recrea…” înNichita Stănescu interpretat de… Prefaţă, notăasupra ediţiei, antologie, cronologie şibibliografie de Sanda Anghelescu, EdituraEminescu, Bucureşti, 198, p. 175.11 Daniel Dumitriu, op. cit., p. 133.nu este decât istoria punctului. Ceeace este înlăuntru celui mai înlăuntru,şi e mai puţin. Numai cuvintele nu audimensiune. Ele au trecere oriunde. Şiînlăuntrul înlăuntrului. Un cuvânt;oricare dintre cuvinte; orice cuvânteste tot ceea ce este, dar este şiînlăuntrul a tot ceea ce este.”Aşadar, Nichita Stănescu, în asa Carte de recitire, este promotorulunei paradoxale „anti-critici” 12 . Deşideţine toate datele pentru a se exercitaîn câmpul de luptă al criticiiprofesioniste, Nichita Stănescu estestrăin de o asemenea vanitate.Talentul său de critic, s-ar puteaspune, constă în capacitatea de a serevela ca un mare poet şi ca uninterpret al operei celorlalţi. Astfel,„fără să fie vorba de ceea ce numimpoetizare a textului critic, NichitaStănescu, în Cartea de recitire,realizează o impresionantă culegerede eseuri poematice.” 13 Se dovedeşte,astfel, structura profund estetică avolumului, spiritul creator ieşindadesea învingător. „Dacă e să vorbimde existenţa unei adevărate critici detip creator, trebuie să spunem căsublima ei concretizare o identificămîn Carte de recitire a lui NichitaStănescu.” 14Fireşte, forma cea maiizbitoare de sublimare poetică acontemplaţiei critice oreprezintă apelul la realitateaversului. Ca atare, „restituirile”din Istoria Ieroglifică – menitea argumenta geniul poetic al luiDimitrie Cantemir – suntelocvente: „Au nu tu,/odinioară,/ prin fumul măriiplimbându-te/ şi spre vânareapeştelui/ şipurându-te,/ eu dinfaţa apei/ te oglindiiam?” (Aunu tu?) 15Pe aceeaşi linie erevelării marilor latenţe artisticedin opera primilor noştricărturari, se înscrie şi aceastăbaladă „transcrisă” dupăNeculce: „Având Radul-vodă o fatădin trupul lui,/ să fie fugit cu o slugă,/ieşind pe o fereastră/ din curţiledomneşti din cetatea Hârlăului./ Şi s-au ascuns în codru./ Şi au făcutRadul-vodă năvod de oameni/ şi au→Foto: Casoni Ibolya, “Visătorul”12 Nicolae Ciobanu, op. cit., p. 176.13 Ibidem.14 Idem, p. 176.15 Nichita Stănescu, op. cit., 1972, p. 14.15

găsit-o în mijlocul codrului/ la ofântână/ ce se cheamă FântânaCerbului,/ lângă podul de lut./ Decipre slugă l-au omorât,/ i-au tăiatcapul,/ iar pre dânsa au dat-o lacălugărie/ de-au călugărit-o.” 16Trecerea de la acest procedeu al„extraselor revelatoare” la acela al„temenelei” este firească. De dataaceasta trebuie remarcatăextraordinara capacitate a lui NichitaStănescu de a se lăsa înrobit detonurile proprii melodiilor clasice,precum în Temenea la Anton Pann:„Îmi aplec şira spinării/ Doar în faţata şi-a mării/ Adică/ Te sărut cel maicuminte/ Pann Antoane pe cuvinte,/Pentru că Dumneata te ţii călare/Peste substantivul mare./ Şi/ Staimăreţ şi-ndrăgostit/ Cu fesul căzut înmit./ Precum e o vorbă:/ Rupe coadala cometă/ Că se face stea cochetă/Sau/ Unde pupi şi unde crapă/ Zice oicoană – fată./ Căci/ Cine le gândeşte/Rău le isprăveşte/ Aşadar/ AntonPanne, Pann Antoane/ Te sărut pesteicoane/ Deci/ Ca să am parte deglorii/ Eu îţi pup şira spinării.” 17 Lafel se întâmplă în „improvizaţiile”dedicate lui Ienăchiţă Văcărescu,Heliade Rădulescu, Vasile Cârlova şiEminescu. Trebuie subliniat faptul căciclul de eseuri Temenea lui AntonPann reprezintă cheia de boltă avolumului, prin prisma faptului căoferă prilejul unei meditaţii asuprapoeziei în genere şi asupra proprieipoezii. S-a comentat mult despre„limba poezească” a operei luiNichita Stănescu, deci e firesc caacesta să insiste asupra talentuluicolosal al „vorbirii lui Anton Pann”,„om cu două guri şi patru limbi”,conchizând: „Anton Pann anticipeazăprozodic poezia modernă.”În faţa acestei comuniuni acriticii şi poeziei, a sinelui critic şi asinelui poetic, ne întrebăm dacă semai poate vorbi de o realăcompatibilitate între textul Cărţii derecitire şi dezideratul judecăţii devaloare. Şi, deşi reamintim faptul căopera lui Nichita Stănescu nu este ooperă critică, ea este străbătută, de laun capăt la celălalt, de „o ardentăpasiune pentru demonstraţiacritică” 18 . Astfel, autorul ei izbuteşterealmente să propună puncte devedere pe cât de explicite, pe atât deoriginale. În acest sens, orice viitoareexegeză despre Heliade Rădulescu,Bolintineanu sau Bacovia va putealua aminte la opiniile lansate deNichita Stănescu. Cu atât mai mult cucât Cartea de recitire relevă o vocaţiecritică deosebit de aptă, concurând cutehnica eseului-definiţie. Iată, spreexemplu, un pasaj din eseul despreBacovia: „Bacovia, prin vocaţie, esteun poet al infernului, adică unsistematic distrugător al infernuluiprin , lăsând în mediulreceptor al cititorului, în permanenţă,angoasa şi aspiraţia paradisiacă. Elsugerează perfecţiunea rupând braţeleminunatei Venus din Millo, sugereazăfrumuseţea ochiului, rănindu-ivederea. Mediul suav-paradiziac,aspiraţia către fericire se resimte acutprin absenţa ei. Există o putereabsorbantă a absenţelor. A înlocuifericirea cu vidul, înseamnă poate asupraestima. Dar a-i acorda spaţiulgol din interiorul unei amforeînseamnă a sugera rapida ei umplere.Iată de ce Bacovia nu mi se pare unlamentuos, un disperat, ci,dimpotrivă, în pofida faciesului luimelancolic, popularizat de o mediocrăartă fotografică, el are unul dintre celemai bărbăteşti tonuri pe care vreodatăle-a ridicat la înălţimea marii artepoezia românească.” 19Totuşi, asemenea excepţionaleintuiţii critice se întorc sub aripasuverană a sinelui poetic profundcreator. În ultimă instanţă, Cartea derecitire e scrisă de un poet. Ceea ce einteresant este că aceasta „nu-ldivulgă în întregime pe poet.” Aşacum observă Mihai Ungheanu, ea „îlface doar mai interesant şi, ca oricedezvăluire parţială îi adânceştemisterul.” 20 Iată de ce, nu putemspune decât că un demers criticprecum cel din Cartea de recitire nuse poate întreprinde decât subpresiunea (devenită obsesie)cunoaşterii de sine resimţite de unmare poet. E o cunoaştere de sinecare, la rândul ei, se eliberează depropria-i umbră, metamorfozându-seîn act contemplativ a cărui fascinantăoglindă e însăşi creaţia literară amarilor înaintaşi. Iată de ce, tipul decritică practicat de Nichita Stănescu„îmbină în mod inextricabil ideea deelogiu cu aceea de confesiune,” 21având ca punct final configurareaunei fenomenologii poetice.Aşa cum remarcă DanielDimitriu, „în Cartea de recitire,Nichita Stănescu apare asemeneaacelei femei care naşte pe câmp, îlgăsim în postura celuilalt, căruiailuştri poeţi i-au dezvăluit poezia dinsine.” 22 Am putea spune că poeziilelui Cârlova, Eminescu sau Arghezisunt pre-texte (în ambele sensuri)pentru investigarea spaţiului poetic,pentru a mai zăbovi în acest spaţiucare, în condiţiile lecturii, nu mai esteunul al facerii lumii, ci unul almeditaţiei pure asupra lumii.În acest sens, prin eseurile sale„de recitire”, autorul propune nunumai o „altfel” de viziune critică, cişi „o nouă viziune artistică asupralumii (alegoria ontică raportată laconştiinţa omului), precum şi o nouăatitudine faţă de cuvânt.” 23Cartea de recitire e, în sine, omărturie care, rostită cu o voce „tare”,poate fi „a unei generaţii”. Mai mult,ea poate deschide drumulrevalorificării literaturii noastre vechiîn context contemporan. Astfel, nu evorba numai de avântul şaizecist derestaurare a poeziei interbelice, care,până să fie opera criticilor şi aistoricilor, a fost o cucerire a poeţilorînşişi; e vorba despre un demers caretrebuie să continue şi astăzi. Aşa cumsublinia Alexandru George,„breviarul, care poate părea puţinnăzdrăvan, al lui Nichita Stănescu,deschide un drum” 24 ; un drum carepoate azi ar trebui (re)deschis.ADRIANA NISTORFoto: Casoni Ibolya, Lumină înnoapte, sau Lumini ale sufletului,din ciclul Singură.16 Idem, pp. 32-33.17 Nichita Stănescu, op. cit., 1972, pp. 58-59.18 Nicolae Ciobanu, op. cit., p. 178.19 Nichita Stănescu, op. cit., 1972, pp. 133-134.20 Mihai Ungheanu, Respirări în „Luceafărul”,anul XXV, nr. 25, 19 iunie 1982, p. 2.1621 Nicolae Ciobanu, op. cit. p. 179.22 Daniel Dimitriu, op. cit., p. 21123 Luminiţa Chiorean, op. cit., (2007), p. 168.24 Alexandru George, op. cit. p. 175.

întoarcerea spre copilărie saudecantarea esenţelorMOTO:,, Şi nu există moarte!Pur şi simplu cad frunzeleSpre a ne vedea mai bineCând suntem departe.”(Grigore Vieru, Metafora)Poezia lui Grigore Vieru are ceva din măreţia şi tragismulritmurilor naturii, ca şi cum înţelepciunea ei s-a condensat înlacrimă, iar limpezimea acesteia nu admite frivolitatea uneilecturi grăbite...Versurile lui Grigore Vieru ne dor de multe ori,nu numai pentru că vorbesc despre un neam sfâşiat de dinafarăşi de dinăuntru, ci şi pentru că vorbesc fără prefăcătorie desprepatrie şi despre fiinţa umană concrescute în acelaşi destin,despre trecerea prin lumină, despre începuturi şi despre apus,despre sentimente materne ori filiale, despre iubire, despremoarte şi despre copilărie.În creaţia poetului Grigore Vieru, alături de dimensiuneagravă a existenţei, încărcată de tragism („Mi-au cazut niştelacrimi/ În sânge.De aceea/ Sângele meu /Are gustul sărat./Afost omorâtă /Mioara Baladei./ Pe urmele sângelui ei / Graniţăau tras.”) întâlnim şi una mai puţin cunoscută şi poatesurprinzătoare, care vine parcă să reechilibreze o natură umanăşi poetică greu încercată şi să reprezinte o contrapondere , oscriere în alt registru. Alături, aşadar, de volume caFăgăduindu-mă iubirii, Sângele crucii, Răzbunarea frumuseţiisau Pod peste lacrimi, regăsim şi versuri pentru copii, cum suntcele reunite sub titlul Moşul din leagăn. Coexistenţa literaturiicu tematică naţională şi socială alături de aceea destinatăcopiilor este doar o altă faţetă a scriitorului , căci întoarcereaspre copilărie echivalează la Grigore Vieru cu o decantare aesenţelor iar uneori versul e limpede şi curat, ajuns în chiarmiezul lucrurilor.Într-un articol în care caută să identifice calităţile necesareunei literaturi adevărate pentru copii, articol intitulat Ce suntcărţile bune pentru copii? dr. Charles Temple arată că „deşiliteratura pentru copii pare extraordinar de simplă, aceastăsimplitate este realizată cu munca grea a unui scriitor foartetalentat”, subliniind astfel tocmai efortul autorului care scrieacest gen de literatură, de a se face înţeles de către cititorii săi,simplificând în sensul esenţializării , iar nu al renunţării lacalitate.Modul în care poetul Grigore Vieru concepe regresiuneasubiectului liric spre vârsta copilăriei este unul pus sub semnulfabulosului şi al investirii elementelor cu proprietăţi magice,într-o lume în care transgresarea regnurilor este firească :„Întors în anii copilăriei, călăresc/ Calul mărului către cocori /Până când trupul său / Se umple de-o albă şi sfântă/ Sudoare: deflori.”M-a preocupat întrebarea dacă versurile pentru copii alepoetului sunt doar exerciţii ludice ori sunt deschideri spre olume solară, contrapusă aceleia unde graniţele sunt însemnatecu sânge... M-am întrebat, de asemenea, şi care estemecanismul generator de sens ori cel care conturează universulcurat, primordial, nepervertit, înfăţişat de autor şi cărei categoriide cititori i s-ar adresa cu preponderenţă aceste versuri dacăavem, spre exemplu , în vedere o abordare din perspectivacreşterii şi maturizării consumatorului de literatură.Mă voi raporta în cele ce urmează la câteva delimitări ,prezentate de Matei Călinescu în cartea A citi, a reciti. Autorul îlcitează pe J.A.Appleyard stabilind câteva posibile ipostaze alecititorului, mai exact o tipologie evolutivă, ce ar cuprindeurmătoarele categorii: jucătorul simbolic (vârsta preşcolară),când copilul ascultă şi participă la diferite jocuri pretinzând căeste altcineva, cititorul ca erou sau eroină (7-11 ani), cândcopilul citeşte de bunăvoie şi tinde să se identifice cu eroii,cititorul ca gânditor , adică adolescentul care reflectează asupracaracterului ficţional, a motivaţiilor şi a sentimentelor carediferă de ale sale , cititorul ca interpret, corespunzând anilor defacultate şi după facultate, când cititorul educat încearcă săgăsească o interpretare valabilă, printre altele posibile, şicititorul adult, pragmatic, capabil să deosebească finalităţilemultiple ale lecturii (dobândirea de informaţii, de satisfacţiiintelectuale şi estetice, deconectare etc.). Folosind această grilă,am încercat să aflu dacă un text dintr-un volum cu versuri pentrucopii are ceva de oferit doar cititorului de vârstă mică sau dacăcitind o asemenea poezie lectorul matur poate avea propriainterpretare .Am ales pentru început o poezie numită Toamna şi inclusă învolumul Moşul din leagăn încercând să mă plasez deopotrivă înpostura cititorului interpret şi a celui pragmatic, urmând ca maiapoi să încerc să înţeleg căreia sau cărora dintreipostazele celelalte i se mai poate adresa cu succes ... Poezia,de o dezarmantă simplitate, este următoarea : ,, Bate toamnanucile, /Aureşte frunzele,/ Îndulceşte merele.../Ce eşti trist, măigreiere?”Întâlnirea cititorului-adult cu textul va permite descifrareapoeziei pe nivele de profunzime diferite, în funcţie desensibilitatea, disponibilitatea interpretativă şi reflexivitateaacestuia...Cititorul matur poate percepe , de la prima vedere,ideea de generozitate, de bogăţie a anotimpului (aur risipit pefrunze, dulceaţă a merelor, mulţime de fructe) şi să observe căversurile se adresează deopotrivă văzului nostru bucuros decăldura culorii(,,Aureşte frunzele”), precum şigustului(,,Îndulceşte merele”).Aşa scurtă cum e ea (doardouăsprezece cuvinte în total!) poezia este bazată pe antiteză.Dacă primele trei versuri sunt interpretate de lector careferindu-se exclusiv la toamna văzută ca anotimp, atunciultimul vers poate fi înţeles ca o interogaţie retorică adresatăunei făpturi a cărei soartă ne-au făcut-o cunoscută fabuliştii (,,Ceeşti trist, măi greiere?”).Dacă însă luăm în considerare o altă posibilă accepţiune acuvântului toamnă şi anume aceea de vârstă a omului, etapăcare vine cu tot felul de ,,daruri”(,,Aureşte frunzele”- lauriirecunoaşterii profesionale, academice sau pur şi simplu umane,,,Îndulceşte merele”-bucuria omului de a vedea roadele munciisale de o viaţă), atunci cuvântul, greier poate fi înţeles careprezentând omul în general, sau poetul în particular, artistulcare are darul ,,cântecului”vrăjit.Cuvântul,,trist” este singurul care aparţine unui alt câmpsemantic decât celelalte, care pot fi uşor grupate în câmpullexical al elementelor naturii( ,,toamnă”, ,,nuci”, ,,frunze”,,,mere”) şi câmpul semantic al acţiunilor (,,bate”, ,,aureşte”, →Foto: Nicolae Băciuţ, Grigore Vieru, Cornel Moraru, laChişinău (jos)17

,,îndulceşte”).Cuvântul ,,trist” denumeşte o stare de spirit , unsentiment şi poate fi asociat cu melancolia, cu suferinţaprovocată de trecerea timpului.Toată bogăţia toamnei, toatedarurile anotimpului ar trebui să conducă, în mod firesc, sprebucurie, însă întrebarea ce sună atât de familiar (,,Ce eşti trist,măi greiere?”)vine să demonstreze că, în ciuda darurilor,tristeţea îşi face loc.Poezia este formată din două secvenţe distincte, lucruevidenţiat atât de arhitectura textului, cât şi la nivel semantic;prima secvenţă este alcătuită din propoziţii care încep cu verbulpredicatîn poziţie iniţială (,,Bate”,,,Aureşte”, ,,Îndulceşte”),subiectul fiind exprimat doar în primul enunţ:,,Batetoamna...”Prin plasarea în poziţie iniţială a verbelor careexprimă acţiuni este creionat un tablou de natură plin demişcare(,,Bate”), de lumină (Aureşte”)şi de savoare(,,Îndulceşte”). Al patrulea verscreionează însă o altă realitate,iar structura enunţuluievidenţiază acest fapt:,,Ce eştitrist, măi greiere?”Propoziţiaaceasta se deschide cu uncomplement circumstanţial decauză (,,ce” însemnînd ,,de ce”)şi continuă cu un predicatnominal (spre deosebire decelelalte trei, dinaintea lui, careerau verbale), în care numelepredicativ indică o stare despirit (,,trist”).Locul verbelor deacţiune (,,bate”, ,,aureşte”,,,îndulceşte”)din prima secvenţăeste luat de unul alfiinţării(,,eşti”), iar accentul sedeplasează dinspre ,,a face”înspre ,,a fi”, a exista într-un felanume.La nivel formal, din punct devedere sintactic şi morfologic,distincţiile dintre cele două planuri pot continua prin precizareaaltor aspecte, cum ar fi natura enunţurilor, care sunt, în primulcaz, propoziţii enunţiative, constatative, în timp ce a douasecvenţă este reprezentată de o propoziţie care aduce interogaţia;persoana verbelor utilizate poate oferi, de asemenea, sugestiiinterpretative, căci primele trei verbe sunt la persoana a treia(subiectul liric descriind o realitate în care ,,actorul”este ea,toamna ), în timp ce ultimul verb este la persoana a doua(,,eşti”), arătând astfel adresarea directă, aspect care este întăritprin interjecţia ,,măi”şi substantivul în vocativ,,greiere”.Limbajul familiar al interogaţiei (,,măi greiere”) arată atitudineaglumeaţă şi în acelaşi timp tandră a subiectului liric , ce seraportează cu înţelegere la soarta micului cîntăreţ, sau, prinextensie, la propria soartă. Diferenţa dintre cele două planurieste subliniată şi prin deosebirea de tonalitate, primul tablouiradiind lumină şi mulţumire (frunze aurii şi fructe dulci), întimp ce al doilea este învăluit în melancolie (tristeţea greierului,precizată de subiectul liric, este augmentată de culoarea neagră aacestuia).Întâlnirea cititorului-copil cu poezia Toamna seproduce sub alte auspicii: copilul va observa mai întîi ununivers cunoscut şi elementele constitutive ale acestuia :anotimpul toamna, frunzele, fructele- merele şi nucile,precum şi fenomene obişnuite cum sunt căderea nucilor,îngălbenirea frunzelor, dulceaţa fructelor, lucruri cu carecopilul a putut lua contact in mod direct , care i-au fostexplicate ori le-a putut observa singur.Un element important pentru apropierea cititorului-copilde text este animismul elementelor din poezie : în aceste versuriîntâlnim două ,,personaje”: Toamna şi Greierul.Toamna estepersonificată şi i se atribuie acţiuni umane (,,bate”nucile, ori,asemenea unui bijutier poleieşte cu aur frunzele) iar greierul,cunoscut de către copii prin intermediul fabulelor, este asimilatcu o fiinţă care cântă vara şi iarna suferă de frig şi de foame.Aşadar tristeţea ,,cântăreţului”poate fi pusă uşor de către copilpe seama apropierii iernii. Personificarea anotimpului , precumşi a micii vieţuitoare, reprezintă un element important pentru aface posibilă apropierea copilului de text, astfel încât cititorulcopilpoate descifra mesajul poeziei prin prisma proprieiexperienţe de viaţă, destul de limitate la această vârstă.Nu ştiu dacă versurile poeziei Toamna se adreseazăcititorului-jucător sau cititorului- erou, fiindcă aceste categoriise referă mai curând la genul epic, care face posibilă oidentificare a copilului cu personajul operei literare. În cazul defaţă, având în vedere că discutăm despre un text liric, aş propunemai curând un alt termen, considerând că versurile se adreseazăcititorului-explorator, aceluia careîşi lărgeşte orizontul decunoaştere, şi aş face din noureferire la afirmaţiile lui CharlesTemple: „Cărţile bune numesclucrurile înconjurătoare şi creeazăcadrul necesar copilului pentruînţelegerea experienţelor salepersonale. În acelaşi timp, cărţilebune îi transportă pe copii în altelumi şi le dau ocazia să observelucrurile din alte perspective. Eleextind capacitatea de înţelegere alumii înconjurătoare şi dezvoltăcapacitatea copiilor de a-i înţelegepe alţii.”Caracteristicile esenţiale aletextului literar de calitate ar fiaşadar facilitarea procesului deasimilare a cunoştinţelor prinprofunzimea şi plurivalenţaperspectivelor pe care le oferăcopilului, precum şi princlarificarea experienţelor personale ale acestuia. Am propusaşadar termenul de cititor- explorator deoarece, luând din nouacum în discuţie poezia Toamna, prin lectura acesteia, copilulîsi sistematizează informaţiile pe câteva paliere, referitoare laanotimp şi la caracteristici ale acestuia, rămânând să lămureascăpoate referinţele mai complexe la soarta greierului cu ocaziaunor relecturi ulterioare care vor surveni la alte vârste şi se vorconstitui în nişte întâlniri mai bogate cu textul.Din acelaşi volum Moşul din leagăn face parte şi poeziaPloaia care este o altă exemplificare a unei viziuni în caretoate lucrurile din univers au o viaţă tainică pe care poetul odescoperă prin joc: „ Vine ploaia peste lunci/ Cu picioarealbastre,lungi!/ Pic-pic-pic,pic-pic-pic,/ Grâul creşte mare-nspic!/ Iată, ca pe ţârâieci,/ Prind în palme stropii reci./ Ploaie,tu de unde ştii/ Să creşti pîine în câmpii?”Intrarea copilului în lumea secundă propusă de text esteintermediată prietenos de animismul care caracterizeazăelementele naturii şi face inteligibile lucrurile, prin faptul că elepot fi reprezentate grafic de către lector: ploaia care vine are,,picioare lungi” iar stropii ei sunt asemenea unor,,ţârâieci”...(Referitor la înţelesul ultimului cuvânt amintit,trebuie să precizez că iniţial am crezut că sensul lui ar fi de,,insectă care ţârâie” sau, mai restrâns, chiar de ,,greier”,deoarece credeam că însuşirea de ,,a ţârâi” este specificăacestora. Spre surprinderea mea, căutând în dicţionar, am aflatcă ,,ţârâiacul”este , de fapt, o pasăre călătoare, de mărimea uneivrăbii, care scoate un ţârâit prelung şi repetat).Aş semnala aici prezenţa elementelor care fac posibilă acea„extindere a capacităţii de înţelegere a lumii înconjurătoare”despre care vorbea Charles Temple când se referea la cărţile →Foto: Casoni Ibolya, “Azi l-am întâlnit pe Dumnezeu”18

une: baza percepţiei o reprezintăpentru copil elementele cunoscutedin rândul cărora fac parte sosireaploii, sunetele specifice acesteia,grâul cu spicul lui sau existenţastropilor de ploaie, în timp ceelementele care lărgesc orizontulcopilului, propunându-iperspective noi sunt tocmai acelanimism de care am amintitprecum şi posibilitateareprezentării mentale a unorfenomene care iau formă concretă.Astfel, ploaia este fiinţa cupicioare lungi şi albastre care vinepeste pământ, stropii ei sunt canişte păsări ce pot fi prinse încăuşul palmei iar punctul maxim alacestui animism l-ar constitui chiarfinalul poeziei, pe care cititoruladult îl interpretează ca pe osimplă interogaţie retorică, darcopilul se vede pe sine (se proiectează) în persoana celui careîntreabă : „Ploaie, tu de unde ştii/ Să creşti pâine în câmpii?!”Finalul acesta deschis este comun atât poeziei în în discuţie, cîtşi celei prezentate anterior, Toamna, în care am întâlnit cevaasemănător: „Ce eşti trist, măi greiere?” Ambele interogaţiicomunică atât disponibilitatea ludică a poetului , dar şi, însubtext, o altă atitudine, mai gravă, destinată unei relecturi laaltă vârstă.Care sunt aşadar „drumurile” în literatura pentru copii a luiGrigore Vieru şi care sunt reperele „hărţii” pe care o circumscrielirica sa ? Întâlnim aici chipul mamei şi al bunicii, imagineaanotimpurilor, a rândunicii, a albinei, a furnicii, a hultanului, apuişorilor, a stelei, a soarelui, a curcubeului, a greieraşului, avalului, un întreg univers guvernat însă de legi proprii. Reproducîn continuare versurile poeziei Puişorii , ca o exemplificare, şi înacelaşi timp pentru o mai corectă înţelegere a strofei finale, ceare în ea limpezimi de perlă: „ –Pui golaşi, cum staţi în cuiburi/Fără plăpumioare?! /- Ne-nvelim cu ale mamei / Caldearipioare!// Dar când mama nu-i acasă/ Şi ploiţa cerne?/ - Nenvelimatunci cu frunza / Ramurii materne.//-Dacă n-o să vină mama/ Şi-o să cadă frunza? – Cum nu o săvină mama?/ Cum să cadă frunza?!” Ultimele patru versuricuprind sintetizată poetic contrapunerea atitudinii raţionale(bunul- simţ comun) aparţinând adultului şi atitudineanedesprinsă încă de miracol a copilului : „Cum nu o să vinămama?/ Cum să cadă frunza?!”Lumea a cărei efigie sunt acesteversuri nu este atinsă de relativitate şi cunoaşte fericireaadamică sub forma „stelelor fixe” : dragostea maternă este încăatotputernică, iar moartea încă nu există. Dacă pentru omulmatur frunza este un semn al fragilităţii şi al trecerii, pentrucopil ea este doar o formă protectoare şi eternă.Simplitatea poate reprezenta calea cea mai scurtă către esenţe ,iar copiii au nu numai intuiţia necesară conectării directe laadevăr ci şi, în mod surprinzător, capacitatea înţelegeriiaspectelor tainice ale lumii. Probabil spiritele creatoarepăstrează şi ele această disponibilitate de a vedea dincolo deaparenţe , astfel încât există puncte în care creatorul şi copilul seîntâlnesc. Doar poetul, nu şi omul comun, poate exprima ideeade trecere văzută splendid, ca o apropiere a spaţiilor sau ca oanulare a hotarelor dintre lumi : „ Şi nu există moarte! / Pur şisimplu, cad frunzele / Spre-a ne vedea mai bine / Când suntemdeparte.” ( Metafora)Pe de altă parte, simplitatea pe care o aminteam când nereferim la versurile pentru copii din volumul Moşul din leagănar putea să îşi afle resursele şi în literatura populară românească,pentru care poetul mărturisea că are mare admiraţie: „ Mareapoezie românească am descoperit-o nu la şcoală, pentru că eaera interzisă, ci din proverbele noastre, care nu puteau fiinterzise, din cântecele noastrepopulare, pe care le auzeam pe laşezătorile noastre la caremergeam cu soră-mea[...]Proverbele, ghicitorile noastresunt fără egal pe faţa pământului[…] folclorul nostru este poetic,este fără egal.” Forma lapidară aversurilor, amintind de proverbe,ritmul de multe ori trohaic,măsura scurtă, rima împerecheatăsau încrucişată, unele dintreimaginile utilizate, apelul laelementele din natură şi„înfrăţirea” cu acestea par săconfirme, şi din perspectivapoeziei pentru copii, afirmaţia luiHaralambie Corbu: „Folclorul şitradiţiile populare conjugate înmod organic şi firesc cu valorileperene ale literaturii naţionale şiuniversale stau la temelia creaţieilui Grigore Vieru. ”M-am întrebat dacă titlul neobişnuit al volumului cu poeziipentru copii Moşul din leagăn are o legătură cu ideea deînţelepciune, de pătrundere spre centrul ascuns al realităţii. S-arputea astfel clarifica cel puţin o accepţiune a acestui nume (căciînţelesurile pot fi, desigur, mai multe...). Sinonimul lui Moş arputea fi cuvântul copil, căci pentru poet, copilul e un înţeleptcare are acces la esenţe, în ciuda lipsei de instrumente alecunoaşterii, sau poate tocmai de aceea, fiindcă ingenuitateapermite „scurtarea”drumului spre adevăr. Şi-atunci am puteaînţelege şi refuzul deliberat al poetului de a complica inutil faţalucrurilor, fapt mărturisit într- una din poeziile sale : „M-amsăturat de simboluri,/ Pictează-mi o mirişte, / Mi-e dor decopilărie./ De Prut.De linişte”(Pictează - mi o mirişte). Dorul decopilărie şi dorul de Prut echivalează cu revenirea la o matcă afirescului într-o zodie mult prea tulbure şi tulburată de deciziilearbitrare ale unor stăpâni vremelnici ai destinelor omeneşti.Simplitate, dar nu simplism, frumuseţe şi căldură, versuri ceamintesc prin concizie de structura celor populare, un animismce demonstreză empatie cu tot ce ne înconjoară, amestec deludic şi gravitate mascată, străfulgerări de miracol perfectînţelese de copii, acestea sunt câteva elemente ce caracterizeazăuniversul „ boabei şi al fărâmei” din volumul Moşul din leagăn;credem cu toată convingerea că unele dintre aceste poezii pentrucopii ale lui Grigore Vieru ar merita o cercetare mai atentă şi arputea fi introduse în manualele de de limba şi literatura românădin ciclul primar sau secundar, ca o primă treaptă în urcuşul spre(re)cunoaşterea de către noi toţi a valorilor literaturii româneştide peste Prut.Bibliografie:1. Grigore Vieru, Acum şi în veac. Poeme, confesiuni, ed. Litera,Chişinău, 19972. Grigore Vieru, Acum şi în veac. Poeme, cîntece, confesiuni, ed.Litera Internaţional, Chişinău, 20023. Grigore Vieru, Acum şi în veac. Poeme, cîntece, confesiuni, ed.Litera Internaţional, Bucureşti şi Chişinău, 20044. Grigore Vieru, Cele mai frumoase poezii, ed. Jurnalul, Bucureşti,20095. Matei Călinescu, Aciti, a reciti. Către o poetică a relecturii, ed.Polirom, Bucureşti, 20076. Valentin Marica, Alb de duminică.Grigore Vieru în evocărilescriitorilor din Târgu-Mureş. Documentar literar de Valentin Marica,ed. „Cezara Codruţa Marica”, Târgu-Mureş, 20107. Charles Temple, Ce sunt cărţile bune pentru copii?, în Revistacercurilor de lectură, anul III, nr.1, 2010MARIANA CHEŢANFoto: Casoni Ibolya, “A patra dimensiune”, dedicataprietenului meu Crissan19

Ce simplu ar părea: omul alegeexilul pentru a-şi păstra sau câştigalibertatea de gândire. Cu alte cuvintefuge de constrângere. Dar problemaeste mult mai complexă. VintilăHoria a meditat asupra acestei relaţiio viaţă întreagă. Stau mărturieurmătoarele romane:JOURNAL D´UN PAYSAN DUDANUBLE/JURNALUL UNUIŢĂRAN DE PE DUNĂRE (1966)care prezintă exilul interior alţăranului nostru tradiţional într-unmoment de retragere din istorie;DIEU ESTE NÉ EN EXIL/DUMNEZEU S-A NĂSCUT ÎNEXIL (Premiul Goncourt 1960),dedicat poetului Ovidiu exilatde împăratul OctavianusAugustus la Tomis;LA SEPTIÈMELETTRE/SCRISOAREA AŞAPTEA (1964), în care esteprezentată drama lui Platon,exilat de tiranul Dionisie dinSiracuza, localitate în carefilosoful voia să construiascăcetatea ideală;PERSÉCUTEZ BOÈCE!/PERSECUTAŢI-L PEBOETIUS! (1983), în care sedeplânge soarta poetuluiBoetius, întemniţat la Ravena;UN SEPULCRO EN ELCIELO/UN MORMÂNT ÎNCER (1987), în care seurmăreşte soarta pictorului ElGreco, stabilit la Toledo,întrucât oraşul său natal,Creta, eraameninţat de ocupaţia turcească.Relaţia libertate – exil o vomurmări numai în romanulDUMNEZEU S-A NĂSCUT ÎNEXIL, întrucât este cel mai dragsufletului nostru, acţiuneapetrecându-se pe teritoriul patriei.Acţiunea romanului nu poate firuptă de biografia autorului. VintilăHoria (numele la naştereCaftangioglu) s-a născut în ziua de 18decembrie 1915 în localitateaSegarcea, judeţul Dolj. Debutează capoet, în anul 1937 (volumulPRECESIUNI) şi cu proză în anul1942 ( romanul ACOLO ŞISTELELE ARD). După încheiereastudiilor de drept şi filologie laBucureşti, lucrează în diplomaţie, caataşat de presă la Roma şi Viena(1940-1944). În 1944 este luatprizonier de hitlerişti (internat laKrummhübel şi Moaria Pfarr) şieliberat în 1945. Anticomunistconvins, alege calea exilului. Sestabileşte întâi în Italia, de undepleacă în 1948 în Argentina, iar în1953 revine în Europa, la Madrid caprofesor de literatură universală şicontemporană la Şcoala Oficială deJurnalism din Madrid. În perioada1960 - 1964 locuieşte la Paris, apoirevine la Madrid, din anul 1965.De perioada parisiană se leagăistoria primirii premiului Goncourt,pentru romanul DIEU ESTE NÉ ENEXIL/DUMNEZEU S-A NĂSCUTÎN EXIL, pe care îl refuză în urmacampaniei de denigrare la care a fostsupus de regimul comunist instauratîn România după anul 1945.Guvernul îi propusese să devinăreprezentantul scriitorilor comuniştiromâni, şi în urma refuzului i seconfecţionează un dosar de legionar.Adevărule este că Vintilă Horia asimpatizat cu legionarismul autohtonşi cu naţional-socialismul german, înperioada 1937-1938; mai târziuconsiderând aceast crez drept orătăcire a tinereţii, pe care nu oregretă datorită libertăţii de obţiune.După cum rezultă şi din interviulacordat scriitoarei Angela Martin în1991 (Vintilă Horia: Gândesc înlimba română, azi, ca şi întotdeauna– în volumul PRIVILEGII, Ed.Fundaţiei Culturale Române,Bucureşti, 2008), scriitorul exilatafirmă că dovada faptului că nu a fost20membru al Gărzii de Fier, constă înretragerea acreditării sale diplomaticetocmai de guvernul instaurat dupăajungerea la putere a acestei mişcări.În anul 1972 Vintilă Horia a creeato catedră de literatură universală şicontemporană la Facultatea de Ştiinţeale Informaţiei din cadrul UniversităţiiComplutense din Madrid, iar în perioada1979-1988 a fost profesor de literaturăcontemporană la Universitatea Catolicădin Paris, filiala Madrid.Se stinge din viaţă la 4 aprilie 1992,în localitatea de domiciliu,Villalba,lângă Madrid.*Romanul DUMNEZEU S-ANĂSCUT ÎN EXIL, dedicat soţiei sale,s-a născut în urma unei revelaţii. În anul1958 se serbau 2000 de ani de lanaşterea lui Ovidiu, ocazie cu careVintilă Horia îşi compară soarta cu apoetului roman exilat la Tomis.Cea mai adecvatămodalitate de interpretare aromanului este acea a călătorieiiniţiatice.În acvest sens vom folosidouă studii complementare:1. al profesoarei MonicaNedelcu (UniversitateaComplutense – Madrid) - Unroman al exilului: întrenostalgia spaţiului pierdut şidorul metafizic;2. al profesoarei GeorgetaOrian (Universitatea „1Decembrie 1918”, Alba Iulia) –Coordonate ale tradiţiei înproza lui Vintilă Horia. Religiaşi miturile originilor.Profesoara MonicaNedelcu remarcă faptul că acţiunearomanului începe şi se termină în casalui Ovidiu de la Tomis, locuinţă care, înopinia filosofului francez GastonBachelard simbolizează tihna, loculmeditaţiei, colţul nostru de lume.Exilul la Tomis producemetamorfozarea lui Ovidiu, în urmacontactului cu zamolxianismul şicreştinismul, dorul după spaţiu concretpierdut (Roma), devine dor metafizic,nevoia căutării unui Dumnezeumântuitor (aplecarea spre monoteism,provenea la poet din studierea doctrineipitagoreice).→Foto: Casoni Ibolya, “Oraşul minunat”,din ciclul „Singură”, VIII

Călătoriile pe care autorulTRISTELOR şi METAMOR-FOZELOR le efectuează înDacia sunt iniţiatice: la preotuldac află despre credinţa băştinaşilorîn nemurirea sufletului(motiv pentru care nu se temde moarte şi sunt cei mai vitejidintre traci); cântecul baladeiMioriţa, auzit la Histria îl facesă înţeleagă împăcarealocalnicilor cu destinul şiintegrarea lor cosmică,trinitatea om – natură – sacruconducându-i la o viziuneparadisiacă asupra lumii.Autorea studiului comparăcondiţia dureroasă a exilatuluicu aceea a lui Iisus materializatîn carne ca să sufere fizic.Aceeasta este semnificaţia titluluiromanului: prin Fiul său, Dumnezeuşi-a părăsit cerul şi s-a născut pePământ, în exil.Georgeta Orian completeazătemele elaborate de Monica Nedelcu.Ea observă că nu numai Ovidiucălătoreşte ci şi medicul Teodor, celde la care poetul latin află desprenaşterea lui Mesia. Teodor, aflândusela Betleem în ziua naşterii lui Iisusîşi va dedica vieaţa călătorind peurmele Lui spre a-i deveni discipol,lucru care nu se va realiza. Călătoriileiniţiatice reprezintă drumuri sprecentru şi forme de evadare, aşa cumafrmă alt mare român exilat, MirceaEliade. Atingerea centrului ar trebuisă producă eliberarea chatarchtică,adică să ne aducă în starea de armonieîn care, împăcaţi cu noi înşine, să necontopim cu cosmosul şi să comunicămcu divinitatea. Alt mit folosit deVintilă Horia în romanul pe care îlcomentăm este cel al originilor,exemplificat de întemeierea statuluicentralizat dac de către Burebista.Ambele cercetătoare menţioneazăfaptul că etnogeneza poporului române simbolizată în romanul „Dumnezeus-a născut în exil”, prin cuplulHonorius (soldat latin) şi Dochia (fatadacă), fiica lor fiind o nouă Dochie.Ei vor alege a se stabili, pentru caHonorius să nu mai presteze serviciulmilitar, în localita-tea întemeiată deFlavius Capito pe teritoriul dacilorliberi (sat mixt, alcătuit din romaniifugiţi din armată şi femeile dace cucare aceştia s-au căsătorit).Ce aş putea adăuga? Îmi pare căaceste frumoase încercări interpretativenu au rezolvat punctul culminantal călătoriei iniţiatice care duce dinspaţiul constrângerii în cel allibertăţii. Ovidiu este exilat datorităacuzaţiei că versurile sale din ARSARMANDI/ARTA IUBIRII coruptineretul (i-a căzut în mrejele portulchiar Iulia, nepoata împăratului Augustus)iar doctrina pitagoreică pecare o practica era interzisă în imperiu.Ajuns în exil, el care fusese obligatsă-l preamărească în ode pe zeulîmpărat,are acum să ocazia să fiesincer cu sine însuşi. Vintilă Horia îşiimaginează că exilatul ţine un jurnalîn care meditează la condiţia sa umană.Acestă căutare a adevărului constituiepunctul de plecare al călătorieiiniţiatice spre libertate, care se desfăşoarăîn sine însuşi. Cazul lui Ovidiuse aseamănă numai până la unpunct cu cel al autorului romanului.Vintilă Horia s-a autoexilat într-o ţarăliberă (dar chiar şi acolo securitatea l-a urmărit compromiţând primireaefectivă a premiului Goncourt), pecând Ovidiu a fost mai degrabă trimiscu domiciliu forţat la Tomis, tot îninteriorul imperiului (fiind supravegheatpe faţă de şeful militar al garnizoaneiromane). Călătoria iniţiatică alui Ovidiu urmează de la un anumitpunct o turnură religiasă, jalonată depitagoreicism, zamolxim şi creştinism.Abia la capătul drumului, Ovidiueste pregătit să devină om liber.Şi el înmcearcă să facă acest pas, încercândsă iasă din graniţeleimperiului pentru a convieţuii cudacii liberi. Evadarea eşuează dincauza lipsei forţei fizice a erouluiajuns la senectute.Să fi vrut Vintilă Horia sărespecte adevărul istoric al faptelor?21Mira-m-aş! Ficţiunea literarăpermite orice. Atunci ce mesaj avrut să ne transmită romancierul?Înainte de a se decide săpărăsească imperiul, Ovidiu are omeditaţie esenţială. El considerăcă nu poţi fi cu adevărat liberdecât în ţara ta şi aceast lucru nuva fi posibil decât după prăbuşireaimperiului construit prin forţăfizică, rolul decisiv în destrămareatribuidu-l creştinismului(„iubeşte-ţi aproapele ca pe tineînsuţi”). Dar poetul nu puteaaştepta atât. Acesta este şi crezulde pe urmă al intelectualuluiexilat de pretutindeni, în special alautorului romanului. Istoria ne-aarătat însă că şi-n numelecreştinismului s-au purtat războaieşi s-au săvârşit masacre sute de ani, iardupă căderea comunismului, înRomânia nu s-a restaurat demnitateaumană, singurul lucru câştigat fiindlibertatea cuvântului, astfel că astăziurlăm ca lupii la lună.Care să fie mesajul trist alromanului lui Vintilă Horia – „Dumnezeus-a născut în exil”?După părerea mea, autorul s-aconvins că nu poţi fi liber în nici un locde pe pământ. Încă de la naştere,devenind fiinţe muritoare, suntemîncorsetaţi de condiţia noastră ontologică.Aşa cum Iisus a fost exilat dindivinitatea fiinţei sale vremelnic pepământ, aşa şi omul a fost exilat din Raisă-şi ducă zilele numărate pe pământ.Libertatea rămâne un ideal pe care poatecă-l va găsi doar sufletul, dacă estenemuritor, atunci când revine în Rai,dacă acesta există.Casa în care a locuit Ovidiu laTomis nu era una a tihnei ci una străină,pentru că nu era a sa. Călătoria luiOvidiu spre libertate, ca a fiecăruiadintre noi este sortită eşecului, şi drumulse pare că nu are nici un centru. Dinaceastă dramă a fiinţei rezultă tristeţeanesfârşită a cărţii. "Aparţin - declarăscriitorul - unui popor de ţărani şi poeţi,al cărui contact cu istoria, a fosttotdeauna dureros şi tragic. Un poporcare adesea s-a retras din istorie(filosofii noştri, Lucian Blaga şi MirceaEliade, au explicat bine acest fenomen),s-a ghemuit dincolo de vizibil, înpădurea miturilor lui."LUCIAN GRUIAFoto: Casoni Ibolya, “Invizibilitate”

AL UNUI SCRIITORNEOBIŞNUITEra o vreme, în secolul trecut,când evocările lumii culturaledeclanşau reacţii specifice, replici şipolemici care făceau deliciulcititorilor revistelor literare.Paramemorialiştii, precum acordoriiinstrumentelor muzicale, voiau, înprimul rând, să-şi corecteze propriaimagine deformată de un aparatfotografic mânuit neprofesional. Dinpăcate, astăzi, atâtea instrumentesună fals, încât nimeni nu se maioboseşte să le îndrepte sunetul.Blazarea şi indiferenţa s-au aşternutca o pulbere grea peste viaţa literară.La drept vorbind, fiecare sepreocupă de propriile cărţi. Pe cinesă intereseze şuvoiul de amintiri şireconstituiri despre o perioadăistorică foarte apropiată ale lui IonGheorghe, prezentate drept„Concluziile senectuţii” (2010).Jurnalul Bazileului este cartea idealăpentru a stârni dezbateri, căci erorilenu o ocolesc, pe când ceea ce eadevărat merită a fi întărit prinmărturia contemporanilor.Personajele acestui original jurnalîn versuri au reprezentat mult saufoarte mult din punct de vederepolitic, ceea ce justifică mulţumireasau dezamăgirea straniului autorcare a împlinit de curând 75 de ani,excluzând la această vârstă oriceîndemn la autocenzură. Pentru a datextului de 240 de pagini cursivitateşi coerenţă, memorialistul bate otemă principală, astupândspaţiile libere cu politic, multpolitic, adică efemer, dacăraportăm această construcţie laopera sa megalitică, definitivclasicizată şi consemnată deistoria literară a ultimeijumătăţi de veac. Tema de carevorbeam este trădarea, cuvariantele ei: naţională, socială,de camarad, de frate, ca şitrădarea culturii şi a tradiţiei.Personajele abstracte suntIstoria şi Securitatea.Personajele concrete suntoameni cu ale căror demnităţipolitice s-a intersectat, fructuossau nu, existenţa poetului. Celemai bune versuri sunt schiţe deportret, cu îngroşarea pateticevocatoaresau sarcastic-pamfletarăa liniilor care au luminat sau i-auîntunecat speranţele. Autorulpolemizează continuu cu arheologiişi academicienii care au refuzatsistematic să ia în serios celebra sacolecţie de statuete din paste litice,cu filologii care nu recunoscreconstituirea din decripteletabletelor Rosetti şi a monedelorgeto-dacice a limbii protolatine, cumilitarii care ar fi recompus formulamagică a betoanelor arhaice şi ar fifolosit-o în secret la construireametroului bucureştean şi cu bisericacreştină care a preluat, fără sărecunoască, simbolurile religieistrăvechi, mai cu seamă CavalerulDanubian, şi a dizolvat pe daci „înterciul demografic de creştini şihoţi”. Nu sunt uitaţi tracologicelebri, istorici importanţi,diplomaţi, ofiţeri decontrainformaţii, conducători de stat.Fiecare vinovat poartă o vinăistorică. Diaristul nu face jocuripsihologice pentru a justificarefuzuri şi trădări. Protestează,contestă, incomodează. Luptă şi nuse dă bătut.În materialul narativ şidemonstrativ al testelor versificatese constată prezenţa destul de firavăa poetului, pentru că avem de-a facecu 56 de pamflete (nu 55, cum,greşit afişează Cuprinsul) în care înprim-plan stă polemistul necruţătorşi dogmatic, bântuit de nostalgii şidezamăgiri. Nici nu e de mirare,pentru că viaţa sa, cu tot ce implicăaceastă noţiune dinamică, aînsemnat angajare, credinţă şi luptăpentru o idee. Poetul a respins de-a22lungul timpului orice retuş aplicatpersonalităţii sale, considerând asta cao anulare a eului, deşi abolirea trufieipoate fi prima fază a afirmăriiunicităţii, dar când e vorba de IonGheorghe totul se petrece altfel: „Eutrag de-o lume de dincolo de mine,/Cineva ţine proptă şi smuceşte timpulspre sine” (pag. 116). Totuşi maiputem vorbi de lirism în „Concluziilesenectuţii”? Doar la modulcrepuscular, exprimând propriamecanică a senzorialităţii centrifuge aomului în etate, amăgit de civismulcronofag. Poetul nu mai imagineazătărâmuri şi ere ideale în Ţara MareiMama. El însuşi nu se mai considerăMuzaios, ci un petiţionar răpus debirocraţia instituţiilor româneşti. Chiarşi marea temă a destinului ţărănimiialunecă în plan personal, la Florica saula Pietroasele, care numai a ComunePastorale nu arată… („N-a mai rămaspe Dealul Istriţa, spre Ciuhoiu,/ Decâtun zid de pietre în beton grosolan:/ Dezece paşi spre Apus şi alţi şapte spreRăsărit./ Cum vor mai putea urmaşiimei să dovedească faptele ce au fost;/Cum acolo, vreo cincizeci de ani, s-aupetrecut turmele comunei;/ Şi în ce felfurând fruntaşii din ceea ce se cuveneatuturor/ Au distrus zi de zi, an dean cel mai drept model socialdin câte avu/ Această nenorocităde ţară, de când s-a numitCimeria Hyperboreeană/ Pânăla Republica demotică a Celui dela Scorniceşti -/ Cristosul mameilor de vremuri!” – pag. 7)Amărăciunea e atât de mare,încât, rareori, autorul are chef săpoetizeze.GHEORGHE POSTELNICUFoto: Casoni Ibolya, „Visândcu ochii deschişi”, din Ciclul„Ţara visurilor”

La al şaselea volum de versuri(despre care au dat seama, în timp,venerabilul Gherghinescu Vania,Vasile Copilu Cheatră, AlexandruPiru, Dan Tărchilă, Laurenţiu Uliciş.a.), Puiu Bobelică Cislău (veziAnagoristică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2010) nu şi-a schimbat, cums-ar zice, marca: stihuirea lapidară,concisă, în chipul esenţializat alaforismului (de unde, mai recent, şitentaţia haiku-ului), judicaţia - scurtăşi severă ca o definiţie - despre om şiviaţă, despre visuri şi trăiri, va să zicărostirea întreagă despre fiinţa lumii,sunt îmbrăcate toate, frumos, înforma cântecului (Iată, de pildă,sentenţa, încărcată însă sarcastic, dacănu şi de oareşice amărăciune: „Uniifac legi,/Alţii/Le descântă,/Să nu sedeoache”, iată şi haiku-ul: ”Au rămasîn dejugători,/Numiţi/Drumeţiitrecutului” şi, nu departe, cântecul, cufermecătoare, folclorice derapajelexicale: „Ca migdala, ochii tăi/Dauîn pârguire,/Cerul tot învâlvătăi/Umple-a ta privire.//De rodsânii grei/Dau în mugurire,/Ca o zânăparcă vrei.../Vii din amintire.//Pe uncâmp de vară/Prinsă-n părlânos,/Fruntea-ţi se deseară/Într-uncrin frumos;//Numai dorulnemilos/Starea şi-o menţine,/Şi cuversu-i migălos/Fură chipul tău dinmine”. Resimţim, cu alte cuvinte, înpoezia lui Puiu Bobelică Cislău,duhul, capacitatea reflexivă şiincantatorie a folclorului poeticromânesc care au înrâurit frecventlirica noastră autentică. (Precum înremarcabila poemă Şi dincolo deprea târziu: „Într-o seară/ S-anhămatgândul/La o cară;/Pe drum,doi dubli/Ochi înţelepţi/Căraremăsoară/Suişul drept/Cu-aromă deprimăvară;/Pe dealul neşters/Denstelatarouă/Pe unde paşii-aumers/Spre culmea cea nouă/Născutaarmonie/În floarea de tei/Curge apăvie/Viaţa să i-o bei,/Şi dincolo/Deprea târziu,/Pe albele lunci,/Unstejar/Cu ramuri adânci,/Înunivers/Mereu să-l urci.”) Percepţiileaşa-zicând nemijlocite se aşează deregulă, în lirica lui Puiu BobelicăCislău, în tablouri similiabstracte, acinotaţia directă e învăluită în aburiielegiei, ai nostalgiei, ca, de exemplu,în versurile ce evocă locurile şipeisajele natale, chipul tot maiîndepărtat, însă de neuitat, al mamei,ce stăruie, iată, în memoria afectivă apoetului încă de la prima sa carte(Mamă de peste ani, 1967). Pestefiguraţia tradiţională – neîncredinţează cunoscutul critic şiistoric literar Dumitru Micu,prefaţatorul, cum spune el însuşi, al„celui mai tânăr volum al lui PuiuBobelică Cislău” – adie o briză „vagsimbolistă”, citând acum din poemulIar în vad de ape: „Clopotul dinturlă,/Tras de limba morţii,/În pădureurlă,/De tăcerea nopţii//Iar în vad deape/Se prăvale-n plângeri,/Urcândpeste sate,/Cerul plin cu îngeri.” Subun titlu „enigmatic”, continuăprestigiosul om de litere, se ascundnu puţine piese de „factură clasică şisensibilitate romantică”, nefiind însăvorba aci de o simplă continuitate(linia I.Pillat, Z.Stancu, M.Beniuc,Em.Giurgiuca etc.), ci de orevitalizare a motivelor, de oreîmprospătare în tipare, deja însimţăminte („O! Nu murea/Dacămoartea/Era moartă/Când născut înrai,/Te-a găsit/Cea maipribeagă/Soartă;/O! Clipele-ţierau/Fiebinţi/La căpătâi o viaţă,/Şi tenutreau dorinţi,/Ca zorii/Spredimineaţă;/O! Sub seninul cer/Cublândeţe/Ai fi rămas/Pe veciivecilor/În tinereţe;/O! Şi de azi,/Prinatâtea milenii/Câtă omenire/Se vaface puzderii ? – O, şi de azi; saualtundeva, în Parc-a-fost undesfăcut, într-un cadru mai naturist:„Câte nopţi tăvălite/Prin grădininedormite,/Cât pământ ammozolit/Pentru-acest minut,23iubit,/Câte seminţe udate/Le-am încinscu păcate,/Câtă sete de vară/Am urcat înpom cu jară,/Câtă dragoste s-aprins/Într-o floare de narcis,/Câtălinişte-n altoi/Am cules-o amândoi,/Câta stat în timp zăbavă/Clipa dimineţiisclavă.../Parc-a-fost un desfăcut/În zori,în rai, când te-a născut.” )„În concertul poeziei române de azi,Puiu Bobelică Cislău e o voce cu timbrupropriu”, încheie Dumitru Micu.Subscriu !A.I.BRUMARUIgluuri la tropice (Editura Proilavia,Brăila, 2010), noua carte a brăilencei,strămutată în Trei Scaune, AnthoniaAmatti (alias Mioara Nicolau) dă seama,ca o lamură, ca o sinteză, adică,adunătoare de sinteze, de volumele, nuchiar puţine, anterioare. E neliniştea,mai întâi, în aceasta, de iuţeala în veac avestirii, altfel zis a informaţieinesedimentate în cuvântul ce ardescoperi şi ar aduce înainte-nesemnificaţia, sensul. Aşa, neîncredinţează poeta, vom ignorametafora, nu vedem „uşa”, poarta (ometaforă recurentă în volum) ce separăşi pune la locul lor toate vieţuirile (vezipoemul Uşa). Totdeodată poeta se arată(ca destui din „generaţia” ei, ar fi, cred,promoţia şaptezecistă) gata a încheia unpariu cu agitatele vremuri, fiindconvinsă că în condiţiile date poezia e„sărutul de cuvânt” menit să străbatăpoarta, aşezată „între pământ şi unda delumină”. „Azi văd – zice ea – căîntradins e pus-o poartă/Între pământ şiunda de lumină/Înalţ un vrej mintal prin

soartă/Şi-l ancorez în raza lunii –lină” (din Vânătoare de vânt).Opţiunile poetei în lucrarea liricăvizează aşadar ustensilul canonic,tradiţional – izvoarele, acasa. Îirepugnă prin urmare cotidianismul cea declarat declinul şi decesulmetaforei; e ataşată mai degrabărostirilor poetice luminoase, viziuniinecorupte de schismele concretuluivieţii. Caută necontenit privilegiilebucuriei şi iubirii. Să citim poemulMagie: „Când iubeşti devii mesean laospăţul nemuririi/Împrejurul turnuluimorţii fac un lanţ din braţelelor/Degeaba cântă cucuvelele în nopţifără lună/Sub stelele de maiprivighetorile devin stăpânelenopţii./Solomonarii, vorbind toatelimbile pământului,/Desluşesc răul cuo nuieluşă de alun/Cei buni nu suntatinşi. Ei găsesc comoaracăutată/Iertaţi de păcate prin iubire, selasă în voia apelor sfinţite./Cu cheiaraiului în mână, cei ce se iubescgăsesc/Drumul înapoi – spre porţileluminii”.Fără ispita despletirilor lirice (oopreşte de la aceasta, cum amobservat, atenţia la esenţializarea prinmetaforă) poeta comprimăcircumstanţele personale, trecându-leîn simţirea generală; deopotrivă înforme limpezi – reverioase oriincitante (vezi poemele Dăruind veidobândi, care reia deja o pildăscripturistică, Devenire sau, absolutremarcabil, Glasul nevăzutelorpăsări).De multe ori expresia e totuşi directă,zgârcită cu tropii, metafora se iveşteacum numai ca o fâlfâire rară, nuizbeşte (vezi, de exemplu, poemaTrecut şi prezent, o rostire liricărece, sentenţioasă ca o învăţătură). Înregistrul amoros (destul de întins încuprinsul cărţii), precumpănitoaresunt melancolia, tandreţea, nu patima:ea va chema aşadar discreţia, poeta,sfioasă la gestul energic şi petulant,îmbie doar umbrele, poemul (vezi aciNevăzutele clipe) vorbeşte absenţei,nevăzutului: „Plânsul meu se caţărăca o iederă, pe coloanele sfărâmate deEros/A scăpat, El, zeul, din capcanaiubirii mele.../O clipă doar, ne-amodihnit împreună.../Apoi, m-a otrăvitcu săgeata spinilor rozelorpedepsitoare/Cu care am îndrăznit săparfumez o inimă mare/Făcută dindouă – zdrobite -/Mutilată astfel, m-am topit în fiinţa absentă din care m-am rupt.../Am învăţat astfel, să cadmereu în sine ca izvorul/Ca şi când n-a existat nici o catedrală./Timpul îşiplimba liniştit orele.../Trecutul umpledoar golul unui eu nevăzut”.A.I.BRUMARUIoan Groşan teoretizeaza omulde dincolo de cortina de fier,omul dinest carecterizat ca un Ianusbifrons,omul cu doua feţe,una eroticaa obsedatului sexual şi altaconcreta,constructivă a unui ommînat de gînduri bune în a realizaceva pe durata unei vieti.Motto-ul dinEminescu asezat la începutul cartiiredă tocmai aceasta tristete a omuluide a nu putea fi ceea ce este din cauzaunor condiţii care nu sîntfiresti.Profesorul Gheorghe Glodeanumergea mai departe cu analizaalăturindu-l pe Grosan lui AntonHolban care descrie sufletulpersonajelor aflate la limita realizariiîn condiţiile unui timpneprielnic.Starea materialadeterminind şansele de realizareprofesionala fapt care marginalizeazasufletele intelectualilor.Nelu Sanepidu este omul careumblă din floare in floare,un DonJuan care face o pasiune dinerotism.Doi tineri cronicari îl atacă peIoan Groşan acuzîndu-l că nu a scrisun roman.Din cite ştim poeziei cît şiromanului nu i s-a dat încă o definitieprecisa nici macar de către tineriicronicari de vîrsta copiilor lui IoanGroşan.Cît despre probitateaprofesionala a unor critici reamintescce spunea Mircea Cărtărescu cînd a24fost declarat cel mai bun scriitor deromane din ultimii zece ani,spuneadumnealui că aceeasi critici l-ar puteasitua pe locul întîi daca s-ar cere sa seclasifice cel mai prost roman din ultimiizece ani.Ioan Grosan are fortă epicănecesara scrierii de romane,toatăproblema este ca timpul să aibă cu el onemaipomenită răbdare.Un om din Est se citeste cu interesdesi lecturasem iniţial fragmente dinroman în diverse reviste-Verso,Archeus,Luceafarul…Scena erotică din muzeul satuluieste construită minunat cît şi peroratiilefilosoficeale iubitei cu rochii clopot,femeiapudică in relatiile erotice din cauza unormalformatii ale părtii nodale.Romanul Un om din Est,din purăcoincidenţă are acelasi titlu ca si cartealui Daniel Cristea Enache a fost asteptatde multă lume.Miza cartii ar fi dupămine soarta tinerilor profesori repartizatila ţară.C.Noica le spunea cîndva ca au osansă extraordinara,să aibă la ei doar ungemantan cu carti si vointă.Dacafilosoful ar trăi nu stim daca ar maispune la fel despre oamenii care pina la21 de ani nu au iesit din norma.Vortrage cu arcul sau vor ascuti sagetipentru acei care trag cu arcul.Eu cred că Ioan Groşan mizeazăprea mult pe ideea că omul din est nu sepoate realiza din cauza regimuluicoercitiv al epocii de aur.Sa ne remintimde scriitorii care au trăit razboaie ori deautorii sovietici care s-au impus,totuşiatentiei lumii din vest.Vezi doarafirmarea fetelor din Est,în lumea dinVest,Herta Muler si Angela Merkel oriGunter Gras si Evtusenko,etc.Dar CamilPetrescu şi Gib Mihăescu.Se poateteoretiza pe marginea acestui roman,eladucînd prospeţime si un aer curat lumiisufocate de azi.Mă surprinde plăcut periplul filosofic alLilianei,femeia cu coadă căreia îilipseau doua corniţe sub breton să fieNecuratu.Oricum doxă de carte,de laSpinoza pînă la Heidegger care nu maieste de actualitate,ori pînă la discipoliide la Păltiniş.Finalul romanului este de totromantic.Doi obsedati de a fi inselatiurmărind dintr-un copac miscarileiubitelor si canonada dinspreUniversitate..A început Revolutia.Ma opresc aici si afirm ca Ioan Grosana scris un roman si poate afirma Et inEpica magna ego.ŞTEFAN JURCA

În cartea sa, „Izgonirea din iad”(Bucureşti, Editura Europress, 2008),Andrei Fischof pleacă la vânătoarea„corbului din cuvinte” („De vorbă cuE. A. Poe”), nu însă în ipostaza devânător, ci în starea naturală apoetului: cea de pradă.Locuitor al unei insule „netrecutăîn hărţi”, pe care, cu entuziasm, încăde la primul poem, nu ezităm a onumi Poesis, Andrei Fischofîmpărtăşeşte libertatea cuvintelor„rostite o singură dată în viaţă, ori/izgonite sau chiar evadate”, cuvintecare îl înconjoară „precum canibaliiomul-pradă”, autorul devenind,totuşi, paradoxal, prin propriaexcelenţă, „sclavul-domnitor pestepropriile tăceri” („Insulacuvintelor”).Ce semnificaţie ar fi putut aveaoare, în fond, demersul liric al luiAndrei Fischof (nu coborâtor, ciînălţat al poporului ales să scrie primacarte şi, totodată, cea de căpătâi aomenirii şi, implicit, al stirpei depoeţi care au perpetuat lumina poesisuluide la cuvântul primordial (Laînceput a fost Cuvântul – Biblia),până la Sfintele Scripturi, din carepoezia sa îşi extrage seva, potrivitprincipiului „cartea naşte carte,/ cumsufletul naşte alt suflet” – „Carteanaşte carte”), alta decât cea aparabolei Fiului Risipitor, care şi-asporit talantul, investindu-l, princălătoria iniţiatică, cea spre sine, cusens, aşadar cu îndumnezeire, într-olume în care alternativa la punerea înlucrare a scânteii divine, a sinelui, nue decât deşertăciunea?„Izgonirea din iad” e însăşiizgonirea din prozaismul infernal alvieţii în edenul poeziei, exod fărăistov în care mărşăluim cu toţii. Viaţae, fatalmente, o perpetuă ademenire atimpului în cursa (capcana)propriului trup („reîncepeademenirea/ mereu zadarnică/ atimpului,/ căci noaptea vine exact lavremea ei” – „Ale mele,adevăratele”).Trecerea timpului înspreclipa pe care n-o va şti, „cum nicivânatul pocnetul armei/ nu-l maiînţelege” – „Desprinderea de ram”(„la lumină toate par nişte fotografiivechi/ pe care cineva a desenatriduri.// Ale mele, adevăratele, suntca tranşeele/ lângă care se ridică/pământul scos din pământ./ Lipsite deapărare.” – „Ale mele, adevăratele”)şi trecerea – călătorie iniţiatică –pelerinaj a poetului înspre cel care amurit „de atâtea ori” („astfel aşteptîntâlnirea cu cel care/ am murit deatâtea ori” – „Astfel aşteptîntâlnirea”), înspre sine adică,reprezintă însuşi „miezul căderii fărăoprire” („Desprinderea de ram”),care e Poezia.Precum Moise, Andrei Fischofposedă „verbul-cheie pentru/sesamurile toate” („Imensa pace”),cuvântul magic cu care poate despărţiapele de uscat, deschizând, în modmiraculos, calea spre Pământulfăgăduinţei („între circumvoluţiunilepresimţite/ ale hârtiei” – „Încercarede poem”, ori „pe hârtia albă anescrisului” – „Confuzii”), spremântuire.Cu fruntea încununată, nu de lauriivreunei iluzorii glorii vremelnice, cicu aureola celor aleşi să fie urmaţi îneternitate, poezia-spovedanie îlsurprinde pe poet „doar tăceri”,esenţă adică, în tranşeele mereuasediate de miez ale „stării demargine”.Cu fiecare tăcere-versrespiraţie,Andrei Fischof anunţă„mica apocalipsă” a cuvântuluiînainte-mergătoareaMariiApocalipse. „Cutia de rezonanţă” a„sunetului nevăzut al tăcerii” („Nuîntinsul coardelor însetate/ înaşteptarea atingerii arcuşului,/ nuechilibrul bărbiei umplând/ culcuşulumărului,/ nici mâna-reazemsunetului nevăzut/ al tăcerii.// Cutia25de rezonanţă./ Acesta e secretul./ Acumşi-n vecii vecilor.” – „Sunetul nevăzutal tăcerii”) şi totodată organ al tăceriiasurzitoare din cuvinte şi al măreţieimute a vieţii contemplate doar dinpiscurile care o apropie de cer,îmblânzitor „al celeilalte părţi”, alnecunoscutului dintr-un dincolo dar şidintr-un dincoace de temut doar de cătreneiniţiaţii în poezie, într-un univers decoşmar în care „e destul holocaustpentru toţi” („Schiţă pentru un gând”)şi unde „totul ameninţă”, de la război(„Ultima strigare”), terorism („Înpropria mea casă”), până la „visele încare revin cei plecaţi” („Înainte de”),poetul e „imensa respiraţie a firii”(nerăsplătit pentru sublima-i trudă decât„cu pacea din niciodată”)...În „Izgonirea din iad”, poemele„aşteaptă/ precum caii de cursă dincolode poarta/ deschizându-se într-o singurădirecţie./ O clipă înainte,/ poemele,încordate până la/ a nu se recunoaşteunul alături de celălalt,/ îşi înflorescbuzele cu spuma/ sprijinului reciproc,dorit./ Precum caii de cursă aşteaptăpoemele mele/ semnul spargeriiaerului(...) („Cartea naşte carte”).Andrei Fischof a dat semnalul depornire. Se naşte o nouă lume, astfelîncât, nou-născuţi, sub tutelara atenţie apoetului de a nu fi dezamorsat de către„cel ce se apropie”, citindu-l, „înaintede explozia sublimă împreună,/născătoare de constelaţii”(„Spovedanie imaginată”), în autentica,marea, tulburătoarea sa poezie, nu nevom mai dori decât ca alesul între aleşisă nu moară „fără să fi scris încă totul”(„Erată”).MIRCEA GOGAParis, decembrie 2009Pentru mine, Eugen Axinte estesinonim cu „discreţia echinoxismului”,„Echinoxul” fiind cadrul în care l-amîntâlnit pe poet, într-un moment decumpănă al revistei, pândită la toatecolţurile de paznicii ideologici, carepână la urmă au şi debarcat trioul IonPop, Marian Papahagi, Ion Vartic,pentru vina nealinierii.Nici poetul Eugen Axinte nu era înapele lui, căutând verbul în care să-şitoarne silabele unei rostiri înafară demodele poetice ale momentului, într-unorizont poetic în care se situau şi EmilHurezeanu şi Ion Mureşan şi MartaPetreu.

Poetul se rostea pe sine, într-oretorică mereu degustătoare dealchimii vechi, crezând că aceea ecalea, că doar aşa va descoperiadevărul vieţii şi al literaturii.Calmul său orfic şi-a dezvăluit cuzgârcenie revelaţiile, fără precipitări,fără ofensive editoriale.Eugen Axiste n-a scris nici mult,nici puţin. A scrisdoar atât cât să-şiurmeze caleaasumată: „Cugetarenălţat-am. Flăcărizidit-am: întru căilefirii, întru/iubire,întrupace,/dăruiţilorîntru lacrimă,călăuziţilor întrusurpare./ /II.Astfelşezum! Am ţintitîntru facere. Întrucuvânt,/iluminăriînchinatam./Kephaliiconfereau întru înstrăinare. Noi, dinisvoară,/ izbândeam lacunoaştere.//III.Călăuziţi am fost de oşoaptă. Îndrumaţi către glorie fostam./Lajuruire, chemaţi,/n-am datsamă. Întru Poezie vieţile noastre auscânteiat./Întru Iubire-am jurat./ÎntruPace-am cântat. Întru Viaţă-am visat.Dar trădarea.../noi am iertat-o !”(Întru iertare).Nu s-a situat într-o poziţiepolemică, deşi s-a ţinut departe deorice „-isme” poetice, fiind maidegrabă recuperator al altor timpuripoetice, care nu şi-au consumat toateconsecinţele, reverberând înparadigme poetice mereu actuale.Poetul, în fragilitatea sa, dă maidegrabă la o parte colbul de pe„cronice bătrâne”, integrându-le întruncotidian eliberat de zguradezabuzărilor.De aceea, Eugen Axinte nu a fost„un actor grăbit”, mai ales dupăamânări repetate ale debutului. E greude imaginat că un autor care intrase înanii optzeci în arena poetică sădebuteze doar peste două decenii, cu„Cavalerul de frig” (EdituraSupergreph, colecţia Orpheion,Braşov, 2001), volum urmat de„Cântecul harfistului” (EdituraOrator, Braşov, 2002), şi „Avatariidin Casa Cuvântului (Editura Orator,Braşov, 2005), „Autopsierealabirintului” (Editura Minerva, 2010),aceasta din urmă, apărută clasicizant,la o editură prestigioasă, ca oinevitabilă exigenţă a unei vârstepoetice care refuză orice compromis.O vârsta la care poezia lui e elogiuadus şi ideii şi cuvântului caremărturisesc, dar şi mântuiesc. Pentrucă Eugen Axinte mai crede în poeziacuvântului ca matrice a unui timp,ducând cu el nu doar semnificaţia, cişi emoţia. Şi ia ca garantal acesteia inversiuniverbale stilisticecronicăreşti, pe care leîncarcă cu noisemnificaţii în contextelexicale antipodice.Investeşte, totodată,cuvântul cu atribute deinstanţă: „fiece cuvântfi-va un rechizitoriu/fiece lumină fi-asuspinul/ unui sângerosalfabet”.(Întunericului,lumină).Până la urmă, de cenu i-am accepta luiEugen Axinte şi calofilia,ceremoniozitatea, discursulsacerdoţial, tonul sentenţios, adeseadiscursiv, nu arareori arhaizant, capărţi ale unui demers poetic rigurosarticulat, al unei recuzite stilistice fărăîngrădiri şi fără prejudecăţi.Autopsiind labirintul, Eugen Exinteface autopsierea cuvintelor, fără săaccepte însă moartea acestora. Nicimoartea sentimentelor, el rămânând,la urma urmelor, în poezia sa,expresia delicateţii, a emoţiei binetemperate, a acceptării condiţieicăreia nimic din ceea ce e omenescnu-i e străin. Un neoromanticconfesiv cu măsură, un monocord lagraniţa dintre Barbu şi Bacovia,dintre ermetism şi simbol, cu o voceînsă personală, bine individualizată,recognoscibilă.Teme de largă frecvenţă suntconvertite în variante restaurate dupăchipul şi asemănarea unui „cavaler alfrigului”, prudent, lucid, predispusadesea să frângă gâtul elocinţei.Pe de altă parte, poezia lui EugenAxinte refuză idolatriile critice, nu sevrea autopsiată, chiar dacă a recurs la„sintaxa unei limbi uitate”, şi, nuîntâmplător, poetul a pus îndeschiderea cărţii sale un citat fărăechivoc, din Rilke: „Operele de artăsunt de o infinită solitudine: nimic nue mai rău pentru a le aborda decâtcritica”.26Ceea ce ne pune pe noi, în lecturacritică, în disconfortul neadecvării laprincipiile autorului.Dar nu ne poate interzice sărecunoaştem valabilitatea şi autoritateade instanţă poetică credibilă, viabilă. Ofac şi cei doi critici literar, MihaelaMalea Stroe şi Aurel Ion Brumaru, carecuprind, prefaţă şi postfaţă, chipulpoeziei lui Eugen Axinte.NICOLAE BĂCIUŢPe Mihaela Băbuşanu Amalanci amdescoperit-o printre poeţii tineri carebăteau la porţile Revistei Agero Sttgart,în urmă cu doi ani. Poemele ei,delicateca o horbotă lucrată în porţelan deMainssen, cu tuşe moderniste şi accentepersonale remarcabile , m-au atras de laprima citire.În timp, am urmărit activitatea literară aautoarei şi toată odeseea prefaceriiunei sintagme în poem mi-ademonstrate că aveam de-a face cu opoetă veritabilă.MBA scrie din dragoste , dintr-o iubirecare are darul să prefacă fiecare imaginedin lumea sa interioară,în vers. Stilulare prestanţă, indiferenţă la modaprezentulului şi chiar la clasicismul care,la unii dintre autorii contingentului ei,încă mai i se oferă tribute prin formă şiconţinut. Nimic din mimetismulprezentului literar,care se ,,poartă,, pepaginile electroniceşi prin revistele clasice , nu veţi găsi înpoemele Mihaelei. Ea scrie clar şi fărăsă plece urechea la foşnetul vântuluiunei creaţii literare tot mai încărcate,din păcate, de licenţe poetice careşochează prin teribilism şi păcatenecosumate.MBA este o voce distinctă în hărălaialirică , este printre puţinii poeţi care iesîn faţă doar atunci când sunt convinşi căau atins punctual de ,,fierbere,, alcreaţiei personale.Cu rădăcini sigure în nativitatea-iantheică, Mihaela îşi începe peripluleditorial cu un poem în care, fericireaeste umbra idilică a copilăriei de la ţară.,,Fericirea/îngăduie inimii/să treacădealurile/până la Băbuşa,/să adune de peuliţi,/din păduri/şi de pe prispacasei/fericirea inimii:/mama, tata, fraţiişi...jarul. /,,Fără hiatusuri şi etape arse depoamnă,poeta îşi ţese biografia lirică precum openelopă care se încrede în destin şi mai

ales, are ştiinţa femeilor care auînvăţat cum să aştepte prin proria lorcreaţie.Nimic în plus, nimic în minus înţesătura poemului şi ...crochiulgestului umblător peste colinelemodave se întrezăreşte ca o aripă carese întoarce spre rădăcină.Acasă! Deaici porneşte metafora şi mai apoi,Iubirea,atotcuprinzătoare,este definităelegant ca înt-o grafie japoneză, înpaginile cărţii de faţă. Între rural şicitadin se construieşte un pod dinimagini şi gesturi simple,tandre,pentru ca mai apoi, din locurilecomune,- să se nască versuriemoţionale.,,Iubesc dimineaţa când noaptea/amtrăit şi visat prin tine,/zornăielinguriţa în ibric,/cafeaua cu aromă deItalia/îmi trezeşte sentimente latino;/euşor să faci cafea bună/când aiingredientul/trăirea aceasta nouă/osavurez pe-ndelete cu lapte. (Iubire)Mereu gata să descopere noileuniversuri ale ambientului imediat,MBA se redescopere pe sine,- un ompentru care literatura este numaiunealta cu care cositoreşte imaginileîntr-un fel de film retro, dar cunuanţări peste care nu poţi trece fărăsă observi, să te bucuri de esenţapoemului.Conştientă de talentul său, harnică şicu antenele spirituale îndreptate spretot ce se află în jur, poeta nu sepierde în detalii, nici în balastulvorbelor de prisos.Aproape fiecare poem este un tipar deviaţă,- destinpe care, literar vorbind, Mihaeala şi-lasumă cu patimă şi curiozitate de inscare ştie că deţine un rol major însimfonia generaţiei sale.,,coborâtă/din trenul/pasiunii/îmicaut/silueta rătăcită/dincolo de trecut.(Trăiri).Simplificate până la osaturametaforei, alte poeme din cartea defaţă reuşesc să definească biografiapersonală a ,, născocitorului,, care nuse va mulţumi niciodată cu ceea ce îioferă timpul său, adică, prezentul. Caoricare poet care se respectă şi MBAse caută atemporar şi când,căutările îisunt împlinite reuşeşte să cânte pedimensiunile poemului. Simplu, fărăartificii dar,cu mierea talentuluiindiscutabil picurată pe pagina cărţii.MELANIA CUCFaptul de a fi şi tu în cuprinsul uneiantologii pare a nu-ţi da dreptul să tepronunţi în „chestiune”. Noi însă neasumăm riscul de a judeca pro domoo asemenea întreprindere (şi de a fi şinoi judecaţi de parti pris).Polihistorul şi scriitorul OvidiuPecican, având suportul logistic al luiMircea Petean, a îndrăznit săpurceadă la o asemenea aventură.Pentru că antologia sa intitulatăAntologia prozei scurte transilvaneactuale, Ed. Limes, Cluj Napoca, vol.I 550 pag., vol. II 550 pag., a venittocmai la momentul oportun pentru astrânge între copertele unui asemeneaop pe cei mai cunoscuţi prozatori degen scurt din Ardeal (cei doi„acţionari” au ezitat îndelung asupraunui titlu şi, de aceea poate,banderola cărţii are un titlu la fel deincitant: „România Apuseană în 91 deprozatori”!). De fapt nici nu ştiu cândar fi putut fi timpul propice, exact,adecvat unei asemenea antologări aforţelor prozastice din Transilvania.Cine este cel/cea care să stabilească oasemenea limitare temporală? Cred cănimeni. Doar inspiraţia (şitranspiraţia!) unui visător, în sensulcel mai bun al cuvântului, aşa cumeste Ov. Pecican, o poate finaliza laceasul cuvenit şi tocmai când seimpune să facă un astfel de demers.Pentru că despre aşa ceva este vorba.Să convingi scriitori atât de diverstemperamentali, cu orgolii şiidiosincrazii specifice (!) şi pe măsuratalentului lor (?) să se reunească la unfestin comun, nu e de ici colea. Sigurcă au fost câţiva care şi-au arătatopoziţia faţă de acest demers,refuzând categoric să fie cuprinşi înantologie (Florina Ilis, Horia Ursu şialţi câţiva). Apoi, aşa cum semărturiseşte însuşi antologatorul, nu aştiut cum să dea de ei, de toţi. Aşa căunii au rămas, fără voia lor, pentru afi cuprinşi în al… treilea volum(promisiune fermă şi, am zice noi, debun simţ a celor doi actanţi)! Dar iatăcum, un proiect care iniţial ar fitrebuit să cuprindă vreo 20 deprozatori, a ajuns la dimensiunileunui adevărat… dicţionar literar făcutcu materialul clienţilor. Pentru că,dincolo de date biobibliografice – edrept că destul de sumare –, autorii şitextele incluse în antologie trebuie să27conteze. Nu ştim ca Ov. Pecican să fifăcut vreo triere a textelor primite sau aautorilor care şi-au oferit prozele, aşaîncât valoarea generală a antologiei stăîn autoexigenţa cu care fiecare autor şi-aales textele trimise. Nici nu este înintenţia noastră să facem o anumeclasificare axiologico-literară a prozelordintre copertele antologiei. Mai ales căunele dintre ele aparţin fie unor scriitorideja clasicizaţi (D. R. Popescu, N.Breban, I. Groşan, A. Blandiana, DoraPavel, Al. Vlad A. Buzura ş.a.), fieunora deja făcând parte dintre prozatoriicare formează o pleiadă de prozatoridintre cele mai valoroase din ultimii ani(R. Mareş, Gh. Schwartz, R. Ţuculescu,V. Gogea, L. Ilea ş.a. asemenea lor). Pelângă aceşti scriitori deja validaţi deistoriile literare, canonizaţi cum ar venicazul, se regăsesc textele altor prozatorifie cu state vechi în proza româneascăde astăzi, fie care bat cu curaj şiîndreptăţire la adevărata recunoaştere şiintegrare în familia prozatorilor românide azi şi dintotdeauna. Antologiacuprinde scriitori de toate vârstele, darmult prea puţini autori ai minorităţilor,maghiari, germani, idiş, ucraineni etc.Probabil că numai dificultatea de a aveatextele acestora traduse în româneşte săifi făcut să lipsească din antologie.Dacă tot va exista un al treilea volum, n-ar strica să se repare şi această lacună aantologiei, care astfel şi-ar justifica pedeplin titlul cu care a ieşit în lume.Dispunând de acest tezaur de texte aleprozei scurte din Ardeal probabil că ar fivremea ca cineva să şi cuprindă acestfapt într-un studiu care să ne dea măsuraforţei şi importanţei acestui gen pentruliteratura noastră. Mai ales acum cândcei mai mulţi critici literari s-au adâncitîn relevarea fenomenului care esteromanul, uitând, cu obstinaţie am zicenoi, că toţi autorii de romane au scris (şimai scriu) şi proză scurtă (fie că estevorba de nuvele, de povestiri sau chiarde schiţe). Aşa încât un asemeneastudiu, imperios necesar am zice noi, arputea să completeze fericit cele treivolume antologice la care s-aîncumetate Ov. Pecican. Ştim că acesta,ca un adevărat spirit enciclopedic ceeste, şi-ar dori o asemenea încununare aantologiei sale (dar şi a noastre, înaceiaşi măsură!).Ignorarea sau privirea de sus a acesteiantologii nu poate decât să arateimportanţa unor asemenea întreprinderipentru aşezarea literaturii, a culturiinoastre în ultimă instanţă, în concertuladevărat al literaturii şi culturii

europene. Câtă vreme astfel de prozese găsesc răspândite prin reviste sauîn volume cu o desfacere absurd dedeficitară, doar o astfel de lucrarepoate da o măsură a fenomenuluiliterar românesc de astăzi (chiarpentru eventualii traducători!).Să apreciem, deci, ca atare aceastăreuşită. Şi, de-om fi în stare, să facemşi noi unele mai bune. Că de vorbit…MARIAN NICOLAE TOMILa Bichigiu şiSalva, pe plaiurinăsăudene, membriiSfântului Sinod alBisericii OrtodoxeRomâne au proclamatsolemn canonizareamartirilor din ŢaraNăsăudului: AtanasieTodoran din Bichigiu,Vasile DumitruApopii din Mocod,Mani Grigore dinZagra şi Vasile Oichiidin Telciu. Aceştisfinţi mucenici au fostmartirizaţi la Salva, înlocul numit “LaMocirlă” în 12noiembrie 1763. Testamentul luiTodoran spune: “În pământ de m-orbăga/ Nu mă las de legea mea./ Asta-ilegea lui Hristos,/ Sloboziţi puştilejos”. La 245 de ani de la năpraznicalor moarte, doar pentru faptul că şi-auapărat credinţa strămoşească, prindecizia Sfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Române, la solicitareaI.P.S. Bartolomeu Anania –Mitropolitul Clujului, Albei, Crişaneişi Maramureşului – aceşti martiri aufost trecuţi în rândul sfinţilor, fiindînseraţi “cu roşu” în calendarulortodox, în data de 12 noiembrie.Sentinţa de condamnare la moarte aacestora suna astfel: “1.Todoran a luiDănilă din Bichigiu, de 120 de ani,(autorităţile austriece au fost prostinformate) să fie frânt cu roata de josîn sus, iar capul lui să fie legat de oroată, pentru că a reţinut pe oamenide la unire şi de la înrolare în statulmilitar grăniceresc, precum şi pentrucă, la cererea stăruitoare a fiului săumuribund, n-a lăsat să i se ofereacestuia Sfânta Cuminicătură (azimă);2.Vasile Dumitru a Popii alias Vasocdin Mocod să fie trecut de la viaţă lamoarte prin ştreang pentru rebeliune;3.Manu Grigore din Zagra să fiespânzurat tot pentru această crimă;4.Vasile Oichii de la Telciu să fiepedepsit la fel. Trupurile acestorcriminali să fie lăsate neînmormântatepe locul de pierzare ca pildă degroază pentru alţii” (după TănaseTodoran – “Martir al neamului şiBisericii noastre” de Roşca PaulErsilian).Tănase Todoran este “un ţăran decremene, cum n-a fost altul să-isemene” (Aron Cotruş), eroul de laSalva, fiind un militar ce ştia ceînseamnă nesupunerea, iar în 10 mai1673 a apărut călare pe un cal alb, lavârsta de 104 ani, i-a îndemnat pe ceiprezenţi să nu se mai supunăîmpărătesei care i-a minţit, care nu şiaţinut promisiunile faţă de români şia poruncit în faţa a nouă companii“Jos armele!”. Nesupunerea şihotărârea de a nu-şi lepăda credinţaortodoxă i-a cauzat moartea.Viaţa martirilor năsăudeni este şisubiect de carte. Harnic cercetător şiapărător al ortodoxiei, părintele IonAlexandru Mizgan, ne surprinde prinapariţia volumului “Ofensivauniatismului în Ţara Năsăudului însecolul al XVIII-lea. Martiriul luiTănase Todoran”, apărut la EdituraRenaşterea, cu binecuvântareamitropolitului Bartolomeu. Profesorla Facultatea de Teologie Ortodoxădin Oradea, consilier cultural alEpiscopiei Oradiei, preot la Biserica“Sfântul Apostol Andrei”, autor apeste 20 de studii de teologie şiistorie bisericească şi a mai multorcărţi cu impact în actualitate, Ion28Alexandru Mizgan prezintă în aceastăcarte lupta energică pe care au dus-ocredincioşii năsăudeni pe la mijloculsecolului al XVIII-lea pentru apărareacredinţei strămoşeşti în faţa acţiunilorprozelitiste ale uniţilor. Suntemoţionante declaraţiile credincioşilornăsăudeni relatate în paginile cărţii, însămult mai impresionantă este jertfa luiTănase Todoran din Bichigiu, frânt curoata pentru crezul lui ortodox, de aceeatrecerea lui în rândul sfinţilor de cătresfântul Sinod este un act de dreptate, orestabilire a unui adevăr demultconstatat, o încercare de a înlăturamocirla care s-a aşezat pe piatra detemelie a credinţei noastre.“Recomandăm cu căldurăcartea părinteluiAlexandru, care vaconvinge pe mulţi cuprivire la scopurilemeschine urmărite deCurtea Imperială dinViena, de iezuiţi şi deautorităţile catolice dinTransilvania de altădată.Ea va convinge căArdealul românesc a datneamului eroi, dar şimucenici, care trebuie săfie cinstiţi cu evlavie decei de azi”, afirmă înPrefaţă, pr. prof.dr.Mircea Păcuraru, membrucorespondent alAcademiei Române. Lucrarea, binestructurată, prezintă “Ofensivacatolicismului împotriva românilorortodocşi din Transilvania”, “Luptapentru apărarea ortodoxiei în ŢaraNăsăudului”, “Tănase Todoran dinBichigiu Năsăudului”, “Românii dinŢara Năsăudului între emigrare şitoleranţă”, “Meditaţii pentru urmaşiiRomei”, dar şi materiale despre acestsubiect semnate de Nicolae Iorga,Simion Bărnuţiu, Augustin TreboniuLaurian, Gheorghe Şincai, Petru Maior,Alexandru Papiu Ilarian, DumitruStăniloaie etc.Un alt volum despre ţăranul simboleste “Tănase Todoran – Martir alneamului şi bisericii noastre”, semnat deRoşca Paul Ersilian, student în anul IIIla Facultatea de Teologie în Cluj-Napoca. Cartea apărută la EdituraEikon, este structurată pe trei capitole,care prezintă “Cauzele mişcării iniţiatede Tănase Todoran”, “Tănase Todoran.Viaţa” şi “Momentul tragic – 10 mai1763”. Nu lipsesc cântecele popularereferitoare la haiducul năsăudean,

imagini legate de acesta, precum şidocumente referitoare la activitatealui. Prefaţarea cărţii de cătrepr.prof.univ. Alexandru Moraru, unveritabil istoric al bisericii, dăacesteia gir. Asistăm la reconstrucţiadocumentară, cartea fiind scrisă înmaniere ştiinţifice, păstrândcanoanele lucrărilor istorice. Iatăvoinţa cea bună a neamului omenescde a-i aduce în rândul sfinţilor pemartirii năsăudeni, dând astfeldeoparte mocirla pentru a se vedeafrumuseţea temeliei credinţei noastre.Tănase Todoran, “neînfricatulardelean” cum îi spunea în balada eiregretata artistă Valeria PeterPredescu, este tipologia ţăranuluiluptător care dorea libertate cu oricepreţ.MENUŢ MAXIMINIANLa Festivalul Interetnic ce s-aorganizat la Bistriţa de către CentrulJudeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, comunitatea albaneză asurprins atât prinpartea artistică, câtşi prin standurile cucarte, pe care le-aoferit gratuitspectatorilor. LigaAlbanezilor dinRomânia, cusprijinul EdituriiPrivirea şi aGuvernului,prezintă volumulistoric „Coloniilealbaneze dinRomânia. Româniaşi statul albanez(1912-1914)”.Studiul profesoruluide istorie şi amuzeografului de la ComplexulMuzeal Curtea Domnească, reflectă operioadă scurtă, dar eroică din istoriaalbanezilor. Ediţia bilingvă, tradusădin limba albaneză de MariusDobrescu, este un document carevorbeşte despre lupta şi activitateapatriotică desfăşurată de coloniilealbaneze din România pentruindependenţa ţării mamă. Patrioţiialbanezi, deşi departe de patrie, trăindîn libertate, luând pilda confraţilor, auluptat pentru renaşterea lor naţionalăşi au pregătit condiţiile pentruatingerea idealului de independenţăpentru eliberarea de sub stăpânireastrăină. Se observă mânaspecialistului în istorie, carecreionează pe înţelesul tuturor rolulimportant pe care l-a avut Româniaîntru susţinerea identităţii albanezilor,care şi-au păstrat limba şi obiceiurile,ba mai mult, au deschis AcademiaPedagogică pentru pregătireaviitorilor învăţători ai şcolilor dinAlbania. La baza studiului stau sutede documente ale BiblioteciiNaţionale ale Institutului şi Muzeuluide Istorie, precum şi documentediplomatice ale Ministerului deExterne al României. Cartea scoate înevidenţă sprijinul acordat de Româniaîn momentul în care, la 5 noiembrie1912, Ismail Qemali a sosit laBucureşti, aici hotărându-sedeclararea independenţei Albaniei.În capitolul I se vorbeşte desprecoloniile albaneze din România şimişcarea pentru independenţa ţăriimame. Aflăm originea albaneză adomnitorului moldovean Vasile Lupuşi a familiei Ghica, Elena Ghica fiindun sprijin important prin scrierile eiatrăgând atenţia asupra renaşterii şi adorinţei delibertate. Tineriialbanezi dinBucureşti auîntemeiat, în 1881,filiala Societăţii dela Istambul, pentrucarte în limbaalbaneză, iar maiapoi, în anul 1884,Societatea Drita.Apare, în 1887,prima publicaţiealbaneză cunumele„Albanezul”, careva lupta pentrupăstrarea identităţiiculturale. Luptelecrâncene de la sfârşitul anului 1911,când Italia a atacat Imperiul Otoman,ocupând Tripoli, duc la cererea decătre Hasan Prishtina de a încetapolitica anti-albaneză a turcilor.Marele istoric Nicolae Iorga scriedespre Marea Adunare a coloniiloralbaneze, prilej cu care a fost întocmitprimul document important în care afost consemnată dorinţa cea maiaprinsă a patrioţilor albanezi din celepatru zări, de a fi liberi.În capitolul al II-lea se vorbeştedespre tânărul stat albanez şi relaţiile29româno-albaneze în perioada noiembrie1912 – martie 1914, un prim act alprieteniei fiind consemnat în momentulîn care Ismail Qemali trimite o scrisoarede mulţumire primului-ministru alRomâniei, Titu Maiorescu, căruia-imulţumea pentru sprijinul acordat.Prinţul Wilhelm de Wied va primiCoroana Albaniei, fiind felicitat pentruacest lucru de către conducereaRomâniei. Încă de la primii paşi aînfruntat grave probleme economice şisociale, însă în capitolul al III-lea aflămcă guvernarea prinţului de Wied a fostun prim pas spre libertatea deplină, aşacum consemna şi regina Elisabeta aRomâniei într-un articol elogios desprenepotul ei, prinţul de Wied. GuvernulRomâniei a fost primul care şi-a trimisreprezentant diplomatic în Albania, fiindşi primul care a recunoscut tânărul statalbanez. Vin însă momentele în careEsat Paşa duce la eşecul guvernului, iarrebeliunea din 1913-1914, organizată deforţele naţionaliste, ca şi reacţia laoriginea germană a prinţului, îl fac peacesta să părăsească ţara, nu înainte de aface o declaraţie poporului, în carespune poporului că a acceptat tronul cutoată deschiderea, crezând în idealullibertăţii, însă, deşi e gata să-şiservească mereu ţara, speră că vor venivremuri mai bune în care va fi susţinutîn demersurile sale. Un rol important l-aavut în relaţiile noastre şi diplomatulromân Mihail Sturza. O dată cuizbucnirea Primului Război Mondial,când Albania şi-a dat şi ea contribuţia lamăcel, situaţia se va schimba.Cartea ne arată că România este unprieten profund al poporului albanez, pecare îl susţine cu tărie. Am dovedit acestfapt de-a lungul istoriei.MENUŢ MAXIMINIANAbsolventă a Facultăţii de Teologie,Moni Stănilă propune, prin intermediulEditurii Charmides, o întâlnire cu poeziavăzută din unghiul post-modernismului,prin intermediul volumului de versuri„Postoi Parovoz Confesiuniledogmatistei”. O poezie a redevenirii,care accentuează povestea gândurilor.„Sunt puternică/ stânca din mijloculcamerei sunt eu” spune poeta, care îşiregăseşte liniştea în cântecele ruseşti. Ocălătorie cu trenul pe drumuri pline dedurere „Cartea închisă pe genunchi”fiind salvarea dintr-un loc care

„Ascunde în pădure un cocoş”,simbol al trădării, dar şi al împăcării,al dramatismului, dar şi al găsiriiliniştii: „O secundă îngheţată lastrigătul cocoşului/ şi-mi revădcopilăria/ în nopţile în care ei tac/ sejudecă lumea”. Când se aşternepovestea dragostei ca într-o reverie„la umbră gheaţa/ la soare viaţa şiiarba”, descoperim portretul robotcare leagănă pe undele cânteculuifrumuseţile chipului uman. O lumebulversată, în care: „ne vom introducecipuri în antebraţ/ nevoia deidentificare/ nevoia noastră dedispariţie/ de dizolvare”, adică un felde computer ultracentral care va faceîn aşa fel încât nu vom şti niciodată săseparăm realitatea de ficţiune: „Carepom se apleacă din drag/ şi care dinboală”. Poeta iubeşte lumina, iarîntunericul este semnul în care nu arenădejde: „Noaptea când nu aflănimeni/ Sting becul, bat ferestrele înscânduri” întru izolare până laaşteptarea soarelui. „Sap cu degeteleîn nisip/ o groapă pentru scrisori” încare vom descoperi, mai apoi, că„stăm la picioarele lumii” întruaşteptarea comorilor vieţii. Atunci„privirea noastră e mai largă/ vedemtotul şi simţim puţin”, iar indicaţiiledate ca într-un ritual, la un ceai, nefac să înţelegem că „tăcerea pândeştecu un ochi întredeschis”.O poezie a semnelor primordiale, încare descoperim simbolistica dintredouă civilizaţii, cea românească şi cearusească. Poeta nu este însă omul caresă evadeze într-un alt spaţiu,rămânând fidelă meleagurilor natale:„M-am născut în România/ aici îmitrăiesc abstinenţa/ magna cum laudepentru/ toate hârtiile inutile”.Momentul creaţiei este acela în care„Luna pârâie deasupra mea/dimineaţa devreme/ când dorm toţiliniştiţi/ tot mai aproape de şosea”.Omul iubit este cel care aduce îninima scriitorului „Versuri rostite înajunul nunţii” pentru ca mai apoi sădescoperim că „Nu suntemnemuritori”. Descoperim vibraţiiadânci ale unei lumi în căutareasensurilor atunci când „Inimilenoastre sunt/ pompe biologice carelucrează”. Găsim un vers în careMoni Stănilă îşi descoperăidentitatea, creionează caractere,aduce gânduri îmbrăcate în versuri, camai apoi, să ne spună că identitateanoastră este construită de eul interior.MENUŢ MAXIMINIANTitlul volumului „Ieudul fărăieşire” al scriitorului Ioan Es. Pop,apărut la Editura Charmides, ne ducecu gândul la trăinicia adâncă dinMaramureşul istoric unde, de altfel,autorul îşi are rădăcinile. Obţinând,cu ani în urmă, premiul de debut alUniunii Scriitorilor din România,acest volum, reeditat de curând,surprinde prin modul în care viaţabanală poate fi subiect de poem.Primul ciclu„Olteţului 15,camera 305”, neduce cu gândul lacăsuţa în carescriitorul îşitrăieşte o parte dinviaţă: „Nenoroculpluteşte pestecăminele denefamilişti…/ Aicinu stau decât doarcei ca noi. Aici/viaţa se bea şimoartea se uită”.O poezie aexistenţei în carese filozofeazăasupra a tot ceea ce pare banal,neştiindu-se ce rezervă viitorul.Fotografia de grup este bliţuită,surprinzând personaje bizare: „Lamijloc, între noi, şade păianjenul cucruce/ Mereu îngândurat, înfăşurat îngiulgiul propriei mătăsi”, motiv aldescoperirii simbolurilor înelementele primordiale. „Vine vinerişi de vineri până luni/ E ziua noaptea,30ziua noastră liberă”, adică în momentelede veselie timpul ia alte întorsături, iarcând nefirescul păcat pune stăpânireasupra tinereţii, un bătrân este angajat şi„se roagă pentru noi zi şi noapte, o să/fim precis iertaţi/ puteam bea încontinuare”. Adică, totul este permis înlumea tinereţii, până şi pasărea venită lafereastră, cerând 50 lei pentru a cumpărarachiu.. În toată această basculadă asentimentelor „numai că mâine iar e azi– dezamăgire/ mâine n-o să fie nicicândmâine”, astfel încât ne îndreptăm iarpentru a ne culege seva dătătoare deviaţă spre „Ieudul fără ieşire” care „Canourul peste văzduhuri pluteşte el peste/uscături şi ape, nu-l prevesteşte nicio/aură nu-l urmează nicio/ coadă decometă”. Până şi compunerea unei elevede clasa a V-a poate deveni poezie dacăeste structurată pe canoaneleexistenţiale, iar sensurile pot deveninesensuri, fereastra fiind zidită astfelîncât viaţa rostuieşte alte căi. „Aveţigrijă ce spuneţi, tot ce spuneţi este în/defavoarea voastră, aici este ieuduloriunde aţi/ fugi este ieudul”. Adică,locul unde lucrurile nu rămân rezolvatepe jumătate, unde uşile se deschid întruîntâmpinarea sufletelor: „Batem în uşisă ne deschisă, să ne/ lase să ieşim, darcei de acolo nu ne aud şi/ bat şi ei în uşisă-i deschidem să iasă/ şi când sedeschide dăm tot peste noi”. Lumeatrăieşte întru dorinţa descopeririisentimentelor supremeîntru căutareaadevărului, întrufestinul care aduce lamasă pe toţi cei careredescoperă tainelevieţii: „Cu surle şitrâmbiţi de piatră afost/ şi nimeni care săvadă cum/ dintr-o gurăţâşneşte/ strălucitor caOlimpul”. Când„dorinţa de a fi cuorice preţ/ neputinţa dea mă iubi şi/ ziua deieri” pun stăpânire pegând ne reîntoarcem laesenţele copilăriei „lamasă sau în gesturile noastre de trezire”,redescoperind lumea în care reapareadevăratul amic „iar în câmp, biruitorulîl caută printre leşuri pe cel învins/ vino,îl roagă, e rândul tău acum să fiideasupra”. Pe râul în care de 4 generaţiicurge „sânge întunecat” descoperimlumea dătătoare de viaţă, chemându-neacasă întru descoperirea zilei în care totcâştigul nostru se acumulează în suflet.

O poezie cu un substrat arhaic, înhaină postmodernă, în care ieuduleste simbolul a tot ceea ce ai maiimportant pe pământ, rădăcinile.MENUŢ MAXIMINIANA patra carte a poetului VasileDâncu, finanţată de cele trei milioanede albine din stupii proprii, a apărut laEditura Eikon. „Slove rurale” estegenericul sub care runcanul VasileDâncu adună poeme scrise înperioada 2001-2009. Volumul este unprelung cântec dedicat codrului şiizvoarelor, tradiţiilor româneşti şiliteraturii universale,credinţei şi amintiriistrăbunilor. „De ceoare scriu…/ când amtrecut prin viaţă/nepricepând nimic”,se întreabă poetul,negaţia având rolul dea întări faptul căVasile Dâncu, poetulautodidact este opersonalitate marcantăa acestor ţinuturi de lacare au de învăţat toţiurmaşii în alescrisului. „Sub alblinţoliu/ Dealuriledorm/ Iertându-i,uitându-i, pe cei ce leauarat”, se confeseazăpoetul MareluiCreator, care trimite binecuvântareapeste „Nobilele gânduri/ din vremuride baladă”. Cântecul străbun esteunul de lume care transformă moarteaîn viaţă şi ura în dragoste, astfel încâtversul devine „cântec de greier” înmarea catedrală a lumii. Suntem înperioada marilor creaţii în care „pânăşi clasicii din bibliotecă” redescoperămuzele pe aripile versului, unde „treclebede încălţate/ cu pantofi de lac”.O imagine a unei atmosfereprecipitate, în care cântecul la fluiereste auzit în surdină, în timp ce „unavion în curte/…/ departe pe câmp”este tras cu caii stelari. Se simte înaceastă poezie un iz alpostmodernului, bine ancorat întradiţia ancestrală. „Nu scriu despreîngeri/ nu scriu despre demoni/ lesunt antipatic/ nu vor să mă ia-nseamă”. Moartea este văzută, laVasile Dâncu, cu brăţări de aur şipumnal la şold, iar salvarea vine prinscris. Conştient că omul nu este decât„umbra unui drum” abia călcat,poetul îşi conturează gândurile sub„aripa ce vine/…/ cu morile de vânt”,fiind însoţit de apa Ţibleşului, iarmuza venind „din toate/ cărţile citite”cărora le înalţă „cu dalta de fum”opera spre trăinicia veşnică. Cândvântul încearcă să-şi facă sălaş în sat,fără energia electrică postmodernă,poetul scrie la lumânare, alături demuza evului mediu. Este momentul încare pereţii casei sunt zidiţi cu cărţi şiatunci: „orice ai zice/ s-a mai zis/orice ai scrie/ s-a mai scris/ orice aivisa/ era în vis”. Din fântâna în care abăut haiducul este inspirat cânteculbaladei, pe acordurile plutonului caredă reversul: „Aripiinimii/ îi punebalada/ înamalgamul/bruiajului deacum”. Poeziaînvierii, cânteculde enoriaş suntrecitate pe aripileheruvimilor, iarpământeanulinvocă divinitatea:„Doamne/ dinpomul/ ce l-ai săditîn rai/ ducând înispită/ pe primiiîndrăgostiţi/ cecruce mai târziu/urmaşii i-aucioplit/ Fiul tău/ deatâţia iubit”. Suntem în perioada încare „Oraşul creşte/ satul sescufundă”, iar stelele „îşi lingindiferenţa”, timp propice pentrucreaţia lumii prin cuvânt: „În materiede versuri/ oricine/ inspirat sau nu/singur îşi înseamnă/ pe hârtie/ umilul/ vulnerabilul poem”.Vasile Dâncu, membru al UniuniiScriitorilor din România, reuşeşte,prin versurile lui, să aducă iubireamai aproape de noi, conştient fiind cănu există stâmpărare mai profundădecât versul, dor mai adânc decât celde vorbă şi frumuseţe mai crudă decâtcea a cuvântului. Prin cărţile lui,Vasile Dâncu rămâne un prototip alpoetului născut din dragoste pentrulume, dragoste pe care mai apoi oredă într-un stil propriu cititorilor.MENUŢ MAXIMINIAN„Taina visării” sauinocenta întoarcere laadolescenţăCristina Călin,acest copil minunerăzbate, precum tijaunui ghiocel princarapacea de gheaţăa unei ierninesuferite, aduce nudoar parfumulreînoirii, ci şiprospeţimea unuiverb tăinuit pentruneiniţiaţi. În faptchiar titluprezentului volum teduce cu gândul la oposibilă introspecţieonirică, fără a aveapretenţia de a limpezi, până la final, dilematicaproblemă: vis sau realitate, în ordine inversă.Precedentul volum preconiza o nouă apariţie şipoate, tocmai acest fapt, a grăbit curgerea sprealte poeme, mai mult sau mai puţin consistente,dar la fel de valoroase, precum fiecare cuvânt, carevine din străfundurile unui lung şir de generaţiiînzestrate. Vine din preaplinul unui talent denetăgăduit care se deschide, asemeni unui bobocde floare, dinspre taina sevei, urcând din adâncuri,spre lumina existenţei asumate, de nenumărate orirepudiată, renegată şi ascunsă ştiinţei celorlaţi.Poate din acest motiv poeta se oferă expansiv, fărărezerve, destăinuirilor, ce nu fac obiectul uneiconfesiuni ci, mai degrabă, dorinţei de a spune.Spune lucrurilor pe nume, cu oarecare încifrare,dăruind cititorului bucuria lecturii, anlistuluiobiectul studiului şi, în mod sigur, generaţiilorviitoare prilejul mirării. Pentru această ultimăaserţiune e nevoie de precizarea că poeta e lavârsta la care, generaţia ei, mai îmbracă păpuşile.Colegii ei, şi implicit ea, au ajuns şă-şi facăbuletinul , cartea de identitate prin care epecetluită existenţa cetăţenescă prezentă şiviitoare. În plus Cristina, cu fiecare apariţie, cufiecare poem îşi consolidează treptele spre oexistenţă dincolo de graniţa generaţiei ei şi, de cenu, spre perenitate.E bobocul ce a explodat în floare, cu toatăcandoarea, farmecul şi frumuseţea prospeţimii.„Ai frumuseţea cea solară/ Şi puritatea de fecioră”,versuri din poemul FLOAREA VIEŢII, carejustifică un crez şi o neprihănită dăruire. Posibilautoportret sau prefigurarea unei direcţii spreancestral?Tematica poemelor nu este atât de diversă ca înprimul volum, poate din dorinţa de a se cantona însfera misterului, dar izvorăsc de sub semnul şitutela părintească, în care părinţii sunt „Doiîngeri”, „două stele veghetoare”, „două raze desoare”. Poemul „PĂRINŢII”, „COMOARAVIEŢII”, „BUNICA” sau „SATUL MEU”prefigurează temele unui viitor volum, nu doarprin generozitatea temelor, ci prin faptul că poeta adeschis o acoladă, apoi o paranteză, după care vorse vor înşirui alte poeme de excepţie.Şi ca visarea să nu se încheie, poeta recurge laun artificiu ingenios, atemporal, „unde nu existăieri”, aproape dogmatic, ca să nu spun ritualic,„unde nu-i durere/ Şi nu-s nici lacrimi, nicisuspine”. E o concluzie de o francheţecovârşitoare: „...fericirea e-o avere”. Frumos,elegant şi tainic.IOAN ASTALUS31

Nu maiam palme, să-misprijin sufletul înele. Nu mai amdrum, să-miodihnesc tălpiledesculţînserânde, iarsatul cuferestrele spre rai, nu-mi maioglindeşte trecerea, mie, celui demulttrecut în legănarea florii de nalbă. Însingurătatea-mi fără număr, mi-amfăcut căpătâi din cărţile lumii alormei, cât să-mi ajungă de-un vis cupăduri şi de-o murmurare barem,întru lauda lor. Astfel, am privilegiulsă-i cunosc pe învingătorii de ei, căcipoeţii pe sine se înving mai întâi, sprea le fi lumii de folos.AUR ŞI IVÓRIU volumul deversuri al poetei Florica Gh. Ceapoiuapărut la Editura Semne în 2009, e olimpezire şi re-limpezire a celor treicărţi mai dinainte apărute, Gândascuns printre oglinzi, Dintr-untimp al regăsirii, Printre crini şialbe turnuri. Despre ultimul pomenitaici, am avut cinstea să mă pronunţ şieu cândva.Dacă forma fixă este lanţul dulceirobii a oricărui poet ce se respectă,risipirea întru bucuria celorlalţi eunica izbândă cu care poetul se laudăla judecata de apoi a lumilor. FloricaGh. Ceapoiu are har dintotdeauna şimeşteşug pe măsură, cât să-şi legenemurmurul fiinţei între sonet şi rondel,cum ar legăna pădurea un ram subgreutatea somnului din păsările ei:„Mereu scriind, eu nu-mi ştiuadevărul⁄ Şi viaţa-mi pare astăzi opoveste;⁄ De-i tristă, luminoasă dacămieste,⁄ În primăvară înflori-vamărul.⁄⁄ Argintul înălţimilor celeste⁄ Înpulberi fine îmi albeşte părul,⁄ Iarîngerul, recunoscându-şi vălul,⁄ Îmiumple-auzul c-o sonoră veste:⁄⁄ O,suflet slab, de biet stihuitor,⁄ Îţi voiaduce mai aproape zarea!⁄ De veisimţi natura ei de dor,⁄⁄ Precum ecoul,să-i urmezi chemarea!⁄ Ştiindu-te allumii-ambasador,⁄ Chiar Sfânta Vineriţi-o veghea cântarea!” (Mereu scriind,pag. 13).„Să adânceşti adâncurile” cuminspirat zice Radu Cârneci în prefaţavolumului, iată ce-şi propune (şi,Doamne, reuşeşte!) poeta aici, căci laea , formulele consacrate nu-s decâtpraguri netede peste care ştie sătreacă cu o aparte măreţie, ce-idefineşte sinele şi fiinţa: „Nesomnulde sub pleoape ignorându-l⁄ Daunopţilor o albă-nfăţişare,⁄ Urcând încorzi, o Gòlgotă pe care⁄ Vreau săntregescidei ce-şi află rândul.⁄⁄ S-adaug slova mea la neuitare⁄ Eu ardprin vreme greul renăscându-l:⁄Compun poeme ce-mi frământăgândul⁄ Desăvârşind o nouă căutare.⁄⁄La ceas târziu, pe-altarul lor despumă⁄ Mai descifrez norocului otaină⁄ Şi-n clipele ce-n licăr seconsumă⁄⁄ Deschid cu mintea porţi deparadis,⁄ Iar Terpsichora-mbracă-naltă haină⁄ Cuvântul hărăzit a firescris.” (La ceas târziu, pag. 19).„Aspiraţia către sferele de veşnicăadoraţie” cum spune Aureliu Goci pecoperta a IV-a, aşternând fără greş înlumina tainei şi-a minunii sufletulpoetei, dezvelindu-i numai un colţ dinmarele adevăr, acela al fiinţării înpreajma îngerilor. Florica Gh.Ceapoiu, dintr-o rugăciune, vine întrunsonet nepieritor, adunându-se cumse adună vara în seminţele măruluispre al îndulci, îndumnezei: „Eu aşcânta duios, precum mi-e dorul⁄ Înanotimpul blând şi înflorit;⁄ Lacuiburi graurii au revenit,⁄ Iar soareleîmi scaldă-n zori pridvorul.⁄⁄ În linişteşi timpul s-a oprit,⁄ Admirălimpezimea, vrăjitorul;⁄ Pe-a clipeistrună e stăpân fiorul⁄ Ce sufletul derele-a mântuit.⁄⁄ Când primăvara-nalbe flori repune⁄ Un zâmbet cald,lumină şi candoare,⁄ Mai potrivită-mipare-o rugăciune.⁄⁄ Trompeteîngereşti, mângâietoare,⁄ Pe cerullumii-n pace să răsune,⁄ Vestind unpost la Sfântă Sărbătoare.” (În linişte,pag. 49).Sonetul, ca şi rondelul, sunt hainelede gală ale poetei, în care-şi înveleşteomenescul şi fiinţa, arătându-se lumiiaşa cum doar nemuritorii ştiu să o facă:„Cred că vine de la soare⁄ Timpul ceprin neguri trece,⁄ Încălzind o noapterece⁄ C-un ajun de sărbătoare.⁄⁄ SfântaNoapte-i zâmbitoare⁄ Şi pământul opetrece…⁄ Cred că vine de la soare⁄Timpul ce prin neguri trece.⁄⁄ Îngerul searată-nzare⁄ Şi-n cântări duios sentrece,⁄Peste lume vrând să-aplece⁄Armonia-ncântătoare…⁄ Cred că vine dela soare.” (Rondelul Nopţii de Ajun,pag. 79).Versurile poetei cântă un pozitivismneclintit, o încredere mare în binele şi-nputerea insului de a şi-l însuşi. Obunătate autentică unduie prin formă şiexpresie, depunând mărturie pentruOMUL care este Florica Gh. Ceapoiu,cât şi pentru CEATORUL de excepţiecu care avem privilegiul de a ficontemporani: „Îmi trebuie un sfat şi-omângâiere,⁄ O şoaptă dulce şi un caldsărut,⁄ O amintire vie din trecut⁄ Şi-unlicăr de speranţă de m-ar cere.⁄⁄ Să-miduc povara, om neprefăcut,⁄Îngenunchiat în sfântă-ncovoiere,⁄ Îmitrebuie un sfat şi-o mângâiere,⁄ O şoaptădulce şi un cald sărut.⁄⁄ Trăind doar ominciună de-mprumut,⁄ Cu gânduriafundate în durere,⁄ În plasa-n care totule părere,⁄ Să-ţi fiu prieten, áripă ori scut:⁄Îmi trebuie un sfat şi-o mângâiere.” (Unsfat şi-o mângâiere, pag. 101). ADSUM!MIHAI ANTONESCUFoto: Casoni Ibolya, Poarta – A fi sau anu fi, din ciclul „Singură”, X32

Cu oarecare vreme în urmă,să tot fie vreo trei ani şi ceva,începusem o altfel de corespondenţă,un dialog tainic, remarcabil prinputerea de pătrundere, stil şi atitudine– din păcate răspunsurile nu veneauchiar săptămânal –, conţinând cuminţisfaturi parentale şi elegante sugestii,sub forma unor adnotări, la temeleabordate în acea vreme. Împărtăşeam,şi eu şi Artur Silvestri, aceeaşidragoste faţă de semeni, ne simţeamdatori faţă de Creator, încercam săfim acolo unde era nevoie de noi.Cam tot ce s-a aşezat treptat atunci,m-au definit pe mine ca cugetător,eliberându-mă de prejudecăţi, a căruireligiozitate era nu declarativă, ciînsuşită şi practicată până lahabotnicism.Întotdeauna m-a atrasdiscursul lui Artur Silvestri, cunoscutapărător al ideilor literare, culturale şiartistice, cu puternice amprenteesoterice, o pendulare între indicibilşi suprarealism. Acesta s-a impus,mai întâi de toate, prin formulaintelectuală. A fost un autenticcărturar, retrăgându-se adesea înuniversul său, examinând voit câte otemă sau un fragment din viaţa uneipersonalităţi cultural-spirituale 25 ,selecţia însăşi arătând un spiritstăruitor şi scotocitor, venit, parcă,din alte vremuri, care dau operei saleun efect vizionar inimaginabil.Continui să descifrez sensurile limbiisale tainice, care mă conduc la alte şialte taine, toate înspre întregirea lumiisale magice, de neuitat.Ne aflăm în faţa celui de-aldoilea volum de proză, Perpetuummobile, apărut la Editura Carpathia în25 Amintim câteva volume de eseistică şiistoria culturii: SILVESTRI, Artur,Radiografia “spiritului creol” – CazulMiron Radu Paraschivescu, Ed.Carphatia Press, Bucureşti, 2004;SILVESTRI, Artur, Radiografia Regulachiliei luminate – Gânduri răzleţedespre Mitropolitul Tit Simedrea, Ed.Carphatia Press, Bucureşti, 2005;SILVESTRI, Artur, Revolta “Fonduluineconsumat” – cazul Zaharia Stancu,Ed. Carphatia Press, Bucureşti, 2005;SILVESTRI, Artur, Modelul şi memoriaMitropolitului Antonie Plămădeală înefigie, Ed. Intermundus, Bucureşti, 2005etc.anul 2009, sub semnăturaneobositului promotor cultural, ArturSilvestri, republicat 26 postum - pringrija doamnei sale, la rându-i sensibilcondeier, Mariana Brăescu Silvestri 27 .Cartea asupra căreia ne-am opritacum este, aşa cum zice chiar autorul,o carte târzie, de bătrâneţe şi poate şide înţelepciune, în orice caz deresemnare (p. 16). E o continuare apovestei celor şapte nuvele fantastice,adunate în volumul Apocalypsis cumfiguris 28 , asupra căruia ne-am aplecatanterior. O poveste mărturie decredinţă literară, care-l ţine prezent peautor în viaţa noastră. Autorul nostrua fost dăruit cu sfinţenia cuvântului,permanent regăsim o altfel deabordare, nu neapărat metaforică.Scriitura lui Artur Silvestri rămânedilematică, credinţa sa de nestrămutatşi filosofia ca formaţie îi conducpeniţa spre o atmosferă onirică. Da,linia de demarcaţie între real şiimaginar este imperceptibilă.O reflecţie despre timp, desprecurgerea sa implacabilă şi, totuşi,misterul timpului rotitor, sub26Prezenta ediţie păstrează fidelconţinutul ediţiei din 2005.27Mariana Brăescu Silvestri nemărturiseşte în cuvântul său Tainanoastră că această carte a fost scrisălângă mine, despre mine şi mai alespentru noi (p. 7).28 SILVESTRI, Artur, Apocalypsis cumfiguris, Ed. Carpathia Press, Bucureşti,200933bagheta, acum înger tăcut, lui ArturSilvestri 29 , devine traductibil.Timpul este o obsesie a scriitorului,o obsesie premonitorie cu privire larostul său în timp. Mânuieşteinconfundabil cuvântul, scrisul emuzica sa interioară ce cântă de lasine, ca o suită aflată în afara meadar ascultată ca venind dinăuntru(p. 10). Cele 26 de povestiri atragsugestia muzicală, care ducelectorul la acele piese improvizatepentru violoncel şi oboi, cunoscutfiind faptul că sunt douăinstrumente a căror alăturare dătonului gravitatea interiorizării,chiar a melancoliei.Aşadar, şi această carte, scrisăpe o plajă la Marea Neagră, acolounde Europa priveşte gânditoarecătre Asia (p. 9) şi, insistă ArturSilvestri, acolo unde Timpul îşidesluşeşte altfel marele mister alsfârşitului fără de început (p. 14),confirmă forţa de expresie şiimagine dincolo de continente.DANIELA GÎFUTheodor Răpan, născut înTeleorman, concepe prin DANSULINOROGULUI (Ed. SemnE,2010) un basm universal carerespectă aspectele fundamentale alegenului: personaje fantastice, eroulbiruitor după o serie de încercăriiniţiatice(Făt-Frumos),deznodământul pozitiv.Ceea ce urneşte basmulautorului este setea de absolut. Întropoiană din mijlocul „păduriinebune” (a Teleormanului), încentrul lumii, în umbra arboreluicosmic Yggdrasil (a cărui coroanăsprijină cerul), sălăşluieşte deveacuri inorogul alb (pur)reprezentând perfecţiunea,reflectându-şi chipul în oglindalacului (narcisism cosmic), vegheatde zeiţa/zâna Aruna.În această postură, mi se parecă recunosc acea stare pe loc afiinţei, de care vorbeşte filosofulConstantin Amăriuţei, comentândspecificul românesc în opera29 Artur Silvestri (1953-2008), plecat deaproape doi ani dintre noi, la 30noiembrie 2008, de ziua Sf. Andrei,sărbătoarea creştinismului românesc.

eminesciană. /1/ Filosoful parisianconsideră că în viziunearomânească (vezi basmul „Tinereţefără bătrâneţe şi viaţă fără demoarte”), lumea istorică începedupă căderea în timp a unei stăriatemporale perfecte, care nu sepoate menţine în acestă starelipsită de devenire. În lumeainorogului, există trei elementefundamentale: pământ, apă şi aer,lipsind focul specific muritorilor.Prinţul Teleor (de laTeleorman), însetat de cunoaştereaabsolută, vrea să aducă idealurilepure în lumea oamenilor, ca un nouPrometeu, de data asta, spiritual.Ca să devină om-inorog,Teleor trebuie să treacă prin şapteprobe iniţiatice, care reprezintă totatâtea măşti ale prinţesei Aruna.Acestea sunt:1. Mirajul din palatul păcerilor(masca Zeiţa Iubirii);2. Mirajul puterii depline(masca mama lui Teleor);3. Mirajul cavaleruluidesăvârşit (masca zeiţa Victoria);4. Mirajul căii de urmat (mascababa ghicitoare în bobi);5. Mirajul aflării gândurilor(masca ghicitorul în stele);6. Mirajul bogăţiei (mascapiticul stăpân al comorilor);7. Mirajul iubirii (mascapropriul chip).Teleor reuşeşte să treacă pesteaceste obstacole (nici nu se puteaaltfel şi Aruna ştia, ba chiar doreade la un anumit punct ca oprelişteleei să fie sortite eşecului) şi săajungă în oaza de puritate ainorogului. Inorogul prototip ştia şiel că lumea ideală în care sălăşluianu putea să dureze la nesfârşit şi îitransmite cunoştinţele şi idealurilesale omului-inorog, prin dansul încare cei doi îşi ating copitele. Apoiinorogul primordial se retrage înlumea nemanifestată care l-azămislit. Iată mesajul pe careinorogul celest îl transmite luiTeleor şi Arunei: „Voi veţi avea,deci, parte de vise şi de moarte, dedoruri şi de zboruri, de stele şimărgele, de turnuri şi de iele şi depăcate grele. Voi veţi umbla pelună, cu inima nebună, veţi smulgeamea cunună din lacrima străbunăşi-n plânsul frumuseţii să nu uitaţipoeţii, cum nici zugravii vieţii.Sfinţească-se mărirea şi-ntrânsaistovirea, poemul să nu plece,culoarea să nu sece, iar lacrimapădurii să nu o daţi securii, să-aveţineodihnire, în vorbe nemurire,potire de-nchinat şi drumuri deaflat...”Ceea ce este original şi unic înbasmul lui Theodor Răpan este căacest Făt-Frumos, Teleor, nu luptăîmpotriva răului, cum se întâmplăîn toate basmele lumii ci pentru castarea paradisiacă să se revrse înlume. Această cădere în istorie astării pe loc a fiinţei se petrece subsemnul focului, al dragostei. Astfel,basmul devine unul metafizic.Scopul plăsmuirii îl constituieaducerea în lumea oamenilor acaracteristicilor lumii ideale,platonice, trecute prin filiera iubiriicreştine (creştinism cosmic, arspune Mircea Eliade). Fără aceastădistrugere prin foc purificator alumii ideale, lumea reală nu sepoate împlini sub auspiciileplatonice: adevăr, bine, frumos şiale iubirii creştine. Iubirea fizică seîmplineşte şi ea în basm, princuplul Teleor – Aruna. Povestea lorde dragoste este un fel de Luceafărîntors, de data aceasta zeiţa Arunarenunţă la eternitate şi devinemuritoare. Metamorfoza se petrecede la sine, fiind programată să seîntâmple (nefind nevoie deaprobarea niciunui demiurg). Darnici Teleor nu este chiar un omobişnuit ci un om-inorog. Celedouă personaje constituie un fel defiinţe supranaturale căzute în lumeatemporală. Theodor Răpan nu nespune cine a creat lumea sa,descrisă în basm ca trinivelară:palierul nemanifestat - în care seîntoarce inorogul, palierul ideal(starea pe loc a fiinţei, Edenul) şicel real.Basmului lui Theodor Răpanîşi are sorgintea în capitolulul„Melanholia neasemuitului inorog”din ISTORIA IEROGLIFICĂ34(Poveşti exemplare) scrisă deDimitrie Cantemir. Fiecare din cele22 de cânturi ale basmului, poartăcâte un motto din capitolulmenţionat al cărţii lui DimitrieCantemir şi este alcătuit din douăpărţi complementare, una în prozăşi una lirică, părţi care, în intenţiaautorului, urmau să reverbereze careflexele a două oglinzi (din altăperspectivă, nefavorabilă, textele înproză deconspiră subiectulversurilor, care apar acum ca anexeale povestirii). Partea versificată abasmului cuprinde mici poeme careurmează firul epic şi uneleautonome, caligrafiate ca prozodii,deşi cuprind rime interioare.Limbajul, voit arhaic, se adapteazăatmosferei de basm şi idealului depuritate urmărit.Căderea inevitabilă a fiinţei înlume, nu poate fi însoţită decât demelancolie: „Sfârşitul este tainic,mă-nfior la umbra ta, Aruna, cândcobor şi din povestea inimii, popas,Melanholia-i tot ce a rîmas. Unsemn nescris de dragoste târzie,nimic nu-i nou, e totul Poezie!...” –va spune arlechinul la sfârşitulpoveştii. Aşadar melanholie, lumeacăzută în timp nu poate fiimortalizată decât prin versuri.Cartea este, ea îsăşi, unartefact deosebit, atmosfera de vis atablorilor Aurorei-Speranţa Cernituîmpletindu-se fericit cu basmulscris.LUCIAN GRUIANotă:1. C. Amăriuţei - EMINESCUSAU LUMEA CA SUBSTANŢĂPOETICĂ (Ed. "Jurnalul literar",Bucureşti, 2000)

Recent, scriitorul Răzvan Ducan ascos cartea sa, Lesa de hȃrtie (Ed.Nico, Tg. Mureṣ, 342 p.), în care suntcuprinse circa 130 de articole, care auvăzut mai întȃi lumina tiparului,prioritar, în cotidianul „Cuvȃntulliber” ṣi sunt datate între 1998 ṣi2010, adică pe o perioadă de 12 ani.Cartea se deschide cu două„crochiuri” consacrate părinţilor săi:Dorina ṣi Ioan Ducan, ambii renumiţiprofesori care au predat educaţiafizică în ṣcoli din municipiulTȃrnăveni, au promovat sportul înrȃndul tinerilor, cu rezultatedeosebite.Răzvan Ducanse arată a fi uncronicar înzestrat ṣiatent la toatemanifestărileculturale importantedin Tărnăveni ṣiîmprejurimi, de laapariţii editoriale,la evenimentereligioase,personalităţi aleprezentului ṣi aletrecutului, problemeeconomice, sociale,morale etc. Fărăîndoială, peste timp,voluminoasa culegere de publicisticăva prezenta un inestimabil interesdocumentar ṣi nu numai, fiindcăautorul foloseṣte un stil adecvat,expresiv, adesea apelȃnd la imaginepentru a da mai multă plasticitateevocării, manieră de un real ṣiconvingător profesionalism.Dorind să creeze un bun numelocalităţii sale natale de pe TȃrnavaMică, desigur ṣi dintr-un firescpatriotism pentru spaţiul acesta maidrag decȃt oricare altul, publicistuladoptă în general un ton echilibrat,ferindu-se de excese, o atitudinepozitivă, admirativă, faţă deevenimente, evitȃnd cu bună ṣtiinţătonul prea aspru, prea sever, faţă deanumite neajunsuri, sancţionȃndu-lemai curȃnd prin neluarea lor înseamă. Aceasta nu înseamnă că arenunţat în totalitate la limbajul acid,pamfletar, la eseul de atitudine, chiardacă acesta e mai curȃnd persuasiv.Rareori ṣi-a manifestat indignarea ṣispiritul critic faţă de acţiunile ostile,nemotivate îndeajuns, lipsite deobiect, mult prea subiective, ale unorsemeni.Între scriitorii la care s-a referitcronicile sale amintim pe cȃţiva:Nicolae Băciuţ, Lazăr Lădariu,Adrian Păunescu, Paul Everac,Valentin Marica, Romulus Guga,Romeo Soare; poeţii: Dorin MirceaIstrate, Vasile Cia Dătăṣan, DanielaCecilia Bogdan, Petre Curticăpean;sculptorul popular Gheorghe Suciu;pictorul Nicolae Adrian.Dacă luăm în considerare paletalargă de preocupări a scriitorului, carea publicat pȃnă acum peste 20 decărţi de poezie, exegeză în diferitedomenii ale cunoaṣterii: cultură,sport,spiritualitate, viaţăde cenaclu, istorie,literatură, artăetc., putem săevaluămimportanţa acestuiact editorial,ţinȃnd seama ṣi deaprecierea pe careo face retrospectivautorul în unul dinarticolele sale. Elspune că practicăjurnalismul deaproape un sfert deveac, timp în care ascris peste 2000 dearticole, care au apărut în diversepublicaţii, cele mai multe în„Cuvăntul liber”.Activitatea publicistică a luiRăzvan Ducan, care curȃnd vaîmplini zece ani de cȃnd a devenitmembru al Uniunii Scriitorilor dinRomȃnia, este menită să întregeascăpersonalitatea sa, prin participareaefectivă la viaţa „cetăţii”, cu uneltelescrisului, ca un fiu al acestei străvechiaṣezări, salutăm apariţia noii salecărţi – Lesa de hȃrtie - exprimȃndunesentimentul de preţuire, dorindu-isă-ṣi păstreze entuziasmul ṣi credinţaîn biruinţa faptei bune, în rolulscrisului pentru conservareamemoriei.AUREL HANCU35Departe de lumea dezlănţuită,Alexandru Ciocioi îşi şlefuieşteversurile cu migală orientală,renunţând la încrâncenările balcaniceinutile. Complexitatea liricii sale,publicată până în prezent în cincivolume, poate fi analizată sub douăaspecte: tematic şi caligrafic. Voiexemplifica analiza pe antologiaFÂNTÂNARUL DE VORBE /1/, cutrimiteri la volumul ULCIORUL DINCUVINTE /2/, similar primului castructură.Viziunea tradiţional-ţărăneascăasupra lumii, cu datinile şi obiceiurilespecifice, constituie legăturasubiacentă între poeziile semnate deAlexandru Ciocoi (inclusiv poemeleîn proză). Semnificativ este, în acestsens, modul în care îşi concepe artapoetică. În tradiţia populară, fântânaare rol de pomenire a celui plecat încălătoria fără întoarcere. AlexandruCiocioi consideră că poetul este un„fântânar de vorbe”, apa fântânilorsăpate de el, poemele, adună, spreaducere aminte şi imortalizare,imagini ale lumii noastre efemere: „Înfiecare cuvânt / există un ulcior / dincare beau / visul pelerinilor / sau /zborul singurătăţii”; „Fântânarul devorbe / sprijinit pe sensuri /rânduieşte focul / pe tâmpla stelelor.”Fântâna mai poate semnifica, înviziunea poetului, şi permanenţa. Peciutura ei sunt buzele mamei iarcumpăna are trupul tatălui /1/.Făntâna şi ulciorul poartă conotaţiaperpetuării speciei: „Chemarea debucium / din os de părinte / rămânefântână / lângă / ulcior de-nainte. /2/Din perspectivă psihanalitică, apareprezintă viaţa, memoria,inconştientul colectiv sau individual,iar poetul găleata care scoate lalumină poemul spre desfătareanoastră.Poemele în proză, puternicmetaforizate, pline de sugestii şimistere evanescente, emană unparfum aparte. Textele începpersuaziv cu formula „Am uitat să văspun...” (similară celei cu care sedeschid basmele: „A fost odată caniciodată...”), ca şi cum nu autorul arfi omis ceva important, iar prinaceastă şoaptă, cititorul este provocatsă ciulească urechile. Iată un text careeternizează datina horei:” Şi fost-a

jale-n lumânări şi-n lemn de prispănumai plâns, până când lacrima unuiopaiţ a sărutat pâinea de pe masă.Atunci au fost chemaţi bătrânii deprin arbori, flăcăii din grindă şi s-apornit hora rotundă, părintească şiînaltă până când picioarele lorîncărcate cu drumuri a bătucitpământul din jurul casei, până când arăsărit bradul de nuntă a unei dimineţineîntrerupte.” /1/ E o ilustrare aversurilor lui Blaga „eucred că veşnicia s-a născutla sat”, poetul de la careAlexandru Ciocoi apreluat fascinaţia pentruputerea germinatoare aseminţelor: „Fuga printrezei / e un joc aspru /bântuit de seminţe / şi-nfiecare sămânţă / doarmeo lacrimă / şi-n fiecarelacrimă / respiră unpoem”; „În sângelecopacilor / ninge cu îngeride seminţe.” Poeziile:Stihuitorul, Tainaseminţei, Labirintul desemne – sunt şi ele tributare viziuniiluciferice blagiene, prin prezenţasemnelor misterioase resăratepretutindeni.În constrast cu satul paradisiac,oraşul apare alienat: „În oraş nu maisunt păsări! Oamenii îmbrăcaţi într-oteamă portocalie merg împleticiţidupă un ritual stăin nouă, şi-n piaţamare, nebunul străzilor vinde pe otarabă cărămizi de spaimă, mănuşipentru frică şi posturi de şefi pentrumoarte.”/2/Trecerea de la poezia de facturăfolclorică la cea modern-citadină seface prin poeme seriale, idee preluatăpoate de la ciclurile tematice dinsculptura brâncuşiană. Motivul estefoarte potrivit întrucât Brâncuşiafirma că este un „Prince peysan”.Iată poezia pe care Alexandru Ciocoio dedică părintelui sculpturiimoderne: „Brazi de nuntă / suntgândurile / scrijelite în piatra / dinpoarta memoriei, piatră / pe a căruiinimă / numai Brâncuşi / îşi culcamâna / pentru ca veacurile / să nu maiplângă / lemnos / a singurătate.”(Numai Brâncuşi)Poemele ciclice au ca temeprincipale însingurarea şi trecereatimpului. /1/ Noptile sunt dedicatodihnelor nocturne de la sfârşitulzilelor săptămânii, Drumul, cuprindeşapte poezii, Peme umede, opt, etc.Înserarea trupului, reiterează înopt poezii însingurarea dramatică apoetului: „începe liniştea să doară /lung spintecând / în aşchii somnul...”;„Nimeni / nu a văzut / singurătatearâzând! // Sângele ei / - de piatră - /curge întotdeauna / în afara trupului.”/1/.Cele 16 Scrisori, dintre care 12sunt dedicate lunilor anului, se raliazătemei condiţiei umane de fiinţămuritoare.Poezia de dragoste a luiAlexandru Ciocioi reiterează puritateaşi delicateţea liricii folclorice:„Mâinile noastre / se iubeau pendelete/ între gene purtam / doiprunci de lumină / eram duă basme /bântuite de-albastru / fiecare avândla-ndemână / jumătate de glod /jumătate de astru.”Tentaţia experimentalistă a poetuluiAlexandru Ciocoi se materializează încâteva poezii pe care le numeşte, pefilieră franceză, poezii vizuale(tehnica a fost folosită şi deApollinaire, în celebrele sale„Calligrammes”). Regretatul poetMatei Albastru o denumeşte „poeziaconcretă”(acest gen de poezie aapărut în anul 1955 când doi poeţi:germanul Eugen Gomringer şibrazilianul Decio Pignatari, launiversitatea din Ulm, au lansatmanifestul intitulat „Vonvers zurKostellation/De la vers laconstelaţie”).Invenţia „poeziei concrete” constăîn aşezarea cuvintelor într-o formăsemnificativă, ceea ce permitedecodarea semnificaţiei ansambluluidintr-o singură vedere. Astfel, seadaugă semanticii limbii naţionale şio componentă universală, formalsugestivă.36Alexandru Ciocoi uzitează încaligrafiera câtorva poezii, înurmătoarele forme: stâlul de poartăalcătuit din două romboedreasamblate vertical (Poarta), cuplualcătuit din două jumătăţi ovoidale(În doi), lacrima (A locui), triunghiuldreptunghic (Tablou), pătratul(Basmul), triunghiul isoscel(Arderea), lumânarea (Povara), scara(Când ziua cade stea) etc.Poetul este preocupat şi dehaiku-ul japonez, căruia i-adedicat un studiu pertinent,publicat în finalul volumuluiULCIORULDINCUVINTE. Rezultatulpreocupărilor îl constituieunele tristihuri gen haiku, cepot fi extrase din poeziilesale: „Luciul zăpezii /orbeşte un zbor / împietrindgândul” (Odată cu iarba);„Stolul de păsări / În care m-am zidit / Nu a plânsniciodată” (Singur eu).În concluzie, AlexandruCiocoi este un poettradiţionalist în esenţă, deschis totuşimodernismului şi a fost tentat, latimpul lor, de experimentele literare.Temele principale uzitate sunt alepoeziei dintotdeauna: dragostea,singurătatea, moartea.Poetul se dovedeşte şi un eseistremarcabil. Stau mărturie paralela pecare o face între Eminescu şiBrâncuşi, sub aspectul specificuluiromânesc şi prezentarea istoriei şispecificului haiku-ului japonez.Poetul crede în rostul revigorant alpoeziei: ”Tot venind de nicăieri / şimergând / spre nu ştiu unde / trupulmeu / a luat forma / unui verb / învelitcu pâine”; „Trupul tău, / domnişoarăsilabă, / este rugăciunea / mâinilormele / de a te face / cuvânt. / Pestefocul / smuls din aştri, / peste visul /spart în aşchii / tu... / mă colinzi /rănindu-mă blând / cu flori / sărutatede pietre / şi dor îmi e / de a te facevie, / să pot şopti: / încă mai sunt!”(Trupul tău)Citind poezia lui Alexandru Ciocoiai senzaţia că – vorba poetului AdiCusin – s-a răsturnat un car cu fân încentrul oraşului.LUCIAN GRUIANote:1.FÂNTÂNARUL DE VORBE (Ed.SemnE, 2009)2. ULCIORUL DIN CUVINTE (Ed.SemnE, 2006)

–...Până azi, nefericita întâmplare afăcut să nu-mi cadă sub ochi poezialui Ştefan Doru Dăncuş. Azi, printrunplic pe care l-am deschis camapatic, am văzut viscerele, sângele,piroanele şi am auzit strigăteleomeneşti (lansate către cer şi cătreincendiile demonico-terestre) alePoetului. Un Poet de o putere teribilă- asemănatoare cu cea a lui Atlas –cel ce uneşte gunoaiele/reziduurilebolborosind fierbinţi, ale pământului(în plin proces de desacralizare!), cuCerul - Olimpian şi Mistic......Volumul de poeme fără titlu, deciputând fi citite la modul epopeic!(bilingv: în românească şi înfranceză), Scrum, al maramureşeanului(de obârşie) ŞTEFAN DORUDĂNCUŞ), vorbeşte (cu o decenţărară, pentru astfel de titanice opintiride mărturisire, clarificare a beznei şiorbirii, opintiri de vizionarism, dinpartea, totuşi, a unui OM!) - ceea cenoi (în genere şi din ipocrizie!) tăcem,anesteziaţi şi laşi. Şi trădători - denoi şi de Creaţie şi de Creator.„Scrumul” este o stare cosmică,terestră şi umană, în acelaşi timp –stare de nebunie a incendiatorilor,dar şi apocaliptica promisiune că,după trecerea prin focul VIU,scrumul va re-învia în „altceva” (nuîn zăpadă: „nu mai ninge înromânia” – cf. p. 24), dar, poate, întroprimăvară prin care eul-dracul sevor pierde-rătăci, prin...pierdere deidentitate terestră („ori poate că suntdracul şi mi-am pierdut identitatea/prin grădinile parfumate ale acesteiprimăveri (ar trebui să-mi daudemisia/din funcţia de Ştefan DoruDăncuş” – cf. p. 78): de la „trupularuncat/de viu în crematoriu” – cf.p. 14 („după ce un om de nimic/ abiaieşit de la casa de nebuni/a turnatbenzină şi mi-a dat foc la staţiapeco” – cf. p. 26), până la „poemeleastea/grămada asta de scrum de pesandalele Tale” (cf. p. 48) sau: „douăcifre au încolţit în terenul fertilizatcu/ore de puşcărie şi scrum deţigară” cf. p. 18 – unde puşcăria şiscrumul de ţigară au devenitsinonimele înlănţuirii vieţii, de cătreprincipiile malefice, ostile şi opusevieţii – dar şi sinonime ale răbdăriiomului, în faţa încercărilor infernale,la care-l supune InstanţaTrancendentă!)....Poetul e trădat de lume, Lumea îşitrădează principiile şi „fericirile”creştinismului (deci, îşi anulează,pare-se, cu o violenţă şi furieinexplicabile, şansa soteriologică!).Poetul şi Lumea – „eterna”contradicţie a contemporaneităţii - şi,prin lupta/opoziţia contradictorială, secreează premizele (invizibile, darintuibile! ) unei glorii iminente ...:„Meşterul Manole” este, aparent, unînfrânt al Iubirii/Anei Simetrice şi alPământului – în realitate, este la felde ridicul şi mistic-măreţ, pentru neiniţiaţiiîn spiritualitate, cât şi Iisus! -şi mai proaspăt, în trăire, decâtînsuşi Dumnezeu-Iisus, căci e,deja, iniţiat în dezamăgirilehristice - ale ultimelor sale zileterestre („pământul pentru cactus/pentru sânii tăi e pregătit: spini vabea/Isus în primele zile”- cf. p. 18)...Meschinăria lumii, ba chiarPervertirea Iubirii, ating coteparoxistice şi forme dement-groteşti –prin care omenirea se reifică, poetulfals ia masca Poetului Autentic, careeste, de fapt, Masca lui Momus!(...şi, în consecinţă, pare că şiDumnezeu oboseşte/se blazează, îşi iao...pauză! - ..iar Poetul Autenticrămâne Singura Măsură! – Singurulreper pentru o viitoare viaţă, în cutotul alte coordonate deDuh):”undeva la o masă încărcatăde amici/şi femei un poet vascrie:/dacă moare dăncuş înainteamea voi plânge puţin” (cf. p. 44)....Ba chiar lumea nu mai poate să„înghită” sacralitatea, o desfigureazăpână la ne-recunoaştere, aducândsacralitatea la nivelul closetului şiSfânta Euharistie, la nivelulgrosolăniei dezgustătoare a crimei,absurde şi fără sfârşit, parcă („Eun-am zis să tăiaţi porci/în cinsteanaşterii Mele/n-am cerut miei ucişifiindcă am înviat a treia zi/nu fricade Mine vă trebuia/ochii voştri şiinimile voastre îmi erau deajuns/pentrua supravieţui printrevoi”/spunea El cu blândeţe/şi dintrodatăunul din noi s-a ridicat/şi-aîntrebat: Bine, bă, da noi nu maimâncăm/astăzi?” – cf. p. 50) ...iarcuvintele Sfinte, în stare deCRIZĂ/DISIPARE SEMANTICĂ:”paharul s-a umplut/closetul s-aînchis./cineva a obosit să rostească :37>”(cf. p. 32)....Poetul/Artistul Autentic trebuie săaibă trupul în Inimă! – şi, de aici,disputa dacă încape trupul în inimă:„e dureros domnilor/nu poate oinimă să încapă un trup de om (ecumplit oameni buni să ţipi ca uncopil/în pântecele mamei că vreiafară/că ai cărţi frumoase descris/că ai de cântat melodiiinextricabile deocamdată” (cf. p. 30)....Poetul este trădat, de fapt, denebunia satanic-proteiformă a lumii,în care nu evită să „locuiască”, DINPLIN! (şi nu evită/nu derobează dela responsabilitatea sa, în aceastăStare de Trădare Cosmică! – ci-şiasumă, ŞI PRIN ASTA SEMÂNTUIE, ÎNTRU MĂREŢIEÎNSÂNGERATĂ! – „beţia”,„noaptea” / bezna satanică”acceptată, deci înjosirea umanului,până la rezidualitate cosmică... ) –Nebunie „devoalată” paradoxal, caViolenţă - Război ... „de Pace”(instituţionalizat întru strivireaCetăţii/ cetăţenilor) - POLIŢIA, apoirăzboiul de „adâncime”, interior, însufletul fojgăind de microorganisme/SPITALUL - dar şi RĂZBOIUL...pur, ”cinstit” şi... direct ticălos („cei30 de arginţi îmi vor fi buni lapoliţie/la spital ori în război – aşvrea să-i spun/şi tocmai acum cinevamă culege/din şanţul unde am zăcutbeat toată noaptea” – cf. p. 20)....Poetul simte că laşitatea, decadenţalumii păstrează, parcă, un reziduu deconştienţă sacrală, monstruos mutilat,prin...EVITAREA FEŢEI UMANE (a„chipului şi asemănării cuDumnezeu”...), atunci când, reiterativparcă întru eternitate, loveşte...”ÎNSPATE”!!!: „în noaptea asta aoboselii va ţâşni brusc/de pe grafic şimi se va înfige pentru totdeauna/înspate” – cf. p. 28; „stau cu jungherulacela înfipt acolo unde/acolo undenici Tu nu te aşteptai să fie” – cf. p.52, „cuţitul în spate pe o străduţăîntunecată” – cf. p. 14 etc....Poetul nu-l depărtează peDumnezeu de sine, ci-i recunoaşte şiadmiră (fără nicio ironie!) curajul şimărinimia (de după blazare...!), faţăde o creaţie degradată, prin vină(decavare/ruinare moral-spirituală!)exclusiv umană: „doar acest curajosDumnezeu/coborând o treaptăpentru mine” – cf. p. 14....Lumea şi spaţiul Luptei lui ŞtefanDoru Dăncuş este, firesc, România.

România devine, concomitent, Arheual Salvării de Duh şi Model alDestructurării Spirituale Terestre.Fiecare va înţelege, din aceste douăvariante, nu dilema, ci se va înţelegepe sine: unul îşi va revelaAutenticicitatea Chipului, altul,„Comodul”, se va complăcea înMasca de Claun.1-Scufundarea normalităţii şi„ecranarea” spiritualităţii se produc,ca chip leproso-contemporan, alRomâniei: „lucrez ca sclav înromânia”. Nu merită majusculă,numele ţării tale?! - pentru căDumnezeu, se vede clar, MERITĂ!Nu merită (actuala „faţă”-chip deţară), pentru că NU aceasta este faţaei SPECIFIC-IDENTITARĂ (maiales când se supune lui „correctnesspolitical” al masonilor„europenizanţi” / dezintegratori deidentitate!, „sisifizanţi” întru desfiinţareaMitului Viu al Creaţiei...):ca să ajungi să-i suporţi hachiţeledemoniace (dictate de forţe ce nu-iaparţin, specific şi identitar), trebuiesă apelezi la sângele proaspăt aljertfei de tine însuţi, jertfă numită,manolic, Cartea Poeziei Scrise dinSângele tău – Carte nu doar caRefugiu Cosmic (de pericoleledemonului „europenizant”/masacrantde Fiinţă Vie/Specifică/Identitară!), ciCarte ca Peşteră-Uter, din care seprezumă re-naşterea Fiinţei, reînviereaspirituală, transfigurarea:„(peste 30 de ani)/desigur învins/ miamcapitonat peştera – frumoaselecărţi/de poezie scrise cu sânge/măapără de frig şi arşiţă/mai nou,europa vine la mine în vizită/suntinteresat pe post de sisif/brusc obaricadă cedează/într-una dinjugulare/şi imediat apar hoardele cedau foc/bisericii care sunt. Nu maifug”. De observat că Poetul, pus înfaţa incendiatorilor/ producătorilor/năzuitorilor de/spre obţinerea de„scrum” / neant spiritual - carăspuns dat Neantului în MarşDEvastator, se identifică, eroic, cuBiserica Lui Dumnezeu – şi refuzălaşitatea dezertării din propriaidentitate SACRĂ!...Condiţia Poetului/Scriitor, înaceastă Românie-Lume, devine totmai imposibilă şi mai penibilă, îţivine să inversezi polii morali şi săcedezi/să te predai „golului” (de subpodul Trecerii Iniţiatice, spre Sacral)– cât şi tentaţiei prostituţiei morale şiirealităţii (directe sau indirecte) –tentaţiei ştergerii din catastiful fiinţeiperpetuate: „uneori e bine să fiiscriitor/mereu ai o sticlă goală/ subun pod/o fiică să facă trotuarul/unfiu să-ţi fure ziua de mâine/să teîntreţină cu acest vis/toată viaţalor/şi când mori – să dispară şi ei/canişte vieţi ale tale/prea crunt lăsatede Dumnezeu printre noi” (cf. p. 6).Greu să accepţi condiţia echivalenţeimisionare: Poet=Apostol Pavel: „nusunt pavel Doame/cum de-ai uitatcă-s doru dăncuş” (cf. p. 66).Spiritualitatea, Genialitatea (ca şi înScrisoarea I emineasciană...în careumanitatea era creatoare de, ca şi laŞtefan Doru Dăncuş...„muşunoaie defurnici”!) - devin, în aceste ultimeveacuri de grosolană ipocriziedezmăţată – veacuri mamonicoplutonice,atât de vulnerabile, în faţajocului satanic - obiect de batjocură,de „lepădare” a vulgului de Steauasa: „nu pot fi poetul genial şimare/cât biserica/pot fi doarlepădatul în stradă/ numrătorul defurnici/câte-o lacrimă topeştemetalul/monedelor aruncate deconcetăţeni//sunt singurul cerşetordin România” (cf. 10).2-Dar Poetul, tocmai pentru că esteVeghetorul Comorii Mistice aSpiritualităţii Terestre, nu vaabdica, niciodată, cu adevărat, de laMisiunea Sa de Ocrotitor şi Paznical Sublimului Creaţiei LuiDumnezeu. Poetul, ieşit, până labrâu, din moleşeala şi colcăiala luiPrakrti/Borborosul Materiei, esteRevelatorul Naturii Dumnezeieşti,Originare, deci de o Puritatedesăvârşită; numai că acest ChipAutentic al Lui Dumnezeu nu poatefi înţeles decât de ceilalţiiniţiaţi/Paznici ai Misterelor! Deaceea, abia în penultimul poem alvolumului, Poetul dezvăluieMuntele, adică rezultatul iniţiatic alefortului spiritual de a se sustragetentaţiilor borborosului infernal,destructurant de identitate şidegradant (pentru cine şi-a maipăstrat identitatea Sacrală deRomânie!), Misterele Sublimului:”vino în munţi pe-nserate când/călugării dorm/şi numai clopotulunei singure stele singuraticebate/pe pământ” (cf. p. 104). „Steauasinguratică” a Poetului Ştefan DoruDăncuş este echivalentul Paradisuluieminescian, şi el sugerat prin Stea......Iar Iubirea Autentică se dobândeşteprin renunţarea (reciprocă, a celor38două emisfere ale Re-ProiectatuluiAndrogin!) la Sinele Terestru: „acumaruncă tot mapamondul cu pământîn mine/pe ochii mei pe orbitelemele/ei îţi distrug sfioasaalcătuire/abia acum eşti a mea! cemult eşti a mea!”...Dincolo de frazările zvârcolite,dincolo de imaginile apocaliptice şide înfruntările exasperate, „pe viaţă şipe moarte”, din jurul, parcă, a uneigropi de gunoi terestru – estedisimulat Cavalerul. Poetul ŞtefanDoru Dăncuş este chiar maieminescian decât îşi doreşte......N-o să ne hazardăm să-l etichetăm/înregimentăm, unui curent culturaloliteraranume. El este, PUR ŞISIMPLU, Poetul. Da, PUR! Deaceea, şi poate / îndrăzneşte, printremunţii fumegând de gunoaie şiscrum ai lumii terestre (cu gândul şinăzuinţa de Duh, însă, spre MunteleExasperant şi Deschizător de Cer,totdeodată - al Golgotei! – ...şi, deacolo, spre Muntele-Empireu...!), săse adreseze, cu smerenie luminată,către Sfânta Maria, implorând-opentru...Mântuitorul Cuvânt-Rugăciune (nu pentru „eul/sinegâtuit”, ci pentru NOI/SINEAELIBERATOARE, întru Neam şiAndroginitate!): „Sfântă Mariepentru noi roagă-te!”... Poate că e transmodernist. Poastecă mistic-clasicist. Poate un preasfios- romantic...şi, de aceea, cu măştipostmoderniste, care se descuamează,cu o viteză ameţitoare, rând pe rând...Puţin ne interesează aceste clasificăride şoarece de bibliotecă. Poetul acesta,cu un curaj absolut, parcă maiviu decât ostenitul (de amărăciune)Dumnezeu – Poetul acesta, intrat,precum Orfeu, până în fundul infernului,la Tronul lui Hades – şi întors,apoi, să cânte, din Pisc de Munte, totprecum Orfeu, Viersul Iniţiatic alMântuirii/ IZBĂVIRII/ ÎMBLÂN-ZIRII Celeste – este discipolul şichiar emulul Zeilor Armoniei....Între Apocalipsă şi SperanţăInspirat-Vizionară, ŞTEFAN DORUDĂNCUŞ este Călăuza (unadintre...) de care oamenii istorici aunevoie, ca de apă în deşert, pentru aieşi din istorie, spre Paradis. Adică,spre ei înşişi, cei AUTENTICI...!PROF. DR. ADRIAN BOTEZŞtefan Doru Dăncuş, Scrum, Ed.Grinta, Cluj-Napoca, 2010.

Aproape patru decenii i-au trebuitlui Dumitru Toma, de la debutul întropagină a revistei Ramuri, din 1971,până la cel editorial, cu volumul deversuri Fereastra dinspre lume (Ed.Sim Art, Craiova, 2009). Debuta înacea pagină (alături de colegii PaulAreţu, Daniela Crăsnaru, IoanaDinulescu, Dan Lupescu şi DumitruVelea – ultimii doi debutaserăanterior), publicând două poeme dinciclul Prigoria, din care citise laCenaclul studenţesc, iar seara necitea, din când în când, mie şi lui IonGrosu, în cenaclul improvizat dincamara de cămin. Dumitru Tomavenea din sudul Olteniei, de laAfumaţi, cu un străveziu unghimetafizic asupra lucrurilor şi vieţii şicu un vechi simţ muzical alcuvântului, pe care încerca să-ldăruiască formelor fragede alepoemelor sale. Patruzeci de ani pentrua şlefui şi pune la un loc sunet şirăsunet, murmur şi sens, pentru astrânge laolaltă 77 de poeme!Patruzeci de ani i-au trebuit unuistrăvechi popor să rătăcească prinpustiu, să se lămurească pentru aputea purta chivotul legii şi a ajungesă vadă pământul făgăduit! Patruzecide zile îi trebuie sufletului să se luptecu trupul pentru a se desface dinstrânsorile lumii mici şi tot pe atâteapentru a revedea pe cele ale lumiimari şi a se elibera de ele. Patruzecide măsuri de apă se cară şi tot atâţiacolăcei, cât are un “cap”, se dau depomană celui plecat dintre noi. Dupăşase săptămâni de necurmată secetă,şi micuţa pasăre, prigoria, iese dincuibul ei de lut, săpat într-o marginede râpă sau mal de pământ despicat,cu faţa la soare, şi începe să cânte;nemaigâsind rouă pe iarbă – singuradin care se adapă – se îndreaptă spresoare şi ţipă de sete. Cu adevărat,cântă de sete. Celor biruiţi de durere,când viaţa îşi dă mâna cu moartea, lise usucă limba în gură de sete. Astfeli s-a întâmplat şi lui Iisus, după celecâteva ore de atârnare pe cruce. Încuvintele, mai puţin cunoscute, ale luiHegel: “După ce a mai strigat că îieste sete, şi după ce îi fusese aduspuţin oţet, care i se întinsese într-unburete îmbibat, a mai spus: «S-asfârşit!» Şi, în cele din urmă, cu vocetare: «Părinte, în mâinile Tale îmiîncredinţez duhul.» Apoi înclinăcapul şi se stinse”, (Viaţa lui Iisus,trad. Al. Boboc, Ed. Paideia, Buc.1995, p. 98). Prima poezie din volumstrânge şi desface asemenea sensurinuminoase: “Din când în cândcoboară în pământ; / E pasăre liberăşi iese afară, / Când spune ce spunese-nchide-n cuvânt / Şi-atunciluminând, se-aprinde şi zboară. // Senalţăprin sine şi-i numai lumină, / Eanu se întunecă-n cuibul de tină. / Şichiar de se-ntâmplă să zboare în cete,/ E pururea singură şi cântă de sete”,(Aripa din lut, p. 5). Dar încă dinlegendarul prigoriei. Selma Lagerdof,suedeza laureată a premiului Nobel,în povestirea Prigoria îi pune o tuşăde sfântă culoare. Pe timpul cândDumnezeu a creat lumea cu cerul şipământul – se povesteşte – şi fiecăreivieţuitoare sau plantă i-a dat nume şice trebuie să poarte, în acea zi marede creaţie, spre seară a mai făcut şi opăsărică rămasă cenuşie, fiindcă i seisprăviseră culorile. A numit-o “gâtroşu”,prigorie, şi astfel i-a datdrumul în lume. Pasărea, după ce astrăbătut lumea în lung şi-n lat şi s-aoglindit în apă, a văzut că penele einu au nici o culoare, că nu există nicimăcar o pană roşie. Atunci s-a întorsla Dumnezeu şi cu sfială l-a întrebat:“De ce mă cheamă oare gât-roşu,când sunt cu totul cenuşie?” La careMăritul i-a răspuns: “Te-am botezatgât-roşu şi aşa trebuie să te cheme,dar tu singură va trebui să teîngrijeşti ca să-ţi câştigi penele roşii”– şi i-a dat din nou drumul în lume.Vremi după vremuri au trecut şi ea nua izbutit să facă nici o minune pentrua-şi dobândi culoarea cea roşie. Însăveni şi acea zi care nu va fi uitată dinistoria lumii: răstignirea Fiului luiDumnezeu. Şi văzând scenacrucificării, îndurerată, prigoria şi-azis, dacă aş fi vultur, i-aş scoatecuiele; totuşi, aşa mică, s-a apropiatde crucificat, s-a aplecat pe fruntaînsângerată de coroana de spini şi aizbutit să scoată cu ciocul un spin depe fruntea Omului. O picătură desânge i-a căzut pe gât – şi “de atuncitoate prigoriile au gâtul roşu şi deaceea le zice şi gât-roşu”. Ori sănotăm din cotidianul întâmplărilor:dacă în nopţile fără lună, de densîntuneric, se face foc cu flăcări mariîn apropierea malului de pământ încare prigoriile şi-au săpat cuiburile,acestea ies, fascinate şi orbite deflăcări, şi se aruncă în miezul focului.39Dumitru Toma face din prigorie oentitate poematică, generatoare a poezieisale, matricei de sensuri relevateîn spaţiile culturii populare, adăugându-irevelator şi poematic altele dinstratele mai adânci, sau mai înalte, alenuminosului. Fără să aducem determinăriideii că pasărea reprezintă simbolicsufletul, să amintim doar că astfelo înţelge un copil, în zona Olteniei,când o vrăbiuţă se izbeşte de fereastră,astfel şi ziditorul casei caremeştereşte un cocoş în crucea acoperişului,crucerul deasupra crucii, oribătrânele când dau de pomană, pentrusufletele eroilor, cocoşi albi sfinţiţi înbiserică, de ziua Înălţării. Prigoriavine şi cu simbolistica focului, preaveche egipteană dar şi creştină, aarderii întru lumină, şi cu cea – pecare Dumitru Toma o exploatează dinplin – a locuirii într-un cuib depământ şi a desprinderii din acesta, asufletului ce părăseşte ţărâna, lăsândosă se spulbere acolo de unde a fostluată. Şi mai mult, pe cea derivată dinstropirea cu sângele lui Iisus, purtândpecetea veşniciei. Şi materie acompasiunii şi milei. Oricât ai fi demic şi de firav trebuie să faci cevapentru alinarea durerii celui ajuns pecruce. A smulge spinul din frunteaînsângerată a Domnului, ce altămetaforă mai trebuie pentru vers şipoet!? Şi pentru om, ca mântuire!?Din această perspectivă, se vededialectica lumii ca fiind una în douăşi două în una: “Că e lumea cum elumea / Şi de când e aşa este, / Teînvârte cum ne-nvârte / Şi te pierefără veste // Şi te uită şi tu uiţi / Cumse ţese pânza-n rouă / Şi când sigursunt doar una / Se separă şi suntdouă; // Şi-amândouă se-mpreună /De se pare că sunt una, / Fir depânză bob de rouă – / Legea face penebuna”, (Amândouă se-mpreună,pp. 25-26). Dialectica omului, curădăcini dincolo de creştinism, înhumusul platonian, vizunea dogmaticcreştină asupra omului cu cele douăfiri ale sale, împletite, custrăluminarea şi depăşirea celeiomeneşti sunt luminate prin entitateapoematică, de acel nexul simbolic alprigoriei, vădindu-se în creşterea şi îndesfăşurarea poemelor. În cele maifirave şi sfioase cuvinte de doină şidoinire se ţese o pânză cu simboliceşi încântătoare alesături, ce parecântec de leagăn al omului şi al lumii,dar în fond, nu este decât murmur debocet ale cărui lacrimi cad pe pânza

aleasă şi năvădită, bătută în războiulzilelor şi vremii cu vise şi patimi, cutăceri şi cuvinte, cu jocuri şi veşnicie.“Prigori-te-ar dorul meu / Într-un iazcu iarbă-naltă / Pe când cerul îşiclădeşte / Toate stelele în baltă. // Înpecinginea lărgimii / Înmuiate fir cufir / Se spoiesc cu zeama lunii /Crucile din cimitir // Şi arată clar şirece / Printre tufe de cucută / Cumse-ngaimă şi se ţese / Faţa lumiinevăzută. // Şi înşiră şi desfiră /Până-n miez adânc de zare / Pod cucapetele-n beznă / Scris din semne deîntrebare.” (Faţa lumii nevăzută, p.52). De imaginea “covorului istoric”se foloseşte Hegel, Eminescu şiţăranul de la Dunărea de jos, ale căruicrâmpeie de gând se leagă într-un firde lumină prin versurile lui DumitruToma. Acestui act de a se ţese i seadaugă şi “îngăimarea”, vorbirea întâlcuri sau dodii, şi “podul”,“podişca”, trecerea, mai exact spus,întoarcerea în lumină, pornirea“spre-mpărat / într-un singur rând deţoale”.Atracţia focului este puternică,trecerea şi lămurirea prin lumină.Pentru pasăre, zborul; pentru om,păşirea pe pod, podişcă, punte, făcutedin propria-i viaţă: “Pe podişcadinspre soare / Stă prigoria plângând/ Pentru c-o munceşte-un gând / Întracoloca să zboare. // Şi-a lăsa înurma sa / Un nimic în care crede, /Timpul cu paragina / Şi-un crâmpeide vreme verde”, (Nimicul de peurmă, p. 36). Ori scara înălţată (nuvisată) din sarea caznei celui ce i s-audat două firi, două lumi, douăvederi: “Dintr-un trup ca de zăpadă /A pornit fără să vadă / Sarea mearuptă din grui / Spre lumina soarelui// Şi întinde printre stele / Scarălungă de inele / Ce se urc şi se cobor/ Şi se-nec în apa lor… // Chiar încercul marele, /Că-l sfinţeşte sprechindie / Domnul cu picioarele”,(Spre chindie trupul, p. 49). Aîmpleti firile două, a avea privirepentru ambele lumii – înseamnă şi osfâşietoare durere, dar şi o putinţă dea alege cum să treci dintr-o lume întralta,ştiut că firul dintre ele este foartesubţire, aproape un răstav sau ofereastră, şi timpul cât o clipită. “Pe ovreme care scade / Tu încerci ca sădezlegi / Ce-i făcut cum nu se cade /Şi le-ncurci când le alegi, // Că înalţăsepre-nstelări / În lumina lor fierbinte/ Geana altor căutări / Ce ne cheamăînainte. / Nu le ştim şi încercăm / Săgăsim fragile paie, / O podişcă sămpletim/ Şi să trecem prin văpaie.”(Piatra umbrei care cade, p. 19).Întoarcerea în lumină a prigoriei, aomului, a poetului “cu bube-n gură”de sete, de arsura cuvântului – esteabsorbantă. Lumina nu poate să steaîn despărţire, chiar dacă Dumnezeu apus prigoria într-un cuib de lut sau asuflat peste un boţ de humă. Înviziunea poetului Dumitru Toma,dorul omului de a se reîntoarce înlumină este ancestral, senin şinemăsurat: “Hai cu mine, haide, hai /Să spălăm rufele-n rai, / Îngerii să nesurprindă / Şi pe stele să le întindă. //Să plutim în spaţiu goi / Cu rufeleprintre noi, / Să ne facem fără vină /Botezându-ne-n lumină… / Să netreacă pragurile / Timpul cuşiragurile, / Într-un loc pe care-l ştim/ Cum să fim să nu mai fim”, (Fărăvină, p. 53). Acest dor şi grăitorul săutrec prin reflexia entităţii poematice,în razele căreia văzându-se om-şiprigorie,prigorie-şi-om: “Lumea-mispune că n-am supt, / Că mi-a fostmalul abrupt, / Mal trăsnit şi rupt îndouă / Când se-arată lună nouă / Şicu coarnele împunge / Ce desfiră şimă strânge, / Laţ din untul lutului /Pus în jurul gâtului / Când sentunecăpridvorul / Şi m-acoperăogorul. // Nu am supt, dar am zburat /Dintr-un lemn de pom uscat / Înrăcoarea unui dâmb, / La drum dreptcu soare strâmb / Şi cu cer zimţit pemargini; / Zborul meu, numaiparagini, / Cuibul meu din os depeşte, / Somnul meu, vegheat decleşte…// Că e strânsă rău lumina / Şicu firul, bată-l vina, / Şi cu semnul depe frunte / Ce se-nfige şi se-ascunde /Şi afundă când înalţă / Rostul meu cusemn pe aţă / Să descurc curăşchitorul / Plânsul, soarele şizborul”, (Untul pământului, p. 37).De peste tot apare o claritate datăde lumina cursă pe lucruri şi în40lăuntrul omului, o candoare genuinăproprie copilului, dar şi ţăranului cufruntea proptită de cer. Rigoareasimbolică aparţine legii genetice aentităţii poematice. De aceea, nu estenimic întâmplător. Circuitul dintrecele două lumi şi firi ale omuluifuncţionează, pentru poet, ca-n ziuaoriginară a numirii. Spre vădire, fie şiultimele trei versuri din poemulCăutând o cale clară: “Se-nfiripă-ncei ce-au fost / Cei ce sunt să lasesemn / Şi se-nchid singuri în lemn”,(p.20). De peste toată întindereaversurilor şi poemelor se audecântecul de sete, al prigoriei şi alomului înainte de a-l numi pe Celcăruia îi încredinţează duhul; şi pestetot se întinde un bocet senin şi odoinire de anonim popular. Nuîntâmplător se întâlnesc în aceastătristă dar consolatoare carte,frăgezimi şi nestemate proprii liriciipopulare, parcă din cele strânse deLucian Blaga: “Dă, Doamne, curândsă mor / Să fie la alţii dor, / Sau sămor şi să nu spui / Să nu fie nimănui.// Doamne, dă, dar să nu pui /Lacrimi în ochi nimănui”, (Dă,Doamne…, p. 16). O varietate denuanţe şi o continuă linie de discreţiese surprind în sonoritatea melancolicăa acestor poeme. Are dreptate EugenNegrici să spună că ele aparţin unei“cărţi muzicale şi melancolice”. Cusiguranţă, aceasta le va duce peportativele muzicale alături deminunatele anonime Car cu flori sauA plecat dorul de-acasă, ale luiTudor Gheorghe.Şi ca uimire, nimic sentimental şisubiectiv în această pură şi melancolicăpoezie, chiar anonimă. Poemelesunt de un lirism atât de popular,încât poetul Dumitru Toma ar fi pututsă le dea drumul ca anonime. Caznasa nu seamănă cu a poeţilor actuali –îndepărtaţi de cultura populară – nicicu a predecesorilor, de la Anton Pannprin Eminescu, Blaga, până laConstanţa Buzea. El a adus în luminăun mit pentru poet, al prigoriei (pecare îl poate restitui, cu folos,folcloriştilor). Aproape patru deceniide caznă i-au trebuit, ca până la urmă,să izbândească să scoată un spin de pefruntea însângerată a poeziei şi să seumple pe mâini de o picătură dinsângele sfânt al ei!DUMITRU VELEAFoto: Casoni Ibolya, Iluminări

IAm vârsta de miere a primului zeuzămislit în proprii viscere.Tot mai adesea văd lucruri cuminteaşi văd cuvinteîmbulzindu-se, nesăţioase,trăgând la galere,mişunând prin (văz)duhorbindu-mă cu esenţa lorevanescentă…Îmi rememorez viitorulfamiliar ca şi moarteaaidoma unei gândiri profundecare insidios se întrupă…II…Tot mai ades văd lucruri cumintea,văd arcul meu de triumf, piramida,papirus ascuns în firidalăuntrului cel zgribulitca moaştele unei măicuţeîngropate în zidul de schit.Văd orga mea de luminăcrepuscularăvăd clipa barbară a dulcelui miroglinda în care mă mir cefrumoasă-am rămas ca o Circeademenind cu oceanul de jindpe blândul Ulise.Văd limpede tot mai adesun dans mlădios de rusalcăvulpea ascunsă sub hainăcea care-n taină îmi cere o halcă.IIIVăd urma lăsată-n adânc, la oblânc,lumea de semnepe care nu mă mai satur, pesemne,s-o aflu, s-o ştiu, s-o îndur,cu ochiul micit să o fur,sperând s-o înviuoricât de târziu,oricât de târziu……oglinda în care mă mir cefrumoasă-am rămas ca o Circeademenind cu oceanul de jind,cu orbul nesaţiu al veşnicflămândului..IVDe numele meu, în fiece ziplănuiesc o desprindereo evadare, o (dez)locuire;sângele-mi cere o jertfă,mereu altă jertfă, mereu,şi eu simt că nu mai sunt eucea plină de temeri şi şovăirede parcă m-aş desprinde cu greudin şoldul tău roditor, fericire,jinduind spre o liberăşi nebănuită de nimeni,alcătuire…V...Şi eu simt că nu mai sunt eucea plină de temeri şi şovăireşi gândul purtat de augustele iuniil-aud respirând anevoie aşa cumaudrespirând vopsele-n tablouri,aşa cum aud şfichiuind aerul delegăturădintre, lacome, gurile noastre.Mâna aud respirând sincopat,străbătând un pustiu de hârtie,în ciuda nebunelor parce,întrucât sufletul meu reflexivmereu pe aceleaşi albe meleagurise va întoarce...VI...Aud respirând anevoiesufletul meu, orizontal pestelacrimă,sufletul meu levitândaud cum se frângela fel cum un sunetizbeşte un zid de cristalca un ochi pinealrăsărit după umărul frunţii...VII...La fel cum un sunet izbeşteun zid de cristalfie să să nu mă tămădui-tămăduiescde harul ceresc,ascunsă-ntr-o pagină albăsub voalul de tul sub care transpareaura însingurării;clipe de orbitoare luminăale cuvintelor,pietre albastre de lună...Forfotitoare tăcerile, tainele.Încărcată de vis şi mister:făptura filelor albe...VIII....Forfotitoare tăcerile, tainele,mozaic plauzibil.Înot printre ele ca printreincandescente planete.O stea căzătoare ia foc,o cometă se sparge-ntr-o vechefântână,genele tremură vag, tremură vagobrazul de lună.Lumina se sfarmă în ţăndăriiar fărâmele ei îmi atârnă deinimă...IX...Lumina se sfarmă în ţăndări.Puzderii de şanse,ninsori în oglinzipeste lacrima gata să cadă!Câte răni albe lăsa-vorpaşii tăi obrindiţipe stinghera răpadă! Repetate eroriacoperă urmele altor ninsori;doar sub pojghiţa viea rănii din glassângele cald a rămas,vulnerabil şi neîntinatprecum prima zăpadă...X...Repetate erori acoperăurmele altor ninsori,departe, departe,copacii încep să se vaiete.Din cerul al nouălea cad victime,stele...Ulcele de lut, aburind de cafele:în ceramici, înfloresc dezinvoltimortele...XI...Din cerul al nouălea, cad victime,stele...Pe nesimţite, bujori explodândîn căldări fostorescente.Spaţiu de jind.Mă biruie îngerii serii.Ferec în mine toate neliniştileşi evadez din realfără să isc consecinţe.XII...Mă biruie îngerii serii;retrasă-n văzduh mă inundăo ficţiune cu braţe multiple.Aura zileideturnându-mi toate intenţiile.Un porumbel rătăcit – singurătatea–litanie-n amieziduminicale....CEZARINA ADAMESCU41

La Sâmbureasa nu a găsit decât obătrână în crinolină aproape fleandurişi pe cap, cu pălărie din pene de struţciupite de molii. Avea braţele rigide,dar degetele cu inele coclite devreme, i se mişcau repede, repede.Erau foarte sigure pe ele cândmanevrau cărţile de joc. Le adunau,le împărţeau cu dexteritate de crupierveritabil, acolo, pe pluşul cândvaverde al mesei pe care cineva otrăsese lângă perete.Moşiereasa îşi da pasienţe cu ochiiînchişi şi un zâmbet de mulţumireîntins de la un colţ la altul al gurii cao custură de brici.-Iura! Ha, ce amant mai era!!! Nuera nici nobil, nici mujic!! A fostsingurul care mi s-ar fi potrivit.Mareşalul l-a înfipt în sabie. L-aperpelit ca pe o frigăruie...Olga Sâmbure zâmbi amintirilor cuun strop de cruzime şi satisfacţie; uncocktail de sentimente, cum nu maisavurase de multe decenii îi luminătenul acoperit cu pete cafenii.Era din ce în ce mai sigură pe sine,chiar cochetă, în rufăria de epocăapusă. Era aproape o femeie frumoasădeşi mirosea a săpun de rufe şi nu aparfumuri celebre. Era aşa, ca ohaină de blană foarte scumpă carenăpârlise, se jegoşise, dar păstraseîntocmai croiala unor alte timpuri.Periculos de frumoase.Se agăţase obraznică de Bărbatulde Ghindă, cu mânuţele-i fără cineştie ce carnaţie, sta cu unghiile înfipteîn stofa sacoului cu tăietură la modăîn anul acela.El nu avea puterea s-o respingă. Olăsa să îl pipăie pe faţă, pe frunte,peste părul dat cu gel de duzină.-Hmmmm, miroşi aproape la fel debine ca Puffi, -sărmanul meu câine.Papa, -aşa-mi alintam mareşalul,- îlcumpărase de la Odesa. Cu tot cuzgarda cu peruzele de Persia. Poatecă... erau nestemate din Turcia...Cine mai ştie? A trecut de atunci oveşnicie.Olga încurca dinadins lucrurile.Trăgea de timp. Nu mai dorea să fiesingură.Nici situaţia nu era comică. Eratristă şi perfect posibilă pentru opoveste cu oameni ce nu au mai fostrecuperaţi din filele unei istorii ca şifără de memorie.Olga Sâmbure era povara, piatracare se voia a fi legată de gâtul unuibărbat încă tânăr, sănătos ca un taur şifără obligaţii de familie.Dar el nu era pregătit să ajute penimeni.Bătrâna devenea din ce în ce maiciudată. Îl mângâia, trăgându-i capulcu şuviţe grizonate prematur pestesânii ei săi căzuţi şi ascunşi sub cârpedin danteală cândva la modă încapitalele europei mondene.PARODIE:ROMULUS VULPESCU„CARTE POŞTALĂ”Sorbind cafeaua-ngândurat şitristLa cafenea,Poştale cărţi trimiţi din TârguMureşCertându-te ostil şi gureşCu lumea rea.Nici timp nu ai, nici inimă, nicichefSă mai scrii versuri.Degeaba ai făcut demersuriLa patru edituri deodatăSă te numească şef.Tabac pipezi abandonat de muzăFiindu-ţi silăCă-n propria ta barbă veziUn semn minuscul de prăsilă.Şi cum ai vrea, voievodal şi dacSă-ţi scoţi semeţ cureauaŞi praf să faci într-un cuvântÎntreagă cafeneaua.Dar când s-apuci întâiul cracNădragii-ţi pică la pământŞi mătură podeaua…Galaţi, odinioarăCEZARINA ADAMESCUÎi cânta ca de leagăn...O nebunie!Bărbatul de Ghindă s-a speriat deceea ce ar fi putut să i se întâmple.A dat bir cu fugiţii, în timp cesărmana încerca să-i explice ,, cumcă,, … şi ,,că,,, aşa ar fi bine.Ea îşi dorea din toate puterile să sefacă auzită de lume, nu doar de fiularendaşului cu care se iubise subochii mareşalului. Asta până cândordonanţa aia scofâlcită, a ,,raportat,,dezmăţul.Iurie Prut a fost hăituit cu câinii devânătoare. Prins. Condamnat la cald.Olgăi Sâmbure i s-a iertat păcatul,printr-o scrisoare, pe care mareşalul i-a expediat-o prin curier special, cu ozi înaintea măcelului din portulSevastopol.-Un erou. Soţul meu a fost unerou, Andriuşa. Să ştii!După decenii, moşiereasa încearcasă lege firele, care nu se potriveescdefel între ele.La Sâmburoasa mirosea a moarteşi a pelin amar.El a îmbrâncit-o, a trecut pestetrupul mic cu talpa pantofilor.Pe moment nu i-a fost frică deDumnezeu, nici de oameni ruşine.Cum ea era un bibelou rarisim şi nuo proletară puternică şi vulgară, Olgas-a făcut ţăndări. Zăcea în cioburi,sub picioarele bărbatului care semănaizbitor cu ,,găliganul,, - colo unbărbat care nu făcuse degeaba umbrăpământului.Ş’ apoi?!Nimicul! S-a instalat o linişteteribilă peste felia de moşie celebră.Marea sigurătate a cuprins conacul,paragina acareturilor, un spaţiu undenumai vara, veneau, îşi instalaucartierul general câţiva arheologi demodă veche.Plăteau cu bonuri valorice pemetru pătrat decoperat din ogradaîmprejmuită de zidurile, în care mairezistau doar urmele cuielor în careva fi stat însemnul heraldic al familieiSâmbure: crucea, jderul şi sabia.Sâmbureştii îşi jucaseră cartea de-alungul secolelor.Dacă au câştigat sau au pierdut?Habar n-am. În Cronica de familienu s-a pus încă punct.MELANIA CUC(fragment din romanul în lucruVARA LEOAICEI)42

(I)Marile personalităţi ale unei naţiuni rământotdeauna în conştiinţa neamului, ca repere morale, şi dedemnitate pentru generaţiile următoare. O astfel depersonalitate remarcabilă a fost preotul ortodox,protopopul stavrofor, şi omul politic Ştefan Rusu.S-a născut la 28 mai 1864, în localitatea ViileTecii (fostă Iuda Mare), înjudeţul Bistriţa-Năsăud, atrecut la cele veşnice în 23oct. 1947, la Braşov şi esteînmormântat în cimitirulBisericii de lemn din TârguMureş. Cursurile primare leaurmat în Teaca, celegimnaziale la Năsăud, undeşi-a susţinut şi examenul dematuritate, iar celesuperioare, de teologie şipedagogie, la Sibiu în cadrulInstitutului arhidiecezan„Andrei Şaguna" între anii1884/ 5-1886/7, în timpul studiilor fiind şi secretar înCancelaria consistorială din Sibiu. A obţinut şi diplomade învăţător, atestatul de calificaţie fiind datat în 6 oct.1887 cu nr.521113.Ştefan Rusu a fost hirotonit ca diacon la 4 martie1889, iar ca preot şi duhovnic la 12 martie 1889 de cătrearhiepiescopul şi mitropolitul Miron Romanul. Decizia defuncţionare este datată: 12 martie 1889 cu nr.360. Estenumit preot în localitatea Nazna, înlocuindu-l pe ZahariaBaciu, un preot cu vechime în parohia respectivă. ŞtefanRusu a administrat şi parohia ortodoxă din Sângiorgiu deMureş între anii 1895-1901, unde i-a urmat preotuluiAlexandru Runcan.Un moment important în activitatea sa îl constituieanul 1902, când la 24 iunie, prin ordinul nr.6507/1902,este numit administrator protopopesc al protopopiatului(tractului) Târgu-Mureş, în locul lui Nicolae Maneguţiu,care a fost destituit din postul de paroh din pricina unuiconflict cu Consistoriul de la Sibiu. . A deţinut aceastăfuncţie până la 23 nov. 1904, când a fost numit definitivprotopop al Târgu-Mureşului, instalarea sa având loc îndata de 6 dec. 1904. Va deţine această importantădemnitate până la 23 iulie 1940 când s-a pensionat.În toată perioada de după unire, în calitate deprotopop ortodox, a militat pentru refacera ori ridicarea denoi biserici pentru românii din judeţ, mai ales în zona văiiNirajului, unde procesul de deznaţionalizare, din parteaautorităţilor austro-ungare, lovise crunt populaţiaromânească. Participă în calitate de protopop, lainaugurarea primului monument românesc din Târgu-Mureş, la 1 decembrie 1923. Este vorba de monumentul„Ostaşului român", alături de o serie de personalităţi deseamă, politice şi ecleziastice: GheorgheTătărescu,subsecretar de stat, Emil Dandea, primarul oraşului,generalul Gherescu, comandantul trupelor române care auintrat la 2 decembrie 1918 în Târgu-Mureş, Nicolae Ivan,episcopul Clujului, general Şerbescu, comandantuldiviziei locale, Romul Pop preşedintele Curţii de Apel dinTârgu-Mureş. De asemenea a participat la dezvelirea şisfinţirea altor monumente româneşti din Târgu Mureş, înperioada interbelică: „Monumentul latinităţii" (1924);„Monumentul - Avram lancu" (1930); „Monumentul -Vasile Pop" din Nazna (1935); „Monumentul - ConstantinRomanu-Vivu" din Sângiorgiu de Mureş (1936).Cu ocazia sfinţiriibisericilor din LuncaBradului şi Filea (21 şi 23sept. 1923), l-a primitîmpreună cu Dr.Emil A.Dandea, primarulmunicipiului, în gara dinTârgu-Mureş pe episcopulNicolae Ivan, la evenimentparicipând şi Dr. PetruRoşca, subprefect, Dr.Adrian Popescu, Dr.IustinNestor ş.a.La 10 mai 1930, aparticipat la dezvelirea şisfinţirea monumentului Avram Iancu din Târgu-Mureş,opera sculptorului Dimitriu-Bârlad. La eveniment au fostde faţă episcopul Nicolae Ivan, Dr. Sava Vasile, consiliereparhial, Dr. loan Vescan, prefectul judeţului, Dr. AdrianPopescu, primarul municipiului, gen.Trăilescu,comandantul diviziei 20, senatorul Nicolae Vulcu,deputatul Dr.Ioan Bozdog, miniştri Voicu Niţescu, VirgilPotârcă, prof.univ.Dr.Mihail Şerban de la Academiaagricolă din Cluj ş.a. Spectacolul a fost susţinut de otrupă de moţi din Vidra şi de corul Liceului militar dinTârgu-Mureş.Ştefan Rusu participat la sfinţirea Capelei ortodoxedin Remetea (martie1931), ridicată din iniţiativa preotuluiAlexandru Runcan. De asemenea a participat la sfinţireabisericii ortodoxe din Cerghizel-Grui (mai 1931) şi apunerii pietrei de temelie a bisericii din Cerghid. La 14septembrie 1932 este prezent la sfinţirea bisericiiortodoxe din Periş, alături de preoţii Alexandru Runcandin Târgu-Mureş şi Pavel Suciu din Gorneşti. Tot în anul1932, la 13 nov., a participat la sfinţirea bisericii ortodoxedin Periş, alături de aceeaşi preoţii. Tot în anul 1932, la 13nov., a participat la sfinţirea bisericii ort. din Cerghid. Laeveniment au mai participat Dr.loan Vescan prefectuljudeţului, Ieronim Puia, revizor şcolar, prof.univ.Gh.Bogdan-Duică, preoţii Dorift Şuteu, Ion Leuca şipreotul local gr.cat Octavian Dragoş.Ştefan Rusu este socotit adevăratul ctitor al Catedraleiortodoxe din Târgu-Mureş, una din cele mai maricatedrale din România. A donat 10.000 de lei pentruridicarea ei. Lucrările de construcţie a catedralei auînceput la 10 mai 1925, iar sfinţirea ei a avut loc la 2dec.1934. La inaugurare au participat episcopul Argeşului43

Nichita Duma, miniştri Dr.Constantin Angelescu,Alexandru Lapedatu, Stelian Popescu, directorul ziarului„Universul" şi preşedintele Ligii antirevizioniste, şi unsobor de 30 de preoţi, alături de oficialităţile locale. Lasfinţirea catedralei protopopul Ştefan Rusu a rostit unfrumos şi patriotic discurs, din care redăm câteva pasaje:„Sărbătoarea de astăzi are o îndoită însemnătate:prăzmuim a 16-a aivesare a intrării armatei române înacest oraş, la 2 decembrie 1918, a doua zi după istoricahotărâre a Adunării de la Alba lulia, în care s-amanifestat într-un singur glas unirea Ardealului şiBanatului cu Patria Mamă. Sărbătorim, de asemenea,actul cel mare, care este târnosirea acestei biserici acărei piatră fundamentală s-a pus la 10 mai 1925...Ridicarea în oraşul noastru al acestui lăcaş sfânt, esteun simbol al unirii credincioşilor noştri într-un singurgând, contribuind fiecare după obolul său la zidireaacestei sfinte biserici. Acest lăcaş va fi nu numai un locde închinare pentru credincioşii noştri, dar şi o strajăneadormită a legii noastre strămoşeşti". După sfinţireaCatedralei, printr-un decret semnat de Nicolae Ivan,episcopul Clujului, Vadului şi Feleacului, Ştefan Rusu afost ridicat la rangul de protopop stavrofor.În decembrie 1935 a participat la sfinţirea bisericiiortodoxe din Iclandu Mare. De asemenea a participat ladezvelirea statuii reginei Maria la Sovata, în data de 10septembrie 1935, alături de ministrul Cultelor şi ArtelorAlexandru Lapedatu. La 15 august 1935, cu ocaziadezvelirii plăcii comemorative, de pe una din laturilePrimăriei (astăzi sediul Prefecturii şi Consiliuluijudeţean), cu cei întemniţaţi în anul 1916 din jud.Mureş, arostit, în numele foştilor întemniţaţi, un discurs patriotic.La 8 sept. 1936, la sfinţirea catedralei Greco-catolice dinTârgu-Mureş, a rostit o cuvântare în sala festivă aPrimăriei. La eveniment au mai participat noul mitropolital Blajului Alexandru Nicolescu, în fruntea unui sobor de12 preoţi, Valeriu Pop, ministrul Comerţului şi industrieişi preşedintele AGRUL-ui, Francisc Porubschi, prefectuljudeţului, Dr.Emil A.Dandea, primarul municipiului,Dr.Petru Roşca inspector administrativ ş.a.A participat la sfinţirea capelei ortodoxe din Crăciuneşti(mai 1937), chemată să fie lăcaşul de închinare pentrucele câteva familii de români din această regiunesecuizată. În cuvântul său menţiona: „Această citadelăare o deosebită semnificaţie, aceea de a ţine treazgraiul, sufletul şi credinţa românească în acest colţ aljudeţului Mureş, unde conştiinţa românească a fostcomplet sugrumată de vitregia vremurilor şi astăpânirii împilatorilor noştri de ieri". La sfinţire aumai participat Dr.Emil A.Dandea, primarul municipiuluiTârgu-Mureş, preot profesor Dorift Şuteu, fost preot înMurgeşti, Ieronim Puia inspector şcolar, RomulusLeheneanu, subrevizor şcolar, Pavel Popa din parteaprefecturii.A participat la sfinţirea Şcolii primare române dinMiercurea Niraj (nov.1937), în cadrul acţiunii dereromanizare a Văii Nirajului. La manifestare au fostprezenţi prefectul Francisc Proboschi, şi primarulmunicipiului Târgu-Mureş, Dr.Emil A. Dandea. Cu aceaocazie protopopul Şt.Rusu a susţinut conferinţa „Viaţaromânească în era maghiară pe Valea Mirajului şi înjudeţul Mureş".În calitate de protopop şi de senator, în preziua de 1dec. 1937, în faţa credincioşilor din Catedrală a rostit undiscurs din care redăm: „Apropiindu-se ziua de 1Decembrie, îmi reîmprospătez în memorie ziua de 1Dec.1918, Ziua Unirii, ziua dezrobirii, ziua uităriisuferinţelor milenare, zi de înviere a neamuluiromânesc. Atunci luând parte la Marea AdunareNaţională de la Alba lulia, în calitate de preşedinte aC.N.R. Târgu-Mureş şi ca reprezentant al Bisericiistrămoşeşti din acest judeţ, am simţit bucuriarevărsată în sufletele noastre prin dreptateaDumnezeiască, dreptatea unică şi veşnică pentruneamul românesc. Biserica a fost cetatea între zidurilecăruia s-a călit puterea de rezistenţă morală şinaţională, care trebuia să ducă apoi, la ziua cea mare aUnirii. Tendinţelor străine din afară şi dinlăuntrulţării, care ţintesc destrămarea statului nostru,Biserica, alături de celelalte forţe vii ale neamului, lestă scut neclintit, pentru apărarea credinţei şi tradiţieibisericeşti şi naţionale".A participat la sfinţirea bisericii ortodoxe din Moşuni,în a 3-a zi de Paşti (mai 1938), alături de col. Ion A.Dumitriu, prefectul judeţului, Dr.Aurel A.Dandea şipreoţii Alexandru Runcan din Târgu-Mureş, PartenieMatei din Corunca, Teodor Muică din Sângiorgiu dePădure, Alexandru Buda din Nazna, Carol Bărdăşanu dinSâncraiu de Murş, Ion Oltean din Berghia, ŞtefanStoicoviciu din Cristeşti, şi preotul local Virgil Goţiu.PROTOPOP, PREOT GHEORGHE ŞINCANNote bibliografice:- Traian Bosoancă, Protopopul Ştefan Rusu - luptător pentrudesăvârşirea unităţii naţionale şi consolidarea statului naţionalunitar român, în Apulum, XXXIV, Alba lulia, 1997, p.561-566-Idem, Mureşenii şi Marea Unire - Târgu-Mureş ed. Ardealul, 2000-Idem, Mureşeni la Marea Unire - Ştefan Rusu din Târgu-Mureş, înSteaua roşie, Tg.Mureş, 9 oct. 1983-Idem, Doi protopopi români: Ştefan Rusu şi Dionisie P.Decei,luptători pentru unitate naţională, în „Cuvântul liber”, nr.238, 2dec.1993-Idem, 1 Decembrie 1918 - Preoţimea mureşeană şi idealul naţional,în „Cuvântul liber", nr.226, 18 nov. 1994-Idem, Preoţimea mureşeană la Marea Unire, în „Jurnalul Naţional",nr.44, 29,ian.-4 febr.1996-Idem, Marea Unire şi preoţimea ortodoxă română din judeţulMureş, in Augustia, 4, Sfântu Gheorghe, 1999, p.321, 322, 323- Idem, A.Emil A. Dandea – luptător pentru RomâniaMare. În: Unom pentru Târgu-Mureş: Emil A.Dandea -Târgu-Mureş: FundaţiaCulturală “VasileNetea”, 1995. - p. 11-36 (Caiete mureşene, 3)-Idem, Alegerile parlamentare din decembrie1919 în judeţul Mureş-Turda. În: Marisia. Arheologie.Istorie, 2000, 26, p. 283-290.-Idem, Alegerile parlamentare din mai- iunie1920, în judeţul Mureş–Turda. În: Marisia. Arheologie. Istorie, 2003, 27, p. 343-350-Traian Bosoancă / Cornel Sigmirean, Mureşenii şi Marea Unire înCuvântul liber,13, nr. 12 (18 ian. 2001), p. 8.-Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Pentru credinţă, neam şi ţară,Ed.Nico, Târgu Mureş, 2010, p. 166-Pr.Dr.Mircea Păcurariu, Politica statului ungar faţă de bisericaromânească din Transilvania în perioada dualismului 1867-1918,Sibiu, 1986, p.192-Pr.prof.Dr.Alexandru Moraru, Înfăptuiri de seamă ale ortodoxieiclujene intre 1918-1940, în 80 de ani de administraţie românească laCluj-Napoca, vol. I, Cluj-Napoca, 1998.-Iulius Ghila, Francisc Panzek, Almanahul oraşului municipal Târgu-Mureş, Tg.Mureş, 1924, p.252, 311-313-Astra. Despărţământul Mureş, An.l, nr.25, 19 mai 1927-Arh.Naţ.Mureş, Fond protopopiat ort.Tg.Mureş, Dos.94/1887, f.43;Dos.114/1889, f.39; Dos.184/1895, f.42; Dos.249/1901,19;Dos.259/1902, f.3; Dos.260/1902, 1.8; Dos.266/1903, f.3, 24;Dos.288/1905, f.13; Dos.291/1905, i.51; Dos.325/1908, 120;Dos.456/1911, 112644

După „îmbrobodire”, mireasaleagă năframa de beţele verzi de prun,cu care s-a luat „hobotul” 30 , iar, înalte părţi, rămurelele de prun se rup îndouă şi se aruncă peste casă, pentruprosperitate 31 .În ajunul nunţii, sau laîmplinirea unui an de la căsătorie, înTransilvania este obiceiul „pomului(mărului) de cununie” care sesărbătoreşte, în prezenţa preotului,naşilor şi a rudelor, printr-un praznicce se dă de pomană la 12 săraci,„pentru ca să aibă ei şi familia celorcăsătoriţi, pe cealaltă lume, un pompe care să se odihnească”. Pomul seaşează în pământ şi se împodobeştecu diferite „poame” (fructe) şi cu unşarpe făcut din lumină de ceară pentrua reprezenta „pomul lui Adam dinParadis”, iar, lângă pom, se aşează un„scaun de brad”, 32 pentru odihnavieţii pe lumea cealaltă.În anumite regiuni, mai ales înTransilvania, nu se face nicio nuntăfără steag. În Munţii Apuseni aiTransilvaniei, steagul se face dintr-unvârf subţire de brad, împodobit cu„năframă” de mătase şi cu panglici;printre coroanele cetinei se pune„strămătură” (fire de aţă multicoloră),iar, în vârf se pune un clopoţel.„Steagul” apare şi la româniidin Macedonia şi se numeşte „flambură”(flamură), în vârf având o crucedin lemn în care se înfig trei mere.Acest obicei al steaguluinupţial este de origine slavonă,utilizat, mai ales, la slovaci şi la sârbi,maghiarii adoptându-l de la sârbi. 33La huţulii din Bucovina, seîmpodobesc două steaguri, unulpentru mire şi unul pentru mireasă,făcute din „doi pomi de cedru”.„Îmbrăcatul steagului” se face luniseara, înainte de nuntă, la casamirelui, când fetele împodobesccedrul cu lână sau cu aţă albă, sură(gri) şi roşie, cu spic de orz, în vârflegau un ciucure din boabe de călin,„îngrădit” cu un „ciochine” de ovăz.30 Ibidem, p. 384.31 Ibidem, p. 386.32 Ibidem, p. 523.33 Ibidem, pp. 191-193.Marţi şi miercuri din săptămânapremergătoare nunţii, oaspeţii seadunau la casa mirelui pentru apetrece steagul la casa miresei 34 .c. ÎNMORMÂNTAREAExpresia „a-nchinat steagul”îşi are obârşia în obiceiul de a ridicaun steag pe casă (Moldova), în turnulbisericii sau în clopotniţă (Transilvania),atunci când moare un om. 35În Bucovina, la moartea unuiom, se aduce, de la biserică, „unprapur şi o cruce” care se leagă, înfaţa casei, de doi pari ce încadreazăuşa şi se ţin până la înmormântare.„Prapurul” din Bucovina înlocuieşte„steagul” din Transilvania.În trecut, la casa în care se aflaun mort, se punea un brad (numitbradul de la morţi), „frumos şi verde,împodobit cu flori, cu cununi şi cumaramă, în formă de steag”. În Banat,moartea unui tânăr este înştiinţată deun om care merge prin sat cu un steagnegru 36 .În Bucovina, bradul, împodobitla moartea tinerilor, necăsătoriţi, estedus de vătăjei (vornic sau vestitor) laînmormântare, „pentru a vesti nunta”,apoi se îngroapă la capul mortului,lângă cruce, împreună cu „băţul devătăjel”. 37La romani, exista acelaşi ritualal arborelui de moarte, reprezentat dechiparos sau de brad 38 . Chiparosulera consacrat lui Pluton, zeulInfernului, iar bradul a devenit unapărător împotriva Diavolului. O34 Nicolae Macovei, CavaleriiCosânzenei, mss.35 S. Fl. Marian, Înmormântarea laromâni, p. 63.36 Ibidem, p. 64.37 Ibidem, p. 68.38 Ibidem, p. 75.45legendă bucovineană prezintă bradulca fiind copacul de care „Necuratul”se ţinea scai pentru că era copacul lui.Pentru ca nimeni să nu se apropie debrad, Necuratul a bătut o mulţime decuie de fier împrejurul lui.Dumnezeu, supărându-se foarte tare,a scos cuiele din fier şi a bătut niştecuie din lemn, în formă de cruce. Deatunci, se spune că bradul are„cepurile în cruce”, pentru a-l alungape Diavol. Totuşi, se crede că a rămasîn brad puţină „mânie de-a Satanei” şide aceea pocneşte când se pune pe foc39 .„Pomul” care-l însoţeşte pemort la groapă este făcut dintr-un„pom roditor de grădină” şiîmpodobit cu fructe sau cu păsărifăcute din aluat, colăcei, scăriţe şicârlige, din aluat, turtă dulce 40 .„Pomul morţii” este, de fapt,un „pom al vieţii”, mijlocind„trecerea din lumea aceasta încealaltă” şi oferind umbră „sufletului”care se rătăceşte în drumul său sprerai 41 .La Fundu Moldovei din judeţulSuceava, în trecut, se punea câte unbrăduţ împodobit cu lână albă, la celepatru colţuri ale carului în care erapus sicriul 42 .La câtva timp dupăînmormântare, se plantează, la capulcelui petrecut din lumea aceasta, unpom roditor, pentru a-i uşura „traiul”pe lumea cealaltă 43 .Trecerea într-o altădimensiune existenţială, atemporalului scăpat de traumeleprofanului, se realizează printr-unpact organic dintre universaliileontologice. Relaţionarea procesualădintre arhetipuri stabileşte reţeaua desemnificaţii mitice, valorificândsemantic dihotomia creat / increat.DRD. LUMINIŢA ŢARAN(fragment din Lucrarea de Doctorat,„Poetica imaginii în creaţiapopulară din Bucovina, coordonatăde Prof. Univ. Dr. DUMITRUIRIMIA)39 Ibidem, p. 76.40 Ibidem, p. 112.41 Ibidem, p. 121.42 Filon Lucău-Dănilă, Dumitru Rusan,Fundu Moldovei, O aşezare dinţinutul Câmpulungului bucovinean,Ed. cit., p. 382.43 Ibidem, p. 217.

Ioan Popescu, „popa Ionel”cum era cunoscut şi cum a rămas înmemoria locuitorilor de pe valeaCârcinovului, s-a născut la 29 septembrie1896 în satul Cândeşti-Deal, ca fiu al luiNicolae Stan Popescu şi al Paraschivei,născută Cercel, din comuna Dobreşti.A rămas, până la mutarea lacele veşnice, preot în Dobreşti, profundimplicat însă în viaţa socială şi artistică acolectivităţii: a înfiinţat CăminulCultural, a cărui impunătoare clădiredomină şi astăzi centrul satului, s-a aflatprintre cei care au înfiinţat băncilepopulare „Dorinţa” şi „Înfrăţirea”, acondus cooperativele de producţie şiconsum „Biruinţa” (1909) şi „Treimea”(1923), a căror fuziune a realizat-o în1929, a organizat corul „Vraja” (laureat,printre altele, al unui concurs organizatla Arenele Romane în anul 1939) şifanfara, a iniţiat o şcoală ţărănească încare tehnicieni agricoli predau lecţiisătenilor, a scris versuri pe teme politice,pe unele dintre ele publicându-le, subsemnătura Ionel de la Muscel, în ziarele„Ţărănismul” şi „Aurora”. Cele maimulte dintre poeziile sale au rămas însănepublicate, aşa cum au rămas şiamintirile sale (din care doar însemnărilereferitoare la personalitatea lui IonMihalache, cu care se înrudea şi al căruicolaborator apropiat a fost, au apărut,recent, în revista „Historia”).După ce ultimii ani de viaţă i-apetrecut în întunericul nevederii, s-amutat la cele cereşti la 27 noiembrie1987, iar trupul i-a fost înmormântat subpiatra funerară pe care stă scris:Am făcut de tânăr muncă voluntară,Edificii mândre astfel se înălţară:Biserica nouă, local de căminSunt o mărturie c-am trăit din plin.Am sădit la tineri gustul pentru artăŞi către Hristos le-am deschis o poartă.Asta pentru semeni – Cerescule Tată,Ţie Ţi-am păstrat inimă curată.În caietele sale se păstrează însă şi un altfel de epitaf, o epigramă plină deautoironie dedicată sieşi:De părinţi şi socri bine înzestrat,N-a cunoscut lipsuri şi-a trăit pe plac,Zeci de milioane a administrat –Pentru instituţii... Şi-a murit sărac!***Prin anii 1976-77, se apucă săîntocmească Legendele satului Dobreşti,o culegere de legende în versuri careexplică o serie de toponime locale, pentrua căror întocmire valorifică vechidocumente, amintirile transmise dingeneraţie în generaţie, volumul (ce încăîşi aşteaptă editorul) având, după cumsusţine autorul lui, „o importantă valoaredidactică şi etică”.Iată-am adunat aiceaTot ce-am socotit că-i bineSă afle şi să-nţeleagăGeneraţia ce vine.Că în zilele acesteaTineretul studiosLa o muncă, pentru ţară,S-a încolonat, voios,Nu mai vrea să piardă vremeaCu legende şi poveşti,Nici, cumva, învăţătură,Prin acestea să găseşti...Sunt convins că, mai pe urmăViitoare generaţiiVor căta, la vremi trecuteSă găsească explicaţii...Vor căta în aste versuriElemente de folclor,Cu migală adunateDin popor pentru popor.Două subiecte l-au preocupat în moddeosebit. Primul este legat de înaintaşiisăi. Convins că prin mama sa, ParaschivaCercel, se trage din domnitorul PetruCercel, popa Ionel întreprinde cercetări,are intuiţie şi face legături logice întreevenimente, toponime şi obiceiuri.Elaborează astfel O problemă dearheologie locală. Legăturile lui PetruCercel cu satul Dobreşti, în care îşiexpune teoria, susţinut de documente, darşi de argumente de bun-simţ. Totodată,transpune relatarea şi în legendă şicompune File de istorie.FILE DE ISTORIEEra la anul una mie cinci sute şi optzeci şi treiCând apăru în ţara noastră un neam vestit,neam de Cercei;Senzaţie la Curtea Franţei Petru Cercel făcuseîndatăCu maniere elegante, cu ochi frumoşi, cufruntea lată;Regele Franţei îl recomandă Sultanului ca„vărul meu”Pe fiul lui Pătraşcu-Vodă, ca să-i dea tronultaică-săuRecomandarea nu ajunge la Turci, fără galbeni,să placă46Şi-a trebuit să se-mprumute, pe DoamnaChiajna s-o întreacă;Şi Petru având la ureche cercelul cu mărgăritarFăcu-n Târgovişte intrarea, călare pe-unarmăsar,Cu un alai împărătesc, cu muzici, sute slujitori,Cu şiruri de boieri slugarnici, dar şi cu-un şirde creditori!Şi a domnit cu strălucire, domn bun şi dreptpentru popor,Ne-ndurător pentru boieri, ce-l socoteauduşmanul lor.Aceştia ajută Chiajnei averi întregi săcheltuiască,Până a dat Sultanul ordin ca Mihnea în locu-isă domnească –Numai doi ani domni sărmanul şi-a trebuit săpribegească.Un sprijin numai de la Papa a reuşit sădobândească;Şi la Sultan fugarul Petru a dus scrisoarea de laPapa,Fără să bănuie că astfel îşi pregăteşte singurgroapa:Că a dat cinci saci de galbeni Chiajna, să fieîndată întemniţatŞi după o scurtă judecată să fie în mare înecat!Dar falnicul, frumosul Petru aduse, zice-se, înispităPe o Sultană ce, în cronici, se află Hazachinumită.Ea înecă doar o păpuşă în hainele de domnitorŞi pe Cercel îl liberează şi-l ia cu sine-ndormitor.După trei ani soseşte Petru din nou în ŢaraRomâneascăDoar prin păduri, ca bănuieli la nimenea să nutrezească.Aci-n Dobreşti, la miez de noapte, la un prietendevotat,În haine largi de negustor, având şi numeleschimbat...Dar gazdele aveau o fată... mândreţe-n ramă săo pui!Cu voia lor, în mare taină, el o făcu soţia luiFoarte uşor, că o cunoscuse când la Târgoviştedomnea,Când, c-o domnească amintire în pântece, opărăsea.Şi astfel, Neacşu Ceauşu găsi, lângă mireasăndatăUn băieţel de vreo opt ani ce-i zice ginerelui„tată”!În câţiva ani, fugarul Petru făcu Voichiţei treicopiiŞi-apoi, răcind la vânătoare, închise ochii pevecii.Iar fiul lui întâi născut păcatele îşi ispăşi,După o viaţă aventuroasă şi astfel se călugări:E Teodosie Cercel, monah, în documente aflat,Că schitul său din Dealul Ban, mitropoliei l-aînchinat,Cu acareturi şi cu vie, păduri, pometuri la unlocDin apa Pupezii pe dealuri, cu vad de moară laPotoc.Şi nu dă mânăstirilor ce au moşii aci înDobreşti,Ci celei de Petru zidită, precis: BisericiiDomneşti!Urmaşii lui Petru Cercel apar în secoliiurmătorin vechi pisanii de biserici ca marii binefăcători,Până la Cârstea ce zidi biserică din temelie,Fiind pictat pe zid, în naos, el cu copiii şi soţie.Ramura cu acest nume a dispărut de-aici din satIar cele care l-au pierdut s-au înmulţitneîncetat.

Urmaş al lui Petru Cercel e azi în întregimesatul,Căci prin cuscrii s-au contopit cu toţi, de launul la altul...Că de-aia ne sunt dobreştenii ambiţioşi şi bunide gură,Că-n fiecare din ei curge sânge de Domn, opicătură.Poate am două picături de sânge din PetruCercel,Că şi eu bombardez cu versuri contemporanii,tot ca el.Al doilea subiect în privinţacăruia dorea să restabilească adevărul l-a constituit Radu lui Anghel, rămas înmemoria colectivă drept haiduc, în fondhoţ la drumul mare. Şi povestea acestuiaeste relatată în amintirile lui (Haiducialui Radu lui Anghel), dar şi versificată înLegendele satului Dobreşti.VALEA REAÎn toamna ce s-a ivitSpre Lixandrie-au pornitStan al Popii din Cândeşti,Dumitrache din BoţeştiŞi cu alţi meşteşugariBine-cunoscuţi rotari,Câte douăzeci de roateE căruţe agăţate,Câte două înşirate,Toate doar din lemn lucrateŞi cu fiare nelegate!La târg dacă ajungeauNumaidecât le vindeauPe porumb adeseoriŞi pe galbeni sunători…Înapoi dacă veneauPeste pacoste dădeau:Că, din Dobreşti dacă treci,Radul lui Anghel din GreciAşteaptă să-i întâlnească,De galbeni să-i jefuiască.La Hălăciuga pândeaDrumul în jos cât vedeaŞi când carele-apăreaÎntr-o fugă cobora,Cu pistolu-ameninţaŞi galbenii jefuia!„Ce faci, Radule, furi iarMunca noastră de o vară?”Dar Radu a replicat:„Porumbul vi l-am lăsatDe foame să nu muriţi,Alte roate să gătiţi…Voi cu meseria voastră,Noi cu meseria noastră!”Ş-a plecat Radu la coasăGalbenii să-i socotească…Locul unde-a jefuitLa Valea Rea s-a numit!Iată şi alte „legende”:PISCUL TURCULUIAli vindea acadele, la Găeşti, în vremi trecute,La negustorul Colfescu lua pe credit marfa, iuteO vindea şi-aducea banii, altă marfă luând, dinnou,Până într-o zi, când, iată, îl ajunse ceasul rău:Pierdu banii şi Colfescu pe credit nu i-a mai datAcadele şi ciubuce, nici halviţă, nici rahat!…S-a rugat Ali, săracul, ba chiar l-a ameninţatCă-l spune la turci, dar dânsul a rămas nenduplecat…Tocmai izbucni „zavera” şi vin turci s-opotolească.La Găeşti, un pâlc de turci s-a-ntâmplat săgăzduiască.Ali, ca să se răzbune, îl pârî pe negustor,C-are saci de bani şi mărfuri şi le cere ajutor!...Prevenit, Colfescu fuge, cu toţi banii spre apus,Însă Ali, pe un prieten turc pe urma lui l-apus…Negustorul apucă drumul Cârcinovului, la deal,Însă turcul nu-l slăbeşte, alergând pe un buncal…Prin Dobreşti ei trec ca vântul, şi-ajung la guraPăscarei,Dar fugarul pierde calul şi, în culmeadisperării,Intră-n codru, se piteşte, – fără prea multăizbândă –Că turcul îl şi găseşte şi e gata de osândă:Taie capul, îi ia banii şi se duce-n calea lui,Însă locul acestei crime s-a zis „PisculTurcului”.MĂGARULAvea şi Stancu un măgar,Aşa măgar ca el, mai rar!De mic era năbădăios:Când îl sculau copii de josŞi coada de-i trăgeau uşor,Le azvârlea câte-un picior;Dar dovedi purtare bună,Îndată ce-avu frâu cu strună!Avea stăpânu-n Glâmboc stână,Unde oiţele s-adună,Încheagă lapte, face caşŞi duce-n sat la copilaşi...Când nici doi ani măgarul n-are,I-au pus samarul în spinareŞi-l bate, ca să urce coasta,În spate cu povara asta...Ducea desagi cu mălăiaşŞi-aducea putine cu caş,Şi bolovanii grei, de sare,Tot el îi duce în spinare;Ba, şi gâteje adunateÎn snopuri, i le-au pus pe spate;Iar, dacă-ivine lui arţagul,Stăpânu-l bate cu ciomagul...Când mută târla mai departe,Tot el duce târhatu-n spate...De hrana lui nu se-ngrijeşte:Măgarul ia ce se găseşte:Ciulini şi spinii de pe şanţNu costă pe stăpân un sfanţ;Ogrinji rămaşi de pe la oi,Coceni şi frunze din noroi...!Şi-odată el s-a revoltatŞi de la stână a plecat...Într-o codiţă de vâlcea,Tăcând chitic, el s-ascundea...Stăpânu-l strigă şi îl catăO noapte-ntreagă, ziua toată...Stăpânul nu l-a mai găsit,Dar lupii l-au descoperit.Lupoaica-l luă de bot, spurcata,Iar lupu-i rupse beregata,Şi-n două ore, nu rămaseDin măgar decât numai oase...Iar când stăpânul l-a găsit,A stat şi el încremenit,Gândind c-acuma singur areSă-şi poarte sarcina-n spinare;Şi-o lacrimă lăsă să-i cadăStrângându-i oasele grămadă!Din cer, văzând, cu ochi holbaţi,Între atâţia oprimaţi,Măgarul zise-nduioşat:„Stăpânul meu a lăcrămat!!!Dacă în viaţă n-avui parteDe milă – avui după moarte!Descopăr astfel, în sfârşit,Stăpânul, totuşi, m-a iubit...Aş vrea să-l mângâi, cum să spui?Mi-e milă de durerea lui...Să rog pe Domnul să-l ajuteŞi-un alt măgar să-i împrumute!”Iată proverbu-ntors pe dos:Stăpân câinos, – măgar milos...Unde măgarul s-a răpus,Valea Măgarului i-au spus.***O altă culegere păstrată înmanuscrisele rămase de la Popa Ionel oconstituie Adevărul proverbelor, un alt felde „Povestea vorbei” antonpannescă.Amintindu-şi de suferinţele familieiMihalache (cu care se înrudea) dinperioada comunistă, părintele IoanPopescu a versificat unele întâmplări dinviaţa fruntaşului ţărănist şi a familieisale:Era-n douăzeci şi nouă, în vremuri deburghezie,Niculina Mihalache* întâlneşte pe Ilie –Un copil firav şi galben şi cu trup încovrigat –Şi făcându-i-se milă, la doctor l-a prezentat:„Tuberculoză osoasă” – diagnosticul i-a dat,Şi „dacă nu se tratează, copilul e condamnat”...La părinţi Doamna le spune, fără de nici unocol:A luat copilul cu sine şi l-a dus la Techirghiol.În trei ani l-a dus acolo, urmând cure balneare,Până copilul revine-mbujorat la-nfăţişare.Copilul se-ndreaptă, creşte, e ghizdav şi bun degură,C-a cunoscut lume mare şi-a prins multănvăţătură...După douăzeci de ani, când regimul s-aschimbat,Pe isteţul Iliuţă l-au numit primar în sat!...***S-a întâmplat evenimentul ce surprinde lumeatoată:Mihalache condamnat şi averea confiscată!...Deşi Niculina nu e cu nimica vinovată,Deşi casa şi averea erau zestrea ei de fată,Iliuţă o dete-afară, fără multă tevatură,C-o băsmăluţă pe mână, doar c-un rând dealbitură!...Şi iată, prin fapta asta, el te face să gândeşti:„Pe cine nu laşi să moară nu te lasă sătrăieşti!”...*Soţia lui Ion MihalacheRODICA LĂZĂRESCU47

în amintirile colegului său debancă de la gimnaziul braşovean„Andrei Şaguna”, cărturarulbănăţean Coriolan BăranCoriolan Băran (1876-1979),jurist, om politic şi cărturar bănăţean,fost prefect, deputat şi secretar de stat,apoi deţinut politic, este autorulvolumului de memorii „Reprivire asupravieţii”, apărut postum, la Arad, în anul2010, la Editura Universităţii de Vest„Vasile Goldiş”, într-o ediţie îngrijită deVasile Popeangă, cu o prefaţă de AurelArdelean şi studii introductive de EugenCriste, Vasile Popeangă şi Raul IonuţRus. În volumul menţionat,memorialistului face referiri la treiierarhi ai Bisericii Ortodoxe Românenăscuţi în Arcul Intracarpatic: patriarhulMiron Cristea, mitropolitul NicolaeColan şi episcopul Justinian Teculescu.Spaţiul cel mai extins îl ocupă,paginile dedicate mitropolitul NicolaeColan, deoarece cei doi intelectuali aufost colegi de clasă şi de bancă la liceul„Andrei Şaguna” din Braşov, rămânândfoarte buni prieteni toată viaţa. Pentruineditul informaţilor prezentate şifrumuseţea portretului creionat ierarhului– cărturar, născut pe meleaguricovăsnene, redăm aceste momente aşacum sunt ele tipărite în paginile 62 -76,ale volumului menţionat. „ Evident, amcăutat să mă aşez în ultima bancă – îşiîncepe derularea amintirilor CoriolanBăran - scutit de privirile profesorilor.M-a ajutat la această manevră cel dintâiprieten pe care mi l-am făcut la Braşov,cu numele de Nicolae Colan. M-amaşezat lângă dânsul în banca ultimă, lamijloc al treilea fiind Miron Bucşa. Cutoată banca ultimă, eu am ajuns ce amajuns, iar Nicolae Colan a ajuns şi elmitropolitul Ardealului, ministru alînvăţământului şi cultelor şi Membru alAcademiei Române. Bietul Miron Bucşane-a părăsit rămânând repetent. Decibanca ultimă nu înseamnă să fii ultimulsau primul la învăţătură şi nici în viaţă.În banca dinaintea noastră, era unul lung,slab, deşirat, cu un păr creţ şi îl chemaLucian Blaga. Nu este nevoie să vă arătşi să fac biografia lui Lucian Blaga. Îlcunoaşte toată suflarea românească. Aşacă nici banca penultimă din clasă nu areo însemnătate specială, şi de acolo se potridica oameni în viaţă”.Vorbind despre alegerile ce aveauloc anual, în rândul elevilor şagunişti,conform unor rânduieli devenitetradiţionale Coriolan Băran îşi aminteşte„ În toamna anului 1913 la Poiană(Braşov - n.n.) ne-am prezentat înpostura de patroni. Eram seniorii elevilorde gimnaziu. Cei mai mici ne priveau cumult respect, alegându-şi idealul dintrenoi. Natural această alegere era foartesubiectivă şi idolul ales nu corespondaîntotdeauna aşteptărilor. De exempluLucian Blaga, Nicolae Colan, AndreiOţetea, Dumitru D. Roşca, toţi patrudeveniţi profesori universitari, mitropolit,academicieni, nu erau favoriţiitineretului”. (...) A doua funcţie în coetus(conducerea elevilor şagunuşti – n.n.) eracea de cantorloci, dirijorul corului. Aicis-au înfruntat doi candidaţi serioşi:Nicolae Colan, cu vocea plăcută şi cântaexcelent la vioară şi încă cu mâna stângă.Al doilea Titus Olariu, cânta la pian şiavea cea mai frumoasă voce de baritondin tot liceul. Era favoritul maestruluiDima. Sorţii l-au favorizat pe Colan, carea întrunit 25 de voturi din 46.”Peste alte câteva pagini, CoriolanBăran continuă aminitirile salereferitoare la viitorul mitropolit NicolaeColan. „Cel de care m-a legat cea maistrânsă prietenie din primele zile de cândam ajuns la Braşov a fost elevul NicolaeColan. Soarta m-a aşezat cu el în bancă.Aproape cinci ani am stat cot la cotzilnic. După şcoală tot cu el îmipetreceam timpul liber în fel şi chip.Nicolae Colan era aproape cu trei ani maivârstnic ca mine, născut în 1893 încomuna Arpătac (azi Araci), lângă băileVâlcele, judeţul Covasna. Rămas orfande mic copil de ambii părinţi, un unchi allui se îngrijea de el. Trimis la şcoală înurma stăruinţelor depuse de învăţătorulsatului, Culiţă a dus-o la început foartegreu. Plătea doi florini (4 coroane) lunarpentru cortel (gazdă –n.n.), o cameră pecare o împărţea cu încă doi băieţi. Locuiala o bătrână pe strada Prundului, într-ocămăruţă a cărei uşă dădea de-a dreptulîn stradă. Gazda se ocupa şi cuchiromanţia, dădea în cărţi în modprofesional. Era cercetată de o mulţimede clienţi, între alţii de bătrâna Popovici,mama lui Mihai, Andrei, Nicolae, Ştefan,Costi şi mai ştiu eu câţi membrii aidinastiei Popovici. Ştiu că erau 11 lanumăr şi că era familia cea mai bogatădin Braşov. O parte din membrii familieierau trecuţi în Regat. Pe bătrânaPopovici, femeie trecută de 80 de ani,îmbrăcată întotdeauna pompos, în hainede catifea neagră, am întâlnit-o de maimulte ori la gazda lui Colan.48Colan nu avea o alimentaţieraţională şi regulată. Consătenii lui careveneau ziua de marţi şi vineri la târgulsăptămânal din Braşov, îi aduceau de alegurii de la unchiul său, care se reducedoar la mămăligă, câteodată pâine, obucată de slănină şi altă bucată debrânză, cu câteva ouă fierte. Aşa a dus-oCuliţă în primul an. Clasa I a terminat-ocu foarte bine. Fiind copil sărac, cucertificat de pauperitate, acest fapt îidădea dreptul să ceară şi să primeascăprânzul gratuit la „masa studenţilor”(cantina gimnaziului). Ce era „masastudenţilor”? Directorul Virgil Oniţiu,om abil şi de inimă, prin colectă publicăa adunat o sumă considerabilă de bani,din care a înfiinţat cum s-ar zice azi ocantină pentru elevi săraci care obţineaula studii nota generală foarte bine saubine. El făcea apel la români să donezebani pentru felicitările de sărbători,coroanele pentru morţi şi în fine pentrumulte alte cazuri nunţi, botezuri etc. S-aadunat o sumă importantă aşa că s-aputut organiza o cantină unde se dădeaprânzul gratuit la 40 -50 de elevi săraci.Oniţiu îl folosea pe Colan ca secretarpentru afacerile mesei studenţilor. Peatunci nu erau angajaţi funcţionari plătiţipentru orice fleac...În acest fel lucrărilede birou ale mesei studenţilor le făceagratuit Nicolae Colan. Natural aducearegistrele acasă, unde îl mai ajutam şi noidacă era nevoie. Dar nu prea era căcibirocraţia era destul de redusă. Cu oocazie Colan ne-a arătat o scrisoare de amarelui mecenat Vasile Stroescu. Adonat şi dânsul o mare sumă pentru„masa studenţilor” de 12 000 de coroane.Acolo unde sumele erau adunate cu unacoroană până la 10 coroane, cele 12 000de coroane erau o donaţie colosală.Conducerea şcolii a hotărât ca în cadrele„mesei studenţilor” să se constituiefondul Vasile Stroescu. O scrisoare demulţumire l-a încunoştinţat şi pe VasileStroescu despre această măsură.Răspunsul lui Vasile Stroescu a venitprompt. „Am luat la cunoştinţă că aţi pusbanii trimişi de mine la fum. V-am donataceastă sumă ca să daţi elevilor o bucatăde carne şi pâine mare. Dacă se terminăbanii vă trimit o altă sumă”.„ Pe clasa a VIII-a, în postulCrăciunului – îşi aminteşte CoriolanBăran - o întâmplare ieşită din comun neadespărţit din bancă. Colan din pedeapsăa trecut în banca întâi, eu rămânând tot înspate. Ce s-a întâmplat? Gimnaziul eraşcoală confesională, susţinut de bisericaSf. Nicolae. Aşa că elevi frecventau înmod obligatoriu liturghia în fiecareduminecă şi de sărbători, iar în primasăptămână a postului Crăciunului şi aPaştelor ne spovedeam şi ne cuminecam.Aceasta se făcea în ziua de sâmbătă careera apoi zi liberă. În postul Crăciunuluicând eram cu toţii prezenţi în clasăpentru a merge la biserică să ne

cuminecăm i se face rău colegului TitusOlariu, care şi vomitează. Urgentconstată catihetul că miroase a băutură,deci unii elevi au fost la chef în noapteaprecedentă. O anchetă la repezealăconstată că (...) elevul C. Feier a primitde acasă un pachet mare cu „pomanaporcului” şi o damigeană mare de vin.Natural aceasta trebuia consumată, maiales că a doua zi nu erau prelegeri. (...)Cei prezenţi s-au hotărât să recunoască,ştiau ei că nu-i mare crimă şi nu poateavea cunoştinţe funeste. (...) S-au hotărâtsă-l acopere pe Colan care a fost şi elprezent. Şi anume singur Colan erabursier şi o pedeapsă cu scăderea notei lapurtarea morală atrăgea automat dupăsine pierderea bursei.Infractorii au fost invitaţi imediatîn biroul directorului Oniţiu, fiind opriţide la cuminecătură. Directorul în readispoziţie le-a făcut o morală straşnică, adispus reducerea notei la purtarea moralăşi totodată a luat hotărârea de a scrie lapărinţi arătându-le fapta odraslelor. Unuldintre vinovaţi, Virgil Oprean, care eranepotul directorului Oniţiu, avea o fricăextraordinară de tatăl său, avocatul Dr.Nestor Oprean din Sânnicolaul Mare,care era foarte sever cu fiul său camzurbagiu. În teama lui, când a auzit că sescrie la părinţi, a recurs la firul de paisalvator şi a trântit-o că a fost la băuturăşi Colan. Directorul Oniţiu a rămas oclipă înmărmurit, apoi a rostit sever:„netrebnici sunteţi cu toţii, dar tu Virgileeşti pe deasupra şi trădător. La mine înşcoală nu voi adăposti trădători. Tu eştieliminat din şcoală. Du-te fă maturitateaîn altă parte”. Şi Virgil Opreanu eliminatîn clasa a VIII-a la Crăciun din gimnaziulde la Braşov a făcut examenul dematuritate la Chichinda Mare (VelekiKikinda). Colan a pierdut bursa şi a fostaşezat în banca de pedeapsă. Dar avândîn vedere că este orfan şi un elevexcelent şi talentat, profesorii s-auîngrijit să-i găsească mijloace băneşti casă mai reziste 5 luni şi să facă examenulde maturitate cu foarte bine. Dupămaturitate, Colan fiind la vârsta derecrutare şi date fiind zvonurile de uniminent război,s-a înscris la Şcoalasuperioară teologică din Sibiu, de altfelca majoritatea absolvenţilor din acel an,care au căutat să scape de serviciulmilitar şi în acelaşi timp de participareala război. Le-a reuşit. Conform legilor deatunci preoţii şi teologii erau scutiţi deserviciul militar. Natural aceasta sereferea la toate confesiunile monarhiei.Teologii dacă în termen de 4 ani de laabsolvirea academiei teologice nu sehirotoniseau, pierd dreptul la scutire.Colan, după terminarea teologieiîn anul 1917, având 4 ani la dispoziţie, s-a înscris la Universitate la limba română(din Bucureşti – n.n.). După terminareacu frumos succes a facultăţii, fiindvacantă catedra de limba română chiar laAcademia teologică din Sibiu şi-a depusşi dânsul candidatura. MitropolitulNicolae Bălan care i-a fost profesor lateologie şi cunoştea valoarea omului, i-aacordat tot sprijinul şi în curând Colan aajuns profesor la aceeaşi instituţie pecare a terminat-o cu 3-4 ani înainte.(după refugiul în Moldova şi Basarabia şiparticiparea la evenimentelor legate deunirea Basarabiei cu Ţara Mamă – n.n.).Fireşte, om bine pregătit şi capabil,Colan s-a impus în cadrele corpuluiprofesoral. Mitropolitul Bălan a pus ochiipe el şi l-a convins să se călugărească,ceea ce s-a şi făcut. Cariera lui Colan aluat în curând o formă ascendentă,ajungând rectorul academiei şiarhimandrit încă sub vârsta de 48 de ani.(după ce l-a trimis la cursuri teologicepostuniversitare, în Germania – n.n. )Natural a dezvoltat o activitate foarterodnică, redactând cărţi de specialitate. Aînfiinţat o revistă beletristică cu caracterreligios. A colaborat la o serie de altepublicaţii de specialitate, făcându-sefoarte cunoscut în lumea teologică. Înanul 1936, după moartea episcopuluiNicolae Ivan din Cluj, a fost ales cu maremajoritate episcop al Clujului, Vadului şiFeleacului. Repede a dobândit simpatiaatât a clerului cât şi a credincioşilor dinnoua eparhie. A condus cu tact şiînţelepciune episcopia Transilvaniei. Înanul 1938 a fost numit ministru alînvăţământului şi cultelor în guvernulprezidat de Miron Cristea. N-a deţinutdecât câteva luni acest portofoliu.Neiniţiat în treburile politice şiadministrative ale învăţământului, a avuto sarcină grea de înfruntat. (...)După trecerea la cele veşnice apatriarhului Miron Cristea, ne-am aflat înfaţa unei situaţii curioase şi inedite. Nuse afla candidat pentru cel mai înalt postîn ierarhia bisericească. Având în vederecă patriarhul ţării, în ierarhia ţării urmaimediat după primul ministru, trebuia săîntrunească atât asentimentul regelui, câtşi al guvernului. După înlăturarea luiVisarion Puiu, regele n-a mai avutpreferinţă pentru nimeni. Primul ministruArmand Călinescu nu era un cunoscătoral treburilor bisericeşti. Ştiind că eu facparte din Congresul Naţional Bisericescm-a întrebat care este părerea mea. Eum-am pronunţat pentru Nicolae Colanepiscopul Clujului. Cunoşteam binecapacităţile lui Colan, am şezut 5 ani dezile în aceeaşi bancă la şcoală, lagimnaziul lui „Andrei Şaguna” dinBraşov. Foarte inteligent şi talentat, darcam lăsător şi fără ambiţii. Pentru a-l lăsaca succesor, Miron Cristea l-a făcut înanul 1938 în cabinetul său ministru laInstrucţia Publică şi Culte. Colan,neversat în materia administrativă, s-adescurcat destul de greu. Şmecheriibătrâni din minister l-au mirosit larepezeală că nu-i un stăpân cu mânaaspră. De aceea în scurtul timp de câteva49luni, cât a funcţionat ca ministru, nu a datrezultatele scontate. A. Călinescu,cunoscându-l din activitatea lui deministru, nu avea mari păreri despre el.De aceea n-a acceptat propunerea, cupretextul că e prea tânăr. În acea vremeColan avea 46 de ani. Într-adevăr preatânăr pentru a fi Patriarhul ţării.(...)Nu mult după aceea, la 30 august1940, Clujul a căzut în parteaTransilvaniei care a fost alipită Ungariei.Zile grele de calvar au urmat pentruierarhul Nicolae Colan. Insulte, teroare,persecuţia nemaipomenită acredincioşilor. Nu s-a lăsat terorizat, cucalm şi credinţă în Dumnezeu şi în soartaromânilor, a condus cu prestigiu şidemnitate treburile episcopiei. Pentruscrierile publicate, cum şi pentruatitudinea demnă care a avut-o la Cluj,Academia Română, în anul 1943, l-a alesîntre membrii ei. În anul 1957, dupătrecerea Mitropolitului Moisescu la Iaşi,a fost ales mitropolit al românilor dinArdeal şi a fost investit în scaunulmarelui său antecesor mitropolitulAndrei Şaguna. Mai mare satisfacţie nuputea să primească orfanul plecat cudesagii în spinare în anul 1906 să seînscrie în clasa I de la Gimnaziul Şagunadin Braşov. Enervările şi persecuţiileîndurate sub dictatura ungurească i-ausăpat sănătatea acestui om robust şirezistent. A făcut o hemoragie cerebrală,care s-a ameliorat mult, ca apoi cu oocaziune când se afla la mănăstireaSâmbăta de Jos, să-şi factureze piciorulla femur. Au urmat ani grei de suferinţăpentru bietul Colan. L-am vizitat în maimulte rânduri. În anul 1966 mi-a scris oscrisoare înduioşătoare, rugându-mă să-lvizitez necondiţionat împreună cu soţia şisă stau cu dânsul timp mai îndelungat.M-am supus invitării şi am stat la el osăptămână întreagă împreună cu soţia.Am găsit o ruină de om care îţi făceamilă. Dar fericirea lui că putem fiîmpreună câteva zile a şters toateimpresiile negative. În anul următor şi-adat obştescul sfârşit. A fost adus şi aşezatla Răşinari să odihnească lângă marelearhiereu Şaguna.”Scrise la o mare distanţă, detimpul efectiv când au avut loc celerelatate, paginile memorialistice ale luiCoriolan Băran, conţin unele dateinedite, mai ales pentru perioada studiilordin Braşov şi despre anii grei aibătrâneţii ierarhului ardelean. Acesteinformaţii, coroborate cu cele dindocumentele oficiale publicate înarticolele, studiile şi volumele dedicatemitropolitului Nicolae Colan, întregescportretul moral al acestuia şi loculprestigios ocupat în galeriapersonalităţilor de seamă a NeamuluiRomânesc.DR. IOAN LĂCĂTUŞU

(I)Această lucrare vrea să fie înţeleasăca o contribuţie modestă la istoria şcoliigermane din Reghin, oraşul transilvancare a fost mereu lăcaş de cultură sieducaţie nu numai pentru copiii de etniegermană, ci şi pentru copiii români,maghiari şi evrei. Să fie totodată şi oaducere aminte a unor date istorice şifenomene date uitării, mai puţincunoscute sau greşit interpretate, darimperios necesare pentru înţelegereamersului istoric al acestui spaţiumultietnic. De-a lungul veacurilor au trăitaici patru etnii una lângă alta, au acţionatde multe ori împreună. Din păcate, nutrebuie trecută cu vedere persistenţaintereselor divergente care au dus latensiuni latente şi conflicte deschise,uneori chiar dramatice. Este datoriatuturor celor care se ocupă de problemeleistorice să analizeze şi să relateze precis,fără subiectivism, aceste evenimente.Procedeele de generalizare şi omisiunesunt metode care duc la o receptaregreşită, la falsificarea adevărului istoric.Este un fapt îmbucurător că, în ultimii ani,au apărut lucrări care au abandonat, înmare măsură, poziţiile naţionalismuluicomunist. Aceste abordări se potconsidera paşi spre Europa Unită - unită şiîn diversitatea ei culturală.Pentru a intra în tema propriu-zisă,este necesar să facem un scurt excursprivind colonizarea Transilvaniei cucolonişti germani, colonizare care a dus lao schimbare radicală a înfăţişării acestormeleaguri. În secolul al XII-lea, regiimaghiari aduc colonişti germani (adretirendam coronam - pentru apărareacoroanei) pentru a-şi consolida stăpânireanoilor teritorii cucerite în Transilvania.Teritoriul colonizat cuprinde o fâşie cemerge de la Orăştie până la Baraolt, culimita nordică în zona Târnavelor, la fel înŢara Bârsei, în zona Bistriţei şi aReghinului (Reener Länchen - ŢărişoaraReghinului), aşa numitul "pământcrăiesc". Noilor veniţi le-au fost acordateo serie de privilegii, ei fiind cetăţeniliberi, cu autonomie teritorialadministrativă,jurisdicţională şibisericească, fiind răspunzători numai înfaţa regelui. În schimb, aveau datoria de aapăra graniţele, iar în exterior de aparticipa la războaiele regeşti cu unanumit număr de războinici. Mai erauobligaţi să achite o anumită sumă învisteria regală. Coloniştii germani numiţi"saxones" (saşi, deşi foarte puţini veneaudin landul Saxonia, era o denumire latinăfolosită în general în Evul mediu pentrugermani) şi-au apărat cu dârzenie şiîndârjire, de-a lungul secolelor, acesteprivilegii, fapt care a dus la o înflorireeconomică şi culturală deosebită a satelorşi oraşelor lor. Au făcut totul - uneori cumari sacrificii - pentru păstrarea identităţiilor etnice şi a structurilor democratice alecomunităţii. În ţinutul Reghinului, dinmotive încă neelucidate, coloniştii îşipierd unele privilegii - nu şi în ReghinulSăsesc. Va trece timp îndelungat, cu multe"bătălii", până se pot înrola iarăşi completîn "Universitas Saxonum"(UniversitateaNaţiunii Săseşti – termenul de universitatetrebuie înţeles ca totalitate).O instituţie cu un rol deosebit înpăstrarea identităţii şi culturii germane dinTransilvania a fost şi a rămas biserica. Eraun loc dedicat nu numai pentru înălţareasufletelor, transformat în biserică-cetate,ci şi pentru apărarea vieţii credincioşilor.Biserica era totodată centrul cultural şieducativ al comunităţii săseşti. Deremarcat este faptul alegerii libere apreotului de către comunitate, chiar şiînaintea reformei lui Luther, când saşiierau catolici, fapt poate unic în bisericacatolică, fapt neobişnuit având în vederestructura ei hegemonică. În arhiveleoraşului Bistriţa se află un documentoriginal, publicat la München în 1877,care se referă la o discordie întreValentinus Pellifex şi Iacobus Literatus.Primul este reprezentat de rectorul şcolii,Petrus (Petrus, Magister, Rectorscholarum), toţi cei menţionaţi fiindcetăţeni din Reghinul Săsesc. Documentuleste datat pe 1 ianuarie 1460.Aceşti cetăţeni reghineni apar în fataConsiliului oraşului Bistriţa deoareceacolo era atunci instanţa superioară deapel.Vechimea acestei şcoli se poate data50cu mult înainte, ţinând cont că în Bistriţaprima şcoală este amintită în anul 1388.Chiar şi la Teaca se găseşte în anul 1402un "teca scholarium rector".În anul 1 4 8 3 este amintit cafuncţionând la Reghin rectorul MatthiasWallasch, originar din oraşul Bartfeld, unoraş german prosper în acele timpuri, aflatîn nord-estul Slovaciei (azi Bardejov).Această datare a fost sărbătorită în anul1983 cu manifestări festive. Iniţiatorul şipromotorul acestei festivităţi jubiliare afost Szabo Mihaly, care, în anii 70-80 aisecolului trecut, era ideolog alorganizaţiei de bază a PartiduluiComunist din Reghin. Rămâne un lucrucurios faptul că deşi se ştia de magisterPetrus, s-a confundat anul primeiconsemnări a unei şcoli reghinene.Clădirea şcolii a fost de fapt un turnputernic, care se afla în partea sud-estică azidului de apărare, situat aproximativ pearealul clădirii de pe actuala stradaCălăraşilor. Acest turn avea un etaj cudouă camere, plafonul etajului fiindsusţinut de un pilon puternic. Aici copiii,băieţi şi fete, vor învăţa scrisul, cititul şisocotitul până la construirea noii şcoli debăieţi situată în partea nord-estică azidului de apărare. Fetele au primit o altăşcoală, în strada Entengasse, actualastradă a Toamnei. „Turnul-şcoală" a fostvândut ulterior unor familii care l-aufolosit pentru depozitarea cerealelor şi aslăninii. În subsol erau depozitatebutoaiele cu vin, turnul devenind un fel decramă, după cum remarcă istoriculHelmut Czoppelt.Ceremoniile religioase se ţineau,până la reforma lui Luther şi Calvin, înlimba latină. Limba latină era totodată şilimba cultă de circulaţie în Evul mediu.Se latinizau chiar şi numele (Olah -Olahus, Honter - Honterus, Peter -Petrus). Bisericile erau interesate deînsuşirea acestei limbi (cu rezultate demulte ori nu chiar satisfăcătoare), fiindutilă corului bisericesc de băieţi(Chorknaben), un element indispensabilîn ritualurile bisericeşti. Fetele nu aveauacces la aceste coruri. Aceste şcoli, aşa-zislatine, le găsim în toate ţările din vestulEuropei. Limba de comunicare-predareera limba ţării respective, în cazul"pământului crăiesc", limba germană şidialectul săsesc, după cum subliniacercetătorul Michael Kroner. La Reghins-au purtat discuţii aprinse pentru arenunţa la însuşirea acestei limbi, cuargumentul că pentru munca la câmp şipracticarea unui meşteşug n-ar finecesară. S-a propus şi ca pentru cei carevoiau să urmeze şcoli superioare să seorganizeze un învăţământ particular.Această iniţiativă însă nu s-a impus, astfelcă vom găsi un mare număr de studenţireghineni înscrişi la universităţile dinEuropa de vest, fapt ce dovedeşte calitateaacestui învăţământ local. Cert este că, laînceputul secolului al XVI-lea, în aproape

fiecare comună săsească funcţiona oşcoala sătească, iar oraşele aveau şcolicetăţeneşti (Bürgerschulen), transformate,în mare parte, după reforma lui JohannesHonterus, în gimnazii umaniste, şcoliîntreţinute de comunitatea respectivă. Nue de mirare că în anul 1722 - printreprimii din lume - saşii introducînvăţământul obligatoriu. Finanţareaşcolilor se făcea din veniturile bisericii,din impozite şi taxe şcolare. Copiii săracierau scutiti de taxe. Celor foarte dotaţidar săraci li se ofereau burse pentru studiisuperioare, pentru a nu se pierde acestcapital intelectual pentru comunitate.Salarizarea dascălilor era mică, fapt care adus la nenumărate plângeri. Marelecărturar umanist Johannes Honterus(1498-1549) n-a reformat numai biserica, ci areformat şi învăţământul german dinTransilvania. A înfiinţat o tipografie laBraşov, unde a tipărit, pe lângă cărţireligioase şi ştiinţifice, manuale şcolare.După ultimele cercetări se presupune cădiaconul Coresi ar fi folosit tipografia luiHonterus pentru tipărirea cărţilor sale.Honterus vizitează şi Reghinul Săsesc,unde are discuţii constructive cucomunitatea săsească în vedereareformării bisericii. Se poate presupune căa vizitat şi şcoala din turn. Saşii reghinenivor adopta reforma luterană, în moddemocratic, prin vot unanim, în anul1551. Biserica devineevanghelică . Saşii se voridentifica întrutotul cu această biserică, eava deveni pentru ei biserica naţională.Trecerea unor comunităţi săseşti (cum arfi cele de la Cluj, Dej, Lona Săsească,Feneşu Săsesc) la calvinism a dus, petermen lung la introducerea limbii de cultmaghiare şi la asimilarea comunităţiirespective. În anul 1619 apare unregulament şcolar scris în limba latină,structurat în trei capitole: primul capitolse ocupa de şcoală, al doilea de biserică,iar în al treilea sunt enumeraţi preoţii.După această dată nu se mai găsescdocumente privind şcoala până în secolulal XVIII-lea, ca urmare a dezastrului din1848 când arhivele au ars. Vechea şcoalădin turn devine neîncăpătoare din cauzacreşterii populaţiei şi prin frecventareaacestei şcoli de un număr tot mai mare decopii români şi maghiari. Dacă satele şioraşele săseşti erau “locuri incluse”, adicăcetăţenilor de altă etnie le era interzisăcumpărarea de pământ şi stabilirea loracolo precum şi accesul în bresle. Înschimb, şcolile lor erau deschise tuturor.Într-o lucrare dedicată istoriei MureşuluiSuperior, istoricul Vasile Netea descrieşiretlicul cu care comercianţii aromâni,veniţi din Macedonia, au dobândit,împreună cu românii în frunte cu PetruMaior, un teren viran în Reghinul Săsesc,unde a fost clădită, pe urmă, o bisericăromano-catolică de piatră. Şcolilegermane au fost frecventate de copiiiromâni şi maghiari, în lipsa şcolilorproprii sau pentru calitatea deosebită aînvăţământului acestora. E edificator căînvăţătorul de la şcoala româneascăGheorghe Maior îşi trimite fiul, peAugustin, la grădiniţa germană şi apoi laşcoala germană. De aceea, nu e oexagerare să se spună că şcolile săseşti auavut o contribuţie deosebită în formareaelitei altor etnii, îndeosebi a celeiromâneşti.Împăratul Iosif al II-lea (1780-1790),prin reformele sale, sub presiunea bisericiicatolice, a suspendat, pentru scurt timp,autonomia "pământului crăiesc". Dupărevoluţia din 1848, saşii acceptă stabilireaaltor etnii în satele şi oraşele lor. În anul1778 se construieşte în partea de nord-est,lângă casă parohială, noua şcoală de băieţicu trei clase. Clădirea, cu unelemodificări, a rezistat până în zilelenoastre. Pe frontonul construcţiei s-aaplicat o placă cu următorul cronisticon:"SCoLa MVsis RegenlensIbVs DenVoeXstrVCta P/astore/ D/omino/ PauloBognero O/ppidi/ P/rivilegiati/ ConsuleD/omîno/ M/ichaele/ Loesch, AedilibusSamuele Croner et Zacharia Schuler".Descifrarea cronisticonului redaMDCCLXVVVIII = 1778. Un cronisticonsau o cronogramă este o frază undeliterele, care sunt şi cifre romane, suntscoase în evidenţă prin scriere cu iniţiale,ce înşirate redau anul respectiv. Şiaceastă şcoală devine destul de repedeneîncăpătoare. De aceea, se va construi înanul 1822 o nouă şcoală în nord-vestulzidului de apărare, lângă Clădireaprimăriei vechi; primăria fiind construităîn 1803. Aceasta este şcoala de băieţi depatru clase. În anul 1835 s-a anexat o acincea clasă. Pe frontispiciul noii şcoli seafla o placa din piatră cu inscripţia:SCHOLA MUSIS REGENIENSIBUSSĂCRA PAROCHO CZIRNERCONSULEQUE HELVIG QUINTAAUGUSTI ESTRUCTA. Ceea ceînseamnă, aproximativ: “Şcoala dedicatăştiinţelor din Reghin, construită la 5august sub parohul Czisner, primarulHelvig”.În 1829 se înfiinţează o a doua clasăde fete. În lipsă de spaţiu, şcoala trebuiesă funcţioneze într-o casă particulară, osituaţie nesatisfăcătoare. Prin contribuţiilecetăţenilor germani se cumpără un terenîn sudul zidului de apărare. În anul 1832,şcoala, cu două clase şi cu locuinţadascălului, construită de meşterul Fr.Conrad, a fost dată în folosinţă. Clădirea arezistat, cu modificările din anul 1862,până în zilele noastre. Este clădirea de pestrada Călăraşilor, azi devenită secţiagermană a actualului gimnaziu de stat"Augustin Maior".Cum era organizată şi ce se preda înşcoala de băieţi aflăm din protocolulvizitei speciale episcopale din anul 1840,respectiv 1847. Şcoala avea două secţiielementare:o clasă latină şi două clasecetăţeneşti (Bürgerklassen). În prima51clasă elementară se învăţa alfabetul,primele elemente de religie, cunoaştereacifrelor, adunarea şi tabla înmulţirii prinrepetare. În a doua clasă elementară sefăceau exerciţii de citire cu litere germane(altdeutsch, se mai numesc şi literegotice) şi litere latine. Era obiectul debază în această clasă. Se mai studiază celepatru operaţiuni ale matematicii şi seînvăţa pe de rost catehismul lui Luther. Înclasa superioară se preda limba latină (deaici şi denumirea de clasă "latină"),religia, ştiinţele naturii, geografia,matematica şi gramatica limbii germane,compunerea în limba germană şi exerciţiide socotit mintal.În 1839 se înfiinţează o acincea clasă, aşa numita "clasăungurească" cu dascălul Thellmann. Sesimţea nevoia ca elevii să cunoascăaceastă limbă, care devenea tot maiimportantă. Se cerea scrisul şi cititul înlimba maghiară, precum traducerea dingermană în maghiară şi invers.În cursul revoluţiei, în noiembrie1848, Reghinul Săsesc este jefuit şiincendiat de armata revoluţionară. Pelângă multe case a ars şi şcoala de băieţiconstruită în 1822, precum şi primăria. Aufost distruse arhivele acestora, cudocumente de nepreţuit, care lasă un maregol în istoriografia oraşului şi zoneireghinene. Aceste două clădiri n-au maiputut fi refăcute şi au fost ulteriorînlăturate.După acest dezastru, populaţia seînghesuia în casele rămase oarecumintacte şi în bordeiele săpate în pământ.Trebuiau luate măsuri urgente pentruşcolarizarea copiilor. După multe strădaniis-au găsit unele încăperi, dar împrăştiateîn tot oraşul. Câteva luni şcoala afuncţionat în trei încăperi din "Ballhaus",unde a fost instalată şi primăria. Dupăîntoarcerea, pentru scurt timp, arevoluţionarilor în 1849, elevii au trebuitsă părăsească încăperile. Pentru a şcolicopiii, au fost amenajate, în modprovizoriu, trei încăperi în ruineleprimăriei. Două clase au fost instalate învechea şcoală de băieţi, care între timp aservit ca locuinţă pentru cadrele didactice.Rectorul Josef Wilhelm Bogner părăseşteşcoala, în locul lui fiind ales, înseptembrie 1849, Stephan Roth, originardin Petelea. Era evident că din propriileputeri comunitatea săsească şi bisericaevanghelică - şi ea foarte afectată - nuputeau construi o nouă şcoală. Au început,ani de-a rândul, demersuri pe lângăautorităţi pentru acordarea de ajutor, dareforturile au rămas fără succes. Atunci, caîn multe alte situaţii dificile, în adunareacomunei evangelice din 27 iulie 1861, s-ahotărât ridicarea, din resurse proprii, aunei şcoli de tip superior şi anume oşcoală reală (Realschule).În acest scop seprelungeşte clădirea şcolii de fete spre sudşi se adaugă un nou etaj.HANS GANESCH

Biblioteca Babel(Luxemburg)Colette Mart s-a născut în 1955, înLuxemburg. A urmat cursuri de jurnalismşi comunicare la Universitatea Liberă dinBruxelles, continuând să se perfecţionezela Institutul de Studii Europene. A lucratmai întâi la Bruxelles, apoi la Heidelberg,ca jurnalist independent. Din 1984lucrează în Luxemburg. Scriitoarepolivalentă, poeta este o prezenţădinamică şi în domeniul administraţiei şial politicii. Autoare a cinci cărti denuvele, poezii, eseuri. Poezia ei,profundă, fără artificii retorice, aliazăsimplitatea cu generoasa rostire a unoradevăruri umane ignorate în epocanoastră.Colette Mart este preşedinte al AsociaţieiPoeţilor din Luxemburg, reprezentându-şipatria la diferite festivaluri literareeuropene, printre care şi la Curtea deArgeş, în 2010.Braţele taleSă simţi deodatăîn mijlocul luminii alberâsete zgomoteşi tăcerea tasă simţila mijlocul unei vieţisuferinţa gravândpe chipul meuanii săpândîn pielea mealăsându-se greipe gura mea surâzătoaresă simţiîn mijlocul amintirilorscurte îmbrăţişărişi-amprenta lordulce şi crudăvorbind de o dorinţă îndepărtatăîncercuindu-ţi trupul şi viselesă simţideodatăbraţeleîncercuindu-ţi mijloculbraţele taledeschizândo grădinăde culoarea nopţiivisatei tandreţimă fac ochii să-nchidîn speranţade a-ţi vedea mai bine chipulde-aţi auzi mai binetăcereaca să păstrezla nesfârşitaceastă amintire.O rază de lună(mamei mele)Va rămâne din tineo rază de lunăancorată în povestea noastrăpână la acest ultim gândînainte de a te reîntâlniservind ca o pânză de fundalprivirii noastre spre lumeşi modului nostru de-a evocaaceastă lume copiilor noştri.Va rămâne din tineo rază de lunăce supravieţuieştepână în ultima clipălumină noaptea micilor tăi copiişi a lor cuvinte amintirece te vor face să rămâiprintre noimultă vreme încă, după tine.iubiţilor meiiubiţilor meice mi-au deschisguracu limba lorsub cerul greual unei veriiubiţilor meice au făcut să-mi respirepieleasub căuşul mâinii lorcare mi-au iubit părulcu degetele lorcare mi-au ridicat52sâniicu dorinţa loriubiţilor meice m-au sfâşiatcu sângeleşi cu sămânţa lorce m-au lăsat să mă vindecşi m-au făcut să mă alăturprimei femeiiubiţilor meice mi-au acoperittrupulcu răsuflarea lorce m-au trezitîn bucuriece m-au făcut să adorjocurilecopiilor fără vârstăiubiţilor meice m-au surprinscu ritmuldragosteice m-au atinscu dorinţa loriubiţilor meice m-au făcutbeatăde toţi bărbaţii pământuluiiubiţilor meide o privirede o mângâierede o îmbrăţişareaceste câteva cuvinte de dragostePloaie de gheaţăîn suburbiileoraşuluiapaeste prea receca să-ţi spelitrupuldupă dragosteaş doriîntr-o clipăsă simt pe faţăo ploaie de gheaţăca să-i găsescpe cei pe care i-am iubitsă le atingpieleacu degeteleîntr-o sudoare rece.Traducere şi prezentare deION CRISTOFOR

„Dumnezeu m-a ajutat să vinAcasă” (I)- De unde vine în lumea aceatazbuciumată profesoara TatianaDoibani?- Ca şi majoritatea chişinăuenilor- din sat, la concret din Taraclia.Acolo m-am născut, am copilărit şiam prins aripi de zbor. Dar nu înTaraclia găgăuzilor, ci a Căuşenilor.Mă trag din două familii get-begetbasarabene: Neculcea, după tată şi Silistrari,după mamă. Am în rădăcinilemele bunei cu multă credinţă şi înţelepciune,rugători în faţa Domnului şipărinţi care au trecut prin aceastăviaţă cu multă dragoste de muncă şide pământ, cu multă demnitate sispirit deosebit de dăruire.- Când L-aţi primit pe Dumnezeuîn suflet? Îmi spuneaţi într-o convorbireprealabilă că mama dumneavoastrăa fost şi ea profesoară,dar în perioada sovietică cadreledidactice erau obligate să spună că„religia este opium pentru popor”,după fraza lui Lenin.- Pe Dumnezeu L-au primitstrămoşii mei, eu din păcate sunt ceacare L-am pierdut pentru o bună partea vieţii mele. Nu pot să judec penimeni, fiecare a luptat cum a putut.Părinţii mei, cu toate că nu mi-au dato educaţie vădit creştină, nu L-aunegat niciodată pe Dumnezeu şi aurespectat cel puţin tradiţiile creştine,chiar dacă mai mult pe ascuns, daraşa au fost timpurile. Într-adevăr,învăţătorii erau obligaţi să facă lecţiide ateism nu numai în şcoală, dar şiîn societate. Şi dacă în clasă erainumai tu cu elevii şi puteai cel puţinsă nu vorbeşti împotriva luiDumnezeu, pe hârtie însă trebuia sădemonstrezi aşa numita „activitate deiluminare a maselor”. Tatăl meu, careera sef de brigadă în kolhoz, semna lasfârşitul lunii confirmări fictive depredare a lecţiilor de ateism nu numaipentru mama, dar şi pentru toateprietenele ei. Aceste lecţii figuraudoar pe hârtie, în realitate puţini eraucei care se încumetau să citească însat astfel de lecţii Procedura desemnare avea loc chiar la noi acasă şidestul de deschis, pentru că eram lacurent şi noi, copiii. Cred că aşaproceda nu numei tata, dar poate şipreşedintele kolhozului, că şi acelaavea soţie profesoară. Domnul stie dece se făcea acest fals, cred că maipuţin din convingere şi mai multdintr-o frică firească de a nu fiîmpotriva Lui Dumnezeu. Astăzi îmiamintesc cu mulţămire că mama mean-a susţinut lecţii de ateism în faţasătenilor. Eu cred că era o supunereformală din partea societăţii, pentrucă oamenii în sufletul lor nu erau atei,ci păstrau credinţa strămoşească.Dacă profesorii şi-ar fi îndeplinitîntocmai obligaţiile pe care leimpunea statul sovietic în acest sens,atunci Doamne fereşte ce putea fi! Nepierdeam cu toţii, pierdeam însuşifiinţa noastră. Cât despre revenireamea la credinţă, aceasta s-a făcutatunci când am conştientizat cât derătăcită sunt duhovniceşte şi mi-amdorit să fiu cu Dumnezeu. În ciudafaptului că am crescut într-un sistemateist, totuşi am avut fericirea să mătrag dintr-o familie în care a existat otemelie solidă a credinţei. Buneii meipe linia tatălui: Toader şi AxeniaNeculcea, erau oameni foartecredincioşi. Bunelul conducea stranala Biserica Sfinţii Arhangheli Mihailşi Gavriil din sat şi citea Psaltireapentru nevoile sătenilor. De aceea demulte ori cât am fost copilă, în specialpână la şcoală, petreceam duminicileîn strană, ascunsă după steaguri, ca sănu mă vadă nimeni şi să nu-i facemprobleme mamei la şcoală. Rupereamea de biserică s-a făcut prin clasa aIV-a, când s-a pus serios problema:sau copii la biserică, sau mama lascoală. La una din slujbeleduminicale eu cu fratele n-am rezistatlimitele stranei şi ne-am permis să nefacem văzuţi prin biserică, unde maierau şi alţi copii, dar nu aiînvăţătorilor. A doua zi la şcoală amfost supuse unei adevărate maltratări:mi s-a scos cravata de pioner şi euîmpreună cu prietena mea, care fuseseşi ea la biserică, am fost mustrate înfaţa clasei şi excluse de la lecţiipentru acea zi. Mama a fost chematăla direcţie raională de învăţământ53pentru a da explicaţii, iar tata, înmână cu puşca de vânătoare, a ieşit săne apere demnitatea călcată înpicioare de dirigintele meu ateist, celcare a pornit scandalul. Totul s-aterminat cu bine, datorită loialităţiidirectorului şcolii şi talentuluidiplomatic pe care-l avea mama, careştia să potoale orice scandal.Dirigintele meu din fericire a hotărîtsă plece, poate nefiind mulţumitdefelul cum s-a rezolvat cazul nostru, arfi vrut s-o vadă pe mama în afaraşcolii. Familia, însă a hotărît ca noisă fim îndepărtaţi de biserică şi astfelsă se liniştească spiritele ajitateîmpotriva mamei la şcoală şi să fiemai puţine ispite pentru tata, care eraun om destul de direct şi uneoriimprevizibil, în special dacă era vorbade demnitate. Nu a fost greu derealizat îndepărtarea noastră debiserică, pentru că întreg sistemulsocial era orientat la ateism şi buneiinoştri, unicii care se luptau pentru apăstra credinţa în noi până la urmă aufost nevoiţi să accepte ca noi să numai mergeam cu ei la biserică, decâtpână la poartă, pentru că pe bunica odureau picioarele şi trebuia cineva s-osusţină la mers. Bunelul fiind ladatorie n-o putea însoţi, de regulăacest lucru îl făceam eu. Pormeandimineaţa foarte devreme de acasă casă ajungem la timp şi trebuia să aşteptla sfârşitul slujbei la poarta bisericiica s-o conduc pe bunica Axeniaînapoi spre casă. Despre Dumnezeu,în casa bunelului se vorbea mult, ca şimai înainte, era tema care stătea încapul mesei, dar fără de Biserică,ruptura în noi a fost inevitabilă.Treptat m-am depărtat de la celeduhovniceşti la vârsta când încă n-amizbutit să conştientizez credinţa şi sămiformez un sistem de trăireduhovnicească. Sistemul în care m-am măcerat ulterior mi-a injectatconcepţii şi trăiri cu totul diferite decele fireşti pe care le aveam geneticsădite în mine, care care aveau catemelie valorile credinţei neamuluistrămoşilor mei. Îmi aduceam amintede Dumnezeu doar atunci când îmiera foarte greu. Fără Dumnezeu viaţaeste plină de probleme, şi eu, ca şimulţi alţii, le-am avut destule. Însă defiecare dată cănd mă împiedicam depietrele vieţii în memoria mea răsăreaîndemnul bunelului de a mă ruga:Doamne Iisuse Hristoase, Fiul LuiDumnzeu, miluieşte-mă pe minepăcătoasa! Şi Lui Dumnezeu i s-a

făcut milă de mine şi a binevoit să măîntoarcă la El. Întoarcerea însă nuţine doar de noi. Dacă era doar de lamine, rămâneam în întuneric şi măpierdeam cu totul în păcat şinecunoaştere. De la noi ce cere doaruna: dorinţa de a reveni. Anume peaceasta am avut-o plantată în sufletdin copilărie de dragii mei bunei,pentru că însăşi revenirea nu estedoar pe puterea omului. Omul nupoate face acest lucru fără voia şiajutorul Lui Dumnezeu. Îi mulţumescDomnului că a căutat la mine cutoată nevrednicia mea. Eram foarteconştientă de lucrarea care a făcut-oDumnezeu cu mine la întoarcereamea şi mi-am deschis sufletul fărărezervă înaintea Lui. Poate de aceeaam şi primit atât de profund cuvântulcel de mântuire al Lui Dumnezeu. Înciuda păcătoşeniei mele, mi s-a datcalea de întoarcere prin poeziaduhovniceacă. A fost un covor pecare mi L-a aşternut Dumnezeu casă păşesc spre El, o podea, ca să numă prăbuşesc în infernul pe care l-amconstruit sub picioarele mele prinnecredinţa mea. Asta este CruceaDomnului, Dragostea Domului,Lumina, care se revarsă peste toatălumea fără deosebire, Inima careaşteaptă şi primeşte pe tot omul. Nueste de loc uşor, dar El te duce de laînceput în braţe, aşa cum îşi ducemama pruncul, apoi te ia de mână casă nu cazi. În special atunci când vineînţelegerea cine eşti tu şi cine esteDuumnezeu, când te vezi praf aleternităţii, dar vrei să devii fiu al LuiDumnezeu. Mare ajutor am primitcând am cercetat vieţile sfinţilor, şi înspecial viaţa Sfântului Siluan Atonitul– Sfântul Iubirii. Cred că există încămultă lume care are rezerve în ceea cepriveşte întoarcerea la Dumnezeu,anume din frica de a se conştientizapraf al eternităţii. Duşmanul principalal zilelor noaste este orgoliul, cares-a ciubărit chiar în miezul, în esenţanoastră, dar creştinii adevăraţi auacest curaj de a păşi în cunoaştereapropriei persoane... şi Dumnezeu lecompensează golul în identitatea lorcu Iubirea Lui nemărginită.- Aţi peregrinat împreună cusoţul militar ani buni prin fostaUniune Sovietică. Deşi se consideracă ofiţerii sunt o categoriefavorizată din punct de vederematerial, aţi fost nevoită să predaţiistoria Uniunii Sovietice pentru avă întregi bugetul de familie îndiverse cătune înfundate din Rusia,neştiind istoria adevărată aneamului nostru, fiind interzisadevărul să iasă la lumină în aceaperioadă de teroare comunistă.- Nu toate categoriile de militari aufost asigurate bine din punct devedere material, depindea în maremasură unde se satisfăcea serviciulmilitar: daca în ţară, în mod cinstitmare avere nu faceai. Era o istorie petoată Uniunea Sovietică, falsificată şiateizată, şi asta, din păcate, ampredat-o timp de vreo 10 ani, cât amlocuit in Ucraina. Când însă ne-autransferat la Orientul Depărtat, acolocâţiva ani n-am lucrat în şcoală. Amrevenit la pedagogie după 1992, dejaîn Moldova şi în noul context istoric.- Când aţi simţit că trebuie săveniţi Acasă, deşi casa propriu zis,nu vă aştepta?- Stiam în fiece clipă că ne vomîntoarce Acasă, în Moldova. La zecemii de kilometri, în regiuneaHabarovsc, această finalitate a vieţii adevenit foarte clară, dar şi foartedurută, pentru că nu numai noi nedoream acest lucru, ci şi mulţime deofiţieri ruşi, şi alţii de tot soiul,Moldova considerându-se un locprivelegiat pentru pensionarii militari.De aceea perioada războiului dinTransnistria a fost cel mai prielnicmoment ca să ne putem întoarce şinoi acasă, când Moldova nu mai eraatât de râvnită pentru străini, ea arămas să fie doar a noastră.- Ce momente revelatoare v-adeterminat să scrieţi poezii sacre,dedicate lui Dumnezeu şilocaşurilor sfinte?- Atunci când mă doborâse de totdorul de Acasă, după 1988. Eram înOrientul Depărtat când m-am văzutatât de departe şi atât de rătăcită, încâtmi se părea lumea din jurul meu cutotul străină, şi L-am rugat peDumnezeu să mă ajute să revenimAcasă în Moldova şi El mi-a dat multmai mult decât am cerut.- Cât de des faceţi pelerinaje lamănăstiri şi cine vă însoţeşte?- Mergem la mănăstiri atât de despe cât sunt posibilităţi. Merg singură,merg cu prietenii sau cu elevii, dar celmai mult prefer să merg cu familia, şiîn special cu soţul Nicolae. Drept cămi-aşi dori să merg mult mai des, îmiplace atmosfera de la mănăstiri. Parcănu fac nimic deosebit, dar după cevizitez o mănăstire mă simt împlinită.54- Ce părere aveţi despre predareareligiei în şcoală? MinisterulEducaţiei hotărâse să introducă dela 1 septembrie curent religia doarfacultativ, am auzit că a fost prelungitterminul de la 1 octombrie.- Am o părere foarte clară cuprivire la importanţa religiei caobiect de studiu în şcoală. Aş vrea careligia creştină ortodoxă să fie unobiect cu nimic mai prejos decâtmatematica, limba sau istoria.Copilul are dreptul să cunoască şiacest domeniu al experienţei umane,cu atât mai mult, că este o moştenirepozitivă, valorică. Considerinstruirea şi educaţia religioasă unmodul important în opera de formarea personalităţii umane. Omul nupoate exista fără credinţă. Seconştientizează sau nu acest fapt,credinţa rămâne a fi nu numai parteaintegrantă a umanităţii, ci şimodalitatea de bază prin care seasigură legătura lui cu esenţaprimordială - cu Dumnezeu. Aşacum personalitatea umană presupune,pe lângă multiplele facultăţiale inteligenţei şi cea a credinţei,lipsa instruirii şi educaţiei pentrucredinţă favorizează apariţia unuisector profan în sistemul de inteligenţăumană şi persoana poate deviaspre forme vulgare ale credinţei,fenomen pe care il avem în civilizaţiacontemporană. Am în vedere neopăgânismul,ceea ce duce la degenerareacredinţei în om şi pier-derealegăturii lui cu Dumnezeu, cu eternitatea.Fără această legătură omulriscă să piardă calitatea sa de om.Cât priveşte problema purpedagogică, adică concepţia,curricula, literatura didactică,cadrele - este o problemă de naturăinvestiţională. Dacă societateainclusiv Statul, inclusiv Biserică cainstituţie religioasă, ar conştientizareal importanţa educaţiei religioaseşi ar înţelege că este vorba de viaţaveşnică a omenirii şi a fiecărui omîn parte, valoare cu care nu se poatecompara nimic din ceea ce putemvedea în această lume, ar da toatecomorile acestei lumi trecătoarepentru fortificarea credinţei în om,aşa cum le dă, de fapt, pentru lucruripe care le consideră importante.Lumea de azi nu consideră credinţavaloarea cea mai importantă,valoarea salvatoare a vieţii – asta-iproblema principală.RAIA ROGAC

Sunt apropieri ce seconstrâng atât de bineSunt apropieri ce se constrâng atâtde binecă între cei ce nu se mai ating în patapare falezăşi ei de fapt se despart de la alge.Cineva se ştie desigur că a mototolitziaretoată noaptea pe un teritoriu pătratdintre glicemie şi groapă, evidentcă pescarii de pe mal au violat stufulcu osârdie până l-au făcut nai orgăsă vină făpturile divine ale mării săzicănu vă mai frecaţi pantofii de trotuare,produceţi dragoste şi în patriile crimeinisipul are bule de benzi desenate cezicalbul acesta va ninge cândva dariarăşi l-am compromis şi am murdăritzăpadaînainte să cadă. E în zadar orice crimăacum.CorpulCorpul femeiimirosea a grevă,înconjura un gol de parcăspăla locul pentru o minunecum se întâmplă deseoriînainte de oricareînnebunire organizată.Corpul femeiimirosea a păruialăde lepre care s-apuceo singură carne şiîntre ele încăpea fixun cântec îngropat în mimă.Corpul femeiimirosea a toate corpurilefemeilor când ea şi-aieşit din fire şi atuncis-au desfiinţat graniţeleastfel încât singurelepermise au fost celedintre oameni şi cartofi,să se ştie ce ede poftit şi ce e de mâncat.Irina, o veche contradicţieIrina, eşti muzeul satului pentru căeşti strâmtă,acolo totdeauna lui dumnezeubisericile i-au rămas micişi îşi încalţă cu ele fraţii copii,măcar ei pe rând să poată merge laşcoală,el preferă să rămână prost şineumblat pentru contradicţia sânilortăipe care mi-i serveai în cănidimineaţa. Uite că încă nu e de glumitcum într-o casă la ţară e suspect sănu vezi o biblie mai mult decâtsă vezi atâta pământ şi să tegândeşti la moarte. Sunt noapte maimultă în cămări,borcane legate cu corzile vocale alecelor muţi, Irina, ai dormit pe oradieră şi ai albit, pielea ta a irizatlaptele negării ce chiar ateii îl predau.Am scris lângă tine poeme ca să teumbresc, să te umbresc să te văd, dariată că încă eşti muzeul satului, acolounde sălbăticia frumoasă e domolităde biletele de intrare care sunt scriseexact, tiparul n-a fugit, tiparul nu s-adezbrăcat să facă dragoste pe câmp culiterele sale, Irina.Tiparul a fost acolo o operaţie pecreierul pentru care cinevaa mâncat ieslea şi pentru careradiera are circumvoluţiuni şipăcătoşi.Poem urbanI.Dacă aş conta cât meritsă contez în ţara asta aşlinişti întâi oraşul cu mirosde miere şi urină. Da,Bucureştiul, care altul? Aşpansa ambuteiajele javrelorde maşini cu boxe uriaşecăţărate pe blocuri, la careaşdifuza un fir de iarbă.Milioane de megafoane petoate blocurile, le-aş folosiconsumând curentul CaseiPoporului, pe care, părăsită,ar creşte mii de negi. Negişi măceşe. Caută-te pespate, negi sau măceşe?Negi sau măceşe să fieîntrebarea mama sau tata?La care renunţi să nuştii care unu din unu plusunu face doi?II.Ştii cine nu sunt eu?Nu sunt exact aceia care suntjumătăţi de oameni pejumătăţi de cartof chel, pejumătăţi de lămâie oarbăsau jumătăţi de ţigări, darjumătăţi de oameni, fabricăîncă unghii, fabrică încă părşi mai au iluzii că ele-s obursă. Nu sunt exact aceiapentru care Dumnezeu selasă fumat numai fiindcăfemeia are în pântece oscrumieră rotundă.III.O linie continuăcontaminată de chiarliniştea ei, da, atâta, în restoraşul luminează cudescărcările de forţă arugăciunilor, carton încarton stăm în boxa aceastatrimiţând şobolani mesageriînzăpeziţi în plasticitate.Rahatul e singura mâncarece rămâne rahat şi după,atât de decis să fii în viaţăca rahatul, să nu te schimbenici proştii şi nici digestia.DARIE DUCAN55

Astăzi părul poate fi vopsit oricând,oricum şi de toată lumea. În aniişaizeci-şaptezeci nu am văzut nici unom cu părul violet, verde sau albastru.Mama îşi pieptăna cu mare atentiepărul, care îi ajungea până peste talie,în fiecare dimineaţă. Un ritual cemirosea a curat de peste o jumătate deoră la care nu lipsea pieptănul din os,adus din R.D.G. pe care îl păzea cusfinţenie.Îl peria apoi cu o perie cu griful(mâner din lemn la vechile perii depăr) şi lacul crăpat şi scrisul ştersprimit de la Tante Gode (naşa debotez), - care la o vârstămatusalemică avea voie să pleceanual la unele „Tante” la Boston, - iarcand mama nu mai putea respira deatâta mişcare, îl prindea cu multeagrafe - precum un jongler sau cofetarcare îşi stăpâneşte meseria, - în formăde melc, în spatele capului: o tradiţieardelenească.Era cel mai lung păr pe care l-amvăzut în copilărie.Femeile din cartier îşi făceau permanent,toate la fel, creţe şi vâlvoi,iar unele exagerau la finele săptămâniicu aşa numitele colonii sau apăde trandafir bulgărească, încât te abţineaisă nu cobori la următoarea staţie.În Ardeal parfumul cel mai desîntâlnit a fost 4711. Nu exista pervaz,sertar sau noptieră să nu fie patrulatede sticluţe mai mari sau mai mici,unele chiar pitice, cu marea inscripţie„4711 Kölnisch Wasser”, iar litereleerau atât de curbate că la începutcredeam că sunt mâzgălituri.De fapt era o imitaţie a scrisuluigotic, pe care toate tantilele şiomamalele născute încă în Austro-Ungaria îl puteau citi.Ce nu ştiam eu, era ca aşa se învăţasela şcoală până târziu după “războiulcu nemţii şi ruşii”: în gotică.Pe certificatele de naştere pe caremama le ascunsese pe raftul cel maide sus din dulap tot în scrisul acelacambrat era scris în cerneală neagră.Iară hârtia certificatelor nu era micăsau în formă funcţională, nu, era câtun cearceaf. Pe ea erau înscrişi toţinaşii – iar la protestanţi pot fi uneoripână la şapte! - fini, cei care au fostde faţă, date de naştere, doar, doar nus-or pierde din ochi pe firul vieţii.Bigudiurile erau din plastic strâmb.Cine avea de metal se putea considerafericit. La coafor, când te uitai pegeam, femeile arătau ca nişte marţieniarestaţi, cu priviri terne, cu o micăsperanţă contra unui preţ mare:„merită chinul fierbinte sub casca decosmonaut naufragiat, la ieşirea dincoafor voi fi cea mai frumoasă!”Părul scurt era un semn de tinereţe,doar cele în vârstă îl ţineau strâns laspate.Pe căruţele care treceau sâmbăta pela apusul soarelui prin cartier, dincare se auzeau strigatele precupeţilorcălători, ce opreau aerul şi praful depe stradă, erau femei îmbrăcatecolorat, cu părul lung, împletit în cozinegre, groase şi legate cu funde roşii.Şi azi ne-am putea întreba: oare ceuleiuri misterioase foloseau pentru aavea atâta frumuseţe de păr? În niciun caz ape bulgăreşti sau cele ce suntazi prin rafturile sterile ale mallurilor.Ardealul era o lume la fel dedeparte de viaţa din Bucureşti precumera cam toată străinătatea şi nu apăreadecât în poveştile mamei.Nu am văzut la Biserica Lutheranănici o Tante din Ardeal cu permanentsau fără o eşarfă înfoiată la gât. Unelechiar primeau pălării bavareze de larude, cu pană la pălărie după tradiţiabavareză. Atunci să fi auzit şi văzutrâsul umflat pe sub bănci al copiiilor,îmbrânciturile mamelor, cu ochii ţintăla popă, care nu ştiau de ce râdem.Preotul trebuia să-şi dea o maresilinţă în zilele când apărea câte oTante cu pană sau gulere cu picioruşede la diverse rozătoare, din care înplină slujbă apărea o moliesătulă……Noi copiii încercam să o prindem,ne alegeam cu câte o palmă scurtă dinsenin şi liniştea se lăsa din nou printrebăncile tocite de picioarele neobositeîn ale credinţei.Molia dispărea repede. Avea gulereşi paltoane din păr de cămilă, basmaledin kaşmir şi blănuri înnecate înnaftalină la alegere.Biserica Lutherană era un fel deparadis al moliilor, o bursă depaltoane şi un schimb permanent demarfă de la „pachet”.Occidentul apărea şi el din când încând în poveştile celorlalţi, în şoaptăşi cu o mare admiraţie, când vreoTante revenea din Germania sauAmerica şi împărţea punguţe cunimicuri bine mirositoare. Şi maiapărea din „pachet”, care apoi dădea„ocolul oraşului” aş putea spune, pela doctori, dentişti, croitorese,profesori şi meditatori, adică peste totunde puteai da o „atenţie de lapachet”, „de dincolo”….adică dinstrăinătate, de preferat occident, şi încel mai rău caz din Rusia sauBulgaria.Cei ce veneau din Ardeal şi treceaupe la Biserica Lutherană nu împărţeaunimic. Stăteau sfătoşi la masa noastră,povesteau cum că merele acolo la eierau mult-mult mai mari decât celedin Regat, iar oile mult mai albe,fetele mult mai grase, adică totul era„mult mai”.Verii mamei au fost o dată la noiînainte să plece definitiv în Germaniala unchiul mamei, Onkel Andreas,care rămăsese după război înGermania.Ei au fost singurii care au adus cu ei„honklich”, un fel de cozonac cu multmai multe stafide şi cu mult maimulte nuci decât cozonacii pe care-iputeam cumpăra noi la alimentara dinLa Bariera şi de atunci am început săcred, că acolo în ţara aceea „Ardialulnostru” chiar că toate erau mult maimari şi lumea era mai veselă şiînţelegeam, de ce nu vor să aibăcontact cu Regatul, unde oamenii „ioi,ioi, meninche seminţe de floareasoarelui şi scuipe pe jos”.......- Onkel Fredi, la voi seminţe nuexistă?Foto: Casoni Ibolya, Veneţia, dedicaţieprietenului drag Alison Rowen56

- Ba da, dar le-or mânca doarpaserile, că nu-s pentru oameni.Şi aşa am început să înţeleg ce-i cu„Ardialul lor” , unde se făcea marediferenţă între oameni şi păsări, acolounde se vorbea cu vacile precum cuoamenii şi duminica era sfântă, undepărul se purta melc de la căsătoriepână la moarte, pentru că de tăiatoricum nu se încumeta nimeni.- Moter, tu ai fost vreodată la coafor?am întrebat-o pe bunica mea, dupăce intrasem la facultate şi doreamsă-i povestesc cum a fost la examene.- Nu, ce sa caut eu acolo laHerrinen (doamne), care mirosa dulap de haine, părul meu îlţin bine „unterm Tuch” (subbasma), aşa cum o făcut şimeine Moter (mama mea).Şi Moter a mea (bunicamea) se pieptăna în linişte dimineaţa,avea o farfurie plinăde agrafe fru-moase, unele dinos, agat, chihlimbar sau plasticmaron, se vedea că nu erau dela piaţă şi văzuseră mai multăstrăinatate decât mulţi dintrenoi pe vremea aceea.Femeile după ce se căsătoreaupurtau o basma şi nupentru că le-ar fi tras curentul.Duminica aveau o basma maiscumpă şi mai groasă. Bărbaţii purtaubască sau iarna căciulă din blană deoaie. Rar câte un domn trecut şiprintr-o viaţă de oraş, avea şi opălărie de catifea, pe care o ştergea depraf doar să o plimbe la biserică.- Mama, bunica a murit, nu maitrebuie să asculţi pe nimeni, îispuneam, când o vedeam în ultimiiani ce se chinuia cu spălatul,pieptănatul şi apoi cu prinsul părului,când se rărise, iar „coada de cal” nuse mai lăsa împletită şi întoarsă întoate felurile.- Acum eu i-am luat locul, zicea,acum eu trebuie să fac ce făcea ea, casă fie bine, va trebui să faci totul bineaşa cum ai văzut la noi.Bărbaţii nu aveau voie să aibă părullung. De barbă nici vorbă.- Uite, un barbat care nu e tunsscurt e un bărbat leneş „ein Faulpelz”(o blană leneşă în traducere cuvânt cucuvânt, dar care înseamnă pur şisimplu „leneş”), ca un om care nu-şiface pantofii şi are tocurile tocite,adăuga mama uneori când traversamCişmigiul.Tocurile noastre de la pantofiimajoritatea făcuţi la comandă aveauplachiuri, nu cumva să se tocească şisă ne facem de râs. Uneori, când mălăsam trasă de mâna fermă a mamei,auzeam plachiruile pe aleea proaspătspălată a parcului şi aveam impresiacă nu aud nici o diferenţă întretropăitul cailor pe Şoseaua Măgureleşi plachiurile care treceau unul pelângă celălalt.Căruţele erau da, pe vremea aceea ,ca un fel de maşina mică. Cu eaajungeau ţăranii din împrejurimi înzori de zi până în la Barieră de undemai departe se mergea în cărucioare,furgonete sau se dădea ciubuc lapoliţaiul din intersecţie şi se treceapână la piaţă. Dar unii nu dădeau ornu aveau or se gândeau că îşi speriecaii.În jurul pieţii era un cordon decăruţe mai mici s-au mai mari si caicu un sac atârnat de gât din careputeam mânca şi în spatele lor era unmorman de paie ca să nu murdăreascătrotoarul, dacă îşi făceau nevoile.Ochii cailor însă nu păreau trişti, cacei pe care i-am văzut acum vreocinci ani, tot în piaţă, înainte deaderarea la UE. După aderare caii aupărăsit Bucureştiul, iar propietarii lor,oameni cu bani şi fără carnet, şi-aucumpărat în loc de cai un şofer pecare îl strunesc acum cam cu aceeaşi„sensibilitate”.Să mă întorc la tunsorile copilăriei,că iar m-am pierdut printre plachiurişi căruţele pieţii Rahova!Băieţii erau tunşi la fel, scurt, cu unbreton mic, parcă tuns cu fierăstrăul şitunşi impecabil pe ceafă. Maşina eraun fel de maşină de tuns iarbă, doarmult mai mică. La început erau fărăcurent, aveau mânere metalice şi credcă proveneau din Rusia sau R.D.G.57Apoi au apărut cele cu curent şibăieţii erau scalpaţi pe ceafă cât aiclipi din ochi. Tare mă bucuram înacele clipe că sunt fată. După ochiimici ai puştilor şi buzele strânsepişcăturile treceau precis mai departede ceafă…..Mă întrebam dacă nu le-ofi frig, aşa cu ceafa goală, pentru cănoi fetele toate aveam părul lung şi laşcoală purtam bentiţă.Unele aveau bentiţe din stofă alteledin elastic special, iar dacă aveainoroc, de undeva, cineva îţi făcea rostde o bentiţă din plastic, albă şi lată şierai altfel decât ceilalţi.Când am ajuns la vreo 28 deani prima oară în Occident şivedeam că tinerii vor să seîmbrace la fel, n-am mai înţeleslumea. Noi cei uniformizaţivisam să avem cel puţin opensă mai altfel decât ceilalţi,să nu purtam toţi aceeaşibentiţă sau bască, iar aici încurţile şcolilor occidentalefetele vor să aibă toate jachetela fel……Să nu mai vorbim că amîntâlnit autobuze întregi depensionare la „Kaffeefahrten”,„călătorie în care primesc ocafea şi se fac reclame”, careaveau aceeaşi coafură şi acelaşipermanent şi aceeaşi formă depantofi……doar culorile difereau decele ale copilărie, şi parfumurile.Deosebirile vestimentare erau rarisime,când te gândeşti că purtam uniformă,la care doar unele mame acceptausă facă o pensă, două, să seîntrevadă o talie, o oarecare formăumană.Bărbaţii aveau în semn de libertatepoate o buclă pierdută pe mijloculcapului. Unii mai în vârstă chiar otreceau de pe o parte a capului pecealaltă şi o dădeau cu apă şi săpun săstea fixă până seara, fiindu-le ruşinede pata de chelie din mijlocul capului.Dar libertatea nu ajungea maideparte.Poate aceste detalii par ciudate, daracum, când avem voie să purtăm pecap ce dorim, am uitat acele vremuriîn care, când auzeam:- Să vii cu tata tuns la şcoală! erasemn că ceva nu e în ordine, şi nudoar cu ţinuta vestimentară sau căcineva trebuie să se ducă la frizer.ANNI LOREI MAINKAFoto: Casoni Ibolya, Trepte spresucces, din ciclul „Amintiri dincopilărie”, VI

Al Treilea TermenEu nici măcar nu fac parte din astea .Atomii mei sunt goi .Până şi ştiinţa sau filozofia modernăsunt argumentăriiluzionatede un psyche imaginar.Sinele tau, să ştii ,e o iluzie. Dar nu uita : o poţicontrola .Să mai ştii că din nevoia deobedienţăo poţi controla .Obiectivitatea e antipodul trăirii .Ce scriu, va trebui contestat ca săprindă viaţă .ImaginarăPisicile au construit piramidele .Asta spune Sfinx :eu sunt tatăl tau ,dar vezi tu , acum că te-amconstruit , trebuie să te distrug .De ce ?Pentru ca ai genele mele şi la timpulpotrivito sa incerci sa mă distrugi ..Eu îmi sunt destul mie acum ,tu nu esti acum .Pentru ca " sunt " şi tu încă nu eşti ,poate vei fi, poate nu vei fi.Vei crede în mine fără să îţi treacăvreodată prin capDacă eu exist , înseamna că tot enimic .Pierdere / CâştigBine şi Rău : Alege !Noapte şi zi : Somn sau Trezire !Sinteza cutremurelor tale interioare.Al treilea termen e abandonul.Rateul optim pentru progres.Deviza deviază în "ratează şi câştigi"Câştigi şi câştigişi după ce pierzi ce câştigiîncepi să visezi să câştigi din nou,mereu mai mult , conform planului .Mistificarea vine tot din confuzie .E infinit mai util aceluiasi psyche săfie umil .Adevărul ăsta nu e unul încăpăţînat .Analogul lui e naiv şi răsfăţatca o zonă ideo-senzitivă .( Adică e ca mirosul bunicii )Obsesia finalităţii .Frica de finalitate .Obsesia continuităţii .Sunt o statistică statică .Acum emoţiile nu mai afecteazăgândirea .Segmente (fragment)(Segmentul 1)Ţara rataţilor is now online !Să aflu ulterior că nu trebuie să îmifie ruşine că sunt român .Ci ca sunt om. .Zmeu în ţara rataţilor !La rândul meu, cultiv asta ...Puberi deficitari ,gata să imite modelesociale greşite ...Să le placă să îngrozească .Să zică: "nu ştiu , nu ma interesează".Să zică : " poezie nu mai există " .Să zică : " vroiam sa ma înscriu lafilozofie , dar care e treaba cu DanPuric ?Apogeul sinelui meu spălat de sine .Aparatul critic,apare aritmic,Artistul atipic ,îsi arată bandajul .Artistului care transpiră stând la coziinterminabile ." - Mi-e foame " zice Lev Tolstoi deundeva din ultima bancă . "(Segmentul 3)Cand te atinge o fantomă , e ca atuncicând treci printr-o pânză de paianjen .Pământul e gol , înlăuntrlu lui ,Planeta Goya .Sfârşitul nostru a venit atunci candfrumuseţea a inventat ţipete , ca sa fievăzută .Drumul pe care merg, duce oriunde .Cu pupilele dilatateObsesii vorbite ,Formate din tot ce urmează ,Să aibe vreo importanţă ,formala .Acest spectacol poate fi privit doarprin ochi de copil :Pupilele dilatate şi tradiţionale .Oroarea de sistem naşte verificarealuiExplicaţiile sunt scuze ,Proiectari şi Confirmări de sine .Analfabeţi se lăfăieîn cele mai delicioase " şocuriculturale ".În digresiunea mea numărul unu ,pot spune că suntem cu toţiianalfabeţiÎn BabilonE digresiunea optimistă…Când ea apare , digresiunea număruldoi nu mai poate avea rostAr anula optimismulprimei( prin lipsa substanţei de contrast ).KAZI PLOAE58

(I)Se dedică doamnei VioricaGramatopolISă fi fost pe la începutul anilor‘60, printre primii, pe vremea cândcăutam să învăț drumul spre şcoală şide acolo acasă. Sau, poate, să fi fostun pic mai târziu, pe când terminasemdeja clasele primare şi mă pregăteamsă fiu luat în primire, la toamnă, decei dintâi profesori, după ce patru animaternala grijă a doamnei (tovarăşei...) învățătoare ne ținuse cu dragdeparte de zarva şi trepidațiilegimnaziului. Nu îmi mai pot aduce cuprecizie aminte.În tot cazul, ştiu că era vară. Noiluaserăm deja premiile cuveniteprimelor trei locuri pe clasă şispusesem la revedere şcolii pline,până atunci, de dimineața la opt pânăseara târziu, tot la opt, de cravateleroşii de pionier (încă fără bordurătricoloră). Pe timpul vacanței de vară,din clasa întâi până în ultima deşcoală generală, mama ştiu bine căschimba, cu precizie de ceascalendaristic, programul meu zilnicde şcolar. Neavând cu cine mă lăsaacasă, iar şcoală nemaifiind (muncilepatriotice pentru prichindei urmând afi inventate abia în deceniulsubsecvent, odată cu intrarea țării înepoca ei de aur), mama nu a găsitaltceva mai bun pentru mine, şcolaracum de vară, decât să mă ia, zi de zişi chiar şi-n miezul verii, cu dânsa lamuzeu. Adică acolo unde lucra.Astfel că am păşit, chiar dinprimul an de şcoală şi din prima luivară, cu voioşie, cu încredere şi curegularitate, de mâna mamei dus, pepoarta Institutului de Arheologie dinBucureşti al Academiei RepubliciiPopulare, ulterior, Socialiste,România, pe vremea aceea şi până nudeparte de zilele noastre situat înimobilul cu înfățişare de mic palatdomnesc (ori cel puțin boieresc) depe strada cu nume predestinat NicolaeIorga. La poartă mă cunoşteau dejatoate schimburile ca băiatul doamneiFranga, iar un coleg de-al mamei,după ce s-au întâlnit la intrare, puțindupă ora 8 dimineața, şi au semnat desosire în condica de prezență, bucurându-secă aceea încă nu fusese luatăde conducerea instituției, a întrebat-oserios pe mama, arătând cu capul spremine: „Da’ el nu semnează?”Mama lucra la muzeu pentru că,până când am ajuns eu la vârstaliceului, a existat, de pe la sfârşitulsecolului al XIX-lea şi, cred, aproapecu un veac înainte de înființareaInstitutului de Arheologie dinBucureşti, cea dintâi formă organizatăinstituțional a cercetării ştiințificearheologice din România, şi anumeMuzeul Național de Antichități(MNA), situat în imediata apropiere aInstitutului, respectiv pe strada fostăI. C. Frimu (azi, Henri Coandă), întruncorp impozant de clădireboierească fin du siècle, cu etaj, dublăcurte (la intrare şi în interior) şi cu unalt corp de clădire anexă, redus însăca dimensiuni, servind ca sediusuplimentar de birouri pentruangajații Muzeului. Era fosta casăMavros, aşa cum aveam să aflu dintrunadin cărțile pe care le voiconsemna mai jos. Curțile erau plinede inscripții greco-latine, morminteromane cu inventarul specific şisarcofage etrusce, printre care măhlizeam eu din când în când. Spresfârşitul carierei ei de bibliotecară şidocumentaristă a Institutului, IrinaCasan-Franga a scris o bine informatăşi, după câte ştiu, de atunci pânăastăzi unică istorie a Muzeului. Careavea etaj şi mumii. Mă apropiam deele numai în timpul zilei şi numai cumama de mână. Undeva pe la sfârşitulanilor ’70, căutându-se permanentnoi formule organizatorice şi depersonal cât mai eficiente, responsabiliifactori de conducere ai ConsiliuluiCulturii şi Educației Socialiste(CCES) – corespondentul în epocă alMinisterului Culturii de azi – au luatînțeleapta decizie de a desființa Muzeulctitorit, dacă nu greşesc, de cătreAlexandru Odobescu în veacul precedentşi îmbogățit ulterior într-un mod59absolut remarcabil, cu exponate unicat,unele migălos reconstituite în laboratorulMuzeului, de către succesoriiautorului faimoasei monografiidespre Tezaurul de la Pietroasa şi alnu mai puțin ilustrului monument decultură clasică românească Pseudokynegeticos.Dar pe vremea pantalonilor meiscurți, Muzeul încă exista, înconjuratde sentimentul general al siguranței,fie şi relative, pe care îl inculcăînşelătoarea lipsă a oricărei bănuieliprivind intențiile declarate aleconducătorilor de partid şi de stat. Dedimineață până târziu în seară măjucam pe-afară, în ambele sedii, cucurți mai mult decât generoase.Intram înăuntru numai ca să-i spunmamei că sunt pe-acolo şi să-i cer sămidea voie să beau apă.S-a întâmplat însă ca, sătulă deplecările şi rămânerile meleprelungite prin zonă, unde-migăsisem băieți congeneri mariamatori, ca şi mine de altfel, de fotbalprin mijlocul străzii, mama să sesupere odată foarte tare şi să-mi cearăsă nu mă mai mişc de lângă ea. Deşipotolite, dar la nesfârşit prelungite,protestele mele n-au clintit-o cu unmilimetru. Dimpotrivă, şi poatetocmai de aceea, mi-au fost aduse şipuse în față cărți de lectură pentruvacanță şi, cu atât mai greu desuportat, cel puțin pentru mine,culegeri de probleme şi exerciții dematematică. Ca loc de exil mi-a fostdesemnată sala de lectură a biblioteciiInstitutului, în subordonata apropiereşi supraveghere a ochilor materni.Dânsa şi-a stabilit exact acolo, în

ibliotecă, pe un scaun lângă mine şipe o durată nedeterminată, cartierulgeneral. Necondiționat sprijinită înacelaşi sens, plenar şi apăsateducativ, de celelalte bibliotecare,doamna Nădejde şi, ceva mai târziu,doamna Ana Belgun.În acele prelungite, fără o limităcopilăreşte previzibilă, zile şi săptămâni,ale şederii mele forțate în răcoroasaşi mai ales întunecata sală delectură, de la parter, a Bibliotecii Institutului,mi-a fost dat să văd untânăr domn, cu elegantă servietă şiținută destinsă, cum intra de dimineațădevreme, zi de zi cam pe la aceeaşioră când îmi terminam eu micul dejunde care trăgeam cu disperare să-lprelungesc, cum se aşeza mereu laaceeaşi masă de lângă fereastra cedădea spre grădină şi cum se scula deacolo numai ca să-şi strângă, fără grabă,lucrurile în servietă şi să plece,pentru că mai erau câteva minute şi seînchidea biblioteca. În tot acel intervalnu se ridica de pe scaun şi, veninddin lumina de afară în semiobscuritateasălii, îl puteai lesne confundacu forma obiectului din şi de pecare nu se mişca. Eu mai aveam câteo slobozire de la mama prin curte (numai departe), el nu. Nici măcar capulnu şi-l întorcea după fitecine se maigăsea să deschidă uşa şi s-o închidărepede la loc. Mă înapoiam din pauzeşi tot acolo îl găseam. Printre cărți învraf, împrejmuit de alte cărți înconjurătoare,acestea desfăcute la anumitepagini, aplecat deasupra coliloralbe, scriind, citind. Ore întregi, zile,săptămâni, citind, scriind.M-am întors odată, spre disperareamamei, cu mingea la subțioară şiroşu pe toate părțile vizibile alecorpului. Întunecimea sălii, în brusccontrast cu orbitoarea lumină aamiezii de vară, m-a făcut să măreped spre mama cu o întrebareaproape țipată: „Domnu nu mai e?”Mama mi-a înăbuşit cu palma pe gurăcontinuarea oricărei alte mirăriexpuse cu glas tare. Singura datăatunci țin minte că tânărul domn şi-aridicat privirile glaciale din cărți şi aschițat o întoarcere spre altceva:- Domnule Gramatopol, vă rog să-lscuzați, a bâiguit mama.Și mi-a tras un dos de palmă pestegură, ca să-mi arate şi aşa să țin mintece aveam de făcut (ori, mai curând,ce aveam să învăț să nu cumva să maifac) în viitorul apropiat.Lucru care s-a şi întâmplat, pentruo bună bucată de vreme. Până cândnu am mai rezistat, tot să citesc şi sătac, adânc sorbit de ochii vigilențicvasi-materni şi ai doamneibibliotecare. Acum, în şoaptă (lecțiafiind, în sfârşit, învățată), mi-amîntrebat mama:- Mamă, da cine e domnu?Mulțumită că măcar nu i-am pusîntrebarea cu voce plină, ea mi-arăspuns, tot şoptit, la ureche:- Un tânăr învățat.Luminat de explicație şi, totodată,stimulat să încerc să pun şi alteîntrebări, sau măcar încă una, amcontinuat, într-o şoaptă din ce în cemai profundă:Și el are de învățat pentru vacanță?IINu mi-am putut închipui – sigurcă nu atunci, când nu aveam vârsta,ci peste ani, reamintindu-mi mamaîntâmplarea, la vârsta studenției mele– că aveam să mă întâlnesc vreodată,încă o dată și de atâtea ori dupăaceea, până în ziua de azi, nu cuMihai Gramatopol, tânărul învățat,ci cu opera lui și, mai cu seamă, cuspiritul acestei uimitor de proaspete,imperisabile, opere a lui.În ceea ce mă privește, amterminat, ca și el, studii superioare defilologie clasică la aceeași secție aFacultății de Limbi și Literaturi Străinedin Universitatea bucureșteană(cu o nesemnificativă diferență dedenumire a facultății, în intervalul degenerație care ne desparte), după ceabsolvisem și eu, ca și el (în parte),cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr”tot din București. Mihai Gramatopola încheiat cu examen de licențăsecția de filologie clasică în 1959, eufix peste douăzeci de ani, în 1979. Oparte dintre profesorii Catedrei deFilologie Clasică, readuși înprezentul etern de memoria afectivăa celui care a reconstituit, în dublulvolum retrospectiv Gustul eternității(I-II, Brașov / București, 2006),intervalele 1940-1962, respectiv1962-1975, au fost și profesorii mei.Aceștia din urmă, comuniamândurora, odihnesc acum în pace.Pot mărturisi, însă, când dintre doarai mei foști profesori ai Catedrei aurămas împreună cu noi atât de puțini,încât o singură mână mi-ar fi deajuns dacă aș avea impietatea să-inumăr, că doi au fost cei cărora ledatorează aproape totul formareamea intelectuală: Eugen Cizek șiMihai Gramatopol.Primul mi-a fost profesor în salade curs și de seminar, mentor în primiimei pași științifici pe câmpullarg al literelor latine, și un adulat –cu mărturisire directă și ad personam– model întru știință, cercetare șiscris.Cel de-al doilea mi-a fost și elprofesor, dar spiritual: călăuză și însoțitor,formator de idei, inepuizabilcomunicator de știință prin toate lucrărilelui. Deși, fizic, nu ne-am întâlnit,din văraticele zile ale copilărieimele, niciodată. Un model șiel, indiscutabil, magistral în sensetimologic, adică fundamental. Darun model rămas, spre deosebire decel dintâi, prezent exclusiv în paginilecărților și ale revistelor, paginidin care s-a plămădit chipul de neștersal unui savant, la a cărui umanitatevie și palpabilă nu am avut accesdecât indirect. Savantul acela a fostsingurul care, pentru mine, a rămaspentru totdeauna tânăr, înalt în spiritși vast în tot ceea ce cunoaște, infatigabilintelectual în producereaunei opere pentru care finețea spirituluiși profunzimea reflecției, ambeledublate de o privire pe cât deironic-distantă, pe atât de sigură înevaluări critice și axiologice, erausuficiente ca să te convingă, ireversibil,că aveai în fața ochilor mințiiși ai învățăturii pe ultimul savant alAlexandriei antice. Pentru mine,așadar, Mihai Gramatopol a fostveșnic tânărul savant, așa cum mi l-au redat toată viața ochii copilărieimele înseși, într-o imagine-emblemăde neșters. Pentru mine, dintre cei pecare i-am cunoscut, Mihai Gramatopola fost ultimul alexandrin.LIVIU FRANGA60

Dintre ierburi înalte te privesczdrobind un fir de iarbăîn loc să te trântescacolo-n ierburişi umbra ta să le striveascătrupul meu soarele să-l ascundăşi-n întunericul de-o clipătoate sevele pământuluisă se nască din tineşi iată cum în loc de toate asteaşi cele pe care le ştiţi şi voi cătrebuiausă se întâmpleeustau singur culcat între cer şipământzdrobind în dinţi verdele amieziituai aştepta preţ de-o searăpână-n varătotul s-a dus de râpăşi doar gândul că nu te-am izbitde lut şi de ierburică n-am frământat cu mâinile taleclipa cea răpedeclipa ce-a trecut din mine în jurulde ierburiclipa ce-ar fi putut de-aş fi vrut sămă ucidădar n-a fost aşa n-a fost să fieeum-am ridicat peste câmpuriorb şi neputincios ca pământulde sub tălpica iarba ce-şi ridica semeaţă lăncilenumai şi numai ca să vă povestesc*Cine te poate înşelaîn acel loc deschisşi luminat legiuitorule;tu însuţi vei răspunde.Eu nedumerit voi priviîncă o dată spaţiul acelaîn care libertatea păreadefinitivă; iluzie strigi tu.Ei ne privesc de dincolode spaţiul sacru şi râdfără să ne înţeleagă; tucel care ai făcut acest lucruposibil ar trebui să poţischimba şi privirea mea.Caii din viscălăreţii inexistenţicavalerii de pe zidurise duc şi vin de nicăierieu sunt singurul care-i vădochi fermecaţi fermecându-i pe toţieu cel chemat cronicarul lormă-nclin vorbelor tale şi scriuorbit de visul lor neîmplinitse-aude iar tropotul cailor lorvenind sosind trecândierburi uscate rumegândscântei albastre înghiţind dinjeraticulce tremură peste lacnoaptea aceastanu mai vine nimenituşul s-a uscat pana-i tocitădoar ochii mei orbi continuă săvadăacum fără s-o spunăcum trec tot trec caii din visacum fără călăreţisus pe metereze cavaleriinexistenţi…Dumnezeu a dat să intretrupul meu era închiscu lacăt negru nevăzut de ela strigat şi s-a înciudat de aşaîntâmplaredând el să pleceabia atunci l-a auzit pe Dracucotrobăindel era deja în mine şi râdeamânzeşteDomnul a vrut să se întoarcăs-o fi gândit să-l pedepseascăsau să facă vreo minunecu mine? hă hă hătrupul meu fremăta gura uscatăgrăia singurăinima zvâcnea ca după o partidă desextălpile mă frigeau tăiate de miriştinevăzutepalmele îngheţate-mi erauşi totuşi nu se întâmpla nimicabia atunci încetă râsul meupustia în jur cât să cuprind cuprivireape cer un norişor cât un bostandoar liniştea păşea neauzită61eu nu mai fremătam nu mai ardeanimic în mineşi cu degetele caldeam apucat sticla rece din frigiderîn jur nici liniştea nu se mai auzea*Ce uşoară este onoareafluture alb dus de vântnori cumulus fără rostfrunză uscat devreme în varăpământ înţelenit de scaieţiOnoarea se cultivă de multcorăbii bondoace-au purtat-osăbii lucitoare oglinzi reciau lăudat-o ca pe apa recepurificând mâinile pilatieneOnoarea coboară pe umeriităi dezgoliţi pentru altceva.Onoarea se odihneşte singurăpe hârtia albă pete negremuşte? grăsimi? o literă?*PlanoarePlanoare – suspineplanoare – scânceteplanoare – urletecâte planoare toate plâng numai dinnoriaripile lor albearipile lor roşiiaripile lor albastrecâte aripi de fluturi care abia deajungdincolo de coroana copacilorde sub ele privirilede sub ele suspinelede sub ele lacrimileintră-n pământ metroul suferinţeiducând în adânc oameni mari şicopiii lorei se mai joacă în nisipfăcând tuneluri pentru mormintelefluturiloro vară fierbinteeu singurdoar eu îmi amintesc trecerea lortrupuri plăpânde trupuri încinseinutilde viaţă şi de moarteplanoare şi fluturiNICOLAE MARIAN TOMIFoto: Casoni Ibolza, „Scaunelede aur”

(fragment din romanul cu acelaşi nume)M-am răcorit şi am ieşit în grabă din baie. În faţaoglinzii, Olesya parcă privea dincolo de ea. Totuşi, aveamimpresia că mă aştgeaptă. M-am apropiat şi am luat-o înbraţe. Ne uitam unul la altul în luciul argintiu. Pentruprima dată mi s-a părut că îmi seamănă. I-am sărutat părulîn timp ce i-am prins în podul palmei sânişorul dindreptul inimii. Nu s-a opus.- Îi vrei?- Mă ameţeşti, nu ştiu ce să zic?! Parcă te cunosc decând lumea şi totuşi,... enigmă.- Ştii că mi-e foame?- Şi mie! Vai de capul meu, am uitat... A sunatYanina.- Dacă aude c-am fost în braţele tale...- Gelozie?- A, nuu...- Atunci? – am întrebat eu tulburat.- Mi-a fost... Cum să spun?- Iubită?- E, şi cu tine, iubită? Ţi-e gândul doar la prostii?- Atunci?- ...Un fel de soră mai mare şi cu mintea la purtător.Eu, una veşnic mai visătoare. Nu ţi-a zis: vezi că ameţitaaia...? Da, dar din cauza ei am pierdut avionul, că nu mi-apotrivit şi mie ceasul...- Ea?- Păi, altcineva cine?- Mda! O fi şi cum zici tu... Ţi-a trimis nişte baniprintr-o agenţie, Western Union... Cred că au şi ajuns.- Vezi, îşi spală păcatele... Mă gândeam eu că nu mălasă ea tocmai pe-aici, în Vestul ăsta sălbatic!- Sălbatic?- Sălbatic sau nu... Depinde de perspectivă.- Perspectivă şi interpretare, ascultă-mă pe mine!- O să te ascult, ce să fac? Mai am de ales? Sau, gata,vrei să şi scapi de mine?- Eşti rea! Poate tu... Ţi s-o fi făcut dor de rusoaică?- Mă, ia vezi! E şi ea rusoaică, aşa cum sunt euevreică. Bunicul ei, cică ar fi fost un lipovean de pe la voidin Deltă. S-ar fi încurcat cu una de pe lângă Odessa,înaintea Primului Război Mondial. Aia o fi fost... Nici eanu ştia ce-a fost. Cert e că taică-său e o un fel de corciturămondială, iar maică-sa o persană de prin deşerturileOrientului. Al doilea război mondial i-a aruncat pe unul înbraţele celuilalt, sub dărâmăturile oraşului. Nişte bieţicopii! Dar, vezi, s-au ţinut minte... Războiul s-a sfârşit...Că toate se sfârşesc... Iar ei, într-o zi... Sau vreo noapte,...doar Dumnezeu ştie... Oricum târziu, când vremurile s-aumai îndreptat, au făcut-o pe ea. Apoi, s-au luat. Adică,domnule profesor, oameni responsabili, vreau să zic. Nuaşa, nişte... fluieră vânt.- Fute vânt, se zice. Oricum, interesant! Amestec detimp, de istorie... La un adică, ce importanţă are de undevii? Om să fii! Dar OM! ... Şi unde Dumnezeu aicunoscut-o?- La şcoală, la Kiev! Am făcut acolo, liceul, apoifacultatea... Ani de zile, împreună. Când crăpau pietrelede frig, ne înghesuiam sub acelaşi aşternut. Mă lua înbraţe, îmi băga mâna la sânişori sau...- Sau la păsărică, între picioare...- De unde ştii? Ţi-a spus ea?- Nu, mă gândeam şi eu unde aş fi pus-o eu...- De ce să nu fiu sinceră, îmi plăcea. Adormeam capuiul sub cloşcă! Când am crescut mare, n-am mai lăsato.Îmi era rusine. În plus...- O luai razna, te excita... Spune că nu am dreptate?- Of, iar ţi-e gândul la prostii? Domnule profesor!...Tu n-ai văzut c-am fost virgină până mai adineauri?...- Mda! Şi ce e cu asta?- Am aşteptat o viaţă să te găsesc pe tine. Să mă aifecioară... Făt-Frumos! Mă, Făt- Frumos din dud! ...Cămivine să te mănânc!- Nu! Ascultă-mă, Făt- Frumos din dudă! E, vezi? Ealtceva! ...Şi Pupăza din tei! O mai mare potrivire, nici căar exista!- Hai, că-i bună!...***Am râs ca doi copii nepedepsiţi după cine maiştie ce prostie făcută. De altfel, dincolo de chicotelilenoastre, fără să vrem, dădusem un anume sens vieţii. Abiade acolo un alt timp, un nou început şi un oarecare sens înfrământările de tot felul. ,,...Apoi, s-au luat. Adică,domnule profesor, oameni responsabili, vreau să zic. Nuaşa, nişte...” – mi-am amintit şi, pentru o clipă, m-amchircit cumva în mine, de teama unor întrebări jugcăzute, parcă, atunci pe gâtul meu şi fără să vreau, pentruprima dată, m-am gândit la plecarea din Lyon, ca la un felde izgonire a celor doi din rai.- Adam şi Eva au rămas totuşi împreună şi dupăaceea... Cu siguranţă că altfel nu am fi noi. – mi-am zis,doar pentru mine, abătut cu gandul pus parcă pe poteca cear fi trebuit să o bat între Craiova şi Cernăuţi. Ce-i drept,cam nedrept! Şi unde mai pui că... Hai, domnule, cedracu, parcă ai fi bolnav! Gânduri de-aiurea... De-aiurea?Dumnezeu potriveşte veşnic boul cu beleaua, dar acumparcă prea de-aiurea!...- Hei! Domnule profesor, aici sunt! Unde ţi-e mintea,omule? Mai stăm azi, şi mâine, gata, fiecare la casa lui.- Mda! Ce-i drept cam aşa e.- Ce-ai zis? Măă!... Şi dacă râmân cu tine înRomânia? Uite aşa ca să aduc un gram din Bucovina dedincolo, la cea de dincoace. Gramul ăla fiind eu.- Mai bine am mânca ceva, iar după aceea... o să vezice mai Bucovină o să iasă. Una a noastră! Nu?- Eee!...***- Una a noastră? – m-am întrebat iarăşi, în gând, înclipa următoare. Dacă Oly o rămas deja gravidă? Nu, nu ede glumă! Dar... În definitiv poate face un avort, nu? Saupoate o fi luat deja contacepţionale, că doar e un omeducat?... Mă gândesc şi eu!... Una e plăcerea şi alta e... Ece? În definitiv, cam nimic nu e ce e!... Dar dacă, deexemplu e... Adică, o să fie. ...Şi n-o să poată pentru că,iar e, adică, ceva e. Complicată chestiune! Oarecumsperiat, am privit, pentru a nu ştiu câta oară, pe fereastrădeasupra oraşului, departe, până la primele clădiri ce îmistăteau în calea privirilor. Orizontul mi s-a părut sfâşiat.NICOLAE BĂLAŞA61

Mapamond(VII)iunie – iulie 2010Afară temperaturiletrec de 45 de grade Celsius laumbră. Nu am curiozitatea şinici măcar curajul să aflu câtanume se înregistrează pestrăzile capitalei indiene, acolounde praful, poluarea şi preamultele automobile transformăoraşul într-un imens cazan înfierbere. Asta e tot ce mailipsea. La orele amiezii, oraşuleste relativ puţin populat.Indienii care, de nevoie,trebuie să se afle pe străzipoartă cu ei permanent sticlecu apă din care beau la fiecare zece minute. Cei mai puţinnorocoşi leşină. Unii mor. Am dat drumul aeruluicondiţionat. Aparatul, vechi şi prăfuit, se pare că e totuşifuncţional. La început scoate un zgomot obosit, agonic, cucare mai apoi mă obişnuiesc. Toate cele trei ventilatoarece atârnă inert din plafon (două în living, celălalt îndormitor) sunt şi ele puse în funcţiune. De cel puţin douăori pe zi, însă, curentul se întrerupe. Se pare că sistemulelectric al Indiei (putere nucleară, în cazul în care aţiuitat!) nu poate rezista pe timpul verii atâtor consumatori.Când se întrerupe curentul, în special noaptea, în maipuţin de cinci minute mă trezesc. Nu e nevoie de mai multpentru ca cele patruzeci de grade să fie resimţite îninterior. Consum cantităţi importante (uneori chiarimpresionante!) de apă.Este, totuşi, o perioadă de care mă folosesc lamaximum. Singur, fără să mai am responsabilitatea orelorcare trebuie pregătite, scriu şi citesc într-un ritmmulţumitor. Îmi place senzaţia de libertate extremă pecare mi-o dă această lipsă totală de constrângeri. De multeori, ziua dorm iar noaptea mă aşez în faţa laptopului, măuit la un film sau lucrez la diferite proiecte pe care cineştie dacă le voi duce vreodată la bun sfârşit. Mă gândescserios să scriu o serie de texte cu personaje din lumeaindiană în mijlocul căreia trăiesc. Sunt, totuşi, douăobstacole majore. În primul rând, nu ştiu dacă reuşesc săîi înţeleg pe oamenii aceştia, nu ştiu dacă le pot redaamestecul de simplitate, lentoare şi complexitate. Nu suntconvins că s-ar susţine pe ei înşişi ca personaje. Abia dacăse susţin ca oameni reali. Încep să lucrez la o proză încare personajul principal, o indiancă stewardesă, dezvoltăo obsesie: nu mai suportă să-şi vadă conaţionalii mâncândzgomotos, barbar, folosindu-şi mâinile şi eructând violentde fiecare dată! Da, personajul şi obsesia lui sunt înregulă, dar în rest?! Nu am nici cea mai vagă idee încotrova trebui să meargă textul şi ce va trebui să fac cu Sumita,acest personaj pe care, trebuie să admit, îl simt destul debine. Când ajung, însă, în faţa laptopului şi scriu, pemonitor apare un cu totul alt personaj decât cel pe care îlavusesem în minte cu câteva ore în urmă. Evident, obsesiaei este, de fapt, obsesia mea (una dintre ele!). De aceeaîmi e uşor să îi descriu mecanismele. Mai apoi, însă,blocaj total… Al doilea obstacol major e că, pentru primadată de când scriu, va trebui să concep un text ficţionalcare să ofere iluzia realităţii. Realitatea în sine nu m-apreocupat niciodată pentru că mereu am considerat-o calipsită de fantezie, stearpă, previzibilă. În India, însă, atrebuit să îmi reevaluezteoriile. Nu sunt obişnuit cuasta. Întotdeauna mă simttentat să evadez, să creezpersonaje care, asemenea celorale lui Marquez din „O sutăde ani de singurătate”, să-şi iazborul. Mă simt mai aproapeca opţiune literară de Kafka,Vian sau Rushdie decât dePrem Chand, Dostoievski,Hanif Kureishi sau JumpaLahiri (acestea sunt lecturilemele recente). Mi se pare că,odată cu fiecare frază scrisă,mă îndepărtez de ceea ce vreausă fac. Iar ceea ce vreau să fac e un text sec, puternic,cinic pe alocuri, un text care să respire realism dur, fărăornamente. Am, evident, nevoie de verb şi dialoguri, darmai mereu mă abat din drum. Îmi amintesc că am maiîncercat odată acest contact cu realitatea brutală atuncicând am scris „Cimitirul”. În acel caz, însă, după primelefraze, am renunţat şi în cele din urmă textul final a avutceva din suprarealismul, confuzia, paradoxul şi absurdulpe care le apreciez atât de mult într-un text literar. De dataaceasta va trebui să fie altfel. Ce să fac, deci, cu biatastewardesă prinsă între două lumi atât de diametral opuse:India şi Europa?!Mă hotărăsc să merg în Himalaya. E pentruprima dată când călătoresc de unul singur prin India.Trebuie să merg cu autobuzul. Şaisprezece ore până laManali. O călătorie de coşmar. În jurul meu, întimpul traversării Himachal hills, copiii şi câţiva adulţivomită în jurul meu în nişte pungi puse la dispoziţie cugenerozitate de către şoferi. Autobuzul arată jalnic iarlângă mine stă un indian care doarme tot timpul călătoriei.Profund, cu gura deschisă. Sforăie îngrozitor. Primele oresunt suportabile. Aşteptasem în staţie mai bine de patruore pentru sosirea maşinii. Din când în când, un indiancare îşi făcea de lucru pe acolo mă asigura oficial căautobuzul va sosi în zece minute. După aproape patru ore,nervii îmi cedaseră. Devin uşor agresiv. Întreb dacăautobuzul vine din Pakistan, caz în care ar fi justificată oasemenea întârziere. Ceea ce mă enervează cu adevărat laacest episod e lipsa totală şi prostească de onestitate. Cesens are să spui că ai vorbit cu şoferul şi cu siguranţăvehiculul va ajunge în zece minute când ştii cu certitudinecă nu e aşa?! Ce sens ar putea avea această minciunăsfruntată?! Sau, dacă nu ştii nimic, de ce te pretinziinformat?! În timp aveam să devin imun la asemeneatipuri bizare de comportament. În rarele cazuri în care un62

indian îşi respectă cuvântul dat sau promisiunea, aveam săconsider că mă aflam în faţa unui veritabil miracol.Aşa că, odată ajuns în autobuz, pentru câteva orem-am simţit uşurat. Senzaţia n-a durat foarte mult. Cândajung în Manali, sunt deja epuizat. Găsesc hotelul, măcazez şi adorm. Descopăr curând că împart camera cu unşobolan imens. Duşul nu e în cea mai bună stare şi,evident, curentul electric este întrerupt de cel puţin douăori pe zi. Peisajul, însă, e ameţitor. Survolez pentru zeceminute Himalaya dintr-o telecabină, vizitez un templuhindus şi mai apoi o mănăstire tibetană. Oamenii munteluisunt diferiţi de cei cu care sunt deja familiarizat în Delhi.Sunt mult mai calmi, mai puţin curioşi şi mai puţininvazivi. Poate şi din cauza tuturor drogurilor pe care leconsumă din abundenţă.În Manali încerc să îmi continui jurnalul. Suntnevoit să scriu de multe ori la lumina lumânării. Pare oatmosferă romantică şi propice scrisului, dar nu e delocaşa. Scriu pe un caiet pe care îl cumpărasem cu puţin timpîn urmă. Mai apoi, ideea de a scrie aşa, în astfel decondiţii, mi se va părea destul de absurdă. Şi comică înacelaşi timp. Faptul că scriu din mijlocul evenimentelor,în chiar momentul desfăşurăriilor nu asigură nicidecumautenticitate sau calitatetextului. Mă cunosc destul debine pentru a şti că am nevoiede timp, că memoria meatrebuie să opereze o selecţieatentă a faptelor, că fraza seaşează aşa cum trebuie abiaatunci când am capacitatea şiconfortul de a mă desprinde dece scriu. Niciodată n-am crezutîn inspiraţia în stare pură. Înspatele aşa-zisei inspiraţii stăgramatica, stau lecturile solide,stă luciditatea de a reda câtmai bine lucrurile din jurul tău,de a le da consistenţă nu aşa,dintr-o dată, ci în urma unuiefort fizic şi al unuiautomatism care trebuiepermanent exersat. Teoria îmie, odată în plus, confirmată.Nu aveam să pot folosi ulteriornimic din acel text.Drumul înapoi spreDelhi este la fel de extenuant.În dimineaţa de dinainteaplecării a început să plouăteribil. Ştiam că începuse deja sezonul musonului. Dupănumai o oră, străzile erau inundate. Am crezut pentru unmoment că nu voi putea pleca. N-a fost aşa. Ajuns înautobuz, nu mă gândesc la altceva decât la apartamentulmeu din Delhi. Deşi trăisem de nenumărate ori senzaţia căîntoarcerea în capitala indiană echivala cu întoarcereaacasă, nu mi-am putut opri uimirea nici de această dată.În autobuz vizualizez harta lumii. Văd oraşul de provincieîn care m-am născut şi am trăit nouăsprezece ani (undevaîn sudul ţării), văd oraşul unde mi-am petrecut încăunsprezece ani (undeva în Transilvania) şi apoi mă întrebcum de pot considera acasă un spaţiu care aparţine unuialt continent, unei alte lumi. În mod normal, aşa ceva nupoate fi înţeles şi nici explicat credibil.. Cu toate astea,senzaţia e vie, clară, de netăgăduit… Mă întorc în Delhi,mă întorc acasă. Să fie, deci adevărat că generaţia mea şimai ales cele ce vin vor simţi, fizic aproape, că îşi cară cusine, în spate, acest acasă, asemenea unui melc?! Nu ştiu.Senzaţia pe care o trăiesc acum poate fi una individuală,profund personalizată. Nu cred, însă, să fie doar atât.Ajung în Delhi obosit, deschid uşa exterioară, grea,metalică a apartamentului şi mă prăbuşesc în pat. Daudrumul aerului condiţionat şi adorm curând.Nu peste multă vreme plec către Europa pentru ovacanţă în Polonia şi mai apoi în Grecia. În augustdebutează un nou an universitar. Sper să pot rămâne înIndia pentru cel puţin încă un an. Momentan, India îmioferă ceea ce România nu îmi poate oferi. Un salariudecent raportat la un volum de muncă rezonabil, timpsuficient pentru a studia şi a scrie. Mă întristează ideea căm-aş putea întoarce în ţară, unde aş avea nevoie de douălocuri de muncă, unde ar trebui să lucrez şase zile pesăptămână, câteodată zeceunsprezeceore pe zi, unde artrebui câteodată să alfabetizezelevi de clasa a X-a, să îi învăţsă scrie şi să citească în ciudapropriilor lor dorinţe şi înciuda indiferenţei propriilor lorfamilii. Voi trăi din nousentimentul că nu suntprofesor, ci un funcţionar alstatului, un conţopist carecompletează hârtii şi e evaluatîn funcţie de ele, care trebuiesă aştepte ziua de duminicăpentru a putea citi câte ceva(când să-ţi faci timp încelelalte zile?!). Pentru arămâne în India trebuie caacordul bilateral românoindianîn baza căruiafuncţionează lectoratul să fiereînnoit. Abia apoi va trebui săaplic pentru viză şi va trebui săaştept Ordinul de Ministru caresă confirme numirea mea pepost pentru încă un an. Ascultîn permanenţă ştirile dinRomânia. Dacă se întâmplă săpice Guvernul, cine ştie câttimp le va trebui tuturor acestor hârtii pentru a putea trecede stufoasa birocraţie româno-indiană! La venirea meaaici, am avut de trecut de proceduri cu mult maicomplicate. Dacă atunci s-a putut, oare nu ar trebui săsper şi acum? Trebuie, totuşi, să mă pregătesc mental şipentru întoarcerea în ţară!OVIDIU IVANCUFoto: Mănăstire tibetană Manali, Manali,, Himalaia63

(IV)M-a izbit fulgerător adevărul deneacceptat şi totuşi implacabil al spuselorlui, însă fără nicio urmă de sentiment aleliberării şi împăcării, ci unul cu totulcontrar, de părăsire. Ca şi cum sufletulcelei plecate ar mai fi adăstat, oarecumsilnic, prin preajmă şi, în sfârşit, s-arisipit, a intrat în veşnicia anonimă: erampe cont propriu. Mi se pare şi acum, întimp ce scriu, bizar şi neîntemeiat penimic acest sentiment, fiindcă, aşa cumam mai spus-o de altfel, în seara când amvăzut-o întinsă în birou, grav senină, amavut impresia că-şi încheiase definitivsocotelile cu lumea, o lume în care nu mădistingeam prin nimic, şi niciodatăulterior n-am avut măcar o secundă bănuiala că ar adăstaîn preajma mea. N-am visat-o măcar, nici o singură dată şinu mi s-a părut că o întâlnesc nici la mormânt. Plecasedefinitiv. E adevărat că uneori, când aveam impresia căprivirea mea de cititor se ascuţise, că textul vibra tainicpermiţându-mi accesul în intimitatea lui sugerându-michemător o cărare, o cale spre tridimensinalitatea lui devis, mă gândeam că e un dar al ei, însă nici atunci nuaveam impresia că acest dar m-ar fi avut pe mine cadestinatar: era o putere, un duh anonim sau, mai curând,impersonal. Aşadar – dincolo de acest fel de apropiere(bănuiesc că multora li se vor părea elucubraţii, dar n-area face, e un adevăr subiectiv, al meu) – nu-mi pot explicaaccesul de deznădejde de la parastas. Nici n-am stat preamult, era lume multă de care mă simţeam foarte străină şisub un pretext oarecare am plecat după vreun sfert de oră.Am aflat de la soţia unui fost coleg de an că nici Liviu n-afăcut faţă prea bine. A fost mai volubil decât de obicei, ovolubilitate dintre cele pe care le provoacă un pahar, douăde băutură în plus, şi a vorbit oarecum patetic despreboala lui. Nu ştiam nimic despre ea şi nici mai târziu n-amaflat prea multe, poate şi fiindcă n-am întrebat. Din câteam înţeles medicii i-au avansat atunci opţiunea, cu celemai mari şanse, a amputării piciorului de la genunchi şiera pregătit să o refuze.Am rămas îndelung gânditoare după punctul pusanterior. Mi-a revenit în memorie observaţia rea a uneivechi amice – cu care n-am mai vorbit de ani de zile – cuprivire la poziţia mea encomiastică mai ales faţă de Ioana.Avea aerul că ştie ea ceva despre părerea critic trădătoare,sau cel puţin nedreaptă, a Ioanei despre mine şi că măscuteşte din dorinţa de a nu mă răni de amănuntelerevelatoare. N-am fost de fel curioasă să aflu care anumear fi acea părere sau acele amănunte şi cu adevărat nu măinteresează, fiindcă, deşi m-ar îndurera fără îndoială,modul meu de a mă raporta la ea nu s-ar schimba. N-amevocat-o niciodată ca pe o prietenă, ca pe cineva care ar fifăcut parte din lumea mea, lumea al cărei centru suntinevitabil eu, aşa cum ni se întâmplă tuturor. Există oasemenea lume, cum să nu existe?! Însă aptitudinea meafundamentală, desueta qualite maitresse, este aceea demartor, de observator; nu-i de mirare că mă privesc pemine însămi în raport cu alte lumiintersectante mai curând ca rol decât capersoană. În ce o priveşte pe Ioana, credcă aşa am şi fost, o figură ce făcea parte dintr-un peisajfamiliar, care în ansamblul său constituia acel semperidem necesar, complexul numit „acasă”,edificat cu grijă în Mănăştur, dar rămasacolo doar între pereţii locuinţei.Strădania ei de a-l extinde n-a prea avutsucces. Puiul de plop, botezat Agilulf,aflat pe spaţiul din faţa ferestrelorcamerelor, era permanent maltratat decopilandrii de prin vecini şi doar tufa degutui japonez din dreptul ferestreibucătăriei, aflată într-un loc mai retras,a rezistat ceva mai bine, fără să fieexcesiv vandalizată. Dincolo de acestperimetru minimal se întindea agresiv şivulgar cartierul detestat şi detestabil.Revenind însă la observaţiaamintită, cuvântul „encomiastic” (maicurând înţelesul lui, fiindcă nu ştiu dacă întocmai acestafigura) suna alarmant şi paralizant: o astfel de perspectivăeste în acelaşi timp lipsită de credibilitate (ca atare,plictisitoare, dacă nu chiar enervantă) şi născătoare doarde vagi umbre, de contururi cărora doar cu oarecarebunăvoinţă le accepţi un nume. La urma urmelor, îmispun încurajator, nici Ioana şi nici Liviu n-au plecat dinaceastă lume fără să lase o moştenire care să stea mărturiedreaptă. Personal socot că a Ioanei este cea maisemnificativă prin cu totul neobişnuita îndrăzneală agândului fertil, un gând integrator, ce cuprindea în raza luiexperienţa vieţii şi a lecturii, deopotrivă. Într-un anumefel, cărţile ei fac parte dintr-o autobiografie, oautobiografie ce se deschide mereu spre stele. Şi cred căasta am admirat cel mai mult la ea; bănuiesc că aici îşiavea originea şi fascinaţia discursului ei, fie că era uncurs, fie că era o conferinţă: ghidat de ea, auditoriul trăiaexperienţa fabuloasă a înălţării (ca proces) în „dulceamuzică de sfere”, răspunsul cutezător al gândului la haos,la inform. Nu şi la Liviu.Nu ştiu când, mi s-a developat imaginea unui Liviumarcat de o slăbiciune lăuntrică generatoare a neîncrederiiîn sine, o rană bine ascunsă, dar care-l făcea vulnerabil. Şinu cred că greşesc prea tare când spun că tocmaiapropierea Ioanei l-a făcut să-şi descopere limitele. Erafără îndoială extrem de erudit, însă gândul său se oprea lalimita erudiţiei, acesta era acoperişul de certitudini sprecare se înălţau analizele sale; poate că mai aproape deadevăr ar fi să spun că de la acesta coborau ele, cu o marerigoare a conceptelor şi rafinament al analizei. Temeinic,cu o demonstraţie strânsă. O radiografie a unei stări.Probabil şi religia era un astfel de acoperiş, un adăpost alcertitudinilor, cu funcţia de mandala despre care vorbeşteIoana în Configuraţii. De altfel, în timp, aşa cum ammenţionat, această mandală alcătuită din vechi practici depurificare şi ispăşire a devenit mai riguroasă, aproapemonastică; se amestecau aici şi cerinţe ale unei diete dedetoxifiere, după cum înţeleg gândindu-mă în urmă la oconversaţie pe tema veselei de bucătărie potrivite pentrueliminarea grăsimilor. →Foto: Ioana Em. Petrescu64

Am avut atunci impresia că regimul său alimentar,minimal şi cantitativ, e la marginea înfometării.N-a făcut mare caz de îngrijorarea mea (reală) cuprivire la slăbirea generală a organismului solicitat de oviaţă activă; m-a asigurat că mănâncă suficient şi că se vamai gândi la posibilitatea de a mânca măcar de două oripe săptămână la restaurantul Casei Universitarilor (CUC ise zicea pe atunci, nu ştiu acum; probabil nu, fiindcă masaamicală a întâlnirii aniversare de 45 de ani de la absolvirea promoţiei mele, desfăşurată acolo, a fost anunţată „laPiramidă”). Au fost fireşte replici de politeţe şi n-am maiinsistat. Am admirat pisoiul de curând achiziţionat, delocblând, mai curând războinic. Nu stătea cu plăcere pepalma stăpânului său şi, cât ce a scăpat, s-a refugiat înbirou, vădit neinteresat de colocviul nostru din bucătăriaordonată şi curată ca un pahar, cum fusese întotdeauna;rămăsese fumuarul casei şi mă văd în amintire stând pescaunul obişnuit, din dreptul uşii ce dădea spre „locul deluat masa” – aşa i se spunea încăperii cu multe uşi înplanul casei, însă nu fusese niciodată folosită în acestscop, ci doar ca un hol cu foarte multe flori. Liviu a rămasîn picioare (ca întotdeauna!) până mi-am terminat ţigara.Nimic nu se schimbase în rânduiala casei şi aveamimpresia că asta se şi dorea. Poate că firesc ar fi fost să neamintim de cea care lipsea în scena atât de familiară, deIoana. N-am făcut-o; n-am făcut-o niciodată în ceiaproape 9 ani câţi a mai trăit Liviu după ea. A rămas aşacum a fost seara târziu, după 10, când m-am dus sî o văd,la câteva ore după ce murise. Nu mă anunţase şi a fost opură întâmplare că am aflat, de la soţia unui tribunist, ocunoştinţă a unei bune prietene care, sfiindu-se să oanunţe pe aceasta, s-a hotărât să mă facă pe minemesagerul năpraznicei veşti. Mă ştia vag şi nici nu bănuiacă o cunosc pe Ioana. Nici nu ştiu dacă ne-am salutat cândmi-a deschis uşa, m-a condus întăcere în birou şi după câtevaclipe a ieşit. A revenit după ovreme - auzise probabil că măadunasem din răvăşeală – şi amstat fiecare în tăcerea lui pânădupă miezul nopţii, când amplecat, gândindu-mă căurmătoarea zi avea să fie pentruel una cu program foarte încărcatcu mulţimea de formalităţi ce secer îndeplinite. Nu i-amprezentat condoleanţe, nu l-amîntrebat cum s-a petrecutnenorocirea şi nici nu mi-a trecutprin minte să-i reproşez că nu măanunţase. În ziua următoare miampregătit oraţia funebră, cauna din mulţime, oarecum în numele generaţiei noastre. Şiacum mi se pare forţată, nelalocul ei, expresia „generaţianoastră”; de fapt primul imbold a fost să scriu „generaţiamea”, căci Ioana nu mai împărţea cu mine nimic, aşa cum„noastră” ar putea să o sugereze. Cu tot nefirescul eiaparent, tăcerea asupra subiectului „Ioana” n-a fostniciodată jenată sau jenantă, ci naturală; nu era un subiectocolit, ci unul care nu se ivea. Stau şi mă întreb dacăLiviu l-a abordat vreodată în mediul său de prietenitribunişti şi înclin să cred că nu. A rămas probabil unulstrict personal. Slujbele cele de cuviinţă au fost, socot,modul său de a-şi încheia socotelile cu soaţa sa şi replicace mi-a provocat plânsul deznădăjduit a fost prima şiultima noastră conversaţie – criptică – asupra subiectuluiIoana. Nu m-a implicat niciodată în organizarea acestorslujbe. După moartea mamei sale, cred că s-a ocupatsingur şi doar la biserică soţiile unor prieteni i-au fost deajutor la împărţirea colacilor şi vinului. Gândindu-mămai bine, îmi dau seama că totuşi coliva tradiţională labaştina părinţilor lui – ca şi a tatălui Ioanei - erapregătită de soţia unui fost coleg de an care, alături de uniitribunişti, i-a fost mai apropiat în ultimii lui ani.Îmi vine greu să cred că în toţi aceşti 9 ani, cât i-a maifost dat să trăiască, Liviu a avut dorinţa şi îndrăznealaunui alt început. Cel mai tulburător semn în acest senseste pentru mine absenţa unui testament. Am discutat odată acest subiect telefonic; a fost o conversaţie lungă încare am încercat să-l conving de necesitatea rezolvăriisuccesiunii. Lucrurile cu adevărat preţioase erau, în opiniamea, obiecte ale unui patrimoniu cultural şi s-ar fi cuvenitsă intre în proprietatea unei instituţii de acest profil. Eraîntâi şi întâi biblioteca, cu un fond de carte extraordinar.Profesorul Popovici adunase un număr impresionant devolume: la cea dintâi vizită a mea am rămas mută deadmiraţie în faţa peretelui cu rafturi până la tavanul înaltînţesate, pe două rânduri, cu volume. Cele mai preţioasese găseau în partea de jos ce avea aspectul unordulăpioare, cu uşi fără mânere, închise cu cheia; ceva maitârziu, cu nu ştiu ce ocazie, am avut prilejul să o văd peIoana deschizând o astfel de uşă cu o cheie păstrată într-ocasetă. Dulapul cu uşi curbate - ce făcea parte din aceeaşigarnitură cu biroul şi scaunul lui cu spetează înaltă -arhiplin încă de pe atunci nu l-am văzut deschis niciodată.La această moştenire s-au adăugat cărţile cumpărateulterior, în număr foarte mare: cu tot triajul periodic ceelimina dubletele - mai alesvolumele apărute în ediţii populare,ce erau ulterior publicate în ediţiicritice sau de autor – problemagăsirii unor soluţii nesufocantepentru spaţiul nu foarte generos allocuinţei a fost mereu deactualitate, iscând şi controverse,fiindcă Liviu se despărţea cu maredificultate de volume, având mereuargumente pentru păstrarea unoradintre aceste dublete.Biblioteca a fost mereuţinută în bună rânduială şi cuprilejul mutării în locuinţa dinMănăştur vreme de mai bine de olună cărţile au fost sortate în ordinestrict alfabetică şi împachetateastfel încât punerea lor pe rafturi să se facă fără niciodificultate; ca şi în privinţa organizării spaţiului, Ioana afost extrem de meticuloasă, aşa încât în marea de cărţi segăsea îndată rapid orice volum căutat. Un inventarpropriu-zis, scris, nu exista.ELENA NEAGOEFoto: Casoni Ibolya, “Dansul vieţii”, dedicată prieteneiOldivad65

Mari români ignoraţi:Caşin Popescu, inginer, inventator, scriitor, istoric.Caşin Popescu (născut la Huşi, la 17 august1921)coboară dintr-o veche familie de boieri moldoveni,confirmată în cin de Ştefan Vodă cel Mare. După ce aabsolvit renumita Şcoală Politehnică de la Bucureşti(Facultatea de Construcţii), este reţinut la catedra deHidraulică de însuşi decanul facultăţii, Dionisie Germani,căruia îi va fi asistent din 1943 până în 1947, cândprofesorul este îndepărtat din şcoală pentru neconformismideologic. Până în 1951, Caşin Popescu va activa ca liberprofesionist (antrepriză, expertize, proiecte). Următorii 30de ani va fi obligat să se angajeze “la stat”, unde a lucratexclusiv în proiectare, punându-şi semnătura pe mai multeunicate în lumea construcţiilor. Meritele i-au fostrecunoscute chiar şi de administraţia comunistă,conferindu-i-se distincţia de “Specialist de înaltăcalificare” de către Forul de Stat al Construcţiilor,Arhitecturii şi Sistematizării.Lui Caşin Popescu îi datorăm reşedinţa de la Bran aArhiducesei Ileana; restaurarea Bisericii Scaune dinBucureşti; singura staţie de cercetări a mangnetismuluiterestru din România; cabina izobară Faraday, amovibilă,destinată studiilor geofizice ale subsolului marin din apeleromâneşti ale Mării Negre; podul-conductă, în arcrăsturnat, de la Vatra Dornei, format din două conducteautoportante; podul de şosea din beton armat de la Sinaia,peste râul Prahova, cu o consolă de capăt curba de 9,50 m,lungime măsurată pe axul consolei, cea mai mare consolăde capăt pentru un pod de şosea din Europa; proiectelepentru complexul industrial de exploatare petrolieră de laBaroda (India), pentru care statul român a furnizat turleleşi tehnologia de extracţie; dar şi introducerea unui factornou în alegerea conductorilor de energie electrică peliniile aeriene de medie şi înaltă tensiune; formule noi decalcul pentru calculul rezistenţelor suplimentare laînaintarea în curbe pe liniile de cale ferată forestieră; unprocedeu de calcul al perioadei de oscilaţie sub sarcinidinamice; soluţii noi în calculul vibraţiilor plăcilorcirculare; calculul distanţei optime între suporţii liniiloraeriene de transport de înaltă şi medie tensiune; calcululelementelor din beton armat ţinând cont de minimarezistenţă la tensiune a betonului (teorie şi tabele dedimensionare), amortizorul hidrodinamic pentru pompecu piston şi multe alte realizări tehnice şi teoretice.Caşin Popescu a pus bazele teoretice alehidrosonicităţii, o ramură a ştiinţei sonicităţii (al căreipărinte este Gogu Constantinescu), şi ale geometrieicorpurilor compresibile (denumită de autor geometriesonică). În geometria sonică, planul şi dreapta cu careoperează geometria euclidiană nu pot exista decât ca părţiinfinitezimale, în starea de compresibilitate, moleculelefiind diferite între ele. Starea de compresibilitate esteexprimată de coeficientul de compresibilitate - stabilit deautor - bpt , unde p reprezinta presiunea şi t temperatura.Geometria euclidiană este geometria corpurilor pentrucare coeficientul bpt este egal cu zero. Spaţiul euclidianeste un spaţiu comod pentru reprezentări matematice, darnu corespunde spaţiului fenomenelor naturale. Geometriasonică este geometria spaţiului universal.În Germania, unde a emigrat de peste treizeci de ani,Caşin Popescu este tot mai preocupat de teoria şi practicarecuperării energiei fenomenelor naturale (apă, aer,maree) cu ajutorul turbinelor acţionând princompresibilitatea fluidelor (denumite de domnia-saturbine sonice), prezentându-şi ideile la mai multeCongrese internaţionale de Energie Curată, la începutulanilor 90. Turbinele sale sonice încă aşteaptă să fieexperimentate. Caşin Popescu s-a remarcat şi prin studiilesale de istorie veche, în care discută probleme ca origineaetruscilor, podurile peste Dunărea antică, legendaargonauţilor sau localizarea insulei lui Ahile, Leuce (înDelta Dunării). Este, de asemenea, fondatorul publicaţiei„Zodii în Cumpănă”, pe care a editat-o între 1992 - 2004,la Durbach, Germania.*Acum locuieste în Offenburg cu soţia sa, MioaraPopescu, arhitectă, într-o locuinţă în care pereţii suntmartorii gândurilor sale, plini de cărţi, iar în mijloc, unpian cu coadă, un lemn răbdător, fiind pianul din copilariacelor doi.Opera• Podurile peste Istrul din primul mileniu înainte deHristos (1987)• Legenda Argonauţilor (1988)• Insula lui Achile, Leuce. Localizare şi precizăriistorice (1989, 2000)• Decor median, versuri (1999)• Jocul gâştei (2001)• Cine sunt etruscii (2003)• Românii un popor născut creştin (2004)• Trilogia DOCTRINA CHRISTIANA (I Intru ofilosofie ortodoxa romaneasca si universala, IIUniversul in Biblie si stiinte, III Metafizicaexistentei, 1000 de pagini, finalizata in 2007, inpregatire spre publicare,• În lucru, o Istorie a poporului roman (mileniul Vinainte de Hristos – sec. X dupa Hristos) şi gândestela perfecţionarea geometriei şi fizicei sonice, ştiintederivate de CP din sonicitatea lui G. Constantinescu,şi la aplicaţii practice (turbine eoliene si hidro defoarte mare randament).66

(I)Citesc în articolul apărut în periodicul Formula As, anulXIX, nr. 875, iunie, 2009, 19, semnat DELIAHANZELIK, intitulat Cea mai veche hartă a Daciei. Onouă ofertă de excepţie a editurii „Dacica”, în prefaţafăcută de AURORA PEŢAN, „În România există uninteres din ce în ce mai mare pentru trecut, şirămânând uimit de câtă ignoranţă dau dovadă unelepersoane ce se vor a fi istorici, şi încă dintre cei ce ni searată a fi stăpâniţi de o mare râvnă, deoarece în paginaIstorie MICĂ ENCICLOPEDIE „AS”, se dă ofotografie: „Doi împătimiţi: AURORA PEŢAN şi ALEXFLOREA. Cea mai veche hartă a Daciei, reprodusă înarticolul menţionat, este harta reprodusă de autoare, copiahărţii, dată în articol, o reproducem mai jos:înainte de Christos, tipărită de Tipografia Coresi, dinFreiburg, Germania, în 1984, predată la imprimat înoctombrie 1983, am reprodus 17 hărţi ale DACIEI, printrecare şi HARTA DACIEI de care se vorbeşte în articoluldiscutat de DELIA HANZELIK, anume: HARTAIV cuHARTA IV. Detaliu, copiile acestor hărţi le redăm maijos, alăturându-le şi notele noastre, ele sunt importante,deoarece, aşa cum se precizează în notele noastre, aceastăhartă .HARTA IVDACIARUM,MOESIARUM:QVE VETVSDECRIPTIODespre această hartă, ni sespune: “Hartă concepută la1595, a fost tipărită de maimulte ori, cea pe care o avemnoi este din 1612. În total, auexistat în lume peste 3000 deexemplare, din care o parte s-au pierdut în timp. Noi amcumpărat un astfel deexemplar.”Cităm din numitul articol,întrebarea pusă de DELIAHANZELIK: „Care să fiemotivul pentru care nu ascosnimeni această hartă pânăacum? De ce nu există şi înmanualele şcolare, depildă?” Cităm din răspunsuldat, doar prima propoziţiune:„Mi-e mai uşor să spun de ceam editat-o noi, decât de ce nuau făcut alţii acest lucru. …Este o întrebare la care,personal, nu pot răspunde”.Dacă am menţionat acest articol, este pentru răspunsulnostru la această întrebare. Iată răspunsul nostru: în carteanoastră, PODURILE peste ISTRUL din primul mileniuEx conatibus Abra:Hami ortelij.1595Abraham Ortelius este cunoscut ca proprietar – prinmoştenire – al unei tipografii, şi ca editor cartografic(cf. M. Popescu-Spineni, op. Cit. P. 137. sau, deacelaşi, România în istoria cartografiei până 1600,Bucureşti, 1938, pp 141 şi urm.).În această calitate, devine colecţionar de documentecartografice, călător în dublu scop – al achiziţiilor şi alinformaţiilor în domeniu -, şi, în măsura interesului,istoric; ia note de călătorie şi întocmeşte descrieri cucaracter istoric, economic şi geografic.Harta Daciilor – situate între (ca graniţe) Tisa,întreaga coroană a carpaţilor Nordici, Nistru, ţărmulmării din Sudul Basarabiei până la Dunăre şi Dunăre -,şi a celor două Moesii (Geţii sunt arătaţi ca locuind deambele maluri ale fluviului, ocupând toată Dobrogeapână mai jos de Cadrilater, de unde încep bulgarii), îşigăsesc aici prima reproducere – chiar dacă limitat şinumai la subiectele – şi contribuţiile – studiilor de faţăşi la forma strict indicativă.Din această hartă se citeşte:1. După ce primeşte apele ultimului afluent („Hierausflu. Ptol. Gerasus Ammiano Porata et Pyretus Grecis”)– căci aici este figurat că se varsă în fluviu între„Trosmis” şi „Arubium” -, Istrul se îndreaptă spre marefără să schimbe direcţia şi se varsă la capătul unui golfalungit, prin gura numită „Sacrum ostium quod etPeuce maximum omnium”.CAŞIN POPESCU67

Zi calmă a unei dimineţi de duminică. Abia sosită în sat, amplecat să stau de vorbă cu oamenii în graiul cu care am crescut.Azi nu se mai vorbeşte chiar ca pe vremea copilariei mele, doarbătrânii îşi mai păstrează nealterată vorba moştenită dinstrămoşi. Soarele se ridicase de doi stânjeni şi privind cu nesaţcerul azuriu pe largă întindere a satului teleormanean, când mise părea că a trecut o veşnicie de când nu l-am mai văzut, cândmi se părea că nici n-am plecat din el.Pe linia pe care mergeam odinioară la gară, m-am oprit lacasa Mariţei. A ieşit din casă şi m-a îmbrăţişat:- Pupa-ţi-aş ochii, bine-mi pare că treci şi pe la mine şi nu măocoleşti. Ţi-a rămas gându` şi sufletu` acasă şi mai vii să stai devorbă cu noi, chiar dacă noi tot ţărani am rămas. Acu venii de lamânăstirea din deal. Îmi place să mă duc acolo că face slujbafrumoasă călugărul Podromos, cel care a făcut mânăstirea astanouă. E om cu sufletu` curat. Bun e Dumnezeu, pupa-i-aş tălpile,ca ni l-a trimis în sat. Ai vino să stăm pă bătătură şi să-ţi dau sămănânci nişte colivă, i-am pus şi niţică ciucalată pe deasupra,mi-a dat-o alde naş Marinică, fin`că veniră alde fi-su din Spania,de la lucru. Am păstrat-o şi eu pentru colivă. Are noroc cu ei.Le-a dat bani de şi-au pus gard nou, ulucili alea vechi sădăulaseră dă tot.- Cum îţi mai este viaţa, Mariţo?- Nu prea bine, avem caznă mare şi fără folos, cum a işit acu`o vorbă: “dacă munceşti, n-ai timp să câştigi un ban”. Pedeasupra mă supără şi zănaticu` ăsta de Mielu, cumnatu-mio,care stă în fundu` oborului nostru. Toată viaţa m-a prigonit cuvorba, da` acu` de când a sărăcit de tot de nu mai are nicimămăligă să dea la câinli ăla c-a ajuns numai piele şi os, parcăşi-a pierdut şi minţili alea pă care nu le-a avut întregi niciodată.S-a certat cu toţi vecinii. Când o muri n-are cine să-i scoaţăcosciugu` din casă. Strigă la mine ca un zurbagiu că m-amcoconit, că nu mai merg la sapă. El nu vede chiaunu` dă cap căacu` ţăranu` nu mai are rostu` pă care l-a avut odată?- Ce mai ştii de Ioana, vecina cu care am copilărit?- Am trecut pe la poarta lor chiar acu dimineaţa şi am vorbitcu ea. N-o duce bine nici ea, e slabă, moartă. Am întrebat-o dacănu vine şi ea la mânăstire.- Păi eu mai sunt om să mai ies în lume? Am crezut cămor, mi-a zis ea.- Da` ce ai, fă Ioană, văd c-ai slăbit, ce te doare?- N-am niciun dor, niciun dor, de nu-ţi vine să crezi, dar n-am poftă neam de mâncare. Dacă n-aş mânca o săptămână, mietot nu mi-e foame. Mi-au adus nepoţii, mânca-le-aş gura lor,nişte nasturi de poftă de mâncare, dar tot degeaba.- Dar cumnată-sa, Stela, de le zice lor alde Ştrengaru, maie în viaţă? Aoleu, mi-adusei aminte să te întreb, ca să nu uit, şiuite că sar de la una la alta, cum îşi pun oamenii porecle în sat?- Copiii şi tinerii se polecresc după cum se poartă sau li seîntâmplă câte ceva. Trebuie să aibe oamenii polecre ca să sedeosebească, fiindcă mulţi au nume la fel. Dacă zici FloreaMatei, sunt mai mulţi în sat, dar dacă zici Contra cum îi epolecra, ăsta e numai unu`.- De Ion, bărbatul Marii, vară-mea, ce mai ştii?- E rău de el. Nu mai vede cu ochii neam şi acu a început sănu mai audă nici cu urechili.A lătrat câinili. Uite că vine pe la mine vecinu`, moş Nicula.O să-i dau şi lui niţică colivă. Săracu, o duce rău, s-a lipitsărăcia de el. Mi-e milă când îl văz aşa, îmi fac pomană cu el şi-imai dau de unde am, de unde n-am, câte o strachină de mâncare,fiindcă am şi eu morţii mei. Ai vino să mâncăm cu toţii şi să neierţi că la noi, tot ca la ţărani punem masa. Am făcut nişte ardeiumplut de să-ţi lingi deştili. I-am pus şi niţică făină la cotorfi`n`că vine de face o poşghiţă şi nu iese carnea tocată din ardei,nu ca una lume care pune platagele. Am făcut cum m-a învăţatalde ţăţica Didina.Uite la moş Nicula, abia păşeşte, a fost bolnav cu inima, ieri avenit de la spital. Dau dosu` să-i dăşchiz poarta.- Cum a fost la spital, moş Nicula? l-am întrebat eu.- Am dat de-un doftor cu crezământ, să-l ţie Dumnezeu, îmifac cruci mari pentru el c-a fost de omenie, n-a fost ca ăia carenu te bagă în seamă până nu umbli la teşcherea. Când am ajunsla el m-a întrebat cu vorbă bună şi cu glume ca să-mi ţie coraju`:- Ce mai e prin satu` dumitale, moşule?- Ar fi bine, dacă n-ar fi rău. Politicienii ăştia, niştedeşuchiaţi, oţi mai mari ca geambaşii de care-mi spunea aldetetea, s-a` pus cu otozbirul pă noi, de ne răstigneşte şi ne ia şipielea şi uite că n-are nimeni ce le face. Ţara asta a noastră parcănu se mai scoală din morţi. Ne potignim, când mergem, parcădăm cu stângul în dreptu` şi invers. Nu cu votu` trebuie sămergem la ei, ci cu reteveiu` să-i alungăm ca pe lupii la stână.Mă tem că nu mai apuc vremurli alea dezlogite de netrai.- Dumneata mai ai piele?- E arsă rău şi n-am ce să mai fac.- Şi aici ai venit să ţi-o vindecăm noi?- La dumneata am venit fi`n`că am bătăi de inimă, domnu`doftor, i-am spus eu.- Păi, să ştii că şi eu am bătăi de inimă, mi-a zis el. Dacă tefac să nu-ţi mai bată inima e mai bine?- N-aş vrea să-mi vie vremea de petrecanie, păcatele mele,ca să-l văz pe nepotu-mio Onel că termină facultatea, că tarebine-i merge mintea şi o să iasă doftor şi atunci m-oi da pă mânalui.Am fost mulţumit de el, să-i dea Dumnezeu sănătate şi lui, căşi el e om şi are şi el nevoie de sănătate, ca toţi oamenii. LiviuVasilică al nostru, n-a fost doftor, şi cum se duse de ne-a ruptinima. La plecare aş fi vrut să-l cinstesc cu ceva pentru omenialui, dar n-am avut neam de para chioară, pensia de agricultor lacolectivă abia mi-ajunge pentru biserică. Aşa că i-am spus:- Domnu` doftor, sunt tare mâhnit în suflet, fiindcă aş vreasă-ţi mulţumesc şi eu cu ceva pentru facerea de bine, dar n-amde niciunele. Acasă n-am în bătătură decât o capră.- Bună şi-aia, moşule, mi-a răspuns el.Auzind eu aşa o vorbă, m-am scărpinat în cap şi i-am zis:-Eu v-aş aduce-o, domnu` doftor, dar mă tem că n-o puteţi băgaîn casă că are picioare mari din lemne groase, e făcută de ălbătrân, de bâtu, ca să taie cu fierastrău` ăla mare lemne groase.Şi el atuncea a râs când a văzut cum am întors vorba, a dat mânacu mine şi mi-a zis să mai trec pe la el dacă mai am bătăi de inimă.I-am mulţumit frumos şi i-am spus că i se potrineşte o vorbădin bătrâni: “A fi domn nu-i de mirare,/ A fi om e lucru mare”.- Matale cum te lauzi cu viaţa prin ţări străine? mi s-aadresat moş Nicula.- Bine, mosule.- Pe acolo o fi bine de unele, dar străinu-i tot străin. Aici,numai dacă stai la poartă cu vecinii, şi ştii că trăieşti, dar acolo,stai de vorbă cu vecinii la poartă? Nu stai şi stai singur în casăde-ţi cântă cucu-n cap şi te apucă pustiu` de dor de ce-ai lăsatacasă, de e gata să te podidească plânsu`.După o pauză, a îndreptat privirea într-un punct îndepărtat şia continuat ca pentru sine: Zic şi eu aşa o vorbă, cum ampomenit din bătrâni, dar soarta omului nu şi-o ştie nimeni cum i-o hărăzeşte Al de Sus. N-ai ce-i face, El a hotărât aşa, cândcâştigăm ceva, todeauna să pierdem altceva. Eu m-am mulţumitcu ce-am avut, chiar dacă a fost mai puţin, da` am cătat să-mipăstrez omenia. Apoi întorcându-se în spre mine:- Îmi pare rău de alde matale, că te ştiu cu suflet bun. Ceaipierdut aici, daru` care ni l-a dat Dumnezeu, nu-l mai găseştiîn toată lumea.Am plecat urmărită de vorbele moşului. Dreptate avea,fiindcă, la urma urmelor, doar dragostea de oameni şiînţelegerea cu ei formează substanţa vieţii, altfel cum să înţelegprezenţa mea aproape an de an în comuna natală, străbătând miişi mii de kilometri ca să ascult oamenii vorbind în graiulvremurilor de vis ale copilăriei mele?ELENA BUICĂ68

despre diferenţe de percepţie,principii, mentalităţi şi gândire„Pentru fiecare dintre noi, primul şi singurulobstacol cu adevărat pe drumul oricărei încercări, arfi chiar el: omul”MM: Domnule Emanuel Pope, sunteţi român stabilit înLondra, Anglia. V-am cunoscut în spaţiulvirtual, datorită proiectului cultural căruia i-aţi dat viaţă - când a început acesta?EP: Nu sunt un român ‘’stabilit’’ ci unuldintre cei mulţi care şi-au pierdut dreptul de-amai avea o ‘’aşezare’’. Trebuie să vămărturtisesc că nu mi-am dorit niciodată săemigrez deşi mi-am dorit să călătoresc. Darcum nu există călătorie fără pericole, am avutnefericirea de-a mă confrunta cu cel mai hâtrudintre acestea: dispariţia identităţiidestinaţiilor ca urmare a alterării condiţiei călătorului. Călătoriadevenind extrem de costisitoare, cu fiecare zi trăită. Cât priveşteproiectul Cititor de Proză – Republica artelor(http://cititordeproza.ning.com/), se împlineşte un an de zile decând, împreună cu ceilalţi doi fondatori, Sorin Tunaru şi AlinaDora Toma, ne-am înţeles din priviri ‘’alţi sorţi să-ncercăm’’(sămă ierte domnul Puşkin) în realizarea unui vis.MM: Importanţa păstrării identităţii pentru cei plecaţi dinţară: este greu să-ţi păstrezi identitatea având în vedere cătrebuie să te adaptezi unui nou mod de viaţă şi altei civilizaţii –în majoritatea cazurilor, mai pragmatică?EP: Nu este uşor! Fiecare dintre cei care s-au confruntat cu oasemenea problemă ştiu prea bine că există o ‘’pierdere’’dincolo de partea bună a lucrurilor. Păstrarea identităţii încondiţiile oricărei adaptări este esenţială şi cu atât mai mult cânddiscutăm de strămutarea pe alte meleaguri. Sunt reticent în ceeace priveşte reuşita realizării de către individul dezrădăcinat aunui bun balans la nivel psihologic, de regulă fiecare pierzând cumult mai mult decât îşi poate permite a recunoşte şi asta chiar şiîn cazurile celor care au reuşit din punct de vedere profesionaletc.MM: Cum se împacă un credincios ortodox cu sloganul dintrolume bazată pe competiţie „născut pentru a învinge”? Cum îlpoţi iubi pe cel ce te depăşeşte?De ex.: cum poţi ierta creştineştepe cel ce te agresează? întinzându-i şi celălalt obraz?EP: Născut pt a invinge ?! Dar dacă am încerca să privimdintr-un unghi diferit şi am recunoaşte că pentru fiecare dintrenoi, primul şi în definitiv singurul obstacol cu adevărat pedrumul oricărei încercări, ar fi chiar el: omul. Acest’’Necunoscut’’ căzând pradă uşoară propriului mimetism, fiinţaaceasta rătăcită prin coridoarele sine-lui, zidindu-se de vie înpropriul său cocon deşi pe bună dreptate credinţa îi viseazăzborul. În acest caz ar trebui cel puţin să recunoaştem, dacă nusă şi admirăm pe cei care au reuşit o asemenea descătuşare dinmagia trădătoare a sine-lui. Sunt puţini, este adevărat.MM:. Se mai poate vorbi despre iertare creştinească, ori codulde principii a uitat-o sau a neglijat-o? Cine mai aplică, azi,principiul iertării creştineşti: tinerii, bătrânii , sau şi unii şi alţii?De ce?EP: Indiferent cum ar fi percepută, prin prisma acumulăriloristorice creştine ori prin conştientizarea rolului pe care îl joacădin punct de vedere social, iertarea va continua să existe şi caatare o vom regăsi întotdeauna în codul moral al oricăreigeneraţii. Însă cât suntem dispuşi să iertăm reprezintă odimensiune a cărei valoare ţine de profilul psihologic, deeducaţia şi înţelegerea fiecăruia în parte şi nu numai. Aş spunecă după secole întregi de suferinţă umană, iertarea capătăaccentuate valenţe care nu se mai pot sustrage raportării omuluiîn genere la o vinovăţie colectivă şi asta cu atât mai mult încondiţiile globalizării. Cu alte cuvinte, va trebui să învăţăm aierta cel puţin atât cât ne va fi necesar pentru a putea supravieţuica specie.MM: Se adânceşte diferenţa dintre generaţii? E numai o cauzăa evoluţiei tehnicii, oare?EP: Nu cred în conflictul de generaţie. Dincolo de componentabiologică şi acesta este un fenomen artificial, alimentat deneînţelegere. Omul rămânând acelaşi în esenţă indiferent denatura jucăriilor ( tehnice ) cu care neastâmpăratulhomo faber se îndeletniceşte de la o epocă la alta.MM: Dar diferenţa dintre mase şi intelectuali? Şidin ce cauze?EP: Mă tem de o asemenea remarcă, aş dori să nuo comentez.MM: Se mai poate vorbi despre elite? Aveţi vreunexemplu? Aveţi propriile repere, în sensul de modelde urmat? Cine, ce?EP: Elitele şi cetatea. Imposibilul. Nu putemdiscuta despre elite fără a viza funcţia lor esenţială,aceea de-a se dovedi ‘’formatori de conştiinţă’’. Cum aceastăfuncţie nu se poate exercita în lipsa unui statut moral de excepţieşi fără o participare activă la viaţa cetăţii putem spune că elitelereprezintă flori rare în peisajul cultural al oricărei naţii. De aceeanu ar trebui să ne declarăm surprinşi că în România de aziîntâlnim doar un număr considerabil de personalităţi dar niciurmă de elite. Privită cum respiră prin publicaţiile şi instituţiileaferente, cultura română pare a-şi urma din ce în ce maianevoios coordonatele ce îi sunt impuse, resimţindu-se durerosdupă un îndelungat şi vitregit periplu. Ținută prea mult timp substindardul stigmatizant de cultură periferică, riscăm astăzi să orătăcim din aşezarea fiinţei noastre. Vizionarii care au îndrăznit aimagina o apropiere de înţelesul aflat în orizontul culturiiromâne au sfărşit prin a fi trădaţi istoric, fie că au blamat-o înexcursul lor de la nivelul mansardele Parisului, fie că au elogiat-orestrictiv prin sălile de protocol ale Bruxelului.Îndoiala şi lamentaţiile nu au putut decât să şubrezeascăîncrederea culturii în exponenţii ei şi astăzi suntem încredinţaţică asistăm la o ‘’retragere’’ pe care o bănuim ca venind dinspreînsăşi fiinţa culturii lăsând spaţiu de campare, la porţile cetăţiiromâne, unui oaspete pe cât de străin pe tot atât de curios dinpunctul de vedere al firescului, am numit aici Imposibilul.Observaţi fenomenul cultural din ţară şi vă veţi convinge uşor:nu există nici un centru de gravitaţie în jurul căruia celelaltestrăduinţe să se poată ordona şi asta în ciuda zecilor de încercări(unele meritorii, toate însă eşuate) de a întemeia un sens. Aşacum nu există nici măcar un proiect care să asigure cadrul unormanifestări normale? De aici şi reuşita a tot ce este excesiv şiconjunctural.Punţile dintre cele două lumi - elemente fireşti necesareoricărei regăsiri dintre lumea de zi cu zi şi cea ideatică care seînfăptuieşte cultural în temeiul adânc al unei naţii - riscă să fiespulberate sub presiunea viiturilor zilei, primejdii a cărorînţelegere eronată e dovedită cu prisosinţă de percepţia simplistăcu care monitorizăm consistenţa actului de a fi.Ba mai mult, spectacolul devine dezgustător cu cât întărziemprivind asupra manifestărilor din cuprinsul său. Astfeldescoperim fără greutate pe cei care au transformat platformelerevistelor în bastioane ale înfumurării literare, aservite fiind unoralianţe dubioase fară a avea măcar fie şi conotaţia unui singurprincipiu estetic. În preajma acestora, cum era şi firesc, regăsimarondaţi ’’vajnici’’ luptători care prin jertfirea oricărui pricipiumoral asigură, alimentaţi fiind de un egoism feroce, continuareanesfârşitelor cruciade pornite împotriva tuturor. Și cum toateacestea nu ar fi fost posibile fără ca instituţiile culturale din ţară69

să le ţină isonul, contemplăm acum‘’splendoarea’’ unui tabloumedieval în care precum în arta înţeleptului Breughel, toatălumea se agită, se vaietă şi strigă fără însă a se numi explicit ocauză. Vehemenţa o regăsim mereu la cei care au pierduttemeiul.Fără a dovedi credinţă în existenţa unui indentităţi de cultură,nu vom face decât să oferim pradă cetatea Imposibiluluinesăţios.MM: Devenim pe zi ce trece mai anticulturali sau aculturali?EP: Este posibil să existe un anume ferment anticultural înînvelişul zilnic propagat prin mijloacele mass-media (mă refer lateleviziune în special) şi de aici decurgând o anume recesivitateresimţită în spaţiul cultural. Dar nu cred că acest aspect va facecarieră si după o stabilizare economică şi politică pe care o dorimRomâniei, lucrurile vor reveni pe un făgaş normal, adică sigurnu avem ‘’posibilitatea’’ de-a deveni aculturali, altfel ne-ar fiprea uşor.MM: Despre revistele în limba română dinafara ţării: nuîntreb dacă sunt importante, pentru că acesta le este rostul, ciîntreb dacă ele îşi ating acest scop?EP: Îşi ating scopul şi aceasta deoarece viaţa acestor reviste ecu mult mai uşoară decât cea a publicaţiilor similare din ţarăfiind repede îmbrăţişate de românii din exil, aceştia menţinândusecititori fideli. În plus ştim că nu există efort cultural care să nufie ziditor, încercările deci sunt de succes chiar şi dacă nu estemereu evident acest lucru, în lumina tulburătoare a zileivremelnice.MM: Vorbeaţi despre realizarea unui vis – ce aţi visat?EP: Am visat o republică sub foma unei cetăţi virtuale în acărei agora să-şi poată regăsi speranţa oricare iubitor deliteratură indiferent dacă acesta este creator sau cititor. Am fostseduşi de ideea unui dialog curat între cititorii şi autorii de azi,precum şi între scriitorii consacraţi şi cei care încep acum săurmeze glasul pasiunii de a scrie.Ne-am dorit ca proiectul să reunească în hotarele sale forţateribilă de creaţie a tinerilor şi experienţa bătrânilor. Cunoaştereaşi schimbul de idei. Am dorit să oferim un cadru în care egoismulcare devastează cultura română să dea semne de oboseală în faţadovezilor de altruism, proiectul fiind în întregime bazat pevoluntariat, şi astfel să se poată face auzit prin lucrarea comună atuturor glasul fiecăruia în parte. Să reasigurăm prin acţiuneanoastră încrederea şi iubirea ce mocneşte ascuns în simţireamultora dintre noi privind cultura română. Am dorit normalulcategorist de unii ca fiind ‘’ideal’’, considerând că nu existădemers cultural care să nu se subînscrie atât unuia cât şi celuilalt.Am crezut că e necesar, mai ales acum, să dovedim că atâtnormalul cât şi sora vitregită a acestuia, idealul, au o constituţiediferită de cea a imposibilului. Dacă am reuşit să tentăm posibilulîn lucrarea noastră, fie şi pentru o clipă, atunci am putea vorbidespre o reuşită, chiar dacă o numim de ‘’scurtă durată’’MM: … Un adevărat manifest! Şi ce aţi realizat până acum,octombrie 2010?EP: Nu mare lucru. Pentru început am încercat să câştigămîncrederea autorilor şi a cititorilor înfiinţând mai întâi obibliotecă virtuală (http://cititordeproza.wordpress.com/) în caresunt arhivate textele fiecărui participant la proiect. Aceasta avândazi câteva sute de fişe de autor şi însumând un număr de pesteşase mii de texte, proză şi poezie. În paralel cu activitatea celordouăzeci de ateliere de creaţie din reţeaua Cititor de Proză -fiecare dintre acestea având un profil specializat, de la poezie,teatru, traduceri, jurnalism literar şi arte plastice până la literaturăpentru copii şi epigramă -, am pus bazele unei reviste literareonline ‘’Faleze de piatră’’ (http://falezedepiatra.net/), în paginilecăreia publicăm cele mai reuşite texte aparţinând atât autorilorcare activează în cadrul atelierelor, cât şi ale celor din afaraproiectului. Astfel, în redacţia acesteia sunt lunar supuseevaluării aproximativ 170 de texte. Componenţa corpuluiredacţional, ca de altfel întrega echipă a proiectului poate fivizualizată la adresa http://cititordeproza.ning.com/page/proiectcititor-de-proza-1.În ultimele şase luni proiectul s-a extins şi astăzi putem vorbide un complex media asociat ideii de cetate virtuală ce cuprindeo arhivă a lucrărilor de artă plasticăhttp://www.flickr.com/photos/50095574@N08/ , însoţită degalerii virtuale de prezentare clădite prin munca neobosită aexcelentului artist Maia Martin; de asemenea, o bibliotecă videohttp://www.youtube.com/user/Hopernicus ;o galerie a cărţilor deja publicate de autorii din cetatea Cititorde Proză http://s781.photobucket.com/albums/yy100/CititordeProza/Galeria%20Cartile%20Cititor%20de%20Proza/ ; un site derecenzii dedicat dialogului dintre cititori şi editurihttp://protectiaconsumatoruluideliteraturacontemporana.wordpress.com/; un site de opinii şi atitudine civică construit peplatforma ’’ Toate Blogurile’’ http://cititordeproza.toateblogurile.ro/;şi nu în ultimul rand un post de radio funcţionând în sistem depodcasthttp://republicaaudiovizualului.podbean.com/.Imaginea proiectului este susţinută şi prin asocierea laactualele platforme sociale dezvoltate pe net. Intitulat‘’Ferestrele proiectului’’, acest sistem facilitează informareazilnică a unui important număr de cititori sub forma unui flux deştiri transmis automat pe scribd, facebook, twitter, my space,netlog, weblog, lucru de altfel îngăduit de caracterul licenţei subcare se desfăşoară întregul proiecthttp://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/3.0/ro/ .Ce ne propunem? O sumedenie de ‘’imposibilităţi’’.Înfiinţarea unei edituri online pentru a veni în sprijinulpromovării de carte digitală românească şi încheierea unuiparteneriat cu European Archivehttp://www.europarchive.org/index.php privind stocarea întregiibaze de date a proiectului nostru. Implicarea în tipărirea de carteşi distribuţia acesteia prin deschiderea unor noi coridoare depiaţă. Facilitarea accesului la consultanţă juridică şi demanagement a viitorilor agenţi literari, în încercarea de a înlesniapariţia acestora în cuprinsul mecanismului ce vizează piaţa decarte din România.MM: Este corect enunţul: rostul e de la Dumnezeu, scopul –depinde de om?EP: Aş reformula: către rostul divin prin excelarea calităţilorcu care am fost înzestraţi prin grija Acestuia.MM: Expulzarea rromilor – recent din Franţa – este un fel dediscriminare pozitivă sau negativă? Sau este chiar o formă deabsolutism rasial ? Oare din cauza rromilor s-a schimbatpercepţia Occidentului despre români, cărora li se atribuie unalt profil rasial – adică „românii sunt ţigani”? Sau stateledezvoltate, în special din Europa, au căzut în capcana propriilorstereotipii – printre care şi cele naţionale sau rasiale -. Ar puteaexista echivalenţe cu alte conflicte: religioase, etnice etc.; vezi şiabsolutismul religios / confesional care a declanşat conflictearmate. Dar absolutismul moral, în care cred eu că seîncadrează şi cel religios, privit în general, ce ne puteţi spune?Foloseşte aceasta la ceva?EP: La un singur lucru: ne arată adevărata faţă a civilizaţieisecolului XXI care, în ciuda progresului de care nu dorim şi nuîncetăm a ne încredinţa zilnic, încă mai poartă amprentele uneipolitici deficitare din secolul trecut. Avem aşadar un trecutistoric în negarea ori cel puţin în mascarea acestei realităţi cucare nu s-a dorit o confruntare deschisă în vederea găsirii unorsoluţii pe măsura valorilor la care ne raportăm ca umanitate.Situaţia romilor este o problemă care ar trebuie tratată serios şicare nu aparţine numai uneia dintre naţiunile Uniunii Europene,fiind un fenomen prezent pe o arie extinsă a vechiului continent.Desigur asta nu absolvă fiecare naţie de propriile vinovăţii.70

MM: E deja mult de când A. Camus a semnalat pericolultotalitarismului. Există semne ale unui astfel de sistemfuncţionând/funcţionabil în relaţiile dintre fostele ţări din lagărulsocialist şi F.M.I., spre exemplu?EP: Totalitarismul va continua să pândescă umanitatea şi vaprofita mereu de lipsa noastră de vigilenţă. Cum se ştie, nu existănaţiuni predispuse la acesta. De aici şi rostul culturii înconştientizarea acestui pericol.MM: Cum aţi fi dorit să evolueze România, cum o doreaţi – încazul în care nu este aşa cum o doreaţi – şi dacă priviţi spre ţarăcu optimism sau cu pesimism? Daţi un exemplu despre un lucrufoarte bun şi altul foarte rău din ţară. Ce vă doriţi pentruRomânia?EP: Firesc. Altfel nici nu cred că ar avea şanse. Deci prinpregătirea, proiectarea, constituirea şi acumularea în timp a unorsoluţii dezvoltate în plan autohton. Ne-am dovedit îndeajuns derefractari de câte ori a fost vorba de importul unor soluţii dinafară. Sub hazul românului până şi cele mai grandioase soluţiipot cădea în derizoriu. Râdem mult, prea des şi prea uşor pentruun popor care nu are absolut nici un motiv de bucurie.Singurul lucru bun este în fapt unul tragic: numărul mare alcelor care, disperaţi, aleg să muncească în afara graniţelor ţării.Să sperăm că acest exod nu va fi inutil şi că generaţiile viitoareîmbogăţite cultural vor putea aborda problemele din perspectivaunei mentalităţi diferite decât cea prezentă azi în ţară.MM: Nu v-am întrebat dacă aveţi probleme – o fac acum,deoarece dvs. nu mai locuiţi în România, dar de trăit, se vede cătot aici trăiţi cu sufletul!EP: Aceleaşi greutăţi pe care le întâmpină orice proiect deacest gen într-o societate cu o democraţie tânără, şiînţelegându-le pe acestea ca fiind inevitabile, nu încetăm a privicu încredere spre clipa de mâine.Vă mulţumesc frumos înnumele tuturor celor care şi-au asociat acţiunile culturaleidealului acestui proiect.MM: şi eu vă mulţumesc şi mult noroc!MONICA MUREŞAN_____________________________________________________________________________Ascultaţi cântecul păsării, nupentru glasul ei, ci pentru linişteacare-I urmează.(înţelepciunea zen)A apărut numărul 2 al revistei ROKU, revistă de haiku online editată degrupul ROMANIAN KUKAI.Revista este ilustrată, are 140 depagini în format A4 şi este găzduităpe calaméo şi pe YU DU, site-uriunde poate fi vizionată în format carterăsfoită.Volumul, care continuă liniaanunaţată în numărul 1, aceea de aoferi informaţie cît mai variată celorce se apropie de haiku sau scriu depuţină vreme poezie niponă, conţinemateriale grupate în următoarelerubrici:• Dicţionar de termeni japonezi• HaikuDin această rubrică am ales câtevamicropoeme adecvate anotimpului:liniştea seriiaroma piperatăa crizantemei(Doru E. Iconar)Amurg de toamnă –o pată de ruginăprintre zorele(Henriette Berge)frunze pe alei –sunetul bastonuluitot mai înfundat(Corneliu Beldiman)Cules de vie –băiatul paznicului71cu lacrimi în ochi(Petru I.Gârda)şi o continuare, parcă:dealul pustiuvântul culege viafrunză după frunză(Flavia Muntean)• Povestiri zen• Cum se naşte un haiku - este oproblemă la care s-au încercat multerăspunsuri şi explicaţii, luându-se caexemple poeme celebre, sau creaţiipersonale. Unele comentarii devin eleînsele adevărate proze datorită grijiiautorilor de-a prezenta cât mai literarminunea creaţiei. Interesante mi separ mai degrabă rândurile RafileiRadu (pag. 102), care afirmă căhaiku-ul rămâne un mister. Ori, cinepoate explica un mister?!• Traduceri – din haiku-ulfrancofon, un gest lăudabil, doar cămi se pare cam prea mare distanţaîntre un grand film… muet şi filmmut: Stan şi Bran (pag. 62), iar lapag. 64 mă întreb: mais où est larivière?... ( pentru că râul este unelement cheie în acest poem !).• Cultură şi civilizaţie japoneză –interesante paginile semnate de DoruE. Iconar despre sărbătorile detoamnă Tanabata şi Zilele Obon (pag.78).• Eseuri şi articole• Interviu - Iubitorii de haiku vor fidesigur, bucuroşi de întâlnirea cupoetul Eduard Ţară, prilejuită de unjurnalist de la România Liberă.• Haiku Club• Profil• Haiku şi imagineDar chiar şi cei care nu vor să scriehaiku se pot bucura măcar deformatul agreabil al revistei şi demodul în care ilustraţia aleasă faceaccesibil tîlcul delicat al poemelorprezentate, lucru datorat lui CorneliuAtanasiu.Veţi găsi în revistă prezentat untermen al esteticii japoneze, hosomi– delicateţe a minţii, şase scurtepovestiri zen, mai multe relatări alefelului în care trei autori au ajuns la oformă acceptabilă a poemelor lor,traducerea a trei articole din franceză,germană şi engleză, trei eseuri, douăinterviuri, prezentarea clubului dehaiku al elevilor de la Şcoala Nr.8,Elena Rareş din Botoşani, un portretde autor şi şapte fotohaiku-uri.Autorii materialelor de mai sus sînt:Corneliu Traian Atanasiu, IoanaDinescu, Constanţa Erca, MarianNicolae Tomi, Maria Doina Leonte,Manuela Dragomirescu, DoruEmanuel Iconar, Elena-BrânduşaSteiciuc, Rafila Radu, MaraParaschiv.Sînt prezenţi cu fotohaiku-uri:Loredana Florentina Dănilă, IoanaDinescu, Manuela Dragomirescu,Dan Doman, Dan Norea, LiviaCiupav şi Corneliu Atanasiu:drum vechi de toamnă –călăuză, doar ghindapocnind pe calePuteţi accesa revista la următoareleadrese: http://tinyurl.com/39k5cpf(vizionare şi descărcare de pecalaméo) http://tinyurl.com/3594qwa(vizionare şi descărcare de pe YUDU) http://tinyurl.com/32duh3l(vizionare la faţa locului alegând întrecele două site-uri gazdă).IULIAN DĂMĂCUŞ

Redactor-şef al« Ziarului românilor », din AtenaDespre ferestrele delibertate oferite demunca de jurnalistHenriette Yvone Stahl comparacărţile cu nişte sonate sau simfonii.Dragă Ioana, consideri că simfoniacuvintelor înşirate cu pricepere pepagina tipărită are acelaşi ecou înziua de astăzi ca şi în trecut? Maicitesc contemporanii noştri? Maiau nevoie de ziare şi cărţi?- Dacă Yvone Stahl compară cărţilecu muzica, atunci am să-ţi spun cecredea Leonardo da Vinci: „Pictura eo poezie pe care o vezi în loc să-oauzi, iar poezia e o pictură...pe care oauzi în loc să o vezi. ” Și ca să închidcu cărţile, asemeni lui Ernst Wiechertcred că singurele lucruri care nu facrău nimănui sunt cărţile. “O carte nue nici o lege, nici osentinţă.” Am citit mult,niciodată destul. Uneori amconsiderat că mi-am pierduttimpul citind ceva, alteoriam simţit fericire....dupădoar câteva cuvinte.Adevărul este că niciodatănu-ţi pierzi timpul citindceva: bun, rău, calitativ saumai puţin, chiar şi faptul dea fi în total dezacord cu ceeace citeşti te pune pe gânduri,te ajută să defineşti mai bineceea ce crezi de ceea ce estedeparte de adevărul tău. Impactulcărţilor şi ziarelor este acelaşi, dacăvrei să comparăm trecutul cuprezentul, doar că proporţia celor carese apleacă asupra „tipăriturilor” ascăzut. Pe de o parte e normal să fieaşa, radioul şi televiziunea, luândlocul, într-un fel sau altul cărţilor şiziarelor. Pe de altă parte aceste douămijloace mass-media modernereuşesc doar să informeze publicul.Cultura nu se poate face nici prininternet, nici prin radio-tv. Și dacăacceptăm că un om cult este acelacare a uitat tot ce-a citit, în sensul căşi-a însuşit deja cunoştinţele, atunci,fără să citeşti, reuşeşti să fii doar unom informat. Concluzia este că cititule ca opera: îţi place sau nu. Cred decică sunt mai puţini cei care citesc înziua de astăzi, dar cei care o fac nu sedeosebesc cu nimic de generaţiileanterioare. Nevoia de cărţi şi ziareeste constantă, dar este doar pentruunii.1. Care este situaţiaromânilor stabiliţi în Grecia.Apreciază eforturile unor redactorioriginari din România de a edita şidistribui ziare româneşti?- În Grecia ritmul de viaţă esteinfernal, deci timpul este limitat. Saucel puţin aşa simt eu. De câte ori vinîn România am senzaţia...că trăiesc“în reluare”, timpul pare că se târâie.Majoritatea românilor de aici preferăradioul, televiziunea şi foarte mulţiau antene parabolice şi văd posturileromâneşti. Nu foarte mulţi folosescinternetul. Ziarele sunt citite mai multde către cei care trăiesc în sate,comune, insule. E firesc aş spune, eise simt mai departe “de casă” decâtnoi, cei care avem mai multeposibilităţi de a afla veşti. Totuşi, înGrecia situaţia e paradoxală. Cel maimult citesc cei care...nu te aştepţi să73citească. Și acest fapt este valabil şipentru români şi pentru greci. Pot să amo părere avizată, pentru că, la unmoment dat am lucrat la o editură deenciclopedii şi am rămas surprinsă demultitudinea avocaţilor şi doctorilorcare alegeau cărţi după culoareacoperţilor şi numărul celor care nuaveau studii superioare, dar erauinteresaţi de curpinsul enciclo-pediilor.În Atena sunt mai puţini cei care citescziare, totuşi, e destul să citească 2-3 câteceva, că imediat subiectul ajunge pebuzele tuturor. Apoi merg şi cumpărăpublicaţia.2. Aveţi concurenţă înGrecia? În afara ziarului pe care îlredactezi, “Ziarul românilor” dinAtena, există în spaţiul jurnalistic elenvreo publicaţie similară?- Un ziar similar nu există. Există unziar care se tipăreşte în România pentruromânii din diasporă, la mijloc având 4pagini specifice fiecărei ţări: Grecia,Spania, Italia...Există un alt ziar, de 64de pagini, care apare în 7 limbi. PentruRomânia există 8 pagini. Există orevistă bilingvă, care apare trimestrial.Toate aceste publicaţii sunt gratuite şiau propria reţea de difuzare. Deasemenea, există o pagină electronică,stil cotidian. Un alt ziar de limbăromână pentru Grecia, distribuit lachioşcurile de ziare cu presă străină dintoată Grecia nu există. Tocmai de aceeaam un oarecare control atunci când spuncă “vând mai bine” în afara marilororaşe şi ziarul nostru ajunge peste tot înGrecia.3. Eşti editorul unui ziarromânesc de succes. Ce satisfacţiipoartă cu sine munca de editor? Careeste secretul iniţierii şi continuăriiunei activităţi jurnalisticespectaculoase?- Tot ce spui sunt cuvinte mari :„succes”, „activitate spectaculoasă”.Nu mi-e frică de cuvintele mari,îmi plac, le folosesc, nu măferesc de ele, nici nu măcaracterizează excesul demodestie. Încă nu e cazul înceea ce mă priveşte, o spun curealism. Sper să vină şi ziuaaceea! Consider că sunt iar...laun nou început, consider căaceastă provocare mă ajută săcresc, dar...”mai am mult pânădeparte”. Viaţa meaprofesională a fost totdeauna,mereu şi mereu, un şir deprovocări, de lucruri noi, de

oameni noi, de locuri noi. Și seîntâmplă, inevitabil, să plec dinlocurile acelea exact după ce amterminat mai tot ce am avut de făcut,exact în perioada când ar trebui să măodihnesc şi...să primesc laurii, dacăvrei. Vine mereu un moment când amde ales între a sta şi a consolida, atrece la ritm slow, light, pentru untimp...sau a schimba şi a face, dinnou şi din nou, altceva. Nu ştiu cum,deşi mereu îmi spun că e pentruultima dată... totdeauna aleg a douavariantă. Satisfacţia ca editor îmiimaginez că este aceeaşi cu cea pecare o simţi tu punând întrebările deacum, când răspunzându-ţi ţie, îmiclarific şi eu ideile. Expunând ceea cecred eu cititorilor bănuiesc că îi obligsă hotărască care este părerea lor. Șiorice hotărâre, bună sau rea, cred că emai bună ca nehotărârea. După cehotărăşti ceva...te simţi mai bine, mailiber. Deci satisfacţia ar fi că, prin ceeace scriu, particip la decizia cititorilorşi la starea lor de bine. Secretulsuccesului tuturor oamenilor este unulşi vechi, arhicunoscut: „Ai pierdut?Continuă! Ai câştigat? Continuă!”4. Realizând o incursiuneîn timp, povesteşte-ne cum ai ajunssă practici această meserie?- Mi-era frică de acestă întrebare, înmăsura în care nici acum nu suntsigură că îmi amintesc exact “cum”sau “când”. Oricum...mult mai târziuca tata. Tatăl meu, la 15 ani, eracorespondent în presa centrală. Laîntrebarea “cum”...răspunsul corectmi se pare... reflex. Am scris mereu,de copil, prin toate revistele şipublicaţiile specifice. O mare tristeţea mea este că, de la un momentdat...şi nici asta nu mai ştiu când, amîncetat să scriu poezii. Cred, şi poategreşesc, că „mi s-a rupt filmul”, n-ammai reuşit să-mi păstrez în sufletfărâma aceea de puritate, incocenţă,curăţenie...de aceea nu mai pot scrieversuri. Când?, cum? de ce?...nu-mipot răspunde nici mie. Să nu-ţiimaginezi că ţara a pierdut vreunEminescu, (asta ca să şi râdem!), doarcă înşiram şi eu „cuvinte goale, cedin coadă au să sune”...şi nici asta numai pot face. Începutul a fost orubrică de modă şi cosmetice şi ştiide ce? Mă împăcam cu toate destul debine, eram tânără, puteam atunci săaccept cu uşurinţă că unii habar n-audepre aproape nimic, doar că mă iritafaptul că vedeam femei drăguţe şineîngrijite sau neasortate. Sigur că„frumuseţea se opreşte la suprafaţapielii, în timp ce urâţenia ajunge pânăla oase” (Murphy), dar mi se parefiresc ca această călătorie, cu şidespre oameni, să fi început dinexterior spre interior. În secunda cândajungi în interior...nu mai ai timppentru restul niciodată. Româncelesunt femei drăguţe, marea majoritate,asta cred şi acum, după ce am văzutmai multe „popoare de femei”.Consideram, pe atunci, că le lipseşte(tot majorităţii), informaţia,amănuntul dacă vrei. Tu ştii, aşa cumştiu şi eu, că „de la sublim la ridicol edoar un pas”, aşa cum de la sexy lavulgar e tot un pas. Acum de unde şipână unde consideram eu că ştiu sauam calitatea necesară, gustul saucunoştinţele pentru a da sfaturi...nupot să-ţi explic?! Cert este că aveam orubrică la un important ziar săptămânal,pe unde n-am călcat vreodată,nu mă ştia nimeni, ci doar trimiteamarticolele. Mai ştiu că rubrica erafoarte apreciată. După mulţi, foartemulţi ani, am urmat un curs decosmetică şi machiaj, (pentru sufletulmeu) şi îţi pot spune că n-am aflatmulte lucruri noi faţă de ce ştiamatunci. Am învăţat doar unele tehnici.5. De asemenea, suntcurioasă să ştiu, când ai decis să testabileşti în Grecia şi de ce ai alessă-ţi trăieşti viaţa tocmai în ţaravacanţelor de neuitat şi a vechilorînţelepţi din Antichitate?- A fost soarta, nu eu, cea care a alesîn locul meu. Grecia a reprezentatţara vacanţelor mele timp de 7 ani,1990-1997. În România lucram cugreci. De câte ori am venit aiciniciodată nu mi-am imaginat că va fi“casa mea” vreodată. Era totdeauna“casa mea de vacanţă”, “casa mea desuflet.” Eu îmi doream să merg înCanada, în partea franceză. M-amrecăsătorit cu un grec şi aşa m-amstabilit aici. Între timp am divorţat, suntla al doilea divorţ, deci sunt “foartedivorţată”. Deci m-am stabilit aici din1997, dar legătura mea cu Grecia estedintotdeauna: istoria, mitologia, primulmeu director, (pe vremea lui Ceauşescu)era greco-român....totul se leagă. Aşa afost să fie! Stau aici acum, dar mi separe că am fost aici dintotdeauna. Și astaa fost senzaţia încă din prima zi, caturist: „casă”, dar „casă de vacanţă”. Celmai greu mi-a fost când am început sălucrez şi vedeam palmieri, de o partesau cealaltă a străzii. Palmierii, înmintea mea, erau legaţi de vacanţă,soare, mare....cum să mergi la serviciu...în loc să te plimbi?!- Ştim că gânditorii greci aşezau totulsub spectrul reflectării filosofice.Probabil că grecii au moştenit unstrop de înţelepciune de la strămoşiilor. Din această perspectivă, aiobservat, cumva, că grecii sunt maiînţelepţi decât noi românii sau ştiu sătrăiască mai frumos ca noi?- Înţelepciunea e lucru mare. Nu, nucred că grecii au moştenit acest strop deînţelepciune. Există “Miturile lui Esop”,există toată pleiada de filozofi pe careGrecia „i-a dăruit” omenirii. În Europanu cred că există vreun popor care amoştenit exact „acest strop” deînţelepciune despre care vorbeşti, dinpăcate! Fiecare popor este înţelept, înfelul lui, dar popoare mai înţelepte mi separ cele asiatice, doar că ele urmează oaltă filozofie.Foto: Casoni Ibolya, “Apus în Dubai”, dinciclul Ţara Visurilor74

“Tinereţea e timpul de a învăţa;bătrâneţea e timpul de a aplica”,spunea J.J. Rousseau. Probabil că noi,europenii....suntem încă nişte popoaretinere...cu toată vechimea istorică.Avem neaşteptat de multe lucuricomune cu grecii, chiar dacă-iconsiderăm, în unele concepţii, puţin„mai orientali” decât noi. Aceastaeste percepţia în România, uneorichiar aşa este, dar cred că nu toateaceste diferenţe sunt greşite. Calitateavieţii şi modul de viaţă sunt mult maibune aici, da, grecii trăiesc maifrumos ca noi. Iau lucurile mai „înuşor” şi acordă o mai mareimportanţă zilei de astăzi, fiecăreiclipe. Ei trăiesc fiecare zi ca şi cum arfi ultima...şi cine-mi poate garantamie, şi fiecăruia dintre noi, că nu esteaşa? Nu în sensul fatidic al expresiei,ci în sensul de a face tot ce poţipentru a te simţi bine azi, pentru cămâine....poate fi mai rău?!6. Eu cred că presa scrisăeste şi va rămâne un instrumentperformant de comunicare,educare, informare. Ce ingredientee necesar să cuprindă un ziardestinat diasporei româneştipentru a intra în categoriaproducţiilor editoriale de succes?- Un ziar al diasporei trebuie să aibăde toate, e doar o chestie de proporţiea rubricilor, care trebuie reglată dupătarget-ul cititorilor. Aici nu suntfoarte mulţi interesaţi de I.T., deexemplu, dar nu poate lipsi o rubricăde inedit, să spunem. Presa scrisă nupoate fi înlocuită de niciun altfel detip de presă, după părerea mea. E oaltă senzaţie să răsfoieşti, să simţihârtia în mână. E un altfel de contactpe care îl ai cu cărţile şi ziarele.Foloseşti mai multe simţuri: mirosul,văzul şi simţul tactil. Sunt 3 din 5!7. Cum a luat naşterepasinea ta pentru jurnalism? Aiavut vreun model inspiraţional înacest sens ?- Cred că jurnalismul „îl am însânge” sau îmi place să cred asta. Nuam un model, am mai multe modele,niciunul integral. Îmi plăcea stilultatei, în unele scrieri, când eram mică,dar nu în toate. Există un singurjurnalist al cărui stil de anchetă îmiplace, de exemplu, dar n-am preferatniciodată presa de anchetă. Cunoscfoarte mulţi jurnalişti pe care îi admirîn domenii punctuale: unii scriueditoriale foarte bune, alţii pamflet,alţii fac reportaje. Lista mea edeschisă, o completez aproape mereu,iar eu nu-mi doresc să semăn cunimeni, în special, ci cu toţi la unloc...dacă s-ar putea?! Nu se poate,deci îmi rămâne să semăn doar cumine. Oricum, cred că cel mai mult ceputem reuşi, fiecare dintre noi, este săajungem egali cu noi înşine.8. Consideri că activităţilede presă practicate de românii dindiaspora, desfăşurate atât subforma presei scrise (apărută pesuport tradiţional şi electronic) saurealizate în presa televizată,îndeplinesc rolul unor instrumentede popularizare pozitivă, care potsă schimbe imaginea României înlume ? Reuşesc ziariştii dindiaspora română să intensificeinteresul altor popoare pentrucultura şi civilizaţia noastrănaţională ?- Sigur că mass-media din diasporăjoacă un rol important în schimbareaimaginii ţării. Nu e vorba însă numaidespre schimbare. Ca să schimbiceva... trebuie ca acel ceva să existe.Și ceea ce există, bun sau rău, acestceva care dorim să-l schimbăm estecreat, în mare măsură, tot de massmedia.Mass-media are şi răspunderi,nu doar drepturi. Ziariştii români dindiasporă reuşesc tot ceea ce pot reuşitoţi ziariştii lumii: să promoveze sausă înfunde un subiect. Pentru caziariştii români din străinătate săreuşească să schimbe imaginea ţării,(aşa cum îmi imaginez că vrei săspui, referindu-te la o schimbareradicală) sau să intensifice interesulaltor popoare pentru cultura şicivilizaţia românească, ar trebui săfim mai uniţi, să suţinem campanii depresă comune, să colaborăm şi cucolegii din ţară. Ar trebui să fimbăgaţi în seamă, de exemplu şi de75ministerul Turismului din România(domeniu cu care chiar am avut legăturăpentru foarte mulţi ani), ca săpromovăm, aşa cum putem fiecare şidin locul în care suntem, frumuseţileunice ale României. Una e să scriu doareu, altceva să scriem aceeaşi temă toţiziariştii români din diasporă, la unmoment dat. E un alt impact! Plus căîncepe să funcţioneze principiul acelaconform căruia, dacă poţi influenţa 20de oameni, aceştia vor vorbi cu alţi20...propagarea ideilor fiind multgrăbită, rezultatul mai rapid. În ritmulîn care o facem acum, fiecare ziaristromân din diasporă încercând săpromoveze imaginea României, săschimbe concepţiile adâncîmpământenite, putem obţine doarrezultate „locale” şi efemere. Nu măaştept la rezultate spectaculoase înritmul acesta, doar că nu pot să nuapreciez eforturile fiecăruia, de acolo deunde este. Dacă am avea o mai bunăcomunicare între noi, dacă am fi puţinmai solidari, mai organizaţi, dacă ne-amcoordona acţiunile, astfel încât acesteasă coincidă, cred că am avea cu toţii decâştigat. ∗LILIANA MOLDOVANFoto: Casoni Ibolya, “Omul care aduceploaia”∗ Foto 1 : Ioana Diaconu, redactor-şef„Ziarul românilor” din AtenaFoto 2 : Ioana Diaconu citind din„Ziarul românilor”Foto 3 : I. Diaconu cu GeorgeCiamba, Ambasadorul României înGreciaFoto 4 : I. Diaconu cu Ministrulplenipoteţiar Nicolae Anton, ConsululRomâniei în Grecia

Ecouri dinspre „Bătălia lui Hernani”spre aplauzele cu o singură mână…Criza teatrului nu există în sine, ea fiind doar ocomponentă cu o suprafaţă tot mai restrânsă a unuifenomen tot mai cuprinzător. Acest paradox nu semnificăînsă o sustragere a spaţiului scenic de la criza generală, cifaptul că Artele se află într-o dramatică pierdere a roluluilor social.Dacă o astfel de imagine poate părea exagerată, săcomparăm forţa unor opere care chiar şi-au influenţatepoca, cu actuala lipsă de impact a Artelor la nivelulmentalului comun. Să apelăm astfel la un fapt istoric: în25 februarie 1830 a avut loc premiera dramei Hernani deVictor Hugo, ocazie cu care polarizările de opinie aucondus la celebra „bătaie a lui Herani” dintre tineriiromantici şi fosilele neo-clasiciste. Disputa lor nu era doarestetică, ea disimulând o acerbă luptă pentru întâietatea înproiectul social al vremii, rivalii fiind burgheziaemergentă şi, respectiv, nobilimea conservatoare.Acceptarea publică (sau negarea) unor valori sociomoraleexprimate artistic avea în zorii modernităţii o mizăatât de mare, încât în jurul lor se puteau declanşa războaiede presă, polemici, scandaluri, procese, dueluri… Numaică astăzi Arta nu mai are deloc aceeaşi portanţă, mizeleglobale găsindu-şi doar o minimă pondere în spaţiul săucreaţional. În urma unor cedări repetate, acesta a rămasdin păcate un fel de rezervaţie bizară tolerată de Putereatât timp cât produce divertisment şi disoluţiemanipulatorie. Desigur, din necesitatea păstrăriiaparenţelor democratice, dar şi a controlului frustrărilorcolective, contestarea artistică este încă acceptată, însănumai atâta timp cât ea rămâne o revoltă lipsită de obiect.În contextul libertăţilor (relative) de exprimare şi aculturii internautice de nişă, chiar şi cele mai importantecreaţii ne apar astăzi ca perisabilităţi fără consecinţeserioase, fie că sunt validate Nobel, Goncourt, Palmed’Or, Oscar, BAFTA…, fie că exală din cel mai insalubruunderground !Desigur, explicaţii pentru o astfel de lipsă deprestanţă a artei există din abundenţă… Dar ele nu potcontracara cu nimic criza lumii post-civilizaţionale în carene confruntăm cu accentuarea (d)efectelor provocate pestetimp de un iluminism subversiv. În virtutea succesuluiavut de metodele sale raţionalist-tehniciste înrevoluţionarea societăţii, ele au fost absolutizate până lastatutul de principii puse să guverneze abuziv chiar Arteleşi viaţa spiritual-afectivă. Rezultatul a fost o tragicăneutralizare a sensibilităţii artistice, element mediatorimportant în interacţiunea dintre mentalul colectiv şirealitate.În numele unei eficientizări existenţiale (iluzorii),modernitatea a acceptat tacit trocul prin care s-a cedatcomplexitatea celesto-terestră a umanităţii în schimbulsimplificărilor mecaniciste. Iar procesul a fost marcat prinuzurparea esteticului de către pragmatismul economicşi/sau propagandistic. Numai că, procesul odată pus înpractică, nimic nu s-a îmbunătăţit, ci dimpotrivă: starea derău existenţial s-a accentuat, omul acuzând tot mai multefectele acestor autodeposedări. Lipsit de dimensiuneatranscendentă şi de cea a sensibilităţii artistice, el nu maieste capabil astăzi „să rezilieze” acest pact faustic din vriacăruia nu mai poate ieşi, de vreme ce a ajuns doar ovieţuitoare determinată preponderent tehnologic.Deşi progresăm spectaculos ca şi civilizaţiematerială, vedem cu disperare inertă cum uneltele noastrede transfigurare artistică a realităţii s-au erodat în moddramatic. Şi faptul e cu atât mai grav, cu cât respectiveleunelte decurgeau natural din zestrea noastră genetică. Prinalterarea unor astfel de fibre vitale ale antropologicului nufacem altceva decât să ne îndreptăm spre o fundăturăexistenţială în care tehnologia nu va folosi la nimicomenescului.Prin forme oficioase ori experimentaliste, daroricum lipsite de conţinut, Artele au fost subtil folosite înanestezia prin bună-stare concurenţială a West-ului şi prinpenurie planificată a Est-ului. Numai că după cădereaZidului s-a petrecut între blocurile anterior rivale unproces neprevăzut de crossing-over, cei doi stimuliechilibrându-se între ei, odată cu însumarea efectelor lorperverse. Astfel de evoluţii au permis inversarea sensuluide implementare a transformărilor istorice. S-a trecut deciinsesizabil de la implicarea maselor în transformareaistoriei, la aplicarea transformărilor direct asupra lor.Colectivitatea umană, indiferent de algoritmul ei decoagulare, începe să devină aşadar din subiect al istorieiun obiect docil al ei.Şi se pare că cel mai eficient vector al acesteimanipulări de bună-voie inconştientă şi cu voie-bunăiresponsabilă este actualmente hipnoza postmodernistă,dusă în jurul unor platitudini politic corecte. Prin ea secultivă un elitism dictatorial cu pretenţii de popularitateobligatorie, fenomen ce a condus rapid la intransigenţedemne de procesele staliniste / mac carthy-iste. Cam degenul: cine nu e cu noi e împotriva noastră; istoria(culturii) a avut ca scop suprem apariţia noastră; pentru căsuntem temporal ultimii veniţi, înseamnă că le suntemsuperiori tuturor predecesorilor; după noi nu mai poateurma nimic; în afara reţetei noastre artistice nu se poatecrea artă; dacă nu abordezi doar din punctul nostru devedere subiecte legate de feminism, perversităţi sexuale,minorităţi, ateism şi încălzirea globală, înseamnă că nu aicum să exişti ca artist şi nu eşti decât un mizerconservator, un deviaţionist sau un intelectualist ermeticrupt de mase… Iar într-o lume contemporană în caremodelele de succes sunt cele ale inculturii grobiene ori76

stilate, ale absolutismului politehnist, ale imbecilizăriierudite, sau cele ale unui parazitism mediatic, o astfel de„cultură” se poate dezvolta nestingherită, ba chiar malign.Aşa că nu trebuie să ne mai mirăm că spaţiul deexprimare pentru arta autentică şi umanizatoare este înrestrângere progresivă…Iar patologia respectivă este deja vizibilă, de vremece s-a ajuns deja la stadiul în care Artele, si odată cu eleTeatrul, au tendinţa de a nu-şi mai onora funcţiaancestrală de exorcizare a răului, a disfuncţionalului.Printr-o îndelungată şi obsesivă deturnare aceste formeale umanului au fost întoarse împotriva spirtului lornatural, în sensul că Artele nu mai combat răulexistenţial, ci îl propovăduiesc apocaliptic. Un astfel deact artistic nu exclude catarsisul, numai că sensul acestuianu mai este înălţarea, ci prăbuşirea omenescului.Complicitatea la o astfel de direcţie oferă recompense prinintermediul box-office-ului, numai că alinierea la Sistemînseamnă o decădere a artistului până la starea demercenar, prestator, sclav sau cocotă culturală. Iar77rezistenţa lumii artistice e tot mai insularizată şi maiînsingurată între presiunile Sistemului şi lipsa de susţinerea maselor, poate instruite ele pe alocuri, dar sigurdesensibilizate în ansamblu…Am ajuns astfel să frizăm un paradox deînţelepciune chineză ce metaforizează o stare de erodare aomenescului: când toată lumea ştie cum aplaudă douămâini, oare cum aplaudă o singură mână ? Răspunsul la oastfel de contradicţie îl aflăm prin autocontemplareanoastră la spectacolul vremii şi la spectacolulspectacolului vremii… Pe parcursul a unui secol şijumătate de modernităţi, iată că Arta ca şi chip al lumii şiaschimbat sensul: în loc să fie un purgatoriu alesenţializării omenescului, ea este împinsă spre statutul dehap purgativ!CRISTIAN STAMATOIU,Universitatea de Arte din Tg Mureş27 martie, 2010, de Ziua (şi Noaptea) Teatrului__________________________________________________________________Ochean întorsNe tot învârtim în cer, de-aiurea cupământul, căruţa noastră cosmică,mereu, îngâmfaţi că suntem, fără săvedem că ceea ce va fi devine un felde prezent care tocmai ne-a scăpatprintre degete într-un trecut, la nivelulmuritorului, fără întoarce. Şi asta,câtă vreme doar drumul de ieri şipână astăzi ne încovoaie şi mintea şispinarea sub povara unui mâine, unfel de licărire ce tocmai s-a stins. Şieu care îmi doream să pipăi clipa! Da,Clipa! Dar cum, când, uite-o şi nu e!Şi, totuşi, atunci când avemconştiinţa propriei noastre existenţe,pironiţi cu ochii pe,... să zicem,copilărie, în oglinda vremurilor, nu neputem trece cu vederea nici ridurile şinici părul încărunţit. Mai tot timpul,degeaba! Probabil, de aici şi expresiaromânului, ziceam într-un articolanterior, hâtru şi filosof de cândlumea: „orice armăsar ajunge într-o zigloabă!” Şi ajunge cu atât mai repede,cu cât ,,a făcut umbră pământuluidegeaba”. Lăsând gluma la o parte,trebuie să acceptăm faptul că totul înjurul nostru se schimbă şi moare. Deaici şi ideea lui Heraclit din Efes, ideeconform căreia totul e curgere.Curgere în normalitate, credem noi,câtă vreme Dumnezeu era atunci şi pepământ.Când El însă, parcă,niciunde, perspectiva aci, în lume, seschimbă! Nu se mai poate vorbidespre timp nici ca perioadă (de la,pană la), mediu (toate se petrec în...),substanţă sau relaţie, cum se puteavorbi pe vremea lui Spinoza sau a luiLaibniz, şi nici despre timpul dinsufletul nostru, cum splendid l-adefinit Augustin. ,,Dar cea ce acumeste evident şi clar nu este niciviitorul, nici trecutul, şi nu se zice lapropriu:există trei timpuri, prezentuldin cele trecute prezentul din celeprezente şi prezentul din cele viitoare.Căci acestea trei sunt în suflet şi în altloc nu le văd, memoria prezentădespre cele trecute, vederea celorprezente, aşteptarea prezentă a celorviitoare.”Nu se mai poate vorbi nici detimpul absolut sau de cel ciclic şi nicidespre timpul ca re-prezentare,teofanic, ce devine, contextual,prezent.În lumea noastră grăbită, parcă,spre nicăieri, doar pe ici, pe colo, semai aude despre timp. Dar nu despreunul, să-i zicem, normal, cu trecut(conturat în jurul valorilor), prezent(ce se mişcă cu ştiinţă, prin raportareşi spre binele tuturor) şi viitor (cu altevalori spre care să tindem), ci despreunul, doar prezent. Un prezentîncastrat la nivelul a două atribute:forţă de muncă productivă şi societatede consum spre beţia în mocirlă acelor mulţi şi bunăstarea celor ce-ldefinesc. Chiar şi aşa, prezentul, în„simplitate” descrisă, parcă tot ar maifi ceva. Ce se întâmplă însă când„simplul” nu e tocmai „simplu”, cândîntre cele două, (cică acolo, nu teplouă. Aiurea!), forţa de muncăproductivă şi societatea de consum, sestrecoară (că loc, berechet),mitocănia, hoţia, minciuna, parvenitulmustind a prostie etc.? E? Vă spuneu: apare timpul lu` neica nimeni!Mai ceva decât ceva, că, de, neicanimeni, cel de până mai ieri paharnicla parangheliile drămuitorilor devremuri, astăzi, flaşnetă la guvernare!Eee! Neica nimeni, până mai ieri, unfel de f... vânt, azi la universitateşpăgar, sperţar, curvar şi vânzător deiluzii! Ca să vezi! Neica nimeni, pânămai ieri, analfabet, azi, la te miri ceşcoală, tot... analfabet! Dar cu,,foncţie”, vorba Maestrului. Dracu amai pomenit! Neica nimeni, mai ieri,un fel de rahat, azi, moţ, goarnă lapalat. Şi mai şi! Timpul lui neicanimeni!... E? E! Şi noi ce maiaşteptăm, fraţilor?Ţara arde, baba se piaptănă şi conuGeorge plimbă Mariţa la cimitir.NICOLAE BĂLAŞAFoto: Casoni Ibolya, Primăvară înoraşul mistic – Focuri de artificii înNew York, din ciclul Ţara visurilor

”Îmi este un dor infinit deBrăila … »- De unde a venit pasiuneapentru muzică? Cum a evoluataceasta în timp?-Tatăl meu, tenorul Ştefan Voineag,un om extraordinar, descoperitor almultor talente artistice brăilene şiprofesorul de muzică Nicolae Ivanov,au fost cei care au sădit în minesămânţa muzicii culte, ce avea sarodească, atât de frumos, mai târziu.Am cântat în corul Liceului “N.Bălcescu” din Brăila, unde orele demuzică, gândite sub formă deconcursuri pe teme de muzică clasică,erau o adevărată bucurie spirituală.Tot în oraşul în care m-am născut, laŞcoala Populară de Artă, amdescifrat tainele cântului la pian,violoncel şi chitară clasică.Astfel, dorinţa mea iniţială de adeveni arhitect s-a schimbat şi, înultimul an de liceu, am început să măpregătesc pentru Conservator, laBrăila, cu o valoroasă profesoară deTeorie şi Solfegiu, d-na Elena Aron.Primele noţiuni de Canto le-amprimit, tot la Brăila , de la d-naDorina Şerbănescu, care studiase înItalia.După terminarea Liceului, în1969, Dumnezeu mi-a călăuzit paşiicătre “dulcele târg al Ieşilor” unde amurmat, mai întâi, secţia Profesori deMuzică la Conservatorul “GeorgeEnescu”, perioadă marcată de mareledirijor şi compozitor Sabin Pautza,sub îndrumarea căruia am cântat înCorul de cameră “Animosi” şi apoisecţia Canto clasic, la clasaProfesorului Visarion Huţu, unvaloros bariton al Operei de Stat dinIaşi.Seriozitatea cu care am muncit,în acei ani de studiu, a dat roade în1974 când am susţinut, în Sala deConcerte a Conservatorului, primulmeu Recital Vocal, acompaniat lapian de Maestrul Ioan Welt, unexcelent cunoscător al lieduluigerman. În 1975 am debutat cainterpret al genului vocal – simfonic,în oratoriul “Anotimpurile” deHaydn, pe scena Filarmonicii“Moldova” iar la 26 iunie 1976, amdebutat, ca solist de operă, pe scenaOperei Române din Iaşi, în dificilulrol Rodolfo, din opera “Boema”de Puccini.Au urmat ani de vis, ca solist alOperei Române din Iaşi, sub atentaîndrumare a regizorului DimitrieTăbăcaru, directorul Operei:numeroase premiere, invitat deonoare al tuturor Teatrelor de Operăşi Filarmonicilor din ţară, turnee înstrăinătate, Premii la ConcursuriInternaţionale de Canto dar şiConcerte şi Recitaluri de neuitatla…Brăila.Această minunată perioadăieşeană a fost continuată, în chipul celmai firesc, la 1 oct. 1982, deascensiunea pe prima scenă lirică aţării. Aici, ca prim - solist al OpereiNaţionale din Bucureşti, am trăitîmpliniri artistice totale. În aceaperioadă l-am avut ca mentor peMaestrul Emil Marinescu, un maretenor din perioada interbelică, care în1986 a trecut la cele veşnice. El esteprezent permanent în viaţa mea…Peste 50 de mari roluri de operă,peste 100 de lucrări vocal -simfonice, sute de lieduri, sauturneele pe mari scene din străinătate,în fapt mii de apariţii în faţapublicului meloman, sau prezenţapermanentă în studiourile Radio -TV, au însemnat confirmarea valoriişi talentului meu care fără muncă,seriozitate şi mari sacrificii, nu s-ar fiputut concretiza.Am primit în cariera mea enormde multe distincţii, premii şi diplome,sunt laureat al unor importanteConcursuri Naţionale şiInternaţionale de Canto. Amintescacum doar câteva dintre acestea:Laureat al Concursului Internaţionalde Canto “Francisco Vinas” cuPremiul I (Barcelona 1978), MarelePremiu al Concursului Internaţionalde Canto de la Ostende (Belgia -1980), Bursă de studii în Italia, laConservatorul Santa Cecilia şi laTeatro alla Scala din Milano (1980),Cetăţean de Onoare al MunicipiuluiBrăila (1996), Ordinul MeritulCultural în Grad de Comandor(2004), Titlul Ştiinţific de Doctor, îndomeniul Muzică - Magna cumLaude (2005), apariţia în primaediţie - Who is Who - România(2007)…78Am continuat să cânt până în2005, când am hotărât să mă retrag,spre regretul numeroşilor meiadmiratori, care încearcă mereu să măconvingă să revin pe scenă cainterpret! Studenţii mei se bucură,acum în totalitate, de experienţamea şi de ceea ce încerc să-i învăţ:tehnică de cânt, secrete ale uneimeserii extrem de dificile şi, nu înultimul rând, cum să rămână verticaliîn această lume, care devine din ce înce mai strâmbă!Din 1992 am început şiactivitatea, ca Profesor de Canto, laConservatorul“CiprianPorumbescu” care ulterior s-a numitAcademia de Muzică şi care acum senumeşte Universitatea Naţională deMuzică din Bucureşti. Tinerii artiştilirici, pe care îi îndrum, pe drumulatât de frumos dar şi plin de capcaneal artei lirice, sunt marea mea bucuriea acestor ani…-Există un artist pe care îladmiraţi, cu care v-a făcut plăceresă cântaţi?- Întrebare foarte grea! Am fostalături, pe scenă şi în viaţă, denumeroşi şi mari cântăreţi de operă,operetă, oratoriu şi lied. Am cântatsub bagheta unor dirijori extraordinarişi am fost îndrumat de regizoriimportanţi, dar pentru că m-aţi rugatsă numesc un singur nume atunci voispune: P l a c i d o D o m i n g o…El a fost şi încă mai este un artistliric total, tenor carismatic, cu unrepertoriu uriaş, dirijor, regizor dar şidirector de teatru liric, un caracterputernic care nu se lasă dominat deorgolii şi care, culmea, este şi un omextrem de modest, dar şi iniţiatorulunui important Concurs Internaţionalde Canto, care îi poartă numele.Cred că, dacă aveam şansa sătrăiesc într-o ţară normală, putem fiun adevărat rival, în sensul sportiv alcuvântului, al marelui Domingo. Mi-afăcut plăcere să cânt cu mulţiparteneri de scenă, sub bagheta unormari dirijori şi sub îndrumarea unorregizori de renume, dar acum voiaminti un singur nume…Angela Gheorghiu – cea maimare soprană a lumii!În 1988, când Ionel Voineag erasocotit, de critica de specialitate, unadevărat “Domingo” al României, aminvitat în Concertul Extraordinar “Ionel Voineag şi invitaţii săi ”, care aavut loc pe scena Operei Naţionaledin Bucureşti, o tânără şi valoroasă

soprană, Angela Burlacu, încăstudentă la Canto. Am mai cântatîmpreună, de câteva ori, până când,după absolvirea Conservatorului,Angela a ales să trăiască în lumeacivilizată şi astfel a devenit mareasoprană Angela Gheorghiu.Sunt onorat că Angela Gheorghiu,această adevărată DIVĂ, mă considerăprimul ei partener de scenă şi, maiales, un prieten adevărat.Ce ne puteţi spune despre studenţiidumneavoastră, despre evoluţia lorca artişti? Despre succesele lor…Ana Camelia Ştefănescu, MariusBrenciu, Florin Ormenişan, DanPopescu, Alfredo Pascu, MarianaMihai, Ioan Dimieru, ElianaPretorian, Răzvan Săraru, IoanHotensche,MarianSomeşan, Răzvan Georgescu…sunttineri artişti lirici care de-a lungulanilor, au absolvit la clasa mea deCanto şi care astăzi au o frumoasăcarieră internaţională. Ei fac cinsteşcolii româneşti de Canto şi suntadevărate modele artistice pentruactualii mei studenţi.Aproape toţi, înainte să ajungăartiştii lirici importanţi de astăzi, aucântat alături de mine, în primii lorani de studiu, la… Brăila !Cum aţi trecut,cum treceţi peste rivalităţi?Nu m-au preocupat niciodatărivalităţile pentru că am considerat şiconsider că principala meapreocupare, pe scenă şi în viaţa detoate zilele, a fost şi este respectulpentru adevăr, pentru artă, pentrumunca făcută cu conştiinţă,sinceritate, profesionalism şi fărăcompromisuri.Trăim într-o societate, extrem deaproape de mercantilism. Cum esteprimit şi cum este privit actul decultură în momentul de faţă?Actul de cultură, în momentul defaţă, este în mare pericol. Societatearomânească, dominată demercantilism şi interese oculte,influenţează implicit cultura şiînvăţământul artistic. Nu sunt unnostalgic, dar trebuie să amintesc,celor care nu ştiu sau nu vor să ştie,că în România, înainte de 1989, sefăceau selecţii la nivel naţional pentruconcursuri internaţionale de canto demare prestigiu. După o astfel deselecţie se alcătuia un lot de tineriartişti lirici care erau apreciaţi laadevărata lor valoare şi care cucereauimportante premii, aducând glorieţării noastre. După 1989, numărulcelor care au reuşit să se prezinte laconcursuri internaţionale estealarmant de mic, dar cel mai grav esteaspectul legat de nepăsarea totală acelor care nu înţeleg, sau se fac că nuînţeleg, dezastrul care ne aşteaptă.Dacă ar fi să încadrăm societateaîn care trăim, într-o partiturămuzicală, care ar fi aceea?Este foarte greu să încadrămsocietatea contemporană româneascăîntr-o partitură muzicală! Cred căfiecare dintre noi am putea fredonamelodii în diverse stiluri, dar îmi estetare frică de momentul când laConservator se vor studia manele! Nusunt pesimist, dar dacă nu se iaumăsuri de urgenţă, în ceea ce priveşteeducaţia tinerilor, vom ajunge multmai rău decât acum.Dacă aţi putea da timpul înapoice vi s-ar părea primordial derealizat?Timpul nu se mai poate da înapoiiar ceea ce am realizat şi realizez :familie - am o soţie minunată şi unbăiat cu care mă mândresc, care larândul său are o familie foarte reuşită;o carieră, de peste 30 de ani, ca tenor;17 ani ca Profesor deCanto…perioadă in plinădesfăşurare…Acum îmi dorescsănătate, pace şi linişte sufletească.Consideraţi că sunteţi un omîmplinit, un om complet? Aţi ajunsla un apogeu?Da sunt un om complet, un omfericit, împlinit şi educat, cu untemeinic bagaj de cunoştinţe, un omcare nu a făcut compromisuri pentru ase realiza atât de frumos! Astăzi, măbucur, din ce în ce mai mult, defiecare clipă dăruită de Dumnezeu şiîncerc să dau tot ce am mai bun celordin jurul meu: familie şi studenţi.Am atins numeroase culmiartistice, care îmi vor rămâne veşnic79în memorie, dar minunatele amintirilegate de numeroasele concerte pecare le-am susţinut la Brăila, singursau împreună cu studenţii mei şisemnalele pe care încă le maiprimesc, din partea unor spectatoribrăileni ai acelor concerte, mă fac săcred că nu am venit întâmplător peaceastă lume în“ORAŞUL CU SALCÂMI”!Există un preţ pe care îlplătiţi pentru celebritate?Celebritatea nu m-a atins negativpentru că eu detest vedetismul şi de laînceput am avut numeroase modeleartistice, mari cântăreţi dublaţi demodestie!Din păcate, am plătit şi plătescmereu pentru sinceritatea mea dar ceicare mă atacă ar trebui să ştie căfiecare lovitură a lor mă întăreşte şimă apropie şi mai mult de Dumnezeu.Vă este dor de Brăila ? Cum sevede oraşul natal de la Bucureşti?Sigur că îmi este un dor infinit deBrăila şi doresc enorm să revin înoraşul care înseamnă atât de multpentru mine …Oare când va deveniBrăila…Capitală Europeană aCulturii?Aveţi amintirilegate de Brăila ?Mai mulţi foşti colegi, absolvenţiai Liceului “N.Bălcescu”, ne întâlnimdin când în când în Bucureşti şidepănăm amintiri, iar amintirilelegate de Brăila sunt prezente mereuîn sufletul nostru.Acum, când închei aceste rânduri,privesc Dunărea din Grădina Mare şivăd în zare Munţii Măcinului, beauun pahar de bragă rece şi proaspătă,ajung la casa în care m-am născut,intru şi mă rog în Biserica Greacădar şi la Biserica Sf.Gheorghe, încare am fost botezat…merg pe urmelelui Panait Istrati, mă plimb prinMonument sau prin cartierul în caream copilărit (Rahova colţ cu Gării) şiajung, în sfârşit, în faţă Liceului“N.Bălcescu”…SIMONA-ROXANA ANTOHI(MOCANU)Foto: Casoni Ibolya, Această lume caun balon de săpun, din ciclul „Aminitiridin copilărie”, IV

sub ploaia de premii şinominalizări !Cum s-a schimbat viaţa PetruţeiKǖpper după un an de laConcursul „Super Talent?"- Schimbări radicale nu aufost : am îmbătrânit, am mai multeriduri şi sunt mai mult pe drumuri. Cepot să spun ? Am scos un CD, care afost bine primit pe piaţa despecialitate. Am fost nomilalizată la« Echo » pentru « the bestnewcomer”. Sunt ocupată aproape înfiecare sfârşit de săptămână cu totfelul de evenimente. Probabil unadintre cele mai importante realizărise referă la faptul că am obţinut ocatedră de nai la Conservator, Musikund Kunstschule. Evident, au fostdoar schimbări pozitive. De exemplul-am cunoscut pe Peter Maffy, pentrucare am cântat la simpozionul« Schutzräume für kinder », dinBerlin.S-au păstrat relaţiile cu membriijuriului, dar cu ceilalţiparticipanţi ?- Nu s-a creat orelaţie strânsă nici cumembrii juriului, nici cualţi participanţi. Cu Dieterm-am întâlnit, dinîntâmplare, la un congres.El susţinea un discurs, euam fost invitată să cânt,am discutat puţin. A rămasla fel de amabil ca atuncicând l-am cunoscut.Mai este presaromânească interesată de PetruţaKupper?- Se pare ca da. Recent, amfost invitată la emisiunea lui Măruţă,“Happy Hour”.Ce nominalizări, premii ai mai avutîn acest timp?- Am fost nominalizatăpentru “Echo”, în martie, iar acumsunt nominalizată pentru “HerbertRoth Preis”. La “Echo” nu amobţinut premiul deoarece CD-ul meuera de puţin timp pe piaţă, darnominalizarea a reprezentat deja unmare sussces pentru mine, dar maiales pentru muzica românească,deoarece naiul este, prin excelenţă,un instrument tradiţional românesc.Participarea la acest concurs mi-aoferit posibilitatea de a sta pe acelaţipodium cu vedete intrenaţionale ca :Robbie Williams, Rhianna, JoeDelay...Ai devenit o persoană extrem desolicitată. În aceste condiţii, estedificil să împaci viaţa profesionalăcu cea privată?- Viaţa privată şi ceaprofesională se împacă perfect. Cudisciplină, muncă multă, pasiune şiiubire faţă de ceea ce faci nu ai cumsă nu reuşeşti. Odinea o poţi pune tu.Ştim că ai o fetiţă de câţiva anişori,îi place naiul?- La nebunie...chiar de curând aîncercat să scoată câteva sunete lanai. A înţeles că asta e pasiunea şimunca mea, iar de fiecare dacă cândstudiez mă acceptă fără să măderanjeze.Se aude că este posibil să realizeziunu album muzical. Care esterealitatea?- Se discută mult despreasta, încă nu pot să dau nicioinformaţie sigură.Cum pot lua fanii legătura cu tine?Unde pot afla informaţii legate deactivitatea ta şi de concertele pecare le susţii?- Pe site-ul meu :www.petruta@petrutakuepper.deÎn ce relaţie eşti cu fanii tăi? Aitimp pentru a le răspunde laîntrebări sau scrisori?- Da, e o relaţiesatisfăcătoare. Majoritatea scriu şivor autografe.Ai obiceiul să citeşti ce scriu despretine ziarele sau ve apare peinternet?- Citesc, dar nu sută la sută.Toate ştirile au un feed-back pozitiv.Care sunt proiectele tale de viitor?- Doresc să dezvolt „aura”acestui instrument, naiul, la nivelinternaţional. Am intenţia să înfiinţezo fundaţie care să acorde sprijinpersoanelor cu deficienţe psihice.Să încheiem cu un gând buntransmis fanilor tăi şi cititorilorrevistei „Vatra Veche”!- Le doresc sănătate, „că emai bună decât toate”.Mulţumesc pentrusprijinul acordat.IONELA VAN REES-ZOTA(Nürnberg – Germania)Foto: Casoni Ibolya,„Dimineaţă ceţoasă, înLondra”, din ciclul Ţaravisurilor80

M-am tot gândit (pe-ndelete, caardeleanu’) ce-o fi vrut să zică ministrulnostru când a dat de veste prin presă căreforma învățământului universitar,dar – se subînțelege – și aînvățământului, în general, esteineluctabilă. Ineluctabilă, adică deneocolit, iminentă, inevitabilă... camoartea, că alt termen de comparație numivine în minte. Deci de-aia nu tentreabăși nu te ascultă nimeni (dialogulsocial de care se face atâta caz rămâne ovorbă-n vânt!) pe tine, cel de la catedră.Nu contează că tu ești cel care cunoaștelucrurile din miezul lor, că tu eștimajoritatea care ar avea ceva de spus și dehotărât într-o societate democratică. Ceeste ineluctabil se întâmplă, tu să taci șisă te supui, că n-ai încotro. Ești prins înnisipurile mișcătoare ori în mlaștinaprezentului istoric? Cu cât vezi mailimpede că ești prins și te zbați să scapi,să-i avertizezi și pe ceilalți din preajma tade primejdia ce ne paște, cu atât mairepede te înghit nisipurile sau mâlurile.M-am tot gândit de ce ministerul care,teoretic, ne păstorește, practic – neasasinează! Comasează școli după criteriidoar de el știute, creează haos, măreștenumărul elevilor din clasă (ca încomunism!), mărește normele (tot ca încomunism!), mărește vârsta de pensionare(mai rău ca în comunism!), scade salariile(nenorociții de comuniști n-au îndrăznitașa ceva!), e surd când profesorii cer încetareaexperimentelor, stabilitate și coerență.Și nu se întâmplă doar în România.Vin, adesea, prin SOS Education, semnalede alarmă de la colegii dascăli din Franța.Și ei se confruntă (la scară mai suportabilă,având în vedere că măcar sunt maibine remunerați, solidari și bine reprezentațisindical) cu aceeași problemă”ineluctabilă”: a păstorului care, în loc săducă turma la pășune o duce... de râpă. Ofi un ”ineluctabil” global, care vine, vine,vine, calcă totul în picioare, iar sutele demii de profesori, care încearcă să atragăatenția că nu e bine, vorbesc degeaba?Deocamdată. Istoria ne învață, însă, căpot veni momente în care ți se spunerăspicat: cine nu e cu noi (cu puterea, vasă zică) e împotriva noastră. Și-atunci cusiguranță cineva te aude și te pedepsește.Asta urmează?!M-am tot gândit, am tot cugetat, darn-am înțeles cum se împart banii pevreme de criză. De ce, printre altele,pentru pereți sunt bani, și încă dinabundență, dar pentru oameni – NU! Săspun mai pe-nțeles? Ne-am pomenit,peste vară, cu un corp de clădire al școliiîn care lucrez renovat, trei etaje, din cappână-n picioare. Să juri, nu alta, că e nounouț!Cu termopane, cu centrală termicăproprie, cu sistem de camere desupraveghere, cu zugrăveală proaspătă,hidroizolație, termoizolație, uși noi... Mărog, cu tot ce trebuie, de-ai fi zis wow!!!Și-am auzit că astfel de minunicostisitoare s-au întâmplat și prin altepărți, nu e caz izolat rezolvat prinmecenatul vreunui patron prosper șigeneros. Sunt proiecte susținute cu banieuropeni, așa umblă vorba. Oare numaimie mi-e greu de înțeles de ce forma(clădirea) este – încă o dată! – prioritară,iar fondul (dascălii, elevii, componentaumană) nu contează?! Pesemne clădirileaduc profit cuiva. Investiția în oameniidedicați învățământului e neprofitabilă.Ba chiar poate fi dăunătoare puterii, înmăsura în care formează generații apte săgândească pe cont propriu, așadar o masăgreu de păcălit și de manipulat.M-am gândit și iar gândit de ce s-aajuns la proteste – ferme și cu participaremasivă, deopotrivă dascăli și discipoli –în Franța, modeste și pașnice la noi (deșisituația noastră e mai dramatică decât afrancezilor)? De ce greva foamei carepoate ucide un dascăl (doamna Anghel eun caz cunoscut tuturor) stârnește cinismulfuribund și aroganța potentaților? Dece unul dintre ei, nu știu care, că nici nu lemai rețin numele, ne spune că, dacă nu neconvine situația, n-avem decât să plecămdin țară? Că, zice el, pentru libertatea astaa noastră de a pleca în pribegie au murittinerii în ’89. Și eu care credeam că aumurit ca să trăim bine la noi acasă! Altulspune că eventualul sfârșit tragic aldoamnei învățătoare Cristina Anghel nuimplică răspundere politică. Zău așa!Politicul e iresponsabil când se ajunge lapierderi de vieți omenești sau ce săpricepem din zisa individului? Altul vinecu parabole zoologice, despre animalulcare își lasă puiul firav să moară ca săasigure supraviețuirea celor puternici. Cesă înțelegem din pilda lui? Că suntem, înciuda ifoselor democratice, supuși legilorjunglei? Că învățământul e puiul firav șide aceea trebuie lăsat, ba chiar ajutat sămoară? Care sunt puii viguroși? Politicieniiși șarlatanii de anvergură cu afaceriveroase, eufemistic numiți ”mari oamenide afaceri” care susțin financiar campaniileelectorale? Dacă așa văd ei lucrurile,poate instalează în cancelariile școlilordezodorizante de încăpere cu Cyclon B.Ar scăpa de puiul firav mai repede și maiieftin. Adio, Domnule Trandafir!M-am tot gândit – întrucât și astapoate fi relevant în privința ”stăriiînvățământului” – cum a progresatretribuirea dascălilor din ’89 încoace? În1980, un profesor în primul an deînvățământ, primea un salariu (și asta erasuma primită efectiv!) de 1915 lei. O81masă de prânz, la cantina școlii, costa 7lei. Prânzul la cantina școlii costă, în2010, tot 7 lei. Profesorul care a debutatîn 1980 și are, acum, 30 ani vechime, gradedidactice, doctorat și gradație de merit,primește, efectiv, 1818 lei (noi), bani acăror putere de cumpărare e mai mică decâtera în 1980 (atunci un litru de laptecosta 2,10 lei, acum cel mai ieftin e 3,50lei, iar exemplele pot continua). Deci guvernanțiiau ajustat salariile din învățământîn așa fel încât un dascăl cu trei deceniide experiență și cu o carieră confirmatăprin rezultatele bune ale ele-vilor luiare, la ora actuală, mai puțini bani decâtîn priul lui an la catedră. Iar profesoruldebutant,în 2010, are salariul mai micdecât era bursa de student în 1980.A nu se înțelege, din aceste comparații,că am nostalgii comuniste. E doar unfel de a vedea că răului de atunci i-a luatlocul un alt rău. Pe când să ne ridicămcopăcel din groapa comunistă, bâldâbâc înaltă groapă – cea postdecembristă!A mai fost o ”reformă” a învățământului,în 1948, dictată de Moscova...Și atunci a fost distrus un sistem(verificat, în timp, ca fiind foarte bun),pentru a lăsa loc unui aparat instituționalizatde propagandă ideologică. A fostnevoie de câteva decenii pentru caînvățământul românesc să iasă dinmoartea clinică provocată de reformă, săredevină coerent și performant. Când...altă ”reformă” îl lovește în creștet! Dedata asta, unda verde pentru haos șiagonie vine de la Strasbourg, via Funeriu,căruia Beretz îi confirmă justețea ”măsurilor”reformiste dâmbovițene (”Discuțiaavută mi-a confirmat faptul că măsurile pecare dorim să le luăm prin noua lege aeducației naționale în învățământulsuperior sunt juste”!). Habar n-are monsieurBeretz de ”realitatea românească”(sau, dacă are, îl doare fix... în pix!). Înviziunea lui, dacă măsurile prevăzute denoua lege la noi sunt de aceeași culoarecu măsurile cărora li se împotrivește vehementdăscălimea franceză, înseamnă căsunt măsurile agreate. Aferim! Harașo!Très bien! Well done! O fi avut ministrulnostru vagi îndoieli în privința legii, de s-a pus călare pe mătură și s-a dus fugafuguțapână la Strasbourg să ceară acordullui Beretz? Dacă le-a avut, i-au trecut. S-aîntors de-acolo cu fițe de pământeanînveșnicit, fericit și cu ineluctabilul pebuze. Ineluc-tabilul nu se discută, seexecută! E clar?Dacă nu e destul de clar, iată cespunea doamna Florica Banu într-uninterviu din Dilema veche (nr. 306/2009):”Reforma învățământului este o problemăpolitică, pe care o decid oamenii politici”.Bineînțeles! Așa a fost și în 1948. Oproblemă și o decizie politică...Ineluctabilă.MIHAELA MALEA STROE

CurierCe mai scriu bistriţenii la"Vatra veche"?A apărut numărul 10 al revistei "Vatraveche", în data de 10.10.2010, după uniiîmpletirea cifrelor 10 fiind expresia uneiconjuncţii mistice. Printre colaboratorii revisteise găsesc câţiva scriitori bistriţeni, consecvenţicu o contribuţie semnificativă la realizareafiecărui număr. În ordinea răsfoirii paginilor, înfruntea bistriţenilor, chiar Nicolae Băciuţ,redactorul-şef al publicaţiei, scrie despreMuzeul de Artă Contemporană în Sare de laPraid, unde începând cu anul 2001 a fostorganizată prima ediţie a Taberei Naţionale dePictură şi Sculptură în Sare; Elena M. Cîmpansemnează poemul "Emoţie de toamnă" din carecităm "Culoarea orizontului intră prin poartaferestrei, / se odihneşte pe culoarea peretelui, /alunecă în culoarea cănii de ceai, / de culoareamâinii mele, / pe care simt o altă mână. Parcănu sunt ochii mei." În "Dulce harababură.Alegerile lui Eliot", Cleopatra Lorinţiuconsemnează radiografia propriei evoluţiiliterare din vecinătatea vârstei de treizeci şicinci de ani, când te laşi de scris, te repeţi sauadaptezi pentru un alt mod de a lucra. Încontinuare, Melania Cuc recenzează "Filtre.Dincoace de lumea dezlănţuită" de GrigoreAvram: "Grigore Avram nu ne oferă doarexemplul firului de iarbă, el ni se dăruieşte,făcând disecţie pe propria-i conştiinţă. Vinedinaintea noastră cu o carte în care şi-a pusamprenta cu frenezia poetului şi rigurozitateaomului de ştiinţă". Despre debutul LaureiGherman cu "Suflet de tinichea", Elena M.Cîmpan conchide: "Indiferent dacă LauraGherman va mai scrie sau nu, câteodată e deajuns şi un debut". Volumul "Picătura deinfinit" a Melaniei Cuc este văzut de Ion Barbca: "O carte ca o introspecţie în faţa oglinziiunui ocean, un loc în care peştii, oamenii şistelele de pe cer trăiesc mirajul vieţii defelvirtual", iar Menuţ Maximinian recenzează"Note de pe drumurile lumii": "... o carte aumblărilor prin lumea largă în care autoruldescoperă în călătorii, începând cu anul 1990,istoria milenară a lumii. Suntem părtaşi ladescoperirea Romei Antice, vizitând,împreună cu scriitorul, Muzeul de Antichităţi,Pinacoteca Vaticanului, Capela Sixtină,Basilica Sf. Petru, Collosseumul, cel maigrandios amfiteatru antic, Pantheonul". TotMenuţ Maximinian semnează prezentareavolumului "Povestea prizonierului" de OanaManolescu: "Romanul tulburător surprindepovestea tragică din lagărele Uniunii Sovietice,în care au fost duşi etnicii germani dinRomânia după al doilea Război Mondial".Prolifica Melania Cuc revine cu comentariu la"Zbor căzut între aripi" de Slavomir Almăjan:"Titlul cărţii e un avertisment, o metaforă dincare, odată înţelegând-o, suntem mai înţelepţi,mai demni de aventura cunoaşterii şi credem cutărie că, da, avem deja arpi". Generos, NicolaeBăciuţ scrie despre "Cărţile copilăriei. Regulajocului" de Roxana Maria Madac, "...despre adoua generaţie de copii de la o şcoalătârnăveneană, care, dincolo de disciplineleşcolare, învaţă cu dascălul lor, Lucia Lupşa,alfabetul poeziei, alfabetul literaturii".Pentru prima dată, Menuţ Maximinian publicăpoezii, un grupaj de trei texte din care cităm:"Crucea / Betoane în loc de lemn, / Piatră în locde suflet, / Deznădejde în loc de credinţă. /Aripi schingiuite de sârma răutăţilor. / Undeva,în visul tău, / Iisus coboară pe scara de ceară".Scriitor cu ample posibilităţi de expresie, IonMoise publică în acest număr teatru, fragmentdin piesa "Condamnat la existenţă", textdinamic, cu vervă şi verb din care extragem:"Prof. Grapini: Ce motive ai? / Cetăţeanul 666:Aceleaşi ca ale dumneavoastră. În plus, vreausă intru şi eu în rând cu oamenii. / Prof.Grapini: Cu ce fel de oameni, omule? /Cetăţeanul 666: Cu cei care protestează. / Prof.Grapini: Cine crezi că ia în seamă protestulunui mort?"Se vede, se scrie, se scrie la Bistriţa şi"Vatra veche" este o revistă bine structurată,citită pretutindeni de români prin posibilităţileoferite de varianta electronică.VICTOR ŞTIRMesagerul de Bistriţa, 15 octombrie, 2010Distinse maestre Nicolae Băciuţ,Mărturisesc - asta mă obligă să fiu foarteatentă la formula în care scriu e-mail-urile - cănu mică mi-a fost surpriza când am citit unuldin mesajele mele trimise Domniei-voastre. Îmipermit o glumă, dacă aş fi avut o cât de vagăidee ce "mă aşteaptă", i-aş fi "înfrumuseţat"stilul acelui text. Se va ivi ocazia, în speranţacă veţi fi în Tg. Mureş în acea perioadă - să necunoaştem faţă-n-faţă, fiindcă în 19-20 nov.a.c. voi participa la Conferinţa cu participareinternaţională: COMUNICARE, CONTEXT,INTERDISCIPLINARITATE, organizată deUniv. PETRU MAIOR, cu lucrarea UTILIZA-REA TEHNNOLOGIILOR DE PRELUCRA-RE A LIMBAJULUI NATURAL ÎN CON-TEXT ELECTORAL: METODA LIWC-2007.Şi cum în 30 noiembrie se împlinesc 2 anide când a plecat ACASĂ Artur Silvestri, celcare mi-a îndrumat pentru prima oară condeiul,am considerat de datoria mea să semnalez acestdureros moment, şi cum altfel, prin cuvântulscris. Dumnezeu să-l odihnească!Cu cele mai alese gânduri,DANIELA GIFUDomnule Băciuţ, vă mulţumesc pentru nr.10 - cu brio! Conţinut bogat şi ales.82Şi, vorba lui nenea Iancu, dacă nu vă supăraţi,v-aş ruga pentru încă un spaţiu pentru încă uninterviu, sper, interesant?!Cu drag,MONICA MUREŞANStimate Domn,După cum m-aţi "răsfăţat" până acum,publicându-mi materialele trimise, musai săcontinuu a vă "bombarda" fără întrerupere.Acum 10 zile, a avut loc la Cluj o întâlnire...antologică: ZILELE PROZEI, acţiuneorganizată de Filiala USR Cluj. Cu acest prilej,preşedinta noastră Irina Petraş a moderatnumeroase întâlniri în care s-au dezbătutproblemele prozei româneşti, ale romanuluiîndeosebi. S-au lansat romanele unor scriitorideja de prim plan: Gabriela Adameşteanu, IoanGroşan, Dora Pavel, Mariana Gorczyka,Ruxandra Cesereanu, precum şi câteva volumede proză scurtă. Dar cel mai important moment,dupa mine, a fost cel al lansării ANTO-LOGIEI PROZEI SCURTE TRANSILVANEACTUALE. Despre această carte face vorbirematerialul pe care vi-l ataşez aici.Pentru felul în care scrisul meu se regăseşte înrevista Dvs., nu pot zice decât MULŢUMESC!Al dvs., mereu îndatorat,M.N. TOMIPS: Pentru arhiva revistei vă trimit şi "chipul"meu (nu... cipul!)PPS Constat ca am "abuzat" cu cronicile şi nuv-am mai trimis poezie, de ex., aşa că vă ataşezşi câteva poeme mai noi. Pentru viitor măcar!.Onor Domnului Nicolae Băciuţ,Stimate Domnule Băciuţ.Vă mulţumesc din inimă pentru noua "Vatrăveche"! Este formidabilă! Vă felicit pentruenergia impunătoare, impresionantă cu caremăestriţi efortul enorm, ciclopic, de a reînviavechea Vatră la acest nivel intelectualenciclopedic!!Am trimis Dnei. Mariana Cristescu, laredacţie, un volum de povestiri şi unul depoezii. Aşi fi vrut să-i mulţumesc, însă nu ameMail-ul dânsei. Stiţi cumva dacă cărţile auajuns? Dacă doriţi şi vă place vreuna, poatepublicaţi în "Vatra veche".Cu stimă,DIMOVICIAm citit cu mult interes revista on-line.Apreciez mult conţinutul şi formatul.Alătur în attachment câteva versuri şi naraţiuni,poate le puteţi afla loc în paginile revistei.Cu cele mai alese gânduri şbune urări de bine,MARIANA ZAVATI GARDNERMulţumesc! Am citit-o deja şi am apreciato.Aştept cu interes numărul viitor. Cu stimă,MIRCEA DRĂGĂNESCUBună Nic,Felicitări pentru revistă. M-am bucurat să-lrevăd pe Tudor OctavianSunt tare pierdută !SUZANAStimate Nicolae Băciuţ,Revista VATRA VECHE primeşte tot maimulte aprecieri. Felicitările de mai jos vă suntadresate.Sunt scrise de Ioana Alex, de la ZIARULROMÂNILOR din Grecia.Şi-a exprimat dorinţa de a prelua câtevaarticole.În acest sens, v-aş ruga să îmi trimiteţivariantele word ale articolelor de mai jos,pentru a le trimite, mai departe.- din pag.59-60, cu "Un român în India",

- pag.76, interviul cu FuneriuMulte mulţumiri!LILIANA MOLDOVANOnor Nicolae Băciuţ,Am citit, mulţumesc pentru publicare,faci un lucru ff bun, în inima Ardealului,pe care mulţi nu o aud, umflaţi în pene întrepereţii de pluş.Îţi trimit un alt material, un eseu...numai bine,VELEAMulţumesc frumos pentru nr.10 al revistei şimulte felicitări. Cronica ce mi-ai trimis-o,referitoare la acest număr, este scrisă deCezarina Adamescu ? Au dreptate cei care tefelicită, eu zic că aşa trebuie să arate cuadevărat o revistă de cultură. Marele merit alrevistei pe care o faci e faptul că nu esteexclusivistă şi e foarte diversificată ca tematicăliterară, artistică şi culturală. Felicitări,Felicitări, Felicitări !!!!!!!!!!!!!E. AXINTEAm primit excepŢionala dvs. publicaţie.Vătrimit şi eu, de aici, din Sacramento, California,ziarul nostru.Cu alese gânduri,VIOREL NICULAStimate Domnule Băciuţ,Se pare că toamna vă prieşte ! Ambelenumere ieşite la lumină în debutul acestuianotimp (septembrie-octombrie) mi se parexcelente. Conţinut bogat, variat, interesant, debun nivel publicistic şi literar, spre satisfacţiacititorului avid care sunt. Vă sunt foarterecunoscător că aţi preluat una dintre sugestiilemele şi că artele spectacolului sunt, de aceastădată, mai bine reprezentate. Şi mă bucur că şidramaturgia românească din zilele noastre (penedrept ignorată, inclusiv de UniuneaScriitorilor, care - ce ruşine ! - după ce a făcutnominalizările n-a mai acordat nici un premiuîn 2009) se află în arealul atenţiei redacţiei..Felicitări !Mă bucur că în"Vatra veche" adumneavoastră (şi a mea !) înfloresc frumuseţichiar şi pe frig cultural. Toate cele bune !DORU MOŢOCVĂ MULţUMESC DIN SUFLET ! AŞPUTEA SĂ VĂ TRIMIT PENTRU OEVENTUALĂ PUBLICARE CÂTEVADIN POEZIILE MELE ?CU STIMĂ , D. N.Mulţumim frumos, Cezarina! Cunoaştemrevista Vatra Veche şi transmitem urărilenoastre de multe şi noi publicaţii de anvergurăşi calitate literară, domnului Băciuţ şiîntregului colectiv redacţional.Stimate d-le Nicolae Băciuţ,Vă mulţumesc din suflet pentru minunatalectură de care am avut parte citind revista"Vatra Veche" nr. 10 şi pentru deosebitaonoare de a regăsi în paginile revistei carteaRoxanei "IARPRIVARTOA".Cu stimă,CAMELIA MADACStimate dle Nicolae Băciuţ,Vă mulţumesc pentru frumoasa surpriză de amă găsi publicată în paginile revistei Vatraveche, onoarea fiind sporită de acest număr 10,număr care vi se cuvine ca şi notă pentruprofesionalismul şi spiritualitatea materialelorprezentate.Fie ca Dumnezeu să vă întoarcă înmiitbucuriile pe care le oferiţi iubitorilor de cuvânt!Cu preţuire,CARMEN TANIA GRIGORE,Devon, AngliaBună seara,Mulţumesc pentru revistă. Mi-a plăcut.Cum aş face să îl găsesc pe Petru Popescu?Aveţi idee cum să dau de el? Prin cine?Cu tot sufletul un salut domniei-voastre,MIRELA CORINA CHINDEAVă mulţumesc pentru revistă! Nici nu pare afi o realitate, ci un semn de vremuri mai bune!Un nucleu de elevaţie... o înseninare...Vă timit şi eu Albumul lui Felix, prezentat înseptembrie, în zilele de sărbătoare aleBibliotecii Judeţene "Antim Ivireanul" Vâlcea.CARMEN SIMAÎncă un număr excepţional al "VetreiVechi"! Dacă în alte publicaţii se remarcă ooarecare "oboseală", "Vatra Veche" îşipăstrează intesitatea valorică. Succes pe maideparte!ŞTEFAN DORU DĂNCUŞFrumoasă revistă ai, Niculaie! Aferim!Trimite-mi şi mie un grupaj de poeme pentru"Spaţii culturale", că lucrez de zor la ele.Cu prietenie,VALERIAAm primit darul spiritual. Aşteptamcolaborări de la voi.Cu îmbrăţişări,N.N.NEGULESCUNu ştiu ce-i cu voi....dar numerele sunt dince în ce mai bune...şi nu ştiu spre unde văduceţi? Spre perfect?! Numărul trecut a fostsuper, asta e beton... Aveţi grijă, voi rămânefără cuvinte în ritmul ăsta ! Mi-a plăcut, mi-aplăcut, mi-a plăcut! Şi nu doar mie! Felicitări!!!Vreau şi eu, daca se poate, în Word, articoluldin pag.59-60, cu "Un român în India",pag.68....cu tipa aia din Londra..."În căutareaţărmurilor..." şi, desigur, pag.76, interviul cuFuneriu, că interesează toată diaspora. Şi dacăda....şi dacă nu, oricum merci...am citi lucruricare-mi plac şi "mă umplu". Pupici şi salutărituturor colegilor tăi. O zi bună!IOANA DIACONU,AtenaStimate NICOLAE BăCIUŢ,Iată, prin această corespondenţă pe care v-otrimit, am bucuria să vă mulţumesc pentrutransmiterea periodică a Revistei Dv. dinTârgu-Mureş, spre mine...Alături de alţi numeroşi colegi, mă bucur deacest privilegiu şi de această onoare deosebită!Acum, pentru a intra în dialog cu Domnia-Voastră, va trimit din partea Clujului un83material de cronică de carte, semnat de colegulnostru de filială scriitoricească, dl. MirceaGoga, profesor universitar la Sorbona şilocuind şi in Franţa şi aici, în localitatea de peSomeş.Sperăm să puteţi include într-un numărviitor acest material de critica literară, realizatvis-a-vis de o carte de versuri excelentă, pecare sunt convins că o aveţi şi o cunoaşteţi...Dacă nu, vă pot transmite un exemplar pe careîl am, cumpărat fiind din librăriile clujene.Daţi-mi un feed-back de bună primire, spre aşti care este răspunsul, în perspectiva...Cu aleasă preţuire,PERSIDA RUGU,membră a Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj.Vă mulţumesc foarte mult. Este un numărfoarte reuşit.ANGELA JUCANSTIMATE DOMNULE BĂCIUŢ NICOLAENu-mi amintesc să fi publicat ceva în revistadv. Cred că ar fi bine să fiu cunoscut şi aici - vătrimit un material recent - o "artă poetică"proprie. Sper să vă faca plăcere.Cu preţuire şi respect,FLORIN CONTREADomnule BĂCIUŢ,Vă felicit pentru realizare. Este un numărbogat şi complex, cu nume mari şi multe temearzătoare, cu o machetare corespunzătoare.Aveţi forţă şi forţe. Mi-a plăcut ilustraţia, înspecial cea cu pictura naivă. Vă doresc viaţălungă, dumneavoastră şi revistei al cărei sufletsunteţi. Vă trimit, în compensaţie, una dintrerevistele care apar la noi, în (Râmnicu-)Vâlcea.Doamne-ajută şi să rezistăm prin cultură!ION SOAREFELICITĂRI !Mulţumesc din suflet. M-am bucurat să-lrevăd pe Tudor Octavian. Când eram tineri, ascris câteva rânduri despre mine...Cu bine şi drag,SUZANA FANTÂNARIUMulţumesc mult!Vă doresc succes în tot ceea ceîntreprindeţi.Cu stimă,SIMONA BOTEZANWashington D.C.Mulţumesc pentru revistă.Faine materialele cu Arghezi!IULIANVă mulţumesc, chiar aveam nevoie de textedespre Arghezi şi nu numai.DIANA ACHIMMulţumesc mult. Un număr dens, cumateriale şi literatură valoroasă. Felicitări!Cu preţuire,ELISABETA IOSIFVa apărea cu sumarul la Reviste prietene, inCetatea lui Bucur. Poate Cezarina Adamescuface şi o prezentare.Vă mulţumesc pentru “lumina lină dinlumini”, citim serile. Mulţumim pentru totsprijinul,Cu consideraţie,CHIRVASEFoto: Casoni Ibolya, Biserica călătoare,din Ciclul „Amintiri din copilărie”, VII

Domnule Nicolae,Mii de mulţumiri pentru numărul peoctombrie! Revista devine de la un număr laaltul tot mai interesantă, mai densă. Sincerefelicitări!V-am expediat prin e-mail, pe 19sept.a.c., un material despre o carte deosebit deinteresantă a prof.univ. Ion Berghia (Bătând înpoarta deşteptării). Am rugămintea să-mispuneţi dacă a ajuns. Scuze pentru deranj.Mulţumiri!Cu stimăVASILE FLUTURELIaşiP.S. Astăzi s-a încheiat etapa ieşeană (douăzile) a celei de-a doua ediţii a FestivaluluiInternaţional de Poezie "Grigore Vieru", ediţiaa doua. Manifestarea continuă marţi şi miercurila Chişinău.Mulţumiri ..şi la mai mare!!Creşte precumpâinea cea de toate zilele(lunile). Felicitări!Din suflet!A.O.Bună.Am fost plăcut surprinsă când m-am regăsitprintre paginile revistei dvs. (Vatra Veche nr.6,2010).Am o rugăminte mare. Dacă aş putea primirevista prin poştă. Aş vrea foarte mult să o amacasă şi să o răsfoiesc, nu doar virtual.Şi am vrut să vă întreb unde găsesc revistacare a apărut în urma concursului ,,IonCreangă". Vă mulţumesc!Cu respect,MARIA FĂRÎMĂ(Nisporeni, Republica Moldova)Buna dimineaţa,Scuze că am intrat eu, dar era vorba şi derevista noastră. Eu i-am expediat-o electronic,probabil fata o vrea prin poştă. Se pare ca înRepublica Moldova (vai, republica!!) nu secunoaşte termenul de criză!!Cu bine şi astept veşti ..când e şi timp!!A.Stimate Domnule Băciuţ,Ţin să vă mulţumesc în mod deosebit pentruamabilitatea dv.Sâmbătă şi duminică, în mod deosebit, dar şipână atunci, în limita timpului disponibil, voilectura numărul trimis de dv.Cu respect,NICOLAE BALINTCu multe urări de mai bineGEORGE LIVIU TELEOACĂDragă Nicolae Băciuţ,Un număr frumos şi variat. Nu e o noutate.Umbriţi Vatra prin VATRA VECHE. Îi doare!Rău de tot. Cu acelaşi drag,DARIE DUCANMulţumesc! Tocmai am descoperit nişte”cioburi”, poate îşi găsesc locul într-o ”Vatrăveche”. Cu deosebită apreciere şi afecţiune,MIRCEA DRĂGĂNESCUDomnule Nicolae Băciuţ!Mulţumesc pentru semn şi găzduire!Simţindu-mă încurajat, daţi-mi voie să îmiasum recidiva!Cu prietenie,THEODOR RĂPANDragul meuSuperb. numai asta îţi spun un volumca la carte.ANNIStimate domnule NICOLAE BăCIUŢ –Vă mulţumesc mult, pentru trimiterea revisteidvs., Vatra veche online, nr. 10/oct. 2010!...Mă bucur mult, în primul rând, pentru că nuuitaţi de IOAN ALEXANDRU şi de superbulsau Psalm, Lumina lină!!!) - dar şi pentruamintirile Mitzurei Arghezi despre genialul eitată (cât şi pentru paralela între Arghezi, Rilkeşi Nichita, pe dimensiunea...IUBIRII!), pentru neuitarea fermecătoruluiCincinat Pavelescu, pentru poemele lui MenuţMaximinian, pentru grija Rodicăi Lăzărescuîntru demnitatea Catedrei şi demnitatea MărieiSale, LIMBA ROMÂNĂ!!! (Îmi pare straşnicde rău că, alături de acest articol demn,strălucitor, al unei doamne demne, aţi pusinterviul unui impostor ordinar, cu acestblestem al ÎNVĂŢMÂNTULUIROMANESC, numit... DanielFuneriu!!!...dar, deh, probabil că vreţi săaplicaţi, în revista dvs., "politica echilibrului":lângă o lumină, aşezaţi ... premizele bezneitotale!!!), vă mulţumesc pentru "re-învierea"uitatului Stanislav Lacomchin şi...pentru multealtele, printre care şi interviul cu marele ziaristromâno-australian, George Roca!Doamne,-ajută!Cu, mereu, aceeaşi pretuire şi caldă prietenie,ADRIAN BOTEZAm primit, mulţam, e din ce în ce mai bine.O luăm la comentat în revistanoastră.Nemţeanul tot Nemţean rămâneDragă domnule Nicolae Băciuţ,Mulţumesc mult! Mi-aţi făcut o marebucurie prin revista "VATRA VECHE"! Dublăbucurie, de fapt, fiindcă în două numereconsecutive se află publicate cronici referitoarela recentul meu roman "TOVARĂŞI DEULTIMA ZI", cronici semnate de distinşiiscriitori Ion C. Ştefan şi Menuţ Maximinian.Îmi este foarte apropiată de suflet revista"VATRA VECHE", chiar numele ei îmi spunefoarte mult, mai ales că eu am scris, in special,dar şi cu mult drag, despre satul românesc -"vatra noastră strămoşească". E ca un lăstarodrăslit din rădăcini adânci, rămase din timpuristrăvechi, pe care nimic şi nimeni nu le poatestârpi.Vă doresc dumneavoastră şi tuturorcolaboratorilor sănătate şi bucurii!Cu preţuire,IOANA STUPARUDomnule Băciuţ,Mulţumesc mult pentru braţele deschise alerevistei. În acest moment,trimit pe adresa revistei 10 poezii,despre care a scris d-na Adamescu la Revista AGERO (recenziela cartea mea ).Vămai trimit alăturat 7 acuarele (flori ) săînfrumuseţaţi revista şi să o faceţi cea maifrumoasă dintre toate revistele....MERITĂ !Peste ceva vreme,vă mai trimit graficălegată de Târgu - Mureş.M-aş bucura, dacaă miaţitrimite imagini cu bisericile din lemn,pe care am înţeles că le-ati folosit la ocarte de a dv., să fac grafică după ele,poate voi deschide o expoziţie....CONSTANTA ABĂLAŞEI DONOSĂDragă domnule Nicolae Băciuţ.Mulţumesc mult pentru tot ce-mi trimiteţi.Vă doresc succes în toată activitatea dvs.redacţională şi de scriitor, cu multă sănătate.I. ILAS84Stimate domnule Băciuţ NicolaeMulţumim pentru revistă, mulţumimpentru urare. În eventualitatea că aveţi link-ulpentru revista Tribuna de Cluj, vă rog rog sămi-l trimiteţi, fiindcă eu nu am reuşit să dau deel. După cum vedeţi, diacriticile pot fi utilizatefără dificultăţi şi pe Net.Bună seara,Stimate domnule Nicolae Băciuţ!Vă multumesc pentru revistă! O citesc şi oapreciez de ceva vreme şi m-am bucurat să oprimesc direct de la dvs.Mă numesc Daniela-Maria Varvara, suntprofesor (doctorand) de limba şi literaturaromâna la Şcoala "Gheorghe Lazăr" din Corbu(comuna în care şi locuiesc), din judeţulConstanţa şi aş vrea să vă reţin atenţia cu opropunere de colaborare într-unproiect educativ naţional.Principalul obiect al proiectului este unconcurs de poezie şi eseu pe teme moralcreştine,adresat elevilor de gimnaziu şi liceudin toată ţara. Propunerea mea esteca dumneavoastră - sau un redactor al revistei,desemnat de dvs.- să faceţi parte din juriu(jurizarea se va face în luna mai, 2011); deasemenea, dacă sunteţi de acord, să publicaţicele mai bune creaţii în revistă (o poezie şi uneseu, sau ce consideraţi dvs.).Pentru mai multe amănunte, vă stau ladispoziţie la această adresă de mail. (Aştept unsemn de la dvs. pentru a vă trimite, îneventualitatea acceptării ideii de colaborare,mai multe date despre proiect şi procedură.)Vă mulţumesc şi vă doresc spor în toate celebune!Cu respect,DANIELA VARVARANicolae,Am lecturat cu plăcere. Felicitări şi mulţumescpentru revistă. Am să revin.Cu prietenie,PĂTRUŢ PÂRVESCUParte(a) de Vatra vecheNici nu s-a uscat bine cerneala pe numărul10/2010 al revistei, lunar de cultură, „Vatraveche”, redactor-şef, Nicolae Băciuţ, că au şiapărut ecouri ale receptării pozitive, din colţuride ţară, din zări de lume.În peisajul revistei, frumos ilustrată culucrări din Salina Praid, unde se află primulMuzeu de Artă Contemporană în Sare dinRomânia, îşi găsesc loc rubrici pe toategusturile, de la dialog la eseu, de la poezie laproză şi dramaturgie, de la cronică de carte lacredinţe religioase, de la tradiţii la jurnal decălătorie, într-o convieţuire de stiluri, pe deplinînţeleasă şi acceptată, ceea ce conferăîntregului libertate de expresie şi unitate degândire.Partea de... „Vatra veche”, pe care o creeazăscriitorii bistriţeni, este însemnată. CleopatraLorinţiu e preocupată de ne-renunţarea la scris,la orice vârstă, Melania Cuc prezintă cartea luiGrigore Avram, „Contra răului din noi”,debutul Laurei Gherman, cu „Suflet detinichea”, poeme, este întâmpinat şi găzduitcălduros în paginile revistei, MenuţMaximinian prezintă cartea lui Corneliu Florea,„Note de pe drumurile lumii” şi, totodată,debutează ca poet („vrednic este”), Ion Moise eprezent cu teatru, în registru tragic- comic,avându-l ca personaj memorabil pe prof.Grapini, în „Condamnat la existenţă”.Recent, „Vatra veche” a fost prezentată elogios

şi în presa franceză, ceea ce atestă cunoaştere şirecunoaştere, circulaţie a valorilor într-o lumede talente, lucru de care ar fi fost mândri şifondatorii de altădată ai revistei – Slavici,Caragiale, Coşbuc -, a căror strădanie acontinuat-o Romulus Guga şi acum se află îngrija lui Nicolae Băciuţ.Având puncte comune cu revista, nu doarprin Coşbuc, Bistriţa ar putea să trimită şi altenume care să scrie şi despre care să se scrie, în„Vatra veche”, bucurându-se de primirenecondiţionată, de „lumină lină, Logos sfânt”,în expresia lui Ioan Alexandru.ELENA M. CÎMPANMesagerul de Bistriţa, 16.10.2010Dragă Mioara!Recitind eseurile tale, şi reflectând la unadintre ele, aş vreau să ştii că şi eu mi-am datseama nu de mult că "rostirea" şi gândirea s-aunăscut aproape deodată (sau deodată).Înţelepciunea se obţine prin 2 căi: prin raţiuneşi prin experienţă de viaţă (care este maiautentică dacă tu însîţi călătoreşti mult şi înlumea reală). În acest caz, ai o mare revelaţie:recunoşti în Realitate locurile, personajele pecare le-ai citit ani în şir până acum.(...)Mulţumesc frumos ca mi-ai trimis din nouun exemplar din revista voastră, este foartebună, desi n-am citit totul, dar mi-am dat seamacă are o concepţie bine gândită. (...)ZSÓFIA KOMJÁTSZEGIVă mulţumesc pentru că îmi prilejuiţibucuria de a citi această revistă!FLORINA DINESCUStimata redacţie,Alături de felicitările pentru valoarearevistei "Vatra veche", vă trimit şi un articoldin cele pentru luna noiembrie.ELENA BUICĂ- TorontoMulţumesc mult - mare bucurie mi-aţifăcut!! Mai există şi aşa ceva în peisajulpublicistic, atât de pestriţ, de pe acestemeleaguri??... Vă felicit din suflet şi vă voiscrie mai mult după ce voi lectura totul. Încă odată, multumesc şi succes în continuare. Cutoată consideraţia,SORINA VISSARIONCu mii de mulţumiri pentru Vatra Veche.Cu deosebită stimă şi prietenie,Ambasada R. Cuba – ProtocolEMILIA VELCESCUNu ştiu prin ce împrejurare a ajuns la minerevista dumneavoastră, dar am citit cu mareplăcere. Nu sunt în măsură să fac comentarii pemarginea ei, dar mă bucur nespus de mult căam intrat în posesia acesteia, chiar dacă poate afost doar o întâmplare fericită. Vă mulţumescîncă o dată şi sper să mai am onoarea săprimesc şi următoarele numere ale revistei.ROZALIA POPESCUStimate Domnule Băciuţ Nicolae,Am primit cu mare drag revista dvs., dinpăcate, cu întârziere pentru că s-a dus înfolderul cu spamuri, şi mi-ar face o deosebităplăcere să o primesc şi în continuare.DANIEL LUCAMulţumesc mult. Consistent, variat - super!PETRE POPADistins domnule redactorNICOLAE BĂCIUŢ,Sunt încântat de revista dumnevoastră:conţinut, formă grafică, tehnoredactare.Cu cele mai sincere sentimente de confrate,care vă apreciază şi vă stimează munca nobilăde-a promova literatura de bună calitate.Scriitor-compozitorMARIN VOICAN-GHIOROIU__________________________________________________________________Literatură şi filmOare nu aşa scria Aragon în 1956 despre Pont Neuf? „Pe Pont Neuf am întâlnit visul ce-mi fu lumină în uzurapietrelor...”. Se numeşte Podul Nou, însă e cel mai vechi.A fost construit între 1578 – 1607. L-a început Henri III şil-a terminat Henri al patrulea, despre care ştim că a fostasasinat. I s-a făcut o statuie ecvestră, care ...a fost topităîn 1792, spre a se face din ea tunuri.E primul pod dinpiatră. Înainte se construiau din lemn. Are o lungime de238 m si e lat de 20. Zece ani a fost stopată construcţialui.Ghinioane a avut şi Leos Carax, regizorul filmuluiAmanţii de pe Pont Neuf, făcut în 1991, cu Juliette Binoche,Denis Lavant şi Klaus- Michael Grǖber. La un momentdat, actorul Denis Lavant s-a accidentat la un picior. Nicinu e de mirare, văzând alergările neostoite alepersonajului, ba chiar slalomurile periculoase prin metrouşi pe străzi. Carax, regizorul, a depăşit bugetul şi a fostnevoit să reconstruiască podul la Lansargues, aproape deMontpellier . Blestemul podului ? Ceva din...meşterulManole? Da, speculaţii şi nu numai...Carax a convieţuitcu Binoche câţiva ani. Acest pod i-a...separat? Ciudatesunt căile vieţii...Pe Podul Nou dorm Alex şi Hans. Apare Michèle,cu o istorie personală ce ţine de iubirea ei pentru Julien.Pe care îl împuşcă prin vizor. Pentru care îşi părăseştetihna casei, trăind AFARĂ, ca să-l caute.Alex începe s-oiubească. Parisul în noaptea sărbătorii naţionale e feerie şizgomot. Alex se îmbată şi danseaza cu ea, ca doi cloşarziautentici. Muzica filmului e semnată de Arvo Part.Întotdeauna m-a atrasSena cu podurile ei. Există înFranţa o...religie a podurilor.Marii poeţi le-au imortalizat.Sub poduri curge Senaîmpreună cu iubirile efemere,cum scria Apollinaire desprepodul Mirabeau.Marginalizaţiis-au împrietenit cu podurile,care îi apărau şi îi adăposteau.Mulţi francezi au criticatfilmul lui Carax pentrusecvenţele dure. Orice îngroşare pare a servi o idee, a oface pregnantă. Adică există lumină şi acolo în acelîntuneric asumat. Alex doarme acum lângă Michèle,aşadar speranţa reînvie, e posibilă. Mai apoi se plimbănoaptea pe lângă baruri opulente. Culcată pe pavaj,Michèle vede picioarele celor ce dansează. Visează înimensul carusel. Priveşte reflexele albăstrui ale Senei înmiez de noapte. Alături străluceşte inscripţia Samaritaine.Faruri indiscrete de maşini le tulbură intimitatea. Binocheare puritate şi sălbăticie, frumuseţe şi urâţenie. Un ochi eacoperit şi înseamnă un refuz al totalităţii luminii. Alexdevine stângaci şi mic, târându-şi piciorul bolnav. La unmoment dat, Hans coboară scările spre Sena cu odemnitate imperială şi cade în apa cu reflexe aurii...Baniicâştigaţi cad în Sena, întrucât dăunează libertăţii. Tot înSena se aruncă Alex în final, luând-o cu forţa şi peMichèle, doar că Sena, de data aceasta, le restituie iubirea.Scenariul a fost conceput de regizor. Da, întradevăr,sufletele mari strălucesc şi în noroi. Happy-end-uldă bine, după atâta dezabuzare. Podul a fost reparat,sufletele şi-au revigorat emanaţiile potitive. Ninsoare desărbători, o şampanie, podul cu lumini multicolore,întretăieri de vieţi fugare...ALEXANDRU JURCAN85

Bucureşti, 5 octombrie 2010. Ziua mondială a educaţiei.Afară, plouă. Mii de oameni educaţi, debarcaţi dinvehicule înmatriculate în toate reşedinţele de judeţ,„petrec”, afară, în faţa palatelor Victoria şi Cotroceni. Unautoturism 8+1 (simplă coincidenţă cu ambarcaţiunea dincanotajul... academic, chiar dacă afară plouă),înmatriculat în Braşov, parchează, undeva între cele douăpalate, în faţa unui edificiu care, dincolo de firmă şi deproporţii, poate fi, din interior, apreciat drept un adevăratpalat... al culturii. Pe firmă scrie, absolut derutant, doar„Primăria Sectorului 2/ Centrulpentru activităţi recreative şiinovare ocupaţională”, iarconacul (rectificare) în careerau aşteptaţi „boierii” se aflăpe strada Jean Louis Caleron,mai greu de găsit de către ceicare nu ştiau că e vorba desprefosta stradă Alexandru Sahia.(La Paris, unde se afla unuldintre cei care n-au putut onorainvitaţia la evenimentul careurma, academicianul Alexandru Surdu, probabil cănumele unui intelectual de stînga, fie el un scriitorstîngaci, precum academicianul post mortem Sahia, celnăscut la Mănăstirea şi ajuns la mănăstire, călugăr,vinovat azi pentru că, în perioada interbelică, a vizitatURSS – unde a văzut, e drept, altceva decît Panait Istrati– şi pentru că, bolnav, în anul morţii sale timpurii, s-aînscris în PCR, ar fi fost preferat numelui unuicameraman ucis în timp ce înregistra cădreapseudocomumismului...)Din maşină au debarcat „duşmani ai poporului”, adicăpensionari, ex-bugetari, şomeri, toţi oameni cu carte şi cucărţi pe care au dat autografe: Doru Munteanu –prozator, preşedintele Filialei Braşov a UniuniiScriitorilor din România, ultimul director al defuncteiEdituri (şi al revistei, interzisă pentru a doua oară ănultimul deceniu) „Astra”, Ion Topolog Popescu –prozator, predecesor al lui Doru Munteanu la conducereaFilialei Braşov a USR, fondatorul revistei „Dealulmelcilor”, Daniel Drăgan – prozator (cu suflet de poet),ex-redactor şef al revistei „Astra”, ex-editor („Arania”),Aurel Ioan Brumaru - critic literar, şi el fost şef al„Astrei”, redactor, de la distanţă (tenologia mileniuluipermite), al revistei „Vatra veche”, Eugen Axinte – poet,coleg de redacţie cu A.I. Brumaru, Claudiu Mitan – poet,Gabriela Daraban, editor („Pastel”), secretară a FilialeiBraşov a USR, Sorin Basangeac – poet (cu ambiţii deprozator, risipite în periodice), ex-secretar general deredecţie al revistei „Astra” şi al cotidianului „Gazeta deTransilvania” cu suplimentul „Foaie pentru minte, inimăşi literatură”, sucombate, de inaniţie, anul trecut (astfel,Braşovul, burgul „editurilor” lui Honterus şi Coresi, alprimei şcoli româneşti etc., a rămas fără nici o revistă saumăcar un supliment cultural!); lor li s-a alăturat GeorgeLupaşcu – poet (venit de la Brăila, dar membru al filialeiBraşov a USR). Au fost invitaţii Mihaelei Popescu(admirabila, prin ceea ce dăruieşte, directoare aaşezămîntului) şi a lui George Anca, amfitrionulSalonului literar „Colocviile de marţi” (azi „Literele şiJunii Braşovului”), vorbind aceeaşi limbă (poet, prozator,critic) cu oaspeţii, la, conform programului „întîlnireacapitală BB – Braşov-Bucureşti” (devenită BBB, cuBrăila).Asistenţa, peste estimările iniţiale (a fost necesarămutarea într-un alt salon), se aştepta la braşoave, adică lao reclamă deşănţată de către meşteri a propriilor produse.Aprecierile s-au făcut însă „pe gustate” (scurte lecturi depoeme sau fragmente de proză), iar marfa nu s-a vîndut...pentru că a fost dăruită (în urma unor evenimentesimilare, aşezămîntul doamnei Mihaela Popescu se vaputea îmbogăţi cu o bibliotecă impresionantă). Nu aulipsit însă lăudătorii. DoamnaAna Munteanu, redactor-şef(coordonator) al Editurii„Minerva”, avînd sub tipar acincea carte a unui scriitorbraşovean, constata că seconturează o adevărată „filialăBraşov” a editurii bucureştene(doi dintre „membri”, DanielDrăgan şi Eugen Axinte,aflîndu-se în sală), iarcetăţeanul american VasilePupeza (ex-actor român, coleg de promoţie, printre alţii,cu Tudor Gheorghe, unul dintre „personajele” cărţii „33pentru totdeauna – interviurile Astrei”, prezentate de DoruMunteanu şi Sorin Basangeac), şi-a manifestat bucuria dea respira o atmosferă culturală revigorantă. „Junii cărunţi”(mai mult sau mai puţin) ai literelor braşovene (alţii decîtcei despre care scrie Alexandru Surdu în volumulexcepţional „Junii Braşovului”, prin care invitatul deonoare a fost, totuşi, prezent), poate spre mirarea unora,învăţaţi cu răutăţi de breaslă, au fost deosebit de generoşiîn aprecierea la adresa creeaţiilor unor confraţi absenţi şiau impresionat prin evocările lui Eminescu (pentru EugenAxinte, fără egal în literatura universală) sau a lui Blaga,de data aceasta polemizînd cu unele reevaluăricontemporane. Învăţaţi de „mişcarea astristă”,organizatoare a întîlnirilor anuale ale revistelor de cultură(unde, în urmă cu doi ani s-a lansat ideea mişcării derezistenţă prin cultură însuşită astăzi de alţii) şi afestivităţilor de acordare a premiilor naţionale ale revistei„Astra”, să fie gazde, braşovenii s-au bucurat să fieoaspeţi, să-i asculte pe fraţii Menzel (Vasile şi Eugen),dezinvolţii cîntăreţi de odinioară, foarte emoţionaţi înpostura de poeţi, pe Maria Niculescu ducînd sintezadincolo de haiku, la poeme într-un vers sau pe NicolaeDascălu emoţionînd printr-o evocare a atmosferei deteroare din temniţele staliniste.Afară plouă, iar peste fumătorii în căutarea unuiadăpost cad nuci, semn de bogăţie.Afară plouă... Deasupra DN1 zboară limuzine de luximplicate în accidente în lanţ. Avem o ţară bogatăSORIN BASANGEAC86

Fals jurnal de creaţieLa câţiva ani după ce - din motive de sănătate - amrenunţat la medicină, lumea s-a deschis în faţa mea.Din întâmplare, o clientă a mamei mele m-a rugat să-icreez o rochie, mama a cusut-o şi a reuşit atât de bineîncât am prins gust pentru designul vestimentar. Dinpreţul rochiei, am cumpărat mai multe materiale şi m-amapucat sa creez rochii. Dar nu numai le-am desenat - cutoate că nu am învăţat niciodată să croiesc sau să cos - leamcroit şi le-am şi cusut personal. Aici trebuie saprecizez că tatăl meu a fost un croitor renumit la vremealui şi mama mea lucra la Casa de Modă.După ce am creat o colecţie de 10 rochii de seară, lasfatul unei prietene, m-am înscrisîn Asociaţia Artiştilor PlasticiMureş, după care am organizatprima mea expoziţie de artăvestimentară intitulată "MODAMALEABILĂ", a cărei vernisaj aavut loc pe 6 mai 2007 în sala deconsiliu a bisericii unitariene dinTârgu-Mureş, Piaţa Bolyai.Tot întâmplarea, precum şiîndemnul colegilor de la Asociaţiem-au determinat să încep sădesenez, apoi să pictez. M-amînscris şi la Şcoala de Arte dinTârgu-Mureş, la secţia designvestimentar, la clasa prof. MariaGliga, dar am urmat şi cursurile degrafică şi pictură la clasa prof.Lucia Călinescu.Între timp, am participat la toateexpoziţiile colective de la AsociaţiaArtiştilor Plastici Mureş, începânddin martie 2008.În ianuarie 2010, am organizatprima mea expozitie de pictură,intitulată A PATRADIMENSIUNE. Succesul expoziţieiparcă mi-a dat aripi, simţeam că aminspiraţie fără margini.La 26 februarie 2010 amparticipat la Suceva, la ConcursulNational de Artă Plastică IonIrimescu, cu trei lucrări şi amcâştigat premiul trei cu lucrareaintitualtă "Relaxare la Apus".Între 27 si 30 mai 2010, a avutloc Festivalul Naţional al Şcolilorde Artă la Târgu-Mureş, la care ampartcipat de asemenea cu treilucrări.Pe data de 9 iunie 2010, amsuţtinut Examenul de Diplomă laDesign Vestimentar la Şcoala deArte, intitulat "FREE LOOK",lucrare în care am cuprins evoluţiacostumului din cele maivechi timpuri si până azi.A doua mea expoziţiede pictură, intitulată"LUMINILESUFLETULUI", a avutloc între 5 şi 30septembrie 2010, tot însala de consiliu a bisericiiunitariene din Târgu-Mureş.În ceea ce priveştelucrările expuse, ampropus o mare varietate destiluri, pornind de laneorealism, prin impressionism, suprarealism, pop art,apoi stilul meu propriu, "The Iby-Style", cum îl numescprietenii mei de pretutindeni.Acestea sunt de fapt primele meleîncercări de a mă exprima artistic.*Noile mele lucrări sunt rezultatultrăirilor, sentimentelor mele dinultimele luni şi a unor amintiri.După cum vedeţi, am simţit încontinuare nevoia imperioasă de a plasacâte o siluetă pe fiecare lucrare.Vreau să precizez însă că acestpersonaj, aparent singuratic, nureprezintă SINGURATATEA, ciOMUL - cu litere mari - omul, creaturamiraculoasă, cu trăirile, sentimentelelui, în decorul lumii înconjurătoare.Acest decor - câteodată trist, alteoriminunat, incert, contemplativ...etc.-deci, acest decor am încercat să-lrecreez prin forme şi culori, într-omanieră proprie - în aşa fel încât săsubliniez cât mai mult latura emoţionalaa sentimentelor.*Acum mă pregătesc să plec înstrăinătate cu lucrările, deoarece amdeja mai multe oferte.Puteţi afla mai multe despre mine laadresa de web: www.divatmuveszet.mlap.huCASONI IBOLYACasoni Ibolya, fantomele pădurii –speranţă/singură IIICasoni Ibolya, Noapte de iarnăpe strada noastră – de la fereastramea (dib ciclul Amintiri dincopilărie VCasoni Ibolya, Frumoasa Budapestă– Săptămâna mea în soare (II)87

amintirile căpitanului de cursă foarte lungă ca un lapte demamă peste luciul oceanului în care delfinii aşteaptă sănască pui geniali.Memoria ancestrală este unica şi imperfecta răsplatăpentru că mai existăm în arhiva domnului Darwin.Dincolo de cer este oraşul natal, un trotil cu capsapusă şi stoluri de guguştiuci îmbuibaţi cu resturimenajere.Şi vrăbiile gureşe culeg firmitura din guratomberonului, vin pe furiş la amiază, ca un cetăţean onestşi cu surtucul cârpit pe la coate.În programul de regenerare a pietrelor, care sechinuie să crească în pavajul asflatic, precum un copilbolnav de nanism,- văd ultima literă din lozinca cucearcăn de seceră şi ciocan .*Stă pe degetul meu arătător cicarticea, ca un rubinroşu de Caledonia.Inelul anual creşte în trunchiul arborelui sub ploaianătângă şi nu mai e loc în malformaţia asta decât deoglindă. Conştientizez pericolul şi fila ruptă dincalendarul care ştie mai totul despre omenire.Nechibzuite sunt calculele matematice cand creierulCasoni Ibolya, „Inspiraţie”funcţionează perfect.__________________________________________ Roboţii se leagănă lângă oameni, în hamac depăianjen, visând curcubeul .Starea prozeiCe mutre mai făceau odată aristocraţii şi băieţii deprăvălie, aşa cum mânuiau un singur zmeu de hârtiedeasupra oraşului cu vânătoarea la dropii oprită.De ieri, nimic nu mai este sigur în picătura cernelii,nici pe mână ce scrie povestea cenuşăresei fără litere, fărăŞi ce dacă, în jurul meu benzinăria arde şi s-a pătat hârtie.cu sânge lentila concavă? E timp de promenadă prin Pe orizont au apărut din nimic lumini tropicale şiparcul în care pensionarii de mâine joacă remi pe viaţă şi papagalii repetă negreşit numele seminţei de mirt ce s-amoarte.spart în măsele.Colacul meu de salvare este galben. Ca un soare ce Speranţa mea se plânge că e frig în miezul de vară,stă cu picioarele reumatice în apă de mare.că... nu mai sunt bani şi oameni dispuşi să intre cu saculS-a ciocnit de epavă altă sticlă cu şampanie de boabe în gura de moară.franţuzească şi famfara cântă marş nupţial. CurgMELANIA CUC_______________________________________________________________________________________________Director de onoareMIHAI SINMalea Stroe, Liliana Moldovan, MarcelNaste, Gheorghe ŞincanRedactor-şef adjunctVALENTIN MARICARedactori:Cezarina Adamescu, Eugen Axinte, A.I.Brumaru, Mariana Cheţan, Elena M.Cîmpan, Mariana Cristescu, Melania Cuc,Răzvan Ducan, Eugen Evu, Mioara Kozak,Lazăr Lădariu, Cleopatra Lorinţiu, MihaelaCorespondenţi : Bianca Osnaga, IulianDămăcuş, Darie Ducan, Ioan Matei, MenuţMaximinian, Victor Ştir, Claudia Şatravca,Raia Rogac (Chişinău), Mirela CorinaChindea (Italia), Andrei Fischof (Israel),Alexandru Jurcan, Anni Lorei Mainka,(Germania), Ionela van Rees-Zota(Germania), Gabriela Mocănaşu (Paris),Dwight Luchian-Patton (SUA), OvidiuIvancu (India)Lunar de cultură editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞIPROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE Preşedinte Sergiu Paul BăciuţTiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Cuza Vodă nr. 57, România. Nicio parte amaterialelor nu poate fi preluată fără acordul editorului. Copyright©Nicolae Băciuţ 2010 *Email :nbaciut@yahoo.com; vatraveche@yahoo.com *Adresa redacţiei: Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29,cod 540390 * telefon: 0365407700, 0744474258. Materialele nepublicate nu se restituie. Responsabilitateaasupra conţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflectă exclusiv punctul de vedere al acestora.Număr apărut cu sprijinul Primăriei Târgu-Mureş, primar Dr. Dorin Florea, viceprimar Claudiu Maior.88