13.07.2015 Views

Ghidul Profesorilor privind copii cu nevoi educaționale speciale

Ghidul Profesorilor privind copii cu nevoi educaționale speciale

Ghidul Profesorilor privind copii cu nevoi educaționale speciale

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

CUPRINS (Vă rugăm adăugaţi sau ştergeţi secţiunea corespunzătoare şcolii dvs.,apoi numerotaţi paginile)Pag.IntroducereCentre de acordare a primului ajutorPersonalul pentru <strong>copii</strong> <strong>cu</strong> <strong>nevoi</strong> <strong>speciale</strong>Elevi <strong>cu</strong> <strong>nevoi</strong> suplimentareAsigurarea condiţiilor de examenSindromul AspergersAstmBeta - talasemieParalizie cerebralăFibroză chisticăHipoa<strong>cu</strong>zieDiabetDispraxieEpilepsieDifi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţare moderateEM sau sindromul oboselii croniceProbleme de sănătate psihicăAlte deficienţe fizice sau probleme care afectează dexteritateaDifi<strong>cu</strong>ltăţi de citireDifi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţare specifice / DislexieHandicap vizualAlteleCum să ne adresăm unui elev pentru evaluare şi sprijin2


IntroducereŞcoala noastră (XXX) promovează în mod activ un mediu de învăţare inclusiv, ceea ceînseamnă că dorim să venim în sprijinul <strong>nevoi</strong>lor de învăţare ale elevilor oferind o gamălargă de oportunităţi şi facilităţi de învăţare care să satisfacă diferitele stiluri de învăţare. Înultimii ani, am asistat la o creştere a numărului de elevi care ar putea avea <strong>nevoi</strong>e de sprijinsuplimentar în cadrul şi în afara orelor de <strong>cu</strong>rs pentru a-i ajuta să-şi realizeze obiectivele destudiu. De asemenea, noi angajăm şi cadre <strong>cu</strong> invaliditate sau afecţiuni cronice.Scopul acestui ghid este să evidenţieze câteva dintre afecţiunile cronice fizice şi/saucomportamentale de care elevii noştri pot fi afectaţi şi să ofere câteva sfaturi <strong>privind</strong>satisfacerea necesităţilor individuale ale acestora.Centre de acordare a primului ajutorÎn anumite cazuri, elevi sau cadre didactice având anumite afecţiuni descrise aici, pre<strong>cu</strong>mdiabet sau epilepsie, pot avea <strong>nevoi</strong>e de prim-ajutor. Pe prima copertă a anuarului telefonical cadrelor didactice, puteţi găsi lista la zi a centrelor de prim-ajutor. De asemenea, în fiecaresală de clasă există un afiş laminat care prezintă căile de eva<strong>cu</strong>are în caz de urgenţă,pre<strong>cu</strong>m şi numele celor mai apropiate centre de acordare a primului ajutor.Personalul pentru <strong>copii</strong> <strong>cu</strong> <strong>nevoi</strong> <strong>speciale</strong>Dl. / d-na …….. (numele), membru al personalului nostru, a fost numit Coordonator pentruCopii <strong>cu</strong> Nevoi Speciale, rolul său fiind acela de a evalua necesităţile elevilor <strong>cu</strong> difi<strong>cu</strong>ltăţi deînvăţare şi invalidităţi înainte de a fi înscrişi la şcoală şi de a organiza şi monitorizaacordarea unui sprijin adecvat pe durata activităţii şcolare a acestora. Această persoanăcolaborează îndeaproape <strong>cu</strong> şcolile la care a învăţat elevul, <strong>cu</strong> elevul şi <strong>cu</strong> părinţii acestuia,pentru a asigura că necesarul de sprijin al elevului a fost corect identificat şi poate fisatisfă<strong>cu</strong>t.De la an la an, în funcţie de sprijinul pe care îl necesită elevii, sunt desemnaţi şi alţi membriai personalului. În perioada 2002 – 2003, am angajat trei lucrători în sprijinul elevilor <strong>cu</strong><strong>nevoi</strong> <strong>speciale</strong>, care au lucrat <strong>cu</strong> schimbul, ajutând un elev <strong>cu</strong> mobilitatea limitată, aflat înscaunul <strong>cu</strong> rotile şi un elev care nu-şi poate folosi decât parţial mâinile.Coordonatorul pentru Copiii <strong>cu</strong> Nevoi Speciale se poate implica în următoarele acţiuni: Să ia notiţe pentru a ajuta un elev (de exemplu, un elev <strong>cu</strong> handicap vizual, care trebuiesă citească de pe buze, dar care nu poate să şi scrie în acelaşi timp, un elev care nu-şipoate folosi decât parţial mâinile) Să comunice pentru a ajuta un elev surd Să solicite achiziţionarea de mobilier special sau adaptat Să împrumute echipamente, <strong>cu</strong>m ar fi laptop-uri, dispozitive auditive etc., sau programecomputerizate <strong>cu</strong> activare vocală Să recomande utilizarea unor metode de predare specială pentru elevii dislexici Să asigure legături <strong>cu</strong> agenţii din exterior Să consilieze personalul <strong>privind</strong> modalităţile optime în care poate fi sprijinit procesul deînvăţare în cazul elevilor <strong>cu</strong> difi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţare şi deficienţe3


Să acorde ajutor elevilor <strong>cu</strong> deficienţe temporare, de exemplu, transportul unui elev <strong>cu</strong>piciorul ruptElevi <strong>cu</strong> <strong>nevoi</strong> suplimentareExistă mai multe tipuri de probleme pentru care un elev ar putea avea <strong>nevoi</strong> suplimentare:MedicaleSenzorialeBoli congenitalePierderea unuia sau a ambelormembreDifi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţareEmoţionale şi comportamentaleSociale şi comunicaţionaleTulburări psihice<strong>cu</strong>m ar fi astmul, febra de fân, eczeme, diabet,epilepsie, artrită, afecţiuni care necesită îngrijiremedicală constantă şi/ sau perioade de spitalizare.tulburări de vedere sau de auz (care nu pot fi corectateprin purtarea ochelarilor), cecitate cromatică.<strong>cu</strong>m ar fi paralizia cerebrală, spina bifida, scolioza etc.fie din naştere, fie în urma unui accidentdifi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţare specifice (dislexie), generale saumoderate. Şcoala noastră nu poate oferi, deocamdată,sprijin elevilor <strong>cu</strong> difi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţare mai severehiperactivitate, traumă/şoc, boli mintale etc.<strong>cu</strong>m ar fi sindromul lui Aspergers. În prezent, nu putemajuta elevi <strong>cu</strong> forme severe de autism.Multe dintre acestea sunt afecţiuni cronice, pe care elevii ştiu mai bine <strong>cu</strong>m să le controleze.De obicei, în asemenea cazuri, elevul ştie exact de ce fel sprijin are <strong>nevoi</strong>e pentru a facefaţă bolii şi a înregistra succes la şcoală.Alte afecţiuni care necesită sprijin pot fi de natură temporară, de ex. un picior rupt, febrafânului, sarcină, abandon. În unele cazuri, sprijinul adecvat poate fi acordat prin intermediulConsilierului şcolar.În oricare din aceste cazuri, elevul are dreptul să pretindă sprijin adecvat şi înţelegere. Acestsprijin variază, evident, în funcţie de <strong>nevoi</strong>le individuale. Atunci când un elev primeşte sprijinsuplimentar, dirigintele şi profesorii clasei trebuie să fie informaţi. De asemenea, trebuieinformat şi consilierul şcolar. În cazul în care un elev suferă de o boală, personalul care vineîn contact <strong>cu</strong> el trebuie informat despre aceasta, dar numai atât cât este necesar şi <strong>cu</strong>condiţia de a respecta confidenţialitatea.Coordonatorul pentru elevii <strong>cu</strong> <strong>nevoi</strong> <strong>speciale</strong> întocmeşte, în luna septembrie a fiecărui an, olistă <strong>cu</strong> elevii care au declarat că suferă de o afecţiune / deficienţă / difi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţare.Asigurarea condiţiilor de examenAnumiţi elevi <strong>cu</strong> <strong>nevoi</strong> suplimentare pot avea dreptul la forme <strong>speciale</strong> de examinare.De exemplu: O persoană care să le citească textul; Un secretar parti<strong>cu</strong>lar căruia elevul să-i poată dicta răspunsurile; Folosirea unui procesor de text (fără corector ortografic); Timp suplimentar la examenele orale (de ex., dacă elevul prezintă difi<strong>cu</strong>ltăţi de vorbire);4


Timp suplimentar la examenele scrise (de ex., dacă elevul a fost diagnosticat de unpsiholog şcolar <strong>cu</strong> dislexie / difi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţare specifice); Perioade de odihnă (de ex., dacă elevul suferă de artrită); Foi de examen mai mari pentru elevii <strong>cu</strong> tulburări de vedere; Folosirea unui intermediar pentru studenţii hipoa<strong>cu</strong>zici; Asigurarea unei săli separate pentru candidaţii care au <strong>nevoi</strong>e de aşa ceva.Sindromul lui AspergerSindromul lui Asperger nu este întotdeauna diagnosticat şi este posibil ca un elev considerat“excentric” să sufere, de fapt, de această boală.Sindromul lui Asperger este o boală cronică evolutivă care afectează modul în carepersoana comunică şi se relaţionează <strong>cu</strong> cei din jur. Este considerat limita superioară aspectrului de tulburări de autism. Indivizii afectaţi de sindromul lui Asperger au în generalurmătoarele caracteristici comune:Comunicarea: Indivizii afectaţi de sindromul lui Asperger sunt, în general, capabili decomunicare verbală, dar trebuie să li se vorbească în propoziţii s<strong>cu</strong>rte, clare şi inteligibile şisă li se acorde timp pentru a prelucra informaţiile primite.Interacţiunea socială: Persoanele afectate de tulburările de tip autist întâmpină adeseoridifi<strong>cu</strong>ltăţi în iniţierea şi menţinerea relaţiilor <strong>cu</strong> persoanele de aceeaşi vârstă. Ele pot aveaanumite obsesii. În mod straniu, cei care suferă de acest sindrom tind să se împrieteneascăunii <strong>cu</strong> alţii, poate pentru că înţeleg natura obsesiei, chiar dacă nu împărtăşesc aceeaşiobsesie.Rigiditatea rutinei: Pentru aceşti indivizi, adaptarea la schimbare poate fi dificilă, ei având<strong>nevoi</strong>e de structuri detaliate şi programare în toate aspectele vieţii cotidiene. Pot întâmpinadifi<strong>cu</strong>ltăţi în a se obişnui <strong>cu</strong> noile orare şi sălile de clasă şi în folosirea timpului neprogramatdintre lecţii.Ce trebuie fă<strong>cu</strong>t:• Fiţi conştient că elevul va avea <strong>nevoi</strong>e de sprijin pentru a se integra grupului. Aceşti eleviau tendinţa să fie mereu “altfel decât ceilalţi” şi îşi exprimă preferinţa pentru muncasolitară.• Fiţi pregătit să explicaţi expresiile figurative şi figurile de stil, pe care elevul le poateinterpreta ad literam;• Oferiţi instrucţiuni clare şi fără echivoc atunci când trasaţi o sarcină – fie în clasă, fie catemă pentru acasă• Ajutaţi elevul să aprecieze care este cea mai bună metodă de învăţare pentru el/ea – deex., prin as<strong>cu</strong>ltare / citire / re-formulare în scris / observarea şi re-amintirea stimulilorvizuali în mod practic, adică prin experimentare şi lucru. Diferite utilizări ale tehnologieiinformaţiei pot constitui şi ele un suport eficient pentru învăţare.AstmulLa bolnavii de astm, căile respiratorii se îngustează, astfel încât respiraţia presupune unefort deosebit. Îngustarea căilor respiratorii apare în diverse împrejurări. Uneori, reacţia este5


declanşată de simpla inspiraţie a aerului rece, râs sau alergat; alteori, este vorba despre osensibilitate deosebită la elemente din mediul ambiant, <strong>cu</strong>m ar fi granulele de polen, blanaanimalelor sau, pur şi simplu, o răceală care coboară spre piept.SimptomeTuseTensiune la nivelul pieptuluiRespiraţie stertoroasă / dificilăRespiraţie precipitatăCe trebuie fă<strong>cu</strong>t:O criză de astm poate fi extrem de alarmantă, atât pentru elev, cât şi pentru cei prezenţi. Chemaţi o persoană care poate acorda primul ajutor; Păstraţi-vă calmul şi liniştiţi persoana; Asiguraţi-vă că i s-a administrat medicaţia (ex. pulverizator); As<strong>cu</strong>ltaţi dorinţele astmati<strong>cu</strong>lui: de obicei, este cel care ştie cel mai bine ce este de fă<strong>cu</strong>t; Aşezaţi persoana în capul oaselor sau uşor aplecată înainte; În<strong>cu</strong>rajaţi persoana să respire într-un ritm mai lent.Beta – talasemiaExistă două forme de beta-talasemie: majoră şi minoră. Persoanele expuse la aceastăafecţiune sunt, de obicei, de origine mediteraneană sau din Orientul Mijlociu, India şi unelepărţi din Asia de Sud-Est.Beta–talasemia este o afecţiune ereditară a sângelui care afectează celulele sanguine:hematiile sunt mai mici, deci cantitatea de hemoglobină pe care o transportă este mai mică.Prin urmare, sângele transportă mai puţin oxigen în corp.În cazul talasemiei majore, nivelul hemoglobinei poate scădea sub 50%, astfel încâtpersoana este foarte palidă. Prezintă splina mărită, care trebuie extirpată, sunt predispuşi ladiabet şi alte afecţiuni ale ficatului, pot fi predispuşi să contracteze alte infecţii. Aceşti indiviziau <strong>nevoi</strong>e de frecvente transfuzii de sânge – adesea o unitate de sânge în fiecare lună,pre<strong>cu</strong>m şi de injecţii zilnice. Remediul definitiv este transplantul de măduvă, de obicei, de laun frate sau o soră.În cazul talasemiei minore (<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>tă şi ca predispoziţie la talasemie), persoana estepurtătoare a bolii, dar nu este bolnavă. De obicei, nici nu ştie că poartă boala până când nuîşi face un examen sanguin. În general, în zonele în care boala este des întâlnită, serecomandă ca părinţii să-şi facă un test al sângelui pentru a împiedica transmiterea geneibolnave.ImplicaţiiDacă aveţi un elev care suferă de forma majoră a bolii, probabil că el se află sub tratamentîncă din copilărie şi aceasta este parte a programului său zilnic. Elevul ar trebui în<strong>cu</strong>rajat săşiprogrameze vizitele regulate la spital pentru transfuzii, în funcţie de orarul şcolar. Înspecial, el trebuie să <strong>cu</strong>noască data examenelor şi să-şi programeze transfuziile dinainte.Trebuie să ţină un regim sărac în fier.6


Paralizie cerebralăLa o persoană care suferă de paralizie cerebrală, o parte a creierului nu s-a dezvoltatnormal. Este vorba, în general, de partea care controlează muşchii şi anumite mişcări alecorpului. Boala s-a mai numit şi spasticitate mus<strong>cu</strong>lară şi variază de la o uşoară înţepenire aarti<strong>cu</strong>laţiilor până la folosirea unui scaun <strong>cu</strong> rotile. Pot fi afectaţi şi muşchii care controleazăvorbirea. Pot apărea crampe mus<strong>cu</strong>lare involuntare, mai ales când persoana este în starede stres.Această boală nu implică difi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţare.Ce trebuie fă<strong>cu</strong>t: Fiţi conştient de faptul că elevul poate obosi repede; Ar putea fi necesare echipamente <strong>speciale</strong> pentru confortul şi/sau ambianţa de studiu aelevului; Atunci când vorbiţi <strong>cu</strong> elevul, faceţi acest lucru într-un mod cât mai natural, dar ţineţi contde difi<strong>cu</strong>ltăţile de vorbire ale acestuia. Rugaţi-l să repete tot ce nu înţelegeţi şi acordaţi-itimpul necesar pentru a se exprima; el are acelaşi drept ca oricare alt elev să participe ladis<strong>cu</strong>ţiile din clasă şi să-i fie apreciată contribuţia. Veţi constata că acest lucru poateavea un efect benefic şi asupra aptitudinilor de comunicare ale celorlalţi elevi.Fibroză chisticăFibroza chistică este o boală cronică ereditară. Deşi s-au fă<strong>cu</strong>t progrese considerabile înultimul timp în ceea ce priveşte terapia genetică sau testarea clinică a unor noi medicamentepentru tratarea bolii, pentru mulţi bolnavi singura speranţă rămâne transplantul de inimăşi/sau plămâni.Simptomele persistente pe care le veţi observa sunt tuse persistentă şi respiraţie dificilă. Dincauza bolii, plămânii se înfundă <strong>cu</strong> un mu<strong>cu</strong>s anormal de gros şi de lipicios, ce poate cauzainfecţii fatale. Mu<strong>cu</strong>sul mai poate bloca şi pancreasul, împiedicând enzimele să ajungă înintestine pentru a digera hrana. Când fibroza chistică afectează tubul digestiv, organismul numai absoarbe suficiente substanţe nutritive, astfel încât bolnavii trebuie să consume o dietăîmbunătăţită şi să ia atât vitamine de substituţie, cât şi enzime.Când ajung în şcoala IPV, elevii care suferă de fibroză chistică sunt deja obişnuiţi să-şiadministreze singuri terapia necesară, adică să expectoreze mu<strong>cu</strong>sul din plămâni, darpentru a face acest lucru, trebuie să aibă acces la punctul de prim-ajutor.Trebuie să fiţi conştient de faptul că fibroza chistică este o afecţiune foarte serioasă, iarelevii afectaţi de ea vor înregistra perioade de absenţă pentru spitalizare sau tratament ladomiciliu.Ce trebuie fă<strong>cu</strong>t: Permiteţi elevului să meargă la centrul de prim-ajutor după <strong>cu</strong>m este necesar; Ajutaţi elevul să-şi planifice şi să-şi organizeze munca în funcţie de vizitele la spital, fieambulatoriu, fie pentru perioade de spitalizare mai lungi. De exemplu, gândiţi-vă dacă nuputeţi încărca textul lecţiei / fişele de lucru / temele pentru acasă pe o dischetă pentru caelevul să poată lucra la domiciliu. Noi le putem asigura laptop-uri pentru uz personal.Acest elev va fi considerat ca înscris “la distanţă” şi trebuie să luaţi în considerareasigurarea de materiale pentru studiu individual.7


Să fiţi conştient de faptul că elevul poate obosi repede şi poate suferi de pe urmaefectelor se<strong>cu</strong>ndare ale noilor medicamente care-i sunt administrate; În<strong>cu</strong>rajaţi elevul să se folosească de sprijinul disponibil.Hipoa<strong>cu</strong>ziaDeficienţele auditive sunt, în general, clasificate în trei mari tipuri:1. Conductive – apar ca urmare a unei disfuncţii a urechii medii sau externe (de ex. oinfecţie cronică)2. Relative la un nerv senzorial – o disfuncţie a urechii interne care are ca rezultatlezarea nervului auri<strong>cu</strong>lar3. Centrale – determinate de o disfuncţie cerebrală. Deşi sunetul este “auzit”, el nupoate fi interpretat de creier. Întrucât auzul şi vorbirea sunt strâns întrepătrunse,pierderea auzului provoacă, în mod inevitabil, difi<strong>cu</strong>ltăţi de vorbire şi de dezvoltare alimbajului.Elevii care din naştere, suferă de surditate profundă şi nu au avut nici un fel de acces lalimbajul vorbit, vor întâmpina difi<strong>cu</strong>ltăţi în a învăţa să vorbească inteligibil. Când ajung laşcoală, asemenea elevi sunt deja destul de avansaţi în folosirea limbajului prin semne.Ce trebuie fă<strong>cu</strong>t:Fiţi conştient de faptul că puteţi ajuta un elev care este parţial surd să citească de pe buze înmod eficient dacă: Staţi cât mai nemişcat posibil atunci când vă adresaţi clasei; Staţi <strong>cu</strong> faţa la elev când vorbiţi (nu vorbiţi <strong>cu</strong> faţa la tablă); Îi permiteţi elevului să stea acolo unde poate vedea / auzi cel mai bine (trebuie să-i vadăpe ceilalţi membri ai grupului la fel de bine ca pe dvs.); Nu ţipaţi şi nici nu vorbiţi afectat – vorbiţi normal şi clar.Fiţi conştient de faptul că elevii <strong>cu</strong> hipoa<strong>cu</strong>zie vor întâmpina difi<strong>cu</strong>ltăţi în următoareledomenii:Vocabular nou : scrieţi-l pe tablă sau pe o foaie pe care i-o înmânaţiSchimbarea temei de dis<strong>cu</strong>ţieElevii hipoa<strong>cu</strong>zici care folosesc limbajul semnelor vor întâmpina difi<strong>cu</strong>ltăţi la citit şi scris –aceştia se bazează exclusiv pe re<strong>cu</strong>noaşterea vizuală a <strong>cu</strong>vintelor, în timp ce un elev <strong>cu</strong> auznormal are acces şi la pronunţia “<strong>cu</strong> voce tare” pentru citirea sau ortografierea elementelornoi de vocabular.O difi<strong>cu</strong>ltate suplimentară este aceea că limbajul semnelor foloseşte propriul său sistemgramatical şi nu se “traduce” automat în limbaj scris, de ex., ordinea <strong>cu</strong>vintelor / conceptelorpoate fi diferită.Lucrul la clasă <strong>cu</strong> un Asistent pentru Medierea Comunicării (AMC)În funcţie de gradul de hipoa<strong>cu</strong>zie, elevii <strong>cu</strong> tulburări auditive vor avea <strong>nevoi</strong>e de un AMCpentru a-i ajuta să înveţe, astfel:8


Să le traducă ce se vorbeşte în clasă prin limbajul semnelor; Să traducă ce spune elevul prin semne pentru ca acesta să poată participa la dis<strong>cu</strong>ţie/sărăspundă la întrebări etc. Să ia notiţe pentru elev şi să le revizuiască ulterior <strong>cu</strong> elevul; Să interpreteze vocabularul / conceptele nou-învăţate <strong>cu</strong> elevul; Să folosească eventual limbajul surdo-muţilor (“citirea de pe buze”) Să folosească limbajul semnelor pentru o casetă video vizionată în clasă (ar putea fi utilca AMC să vizioneze caseta în prealabil). Nu uitaţi să folosiţi un videocasetofon <strong>cu</strong>bandă titrată dacă acest lucru este posibil)DiabetVeţi fi informaţi dacă în clasa dvs. există elevi diabetici. De obicei, boala este ţinută subcontrol în mod eficient prin medicamente şi regim. Pentru diabetici, este important sămănânce la ore regulate.Dacă observaţi că elevul se comportă ciudat şi bănuiţi că este gata să intre în criză, chemaţio persoană calificată să acorde primul ajutor.Există 2 tipuri de crize diabetice:HiperglicemicăHipoglicemică(cantit. mare de zahăr în sânge – (cantit. mică de zahăr în sânge –instalare lentă )instalare rapidă)cauzată de:cantit. insuficientă de insulină în sângeconsum prea mare de carbohidraţistres emoţionalinfecţii sau febrămai puţin exerciţiu fizic decât de obiceisimptome:sete cres<strong>cu</strong>tă + urinare frecventărespiraţie <strong>cu</strong> miros de acetonăslăbiciune, dureri de stomac, durere generalizatăgreaţă + stare de vomărespiraţie dificilăAcţiune:chemaţi o persoană calificatăsă acorde prim-ajutor.cauzată de:prea puţină insulină în sângehrană insuficientăstres sau vreme cani<strong>cu</strong>larăîntârzierea meseimai mult exerciţiu fizic decât de obiceisimptome:transpiraţie, stare de leşin, paloaredureri de cap, vedere înceţoşatăamorţeală / furnicături ale buzelortahicardie (bătăi puternice ale inimii)foamesomnolenţălipsă de concentraremodificări ale personalităţiivorbire neclarăcontuziiAcţiune:Administraţi zahăr / dulciuri(adesea diabeti<strong>cu</strong>l le are la îndemânăpentru astfel de ocazii)9


Dispraxiachemaţi o persoană calificată să acordeprimul ajutorDispraxia este o difi<strong>cu</strong>ltate de învăţare specifică, care afectează deprinderile motorii şiconştiinţa propriului corp. Simptomele tipice pot include: Subiectul se împiedică de obiecte sau se ciocneşte de ele; Difi<strong>cu</strong>ltăţi în aprecierea înălţimii şi a distanţelor; Coordonarea defectuoasă a diferitelor părţi ale corpului în cadrul unor activităţi <strong>cu</strong>m ar fisportul şi dansul; Confuzie între stânga şi dreapta; Activităţile practice pot ridica probleme: tinde să răstoarne lucrurile şi adesea varsălichidele Scrisul poate fi laborios şi ilizibil; Întâmpină difi<strong>cu</strong>ltăţi în planificarea şi organizarea timpului.Aceste difi<strong>cu</strong>ltăţi pot duce la scăderea respectului faţă de propria persoană, stări de frustrareşi depresie.Ce aveţi de fă<strong>cu</strong>t: Alcătuiţi o analiză a ris<strong>cu</strong>rilor pentru activităţile practice. Daţi instrucţiuni clare pentru munca în scris. Daţi exemple de eseuri, rapoarte şi proiecte.Dacă scrisul reprezintă o problemă, elevului va primi un laptop pentru a-şi lua notiţe şi pentruteme. Aceşti elevi vor avea dreptul să folosească laptop-ul şi în timpul examenelor şi vorbeneficia de un supliment de timp de 25%. Pentru a beneficia de diferite concesii laexamene, vor avea <strong>nevoi</strong>e de raportul unui psiholog şcolar.EpilepsiaVeţi fi informaţi dacă în clasa dvs. există elevi epileptici. În general, boala este controlatăeficient prin medicaţie. Un epileptic recent diagnosticat poate avea crize în perioada în caremedicaţia sa este evaluată şi testată şi boala se stabilizează. Există mai multe tipuri decrize, care variază între următoarele forme:Echivalenţă comiţială(numit şi acces minor)persoana priveşte fix sau în golposibile spasme uşoare sau clipit despoate dura doar câteva se<strong>cu</strong>nde“este cineva acasă,dar luminile s-au stins”Acces tonico-clonic / convulsiv(numit şi acces major)privire fixă, înţepenirea corpului,posibilă <strong>cu</strong>loare albastră în jurul gurii,convulsiielevul poate avea o “aură” sau simptompodromal10


Ce aveţi de fă<strong>cu</strong>t:Fiţi calm şi sensibil. După <strong>cu</strong>m se ştie, conştiinţa de sine a adolescenţilor este foarteaccentuată şi revenirea după o astfel de criză poate fi dificilă pentru ei.Echivalenţa comiţială poate trece neobservată chiar şi pentru subiect – nu trageţi concluziacă este vorba doar de lipsă de concentrare şi nu adoptaţi măsuri disciplinare nepotrivite. Nule atrageţi atenţia că nu au fost atenţi, ci pur şi simplu treceţi peste ceea ce au pierdut.În timpul unei crize convulsive: Chemaţi persoana abilitată să acorde prim-ajutor; Asiguraţi-vă că elevul este în siguranţă, având grijă să nu se rănească – ex., să se dea<strong>cu</strong> capul de mobilă Puneţi-i o pernă sub cap Nu-i împiedicaţi mişcările Nu-i introduceţi nimic în gură Îndepărtaţi restul grupului de elevi şi daţi-le asigurări că totul se va termina repede După consumarea crizei, întoarceţi persoana pe o parte, pentru a se odihni şi a-şi reveni Bolnavul se poate simţi complet epuizat după o astfel de criză, având <strong>nevoi</strong>e de odihnăîn cabinetul medical. Persoana abilitată în acordarea primului ajutor va decide ce este defă<strong>cu</strong>t dacă, de pildă, criza nu trece destul de repede.E. M. sau Sindromul Oboselii CroniceÎn fiecare an, se înregistrează un mic număr de elevi care suferă de E. M. (encefalomielitămialgică) sau sindromul oboselii cronice.E. M. este o boală extenuantă, fără o explicaţie medicală clară. De obicei, nu estediagnosticată decât atunci când pacientul suferă deja de peste 6 luni. Se pare că, uneori,boala apare după o infecţie virală de care pacientul nu s-a vindecat complet. Simptomele nuse reduc pur şi simplu la “a se simţi obosit”; subiectul se simte complet secătuit şi epuizat şi,efectiv, nu se poate da jos din pat. Alte simptome includ: dureri mus<strong>cu</strong>lare, dureri de cap,afectarea memoriei pe termen s<strong>cu</strong>rt etc. Probabil, elevul va fi frustrat şi deprimat de starea încare se află. Persoana poate avea o zi sau o serie de zile “bune”, urmate de o stare deepuizare completă timp de câteva zile. Absenţele frecvente de la şcoală sunt, aşadar, deaşteptat, iar elevul va trebui să compenseze o mare parte a planului de lucru prin studiuindividual.Ce aveţi de fă<strong>cu</strong>t: Fiţi atent la eventualele semne că elevul nu se simte bine. Oferiţi elevului un plan de lucru detaliat. Puneţi la dispoziţia elevilor notiţe pe intranet, pentru uz individual. Ajutaţi elevul să profite la maximum de “zilele bune”. Oferiţi elevului notiţe/conspecte ale lecţiilor la care a lipsit.11


Acceptaţi explicaţiile elevului pentru absenţele frecvente. Furnizaţi elevului detalii despre <strong>cu</strong>rs cât mai repede posibil – dacă se poate, chiar înaintede a le prezenta restului clasei. Elevul va trebui să-şi planifice munca în funcţie deafecţiunea de care suferă. Daţi dovadă de flexibilitate în ceea ce priveşte termenele de predare a temelor pentruacasă. Elevul trebuie să <strong>cu</strong>noască dinainte programul de teme şi datele la care acesteatrebuie predate. Ar putea chiar să vă predea o temă mai devreme dacă profită de zilele“bune”! Elevul ar putea să vă trimită lucrările prin e-mail de acasă, în care caz aţi putea să lereturnaţi, împreună <strong>cu</strong> notele date, tot prin e-mail. Asiguraţi-vă că elevul ştie ce mijloacele de sprijin de care poate beneficia există înşcoalăMulţi oameni se refac complet după E. M., deşi acest lucru poate dura câţiva ani.Probleme de sănătate mintalăDeşi oricine poate trece prin perioade de stres şi depresie, reacţiile unor oameni la astfel deperioade pot duce la sentimente sau simptome comportamentale considerate nepotrivite sauinacceptabile. Aceste simptome variază de la anxietate, depresie severă, modificareapercepţiei senzoriale, labilitate psihică, obsesii şi fobii până la halucinaţii, comportamentalterat şi tentative de sinucidere. Anorexia şi bulimia nervoasă şi tendinţele de auto-mutilaresunt probleme din ce în ce mai des întâlnite în rândul tinerilor.Multe afecţiuni de acest gen sunt de natură temporară şi sunt tratabile prin odihnă,medicamente şi/sau consiliere. Altele sunt de lungă durată, persoana putând trece prinperioade sănătoase combinate <strong>cu</strong> perioade de boală. Aproximativ o persoană din patru vaavea probleme psihice în viaţă, mai devreme sau mai târziu. Pentru mulţi oameni, acesteprobleme apar între vârsta de 18 şi 25 de ani.Există foarte multe mituri despre tulburările psihice, de aceea este important săconştientizăm faptul că simptome ale bolilor psihice cele mai des întâlnite sunt izolarea şidepresia. Numai un număr foarte mic de oameni care se confruntă <strong>cu</strong> astfel de problemedevin violenţi sau manifestă un comportament anti-social.ImplicaţiiSigur că, uneori, studiul poate fi stresant pentru oricine, dar un elev <strong>cu</strong> probleme psihicepoate fi afectat mai mult decât este normal. Presiunile şcolare, izolarea, lipsa unui sprijinpersonal, formarea de noi relaţii şi abuzul de alcool şi droguri sunt tot atâţia factorideclanşatori ai problemelor psihice la unii elevi.Medicamentele pot avea ca afect somnolenţa, mai ales dimineaţa. Perturbarea programuluide somn face dificilă adaptarea la ritmul de lucru. Depresia, mai ales, poate fi deosebit deextenuantă, întrucât bolnavul nu mai este capabil să reacţioneze normal şi poate opunerezistenţă tuturor eforturilor bine intenţionate de a-l face să iasă din această stare.Cele mai puternice obstacole vin din partea atitudinii şi ignoranţei altora. Adesea, prieteniielevului bolnav sunt primii care observă că acesta se comportă ciudat şi îl pot îndruma spreconsilierul şcolar. Trebuie avute în vedere şi interesele altor elevi. Nu trebuie să avempretenţia ca prietenii elevului bolnav să-şi asume responsabilitatea de “a avea grijă” de opersoană care se confruntă <strong>cu</strong> probleme psihice. De asemenea, elevii care au manifestărianti-sociale nu ar trebui să fie lăsaţi să monopolizeze atenţia profesorilor în detrimentulcelorlalţi elevi din clasă.12


Strategia didactică Încercaţi să stabiliţi relaţii bune şi să aveţi o atitudine în<strong>cu</strong>rajatoare. Fiţi atent la schimbările majore în comportamentul elevilor, care pot reprezenta debutulunor probleme mai serioase. Dacă elevul are o stare de somnolenţă dimineaţa, fiţi conştient că este vorba de efectelese<strong>cu</strong>ndare ale medicamentelor. Conştientizaţi faptul că elevul poate avea zile bune şi zile proaste şi daţi dovadă deflexibilitate, încercând să ţineţi cont de aceste variaţii în munca dvs. Nu vă uitaţi elevul, dacă acesta este internat în spital. Spitalizarea este, probabil, oexperienţă traumatizantă şi predispune la izolare, iar elevul va aprecia menţinereacontactului <strong>cu</strong> prietenii şi chiar <strong>cu</strong> profesorii pe care îi <strong>cu</strong>noaşte bine.Dacă aveţi întrebări, le puteţi dis<strong>cu</strong>ta mai întâi confidenţial <strong>cu</strong> Coordonatorul pentru Copiii <strong>cu</strong>Nevoi Speciale. El vă pot oferi informaţii, sprijin şi strategii de abordare a problemei. Acestlucru trebuie fă<strong>cu</strong>t cât mai devreme posibil, pentru ca sprijinul să poată fi obţinut înainte deagravarea problemei.Difi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţare moderateÎn septembrie, ne aşteptăm să înregistrăm un mic număr de elevi de la (Şcoala SpecialăXXX), care au difi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţare moderate. Scopul nostru este să includem aceşti elevi înprincipalele şcoli IPT, la clasele a IX-a şi a X-a.În general, se consideră că aceşti elevi “învaţă mai încet” şi au <strong>nevoi</strong>e de mai mult timp, de oconsolidare constantă şi exerciţii în învăţare. Difi<strong>cu</strong>ltăţile de învăţare moderate nu înseamnăo boală mintală. Aceşti elevi sunt, probabil, obişnuiţi <strong>cu</strong> metodele de predare individualizatedin şcolile <strong>speciale</strong>. De aceea, adaptarea la un mediu nou, mai solicitant ar putea fi laînceput dificilă. Ei pot învăţa după aceeaşi programă ca restul clasei, dar s-ar putea să aibă<strong>nevoi</strong>e de mai mult timp pentru a atinge acelaşi nivel de competenţă.ImplicaţiiElevii <strong>cu</strong> difi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţare moderate, proveniţi din şcolile <strong>speciale</strong> sunt, din păcate,predispuşi la ata<strong>cu</strong>ri de intimidare din partea celorlalţi elevi. Şcoala dvs. va trebui sămanifeste vigilenţă în acest sens şi să aibă pregătită o strategie pentru rezolvarea acesteiprobleme. Cereţi sfatul directorului şcolii dvs. în privinţa strategiei şi a unui mod deimplementare sensibil şi eficient.Aţi putea, de pildă, să-i rugaţi pe alţi elevi să-şi asume răspunderea de a-i întâmpina, de aavea grijă şi de a-i ajuta pe aceşti elevi să se acomodeze şi să-şi facă prieteni. Şcoala arputea chiar să transforme această responsabilitate într-una privilegiată, iar elevii respectivisă joace rolul de Mentori şi să-şi pună în valoare calităţile printr-un s<strong>cu</strong>rt stagiu de pregătire,în care acest rol şi importanţa lui să fie bine explicate.Aceşti elevi ar putea avea <strong>nevoi</strong>e de un ajutor suplimentar sub formă de consultaţii, pentru aputea să conştientizeze ceea ce învaţă şi a-şi exprima necesităţile şi difi<strong>cu</strong>ltăţile.Strategia didactică Încercaţi să stabiliţi o relaţie bună de la început şi să aveţi o atitudine pozitivă în a-i ajutasă obţină performanţe maxime.13


Asiguraţi-vă că ştiţi care sunt stilurile preferate de învăţare ale elevilor dvs. (ale tuturor,nu numai ale celor <strong>cu</strong> difi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţare moderate); Planificaţi-vă lecţiile astfel încât să includă o gamă variată de strategii de învăţare activeorientate spre elev. Aplicaţi strategii de predare diferenţiată sau “predare individualizată” care urmărescobţinerea performanţei maxim posibile, <strong>cu</strong>m ar fi învăţarea pas <strong>cu</strong> pas şi evolutivă,învăţarea între colegi, lucrul în grup, echipe de învăţare, etc. Elaboraţi planuri <strong>speciale</strong> pentru asigurarea succesului şcolar şi folosiţi recompensele(laudele) pentru a re<strong>cu</strong>noaşte chiar şi cei mai mici paşi fă<strong>cu</strong>ţi pe calea învăţării. Implicaţi elevii în stabilirea propriilor obiective de învăţare şi în monitorizarea succesuluiîn atingerea acestor obiective.Alte deficienţe fizice şi probleme de dexteritateUnii elevi au deficienţe fizice, ceea ce înseamnă că nu pot îndeplini aceeaşi gamă deactivităţi fizice la fel ca ceilalţi oameni. Această categorie de elevi include persoane caremanifestă difi<strong>cu</strong>ltăţi la mers, la folosirea mâinilor şi braţelor şi persoanele <strong>cu</strong> dezvoltare fizicăinsuficientă.Aceste persoane fie s-au năs<strong>cu</strong>t <strong>cu</strong> acest handicap, fie l-au dobândit, de exemplu în urmaunui accident de maşină. Unii elevi suferă de afecţiuni ale oaselor (oase fragile), muşchilor(distrofie mus<strong>cu</strong>lară), arti<strong>cu</strong>laţiilor (artrită), nervilor şi tendoanelor (poliomielită, sclerozămultiplă), ale coloanei vertebrale (spina bifida) sau ale creierului (paralizie cerebrală).Efecte Pot obosi uşor şi sunt sensibili la schimbările de temperatură . Pot suporta dureri serioase. Medicamentele analgezice pot avea efecte se<strong>cu</strong>ndare, <strong>cu</strong>m ar fi somnolenţă şi scădereacapacităţii de concentrare .Strategia didactică Permiteţi elevului să participe la activităţile de grup cât mai mult posibil şi în<strong>cu</strong>rajaţisprijinul “tovărăşesc” în cadrul grupului. În<strong>cu</strong>rajaţi la elev dezvoltarea deprinderilor sociale şi încrederea în sine. Ajutaţi elevul să se simtă relaxat în situaţii noi şi stresante. Puneţi la dispoziţia elevului care a absentat de la ore sau care nu poate scrie repedeconspecte sau notiţe. Nu pierdeţi din vedere că asistentul care ia notiţe sau sprijină un elev aflat în scaunul <strong>cu</strong>rotile reprezintă “mâinile şi picioarele elevului”, nu şi creierul acestuia. Elevul are <strong>nevoi</strong>e de înţelegere, nu de milă, pre<strong>cu</strong>m şi de oarecare flexibilitate în privinţatermenelor de predare a lucrărilor. Acordaţi perioade de odihnă în timpul examinărilor sau pentru lucrările cronometrate.14


Difi<strong>cu</strong>ltăţi de citireUnii elevi <strong>cu</strong> <strong>nevoi</strong> <strong>speciale</strong> pot avea deprinderile de alfabetizare elementare slab dezvoltate,astfel încât, pentru ei, cititul şi scrisul prezintă difi<strong>cu</strong>ltăţi importante. Acest lucru are maimulte cauze posibile:• Un stil de predare care nu se adresează <strong>nevoi</strong>lor individuale• Materiale de predare şi învăţare care nu corespund nivelului elevului respectiv• Absenţa de la şcoală pe caz de boală chiar în perioada cea mai importantă pentrudezvoltarea alfabetizării• Lipsa sprijinului pentru <strong>nevoi</strong> suplimentare• Lipsa exemplului parental pentru deprinderile de citire şi scriere• Difi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţare moderateEste lesne de înţeles că elevii <strong>cu</strong> difi<strong>cu</strong>ltăţi de citire pot fi extrem de frustraţi atunci când seconfruntă <strong>cu</strong> un text care este prea dens şi prea dificil de citit şi de înţeles pentru ei. Acestlucru poate duce fie la întreruperea <strong>cu</strong>rsului şi abandon şcolar, fie la comportamentperturbator la oră.Strategia didacticăToţi elevii au <strong>nevoi</strong>e să experimenteze succesul pentru a putea învăţa în mod activ.Metodele de predare trebuie să se adreseze direct difi<strong>cu</strong>ltăţilor elevilor, dar şi să le permităacestora să facă progrese, pe care să le poată observa şi de care să fie mândri. O sarcinăîndeplinită <strong>cu</strong> succes în<strong>cu</strong>rajează şi motivează elevul să continue şi să încerce să rezolve oalta. Elaboraţi strategii care să-l ajute pe elev să-şi dezvolte respectul de sine. El are <strong>nevoi</strong>esă fie valorizat ca membru al clasei la fel ca oricare alt elev. Asiguraţi-le un rol în munca de grup, pe care să-l poată îndeplini <strong>cu</strong> succes. Asiguraţi-le materiale de studiu diferenţiate, <strong>cu</strong> unele teme pe care elevul le poaterezolva independent. Asiguraţi-vă că materialele de studiu sunt la un nivel lingvistic adecvat şi că ele sunt bineprezentate şi aşezate în pagină. Lăudaţi elevul chiar şi pentru progresele mărunte pe care le face în învăţare. Lăsaţi elevul să-şi folosească punctele sale forte în loc să se concentreze asuprapunctelor slabe. Utilizaţi metode alternative de evaluare, <strong>cu</strong>m ar fi probele orale sau demonstraţiilepractice de competenţă. Acordaţi timp suplimentar pentru temele care necesită citit şi scris. Folosirea cal<strong>cu</strong>latoarelor poate fi o motivaţie importantă. Dacă materialele de studiusunt disponibile pe o dischetă, elevul poate munci în ritmul său, poate să citească textulşi să selecteze tipul şi mărimea caracterelor pe care le consideră accesibile. Prinfolosirea unui procesor de text pentru scris, elevul este eliberat de restricţiile unui scrisilizibil şi de difi<strong>cu</strong>ltăţile impuse de organizarea textului. Poate reveni asupra textului şipoate face modificări fără a face tăieturi. Poate folosi funcţiile “<strong>cu</strong>t and paste” pentru amuta fragmente de text şi îşi poate ilustra textul folosind “clipart” sau “importând” diverseimagini şi fotografii. Cel mai important, poate accesa Internetul pentru a căuta lucruricare îl interesează şi poate astfel dobândi aptitudini în acest domeniu. Prin intermediulunei pasiuni, <strong>cu</strong>m ar fi fotbalul sau maşinile, se poate trezi interesul elevului.15


Difi<strong>cu</strong>ltăţi de învăţare specifice / DislexiaCum ne dăm seama dacă un elev este dislexic?Următoarele semne pot alerta profesorul asupra posibilităţii ca un elev să fie dislexic. Nuuitaţi – trebuie să căutaţi întregul tablou de difi<strong>cu</strong>ltăţi, nu doar simptome izolate. Încolaborare <strong>cu</strong> Coordonatorul pentru Copii <strong>cu</strong> Nevoi Speciale, va trebui, pentru o anumităperioadă de timp, să ţineţi sub observaţie modul de a învăţa al elevului <strong>cu</strong> scopul de aobserva dacă elevul:• Manifestă o discrepanţă semnificativă între vorbit şi scris• Se confruntă <strong>cu</strong> probleme persistente sau grave de ortografie, chiar şi pentru <strong>cu</strong>vinte“uşoare” sau comune• Scrisul poate fi şi dezordonat• Îi vine greu să-şi pună ideile pe hârtie (să se exprime în scris)• Are probleme în înşiruirea logică a ideilor• Pierde şirul <strong>cu</strong> uşurinţă atunci când urmăreşte o serie sau când citeşte• Are probleme <strong>cu</strong> organizarea timpului personal – uită întâlniri etc.• Îi vine greu să memoreze sau să-şi amintească lucruri, terminologie nouă, nume, etc.• Se în<strong>cu</strong>rcă frecvent la citit sau la copiat.• Poate face confuzii între stânga şi dreapta.• Scrisul de mână poate fi dezordonat, prost format sau imatur.• Lucrările scrise nu reuşesc, în consecinţă, să exprime înţelegerea, ideile sau vocabularulelevului.• Are probleme constante <strong>cu</strong> construcţia frazei, punctuaţia şi organizarea lucrărilor scrise –şi nu din cauza lipsei de experienţă.• Are probleme de generalizare sau în înţelegerea şi aplicarea regulilor.• Reuşeşte <strong>cu</strong> difi<strong>cu</strong>ltate să-şi “vadă” propriile greşeli.• Nu reuşeşte să înveţe prin metodele de predare “obişnuite”.• Poate fi descris ca o persoană “uitucă”Aceste difi<strong>cu</strong>ltăţi sunt independente de experienţa şcolară, factori sociali, economici sauemoţionali sau de inteligenţă şi nici nu au vreo legătură <strong>cu</strong> originea etnică sau <strong>cu</strong>lturală. Îngeneral se estimează că între 4% şi 10% din populaţie se confruntă <strong>cu</strong> astfel de difi<strong>cu</strong>ltăţiîntr-o măsură mai mare sau mai mică.Elevii dislexici nu sunt elevi slabi. Ei au mari difi<strong>cu</strong>ltăţi la scris, dar pot fi dotaţi în altedomenii, ca de pildă aptitudinile vizual-spaţiale, proiectare şi desen, aptitudini logice,conceptuale şi/sau verbale.Ce aveţi de fă<strong>cu</strong>t:Îndrumaţi elevul spre Coordonatorul pentru Copii <strong>cu</strong> Nevoi Speciale pentru evaluare şidiagnostic. Acest lucru va conduce la:16


• Recomandări fă<strong>cu</strong>te profesorilor de specialitate <strong>cu</strong> privire la stilul de învăţare al elevuluişi la metodele de predare care vor da cele mai bune rezultate în cazul acestuia. Lacerere, <strong>copii</strong> suplimentare sunt disponibile în cazul schimbării <strong>cu</strong>rsului sau profesorului.• Asistenţă acordată de Coordonatorul pentru Copii <strong>cu</strong> Nevoi Speciale individual sau îngrupuri mici pentru a-i ajuta să-şi înţeleagă propriul stil de învăţare şi <strong>cu</strong>m să-şifolosească optim aptitudinile. Această analiză îi poate ajuta de ulet ori pe elevi să-şicontroleze procesul de învăţare şi să se pregătească pentru a face saltul la următorulnivel în procesul de instruire.• Resursele limitate sunt disponibile pentru elevii <strong>cu</strong> difi<strong>cu</strong>ltăţi deosebit de severe deprelucrare motorie – actualmente, acestea sunt limitate la un mic număr de laptop-uri.Dispunem şi de programe de cal<strong>cu</strong>lator <strong>cu</strong> acţionare vocală.• Girul psihologului şcolar, acolo unde este necesară solicitarea unor consideraţii <strong>speciale</strong>în timpul examinării, de exemplu mai mult timp.Deficienţe vizualeÎn septembrie, vom avea o elevă <strong>cu</strong> handicap vizual care începe un <strong>cu</strong>rs de (XXX) <strong>cu</strong> noi.Ea va primi iniţial sprijin la toate lecţiile. Acest sprijin va fi revizuit la începutul primuluitrimestru, atunci când ea va putea aprecia mai bine <strong>cu</strong>m se des<strong>cu</strong>rcă. Va avea <strong>nevoi</strong>e decaractere mărite pentru toate materialele tipărite, inclusiv <strong>copii</strong> ale video-proiecţiilor.Orbirea completă apare destul de rar: majoritatea persoanelor “oarbe” au un anumit grad devizibilitate şi pot face în general distincţia între întuneric şi lumină. În prezent, şcoala noastrănu oferă instruire pentru deplasare, <strong>cu</strong>rsuri pentru învăţarea alfabetului Braille sauechipamente pentru producerea de texte <strong>cu</strong> ajutorul alfabetului Braille.Ce aveţi de fă<strong>cu</strong>t Dis<strong>cu</strong>taţi lucrarea care este scrisă pe tablă sau care este în <strong>cu</strong>rs de demonstrare. Folosiţi un limbaj precis pentru a oferi o descriere verbală clară acolo unde este posibil. Nu marcaţi <strong>cu</strong>vintele <strong>cu</strong> roşu (este dificil de citit pentru elevii <strong>cu</strong> handicap vizual). Nu staţi <strong>cu</strong> spatele la fereastră, încercaţi să staţi în dreptul unui fundal contrastant şideparte de sursele de lumină puternică. Încercaţi să stabiliţi un contact vizual, deşi este dificil. În<strong>cu</strong>rajaţi elevul să se uite în direcţia vocii dvs. Nu purtaţi rochii / cravate în picăţele! În anumite afecţiuni ale ochilor, se recomandă o lumină mai difuză, nu una puternică. Cereţi sfatul Coordonatorului pentru Copii <strong>cu</strong> Nevoi Speciale în privinţa formatului foilorde lucru – încercaţi să folosiţi un format clar şi aerisit şi evitaţi hârtia lucioasă. Anticipaţi şi plănuiţi dinainte vizitele în exterior. “Mergi împreună <strong>cu</strong> Maria.....” este o formulare mai diplomată decât “Pune-o pe Maria săte ducă ...”17


AlteleExistă desigur şi alte afecţiuni medicale şi deficienţe pe care le vom întâlni din când în când.Ori de câte ori va fi necesar, noile materiale <strong>cu</strong> sfaturi şi informaţii noi vor fi disponibile înfuncţie de necesităţile elevilor. Dacă aveţi <strong>nevoi</strong>e de un anume tip de informaţii, vă rugăm săluaţi legătura <strong>cu</strong> Coordonatorul pentru Copii <strong>cu</strong> Nevoi Speciale.18


Reţineţi principiile de bază: daţi dovadă de sensibilitate nu porniţi de la idei preconcepute dis<strong>cu</strong>taţi mai întâi <strong>cu</strong> elevul (în parti<strong>cu</strong>lar) – el este cel care ştie cel mai multe despreafecţiunea de care suferă şi efectele saleOdată ce elevul a fost acceptat la un <strong>cu</strong>rs, el are dreptul să pretindă sprijinul suplimentar decare are <strong>nevoi</strong>e pentru a învăţa în mod eficient. Sprijinul suplimentar nu este o măsurăcompensatorie, ci un drept de la sine înţeles.Cum să ne adresăm elevului în vederea evaluării necesităţilor şi sprijinului1. Vă rugăm ca dând dovadă de sensibilitate, mai întâi să dis<strong>cu</strong>taţi, în mod individual,problemele <strong>cu</strong> elevul2. Re<strong>cu</strong>noaşterea şi acceptarea <strong>nevoi</strong>i de ajutor suplimentar este vitală, dar pentru elevpoate fi dificil să accepte acest lucru. Vă rugăm să prezentaţi asistenţa pentru <strong>nevoi</strong>suplimentare ca pe un drept la succes, nu ca pe o acţiune compensatorie; <strong>cu</strong> alte<strong>cu</strong>vinte, puneţi accentul pe latura pozitivă a capacitării, nu pe eticheta negativă “<strong>nevoi</strong><strong>speciale</strong>”.3. Cu acordul elevului, luaţi legătura <strong>cu</strong> Coordonatorul pentru Copii <strong>cu</strong> Nevoi Speciale.4. Ulterior, elevul va fi contactat şi i se va fixa o întâlnire cât mai <strong>cu</strong>rând posibil.19

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!