cartea albă - Calitate si Leadership pentru Invatamantul Superior ...

CARTEA ALBĂPentru calitate și leadershipîn învățământul superior dinRomânia în 2015

CuprinsCuvânt înainteRezumatCapitolul 1 – IntroducereCapitolul 2 – Personalizare și diversitateCapitolul 3 – TransparenţăCapitolul 4 – Un nou cadru de libertăţi și responsabilităţi instituţionaleCapitolul 5 – Rezultate așteptateAnexa 1 – Sumar al răspunsurilor oferite în cadrul consultării online din perioadaiulie-octombrie 2011Anexa 2 – Glosar de termeniAutoriContributori3

Cuvânt înainteProiectul strategic „Calitate și leadershippentru învăţământul superior românesc” faceparte integrantă din cel de-al treilea ciclude transformare structurală în învăţământuluniversitar, după un prim ciclu de reforme„reparative” care a acoperit prima parte a anilornouăzeci și un al doilea ciclu, de consolidarea autonomiei, guvernanţei și calităţii, care s-aîncheiat la mijlocul deceniului trecut printr-oprimă aliniere la practicile europene.Proiectul, demarat în 2009, a condus laelaborarea Viziunii „Învăţământul superiordin România în 2025”, dezvoltată ca rezultatal unui dialog extins privind rolul și viitoruluniversităţilor într-o economie a cunoașterii șio societate a creativităţii. Au participat peste omie de persoane, legate direct sau indirect deeducaţia universitară.Rezultatele concrete, palpabile ale acestuiproiect includ un document de viziune asupraînvăţământului superior din România în 2025,un document de măsuri pentru un orizont maiscurt (această Carte Albă), alături de o suităimpresionantă de documente însoţitoare, deexplorare, analiză, sinteză și de propunere depolitici publice. Dincolo de toate acestea, însă,contează cel puţin la fel de mult rezultatele maipuţin tangibile, dar nu mai puţin semnificative,ale participării extinse (prin consultări onlineample, exerciţii de brainstorming structurat,conferinţe, workshopuri, focus grupuri etc.) laceea ce rămâne, pesemne, cel mai solid exerciţiude imaginaţie colectivă care a avut ca obiectînvăţământul superior din România.Cartea Albă, un document elaborat după maimulte runde de consultări cu mediul universitarși cu beneficiarii săi, propune un set de măsuriconcrete de transformare, gândite să acopereun interval de timp mediu (2011-2015) și săpoată fi implementate imediat. Paginile CărţiiAlbe condensează expertiza acumulată de-alungul unui demers structurat și sistematic decolectare de cunoaștere și de dialog cu actoriicheie ai învățământului superior. A urmatelaborarea și consultarea asupra propunerilorde politici publice a căror implementare poateîncepe imediat. Aceste procese au presupusinteracțiunea structurată cu 60 de experți întrundialog față în față; și cu nu mai puțin de 600de reprezentanţi ai mediilor interesate într-undialog online, urmaţi de alţi 300, după elaborareaCărţii Verzi.Întregul proces a beneficiat de consultareapermanentă și de validarea de către un grup de15 experţi de nivel înalt, compus din arhitecţi aireformelor universitare românești din ultimeledouă decenii.4

Rezumat5Viziunea „Învăţământul superior din Româniaîn 2025”, documentul care tutelează și motiveazăaceastă Carte Albă, propune un sistem deeducaţie terţiară condus după trei principii:personalizare, diversitate și transparenţă.Personalizarea presupune mai multe opţiunipentru studenţi, materializate în parcursurieducaţionale flexibile și care răspund planurilorde viaţă individuale.Diversitatea presupune structuri instituţionaleși aranjamente sistemice, care permit evoluţiidistincte unor instituţii cu misiuni și obiectivevariate.Transparenţa afirmă importanţa informaţiilorcuprinzătoare, relevante și ușor accesibileprivind sistemul de învăţământ, vizând, totodată,apariţia unui sistem de reputaţie a universităţilorși programelor de studii.Cartea Albă însoţește și completeazăViziunea și, ca atare, trebuie înţeleasă în strânsălegătură cu aceasta. Cartea Albă operaţionalizeazăViziunea pentru un orizont mai apropiat – anul2015 –, sub forma unei serii de propuneri deobiective și de acţiuni intermediare, menite săconducă, în cele din urmă, spre starea dezirabilădescrisă de Viziune.Cartea Albă integrează rezultatele consultăriidemarate prin lansarea documentului care aprecedat-o, Cartea Verde, ea însăși rezultat alunui dialog care s-a bucurat de o participareextinsă. Dacă Viziunea 2025 a fost rezultatul unuiproces complex, care a implicat 90 de experţiîntr-o serie de paneluri tematice, alături de alteaproximativ 300 de persoane interesate deînvăţământul superior, Cartea Verde a integratexpertiza a 60 de specialiști, validată ulteriorprintr-o consultare online cu 600 de participanţi.În jur de 300 de persoane și-au exprimat opiniaprivind măsurile propuse în Cartea Verde. Pe totparcursul proiectului, peste 4.000 de persoanecu interese și abilităţi relevante au fost informatecu privire la decursul procesului de elaborare aViziunii și a documentelor însoţitoare.În ultimii douăzeci de ani, învăţământulsuperior din România a parcurs o serie de reformeși schimbări mai mult sau mai puţin coerenteori eficiente. Dincolo de remarcabila extinderea nivelului de participare și de aducerea la zi aspecializărilor și a unor conţinuturi curriculare,educaţia universitară se confruntă cu o seriede provocări care au determinat, de altfel, șiefortul de construcţie a Viziunii, precum și adocumentului de faţă. Dintre aceste provocări,le enumerăm succint doar pe cele care ni se parmai semnificative:• omogenitatea învăţământului superiorla nivelul instituţiilor, programelor oferite(cvasiidentice în universităţi cu profiluricel puţin formal diferite), experienţelor deînvăţare ale studenţilor, conceperii și evaluării„performanţei”, al filozofiei și ideologieieducaţionale;• participarea extrem de redusă la educaţiapermanentă, cu mult sub media UE27, fapt sugerat, de altfel, și de o rată brută decuprindere în învăţământul superior denumai 7,4% pentru persoanele de 25-29 ani;• rata scăzută de absolvire a programelor delicenţă (aproximativ 60%) și perioada mediefoarte scurtă petrecută de un student încadrul unui program de studii (doar 1,3 ani),care sugerează că studenţii nu dispun deresursele (financiare, aptitudinale, de timp)pentru a continua instrucţia, sau că își pierdrapid interesul faţă de studiu; De altfel, în 2010 România avea cel mai scăzut indexde participare la educaţia permanentă din Europa, cuun scor de 17,31, sub Bulgaria (20,07) sau Ungaria (27,11)și cu mult mai puţin decât Cehia (42,20), Germania(47,77), Olanda (66,13) sau Suedia (71,23). A se vedeawww.elli.org.

• pierderea relevanţei diplomelor universitare– implicit, a programelor de studiu și acurricula academice – pe piaţa de muncă.Un studiu recent arăta că peste trei sferturidintre angajatori consideră că nu conteazădacă un candidat are și o diplomă de masterpe lângă cea de licenţă;• ponderea covârșitoare a activităţilor deeducare a studenţilor în programe de licenţăsau master (cu format tradiţional) întreresursele financiare nonbugetare; • nu în ultimul rând, pierderea, de cătresistemul universitar românesc în ansamblu,a unor nișe de piaţă importante (cum arfi studenţii străini sau capacitatea de areţine absolvenţii cu potenţial deosebit dinînvăţământul secundar).Cartea Albă este formată, pe lângă secţiunileintroductive și anexele finale, din patru părţiprincipale, care descriu un program deacţiuni și măsuri.Prima parte (Capitolul 1) explică pe scurt roluldocumentului și relaţia sa cu Viziunea 2025.Partea a doua (Capitolul 2), asociatăprincipiilor personalizării și diversităţii educaţieiașa cum au fost acestea descrise de Viziune, oferăo serie de propuneri privind creșterea graduluide individualizare a educaţiei superioare prinintermediul extinderii radicale a programelorde studii universitare. În esenţă, propunerile potfi grupate în două mari categorii:• diversificarea și individualizarea programelorde studii tradiţionale, de „tip Bologna”, înspecial a programelor de licenţă și master;• extinderea ofertei actuale de programe prinprograme de scurtă durată, care să răspundăîntr-un mod mai direct și imediat nevoilorbeneficiarilor și să atenueze cel puţin oparte dintre barierele din calea accesului laînvăţământul superior.Partea a treia (Capitolul 3) are în vederecelălalt principiu enunţat de Viziunea 2025 Cu excepţia unei perioade scurte, deocamdată dedomeniul trecutului, de infuzie masivă de fonduri încercetare.– transparenţa. Sunt avansate două propuneriprincipale:• construcţia unui sistem informaţionalstrategic naţional, care să lărgească accesuluila informaţie pentru categorii diferite deactori instituţionali și individuali; să asigureo colectare unitară și armonizată a datelordespre IIS și sistem, reducând astfel și povaraadministrativă a raportărilor repetate; săservească, în același timp, unor scopuriinstituţionale și individuale diverse;• dezvoltarea unor practici de raportareprospectivă la piaţa muncii printr-unefort sistemic de scanare a tendinţelor șisemnalelor slabe de pe această piaţă, dublatde un dialog susţinut cu actorii cheie privinddeterminanţii evoluţiilor viitoare.Ultima secţiune principală a documentului(Capitolul 4) propune câteva măsuri care vizeazăcondiţiile necesare înfăptuirii acţiunilor dincapitolele anterioare. Acestea sunt grupate îndouă subsecţiuni:• consolidarea libertăţilor instituţionaleprin modificarea statutului instituţiilor deînvăţământ superior, în urma unui processistematic de explorare și consultareprivind limitele statutului actual și nevoileinstituţionale în perspectiva realizării Viziunii2025.• îmbunătăţirea managementului instituţiilorde învăţământ superior prin dezvoltareacapacităţii administrative și prin creareaunor structuri de formare și dezvoltare aleadership-ului universitar.Capitolul 4 avansează, pe lângă acesterecomandări sistemice, și un scenariu concretde implementare a propunerilor conţinute deCartea Albă. Intitulat „Primul val de transformareinstituţională”, acest scenariu presupuneparticiparea voluntară a unui număr deinstituţii la un program menit să ofere asistenţă,oportunităţi și monitorizare organizaţiilor caredoresc să se situeze în avangarda schimbării.6

de informaţie de calitate, credibile și ușoraccesibile beneficiarilor, pe de alta. Pentru a facealegeri informate într-un învăţământ divers șipersonalizat precum cel propus aici, beneficiariiau nevoie de așa numite „instrumente detransparenţă”, care să faciliteze exerciţiulopţiunilor. În Capitolul 3 vor fi descrise o seriede instrumente de transparenţă care servescîn egală măsură decidenţilor de la nivelulsistemului și din universităţi și celor care cautăsă se educe.Pentru a avea iniţiativă – și curaj –,universităţile au nevoie și de un sistem delibertăţi instituţionale care să le permită sășiasume misiuni specifice și să le urmăreascăpe căi proprii. Doar așa poate fi susţinută oautonomie instituţională reală. Un asemeneasistem de libertăţi instituţionale este propus înCapitolul 4.Către un sistem de învăţământ superiorpersonalizatIdeea de personalizare în educaţiepornește de la observaţia că, în multe privinţefundamentale pentru viaţa lor, oamenii facastăzi, în mod obișnuit, mai multe alegeridecât în trecut. O parte dintre acestea suntconstrânse de împrejurări, căci lumea caansamblu se dovedește mai schimbătoare șimai impredictibilă. O altă parte sunt deliberate,deoarece tot mai multe persoane încep să îșidefinească viaţa în mod creativ, simţindu-semai puţin constrânse de modelele prestabiliteimpuse de societate. Ca urmare, o persoanăobișnuită își schimbă locul și profilul de muncăde câteva ori în viaţă și, adesea, chiar profesia.Aceasta din urmă nu mai constituie centrulabsolut al vieţii individuale, ci se îmbină cudezvoltarea personală și căutările spirituale. Oeducaţie superioară personalizată are menireade a răspunde unei lumi în care oamenii mergpe trasee de viaţă diverse și variabile.Personalizarea respinge ideea unei educaţiisuperioare construite pe structuri și formule fixe,valabile pentru toţi. Nici nevoile angajatorilor șinici pieţele de muncă, astăzi din ce în ce mai puţinstabile, nu mai sunt susținute corespunzător deun model universal de educaţie. Personalizareaîncurajează deprinderea de metacompetenţe –„înveţi cum să înveţi” – și de aptitudini genericece pot fi adaptate în funcţie de context.Persoanele care se educă au nevoie de libertateași de responsabilitatea de a își crea propriilecombinaţii de cunoștinţe și aptitudini, în funcţiede planurile lor imediate și de cele pe termenlung. Ele așteaptă de la instituţiile de educaţiesprijin și orientare, mai degrabă decât un regimstrict, constrângător de cunoștinţe. Doar într-unastfel de cadru își pot instituţiile de învăţământsuperior împlini rolul de a educa caractere, dea forma persoane capabile să consume și săproducă cunoaștere, de a dezvolta creativitateași independenţa necesare unei societăţidinamice.Personalizarea reprezintă o ţintă de termenlung, presupunând un ansamblu de atitudini,aptitudini și comportamente care se dezvoltăorganic, în care oferta și cererea de educaţie seinfluenţează reciproc și se adaptează treptat unala cealaltă. La nivel instituţional, personalizarease sprijină pe un proces de diferenţiere care săpermită instituţiilor de învăţământ superior săasigure diversitatea de opţiuni necesare uneieducaţii flexibile și individualizate.Personalizarea educaţiei superioare semanifestă, în maniera cea mai imediată și maipalpabilă, la nivelul conţinuturilor activităţilordin universităţi și al structurilor pe care suntașezate aceste conţinuturi – altfel spus, la nivelulprogramelor de studiu, care face obiectulpropunerilor de mai jos.2.1 Diversificarea și individualizareaprogramelor de studii „tradiţionale” (de tipBologna)În marea majoritate a cazurilor, programelede studiu din universităţile din România nu suntdoar foarte asemănătoare în cadrul acelorașidiscipline, indiferent de instituţia care le oferă(veche sau nouă, mică sau mare, cuprinzătoaresau specializată, publică sau privată), ciîmpărtășesc și aceeași viziune educaţionalăaproape indiferent de disciplină. Prin urmare,experienţele de studiu sunt similare în totsistemul de învăţământ superior românesc, și nuîntr-un sens fericit al termenului, iar programele10

ăspund cu greu diversităţii celor pe care artrebui să îi instruiască, ca și nevoilor variateale pieţei muncii. De aici, percepţia comunăcă educaţia superioară din România este preapuţin relevantă pentru „viaţa reală”.Programele de studii universitare trebuie sădevină mai flexibile și mai bine adaptate. Celpuţin o parte dintre ele – și în mod special dintreprogramele de licenţă – trebuie:• să devină programe cu „geometrievariabilă”, permiţând unor persoane diferitesă obţină competenţe, cunoștinţe și abilitaţicomparabile pe rute educaţionale diverse,mai degrabă decât prin constrângeririguroase și prin aderenţa sistematică la unmeniu predefinit de cursuri și activităţi;• să încurajeze studenţii să experimenteze,să aleagă între opţiuni și metode de livrarealternative și, mai general, să își asumeresponsabilitatea pentru alegerile făcute;• să stimuleze explorarea intrainstituţională,sporind totodată mobilitateainterinstituţională;• să crească gradul de inter- șimultidisciplinaritate.Astfel, ar trebui luate în considerație o seriede măsuri, după cum urmează.1. Organizarea studiilor universitare trebuiesă permită extinderea structurii sau a tipologieiprogramelor conform unor filozofii educaţionalealternative, dincolo de actuala paradigmădisciplinar-vocaţională. Soluţiile alternativepot include programe tematice (pentru care oanumită temă servește ca punct focal), programecentrate pe rezolvarea de probleme, programede studii generaliste ori de „studii liberale”,combinaţii de specializări „majore” și „minore”(în privinţa cărora învăţământul superiorromânesc are deja o anumită experienţă formalăși informală) etc. Trebuie menţionat că astfelde programe nu presupun în mod obișnuitconstruirea unui curriculum centrat în totalitatepe teme, probleme etc., ci doar segmentesubstanţiale de programă universitară careurmează asemenea principii de organizare.2. Personalizarea programelor de studiipresupune introducerea de structuri modularede organizare a curriculumului. În afara unuinucleu de cursuri „de bază”, stabilit în proporţiidefinitorii în funcţie de tipul fiecărui program,oferta de cursuri universitare trebuie îmbogăţităcu opţiuni care conduc la dobândirea decompetenţe similare, comparabile saualternative pe trasee educaţionale distincte înmai mică sau mai mare măsură. Astfel de traseepot oferi punţi de legătură cu alte programeasemănătoare sau înrudite, care să permită –celor care doresc – construcţia unei experienţeeducaţionale individualizate.3. Părăsirea timpurie a educaţiei superioareformale nu trebuie să mai reprezinte o decizie dela care aproape că nu există cale de întoarcere.Reintrarea în programele de studii trebuie să fiefacilitată de un sistem de certificare care să atesteparcurgerea anumitor module educaţionaleasociate unor seturi de competenţe binedefinite. De exemplu, la părăsirea timpurie– fie aceasta temporară sau definitivă – a unuiprogram de studii, persoana care a finalizat unulsau mai multe module prestabilite poate primiunul sau mai multe certificate corespunzătoare.Acestea trebuie dublate de sisteme derecunoaștere a competenţelor dobândite încontexte de învăţare non- și informală, alecăror validare trebuie să se bazeze pe proceduridefinite de instituţiile de învăţământ superior,în concordantă cu principii generale stabilite lanivel de sistem. Rămâne indispensabilă, pentru„mobilitatea” și recunoașterea competenţelorîntre programele de studiu, implementareacompletă a sistemului de credite transferabile șia cadrului calificărilor.4. Creșterea numărului de opţiuni în privinţaconţinuturilor educaţionale trebuie dublată deaccesul la o varietate de metode de instruire,în special în direcţia unor alternative precume-learning, blended learning, learning x.0, saucursurile deschise.11

5. Indiferent de structura programelor destudii, personalizarea educaţiei va beneficiade implicarea profesioniștilor și practicienilornonuniversitari în activităţile curriculare, înscopul de a împărtăși aptitudini practice șicunoaștere aplicată. Se va asigura astfel șimobilitatea intersectorială a persoanelor, întremediul academic, cel de afaceri și cel nonprofit.6. Creșterea opţiunilor de individualizare aprogramelor academice trebuie dublată de orăspândire a practicilor de mentorat academicși orientare profesională, deocamdată slabdezvoltate în sistemul de învăţământ superiorromânesc în ansamblu. Astfel de servicii trebuiesă iasă din faza de existenţă pur formală, să devinăaccesibile oricărui student și să fie monitorizateprin sistemele de asigurare a calităţii.7. În strânsă legătură cu cele de mai sus, devineesenţială crearea unor instrumente de informare– precum „studiile de traiectorie educaţionalprofesională”(tracer studies) – cu privire lacariera profesională a absolvenţilor, pentru aputea evalua mai bine utilitatea competenţelordobândite în cadrul programelor de studii.Monitorizarea cohortelor de alumni a devenitdeja obligatorie prin lege, iar o parte dintreinformaţiile deţinute de universităţi în acest senspot fi colectate și analizate prin instrumentelede transparenţă propuse în Capitolul 3. Astfelde date pot constitui o unealtă importantăla îndemâna consilierilor profesionali dinuniversităţi. În acest context, Registrul MatricolUnic (RMU), având menirea de registru de „eeducaţie”,joacă rolul de nucleu informaţionalpentru educaţia terţiară. Eventuala sa racordarela un registru de „e-muncă” ar putea să asigure oimagine generală a inserţiei pe piaţa de muncăa absolvenţilor, precum și să creeze premiseleunei mobilităţi sporite a acestora, facilitând, încele din urmă, libera circulaţie a creierelor înţară și, mai larg, în spaţiul internaţional.8. Un mijloc de a reduce barierele practice dincalea mobilităţii interinstituţionale a studenţilorîl constituie reţelele de instituţii de învăţământsuperior. Prin organizarea de programeuniversitare comune, prin recunoașterea facilăa competenţelor dobândite în programe dinuniversităţile partenere, sau prin condiţii liberalede participare la activităţile oferite de acesteadin urmă, reţelele sau consorţiile universitarepot oferi un ingredient esenţial personalizăriieducaţiei superioare.Măsurile de mai sus nu susţin uniformizareaprogramelor universitare pe liniile sugerateși, cu atât mai puţin, desfiinţarea saumarginalizarea programelor universitaredisciplinar-vocaţionale, care au avantajul căsunt „cantităţi cunoscute” și, ca atare, oferă omăsură de predictibilitate. Trebuie recunoscut,de asemenea, că propunerile sunt mai potriviteanumitor domenii sau instituţii și mai puţinsau deloc potrivite pentru altele – un amănuntasupra căruia au insistat, de altfel, mai mulţidintre participanţii la consultare.Măsurile trebuie interpretate ca niște gradeîn plus de libertate acordate instituţiilor deînvăţământ superior. Despre condiţiile necesareacestor libertăţi se va discuta în Capitolul 4,unde sunt avansate și o serie de propuneri destimulare a iniţiativelor instituţionale relevanteîn contextul „Primului val de transformareinstituţională”.2.2 Extinderea tipurilor de programe de studiiprin programe de scurtă duratăIndicatori statistici precum rata de cuprindereîn învăţământul superior sugerează că mulţiromâni sunt interesaţi să continue să se educe șidupă finalizarea liceului. Cu toate acestea, dupăce devin studenţi, mulţi abandonează studiileuniversitare înainte de final, după cum indicărata de absolvire de aproximativ 60% sau duratamedie de înmatriculare scăzută (de aproximativ1,3 ani). Cei care părăsesc universitatea înaintede încheierea programelor – pentru că nudispun de banii, de timp sau de aptitudinilenecesare, ori fiindcă își pierd interesul – o facfără să obţină recunoașterea competenţelor pecare le-au deprins. Aceștia devin „pierderi” alesistemului: investiţiile personale și publice înluni sau ani de instruire nu pot fi certificate pepiaţa de muncă, fiind fructificate ulterior foartegreu, pentru a continua educaţia formală. Vezi MECTS, Raport asupra Stării sistemului naţional deînvățământ, București, 2010.12

Programele de studiu mai scurte decât celeasociate celor trei „cicluri Bologna” (licenţă,master, doctorat) pot oferi o soluţie educaţionalăconvenabilă pentru mulţi dintre doritorii deeducaţie terţiară care nu dispun de resurselefinanciare, de timp sau de altă natură pentru ainvesti într-un program de studii tradiţional, orinu sunt interesaţi să facă o asemenea investiţie.Asemenea programe• pot lua forme diverse;• pot fi diferite ca durată, de la câteva luni,până la doi ani, de pildă;• pot fi asociate unor niveluri diferite decompetenţe, fiind deschise celor care deţino diplomă de liceu sau, dimpotrivă, care audobândit deja o diplomă de licenţă;• pot avea scopuri variate, de la obiectiveîngust vocaţionale, care constituie probabilprofilul tipic al programelor de scurtădurată, la obiective exploratorii sau legatede o anumită temă de cercetare sau decunoaștere.Programele de scurtă durată sunt maiatrăgătoare pentru persoanele care au depășitvârsta asociată în mod obișnuit studenţiei,dintre care doar o proporţie foarte mică – princomparaţie cu media europeană – participăastăzi la educaţia terţiară.Pentru ca programele scurte să devină orealitate suficient de răspândită încât să poatăsatisface nevoile individuale și ale pieţei demuncă, este nevoie ca ele:• să fie legate în mod direct și clar de calificăriexplicite și de competenţe bine definite;• să fie recunoscute printr-un certificat și, încazul programelor mai lungi, eventual chiarprintr-o diplomă;• să fie compuse din activităţi care asigurăcredite transferabile, oferind astfel o bază deplecare pentru completarea unui programde studii tradiţional de „tip Bologna”, atuncicând acest lucru este dorit de cei care seinstruiesc;• să fie motivate de și să răspundă în moddirect unei cereri reale;• să fie susţinute prin mecanisme fiscaleadecvate, la îndemâna angajatorilor, dar și apersoanelor individuale (de tipul deducerilorfiscale);• să depășească scepticismul faţă deprogramele netradiţionale în rândulpotenţialilor beneficiari și al comunităţiiacademice, cu atât mai mult cu cât acesterezerve se întemeiază pe experienţe nereușitedin trecut, cum o demonstrează consultareape marginea Cărţii Verzi.Astfel:1. Programele de scurtă durată trebuie sărămână la latitudinea instituţiilor care le oferă,eventual împreună cu partenerii care le solicităsau beneficiază pe de urma lor. Instituţiile deînvăţământ superior nu trebuie obligate directsau indirect să furnizeze astfel de programe șinici să adopte o anumită structură de program.Programele de scurtă durată pot consta înactivităţi (cursuri, seminarii, ateliere, lucrăripractice ș.a.m.d.) care fac deja parte din alteprograme, sau din activităţi oferite exclusiv înacest cadru, ori în parteneriat cu alte instituţiietc.2. Acordarea de credite transferabile pentruactivităţile din cadrul programelor scurteeste esenţială pentru a crește, prin calitate,credibilitatea acestora din urmă, precum șiîn scopul de a crea o punte între certificateleacordate și diplomele „tradiţionale” de licenţăsau de master (pentru absolvenţii de programescurte care doresc să-și continue ulteriorinstruirea formală). Creditarea activităţiloramintite intră perfect în logica sistemuluieuropean de credite transferabile (ECTS) șiasigură portabilitatea competenţelor dobânditeîntre programe.13

3. Acordarea creditelor transferabile pentruactivităţile din programele de scurtă duratăface parte, de fapt, dintr-un sistem mai largde recunoaștere a învăţării, inclusiv a celei dincontexte nonformale și informale. Integrareaacestuia în logica programelor scurte și a punţilorspre diplomele de licenţă sau master va spori înmod substanţial atractivitatea programelor descurtă durată.4. Finanţarea programelor de scurtă duratătrebuie să urmeze logica pieţei: rostul acestorprograme depinde de cererea din parteabeneficiarilor, fie aceștia persoane care cautăcompetenţe sau experienţe educaţionale,fie ei companii care caută angajaţi cu un setbine precizat de competenţe. Ca atare, așacum au observat și mulţi dintre participanţiila consultare, finanţarea programelor scurtetrebuie să se bazeze pe cererea reală, în speţăpe taxele de studiu percepute de instituţii și peforme de finanţare sau sponsorizare din parteacompaniilor care solicită pregătire profesionalăpentru angajaţii lor actuali sau viitori.În condiţiile autonomiei universitare, măsurilede stimulare ţin, de aceea, mai degrabă deacordarea de libertăţi suplimentare instituţiilorde învăţământ superior. Totuși, în contextulacestei Cărţi Albe, propunem și o serie destimulente pentru instituţiile care aleg să facăparte din „Primul val de transformare” discutatîn cadrul Capitolului 4.Trebuie insistat, în final, că propunerile demai sus nu privesc exclusiv învăţarea, ci voravea efecte substanţiale și asupra cercetăriiuniversitare. Propunerile susţin o preocuparemai intensă pentru cercetarea aplicativă,inclusiv prin implicarea practicienilor în designulcurricular și prin atragerea lor la catedră.Cadrul programelor orientate pe rezolvareade probleme implică, de la bun început, ostructurare a conţinuturilor educaţionale înfuncţie de probleme de cercetare care potfi abordate inter- sau multidisciplinar. Nu înultimul rând, mobilitatea crescută în interiorulsistemului de învăţământ va servi în mod directcomunitatea de cercetare din România.5. Programele de scurtă durată nu au nevoiede un nivel de standardizare comparabil cuprogramele „Bologna” și, în plus, pot beneficiade un grad mare de flexibilitate. Totuși,rămâne important ca programele amintite săfie integrate în cele din urmă în legile cadru,pentru a deveni mai predictibile și a asiguraun sentiment de securitate beneficiarilor lor.Încorporarea legislativă se poate realiza printroprevedere generală, mai degrabă decât printrodefinire rigidă.Programele scurte reprezintă, în esenţă,iniţiative individuale ale instituţiilor deînvăţământ superior. Ele nu pot fi impuse deautorităţile publice ci, cel mult, stimulate. Chiarși așa, acestea depind, în cele din urmă, dedisponibilitatea universităţilor de a exploraeventuala cerere din partea pieţei de muncă șia doritorilor de instrucţie, precum și de curajulinstituţiilor de a iniţia programe care să răspundăacestor cerinţe.14

Capitolul 3 – TransparenţăÎn Cartea Verde „Spre calitate și leadershipîn învăţământul superior din România în 2015”a fost propusă spre dezbatere publică temaresponsabilităţii instituţionale a universităţilor,concretizată prin asumarea, printre altele, aprincipiului transparenţei publice în relaţia cuactorii și beneficiarii învăţământului superior.Considerăm că transparenţa reprezintă unprincipiu fundamental care se află la bazaoricărui sistem modern de educaţie superioară,competitiv și conectat la nevoile mediului încare funcţionează.În urma consultării publice, s-a constatat căprincipiul transparenţei este larg acceptat demembrii comunităţii academice. Răspunsurileprimite au relevat și faptul că, pe de-o parte,cantitatea de informaţii despre universităţieste insuficientă; în timp ce, pe de altă parte,nevoia de a oferi studenţilor, angajatorilor,universitarilor, conducerii universităţilor șidecidenţilor la nivelul sistemului, informaţii clare,ușor de comparat și ușor de accesat, reprezintăo prioritate identificată chiar de categoriile deactori enumerate.Pentru a răspunde acestor nevoi propunem,pe de-o parte, dezvoltarea unui sisteminformaţional strategic (SIS) care să răspundănevoilor de informare ale diverșilor actori și,pe de alta, dezvoltarea cunoașterii prospectiveprivind piaţa muncii, care să completezeinformaţiile despre trecut și să susţină o raportareanticipativă a universităţilor la această piaţă.Obiectivul principal pe care și-l asumăpropunerile este dezvoltarea unui mediuinstituţional transparent, care să permităuniversităţilor să își definească planuristrategice de dezvoltare și să își construiască, întimp, o reputaţie instituţională. Pe termen maiîndelungat, astfel de strategii de reputaţie arputea permite anumitor instituţii academice săintre în competiţia globală pentru furnizarea deservicii de învăţământ superior și de cercetare.Nu în ultimul rând, astfel de strategii vor oferiuniversităţilor oportunitatea să se poziţionezepe baza unor opţiuni asumate, dincolo depoziţionarea externă prin mecanisme detransparenţă impuse la nivel de sistem sau depiaţa internaţională.3.1 Construirea unui sistem informaţionalstrategic care include colectarea, stocarea,prelucrarea și analiza datelor și informaţiilorrelevante cu privire la învăţământul superior.Sistemul informaţional strategic urmăreștelărgirea accesului unor categorii diferite de actoriinstituţionali și individuali, cu nevoi și interesediverse, la informaţii despre învăţământulsuperior din România. SIS presupune, pe deoparte, o colectare unitară a datelor despreinstituţiile de învăţământ superior și sistem; și, pede altă parte, interoperabilitatea cu platformeleinformatice actuale din domeniile educaţieiuniversitare și cercetării.Crearea unui sistem informaţional strategicpresupune parcurgerea mai multor etape.1. Crearea unui mecanism de coordonare întreagenţiile și consiliile consultative care opereazăla nivelul central al sistemului de învăţământsuperiorPropunem crearea unui cadru instituţional caresă faciliteze cooperarea între Agenţia Românăpentru Asigurarea Calităţii în ÎnvăţământulSuperior (ARACIS), Consiliul Naţional deAtestare a Titlurilor, Diplomelor și CertificatelorUniversitare (CNATDCU), Consiliul Naţionalpentru Finanţarea Învăţământului Superior(CNFIS), Consiliul Naţional pentru CercetareȘtiinţifică (CNCS), Autoritatea Naţională pentruCalificări (ANC), Unitatea Executiva pentruFinanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării,Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), precum șialte instituţii care joacă un rol important înînvăţământul superior românesc.Întrucât acești actori organizaţionali auîntreprins și vor întreprinde, în viitor, diferiteevaluări asupra universităţilor, obiectivul15

principal al mecanismului de coordonaretrebuie să fie cel de a unifica, compatibilizași elimina redundanţele metodologiilor decolectare a datelor primare de la universităţi.Trebuie urmărită constituirea unei baze dedate unice la nivel naţional, cu rol de nucleuinformaţional pentru învăţământul superior,care să conţină datele primare privitoare lafuncţionarea universităţilor și la rezultateleproduse de acestea. În acest mod, universităţilevor fi degrevate de raportări repetate, pebaza unor instrumente diferite, a unor datefrecvent asemănătoare, uneori identice. Astfelde raportări sunt percepute adesea ca sarcinibirocratice inutile, consumatoare de timp șiresurse.Unificarea metodologiilor de colectare estenecesară doar la nivelul de colectare a datelorprimare, urmând ca fiecare organizaţie în partesă folosească datele existente după metodologiiproprii de prelucrare și analiză care deservescscopul fundamental asumat al organizaţiei. Nuîn ultimul rând, datele vor servi procesului deelaborare a politicilor publice pe bază de dovezi(evidence-based).2. Împuternicirea unui actor organizaţionalla nivel central în vederea gestionării sistemuluiinformaţional strategicAcest pas esenţial este ușor de realizatdeoarece se bucură de susţinere directă încontextul legislativ actual: Legea EducaţieiNaţionale nr. 1/2011 prevede înfiinţarea unuiConsiliu Consultativ de Statistică și Prognoză aÎnvăţământului Superior (CNSPIS).3. Demararea unui amplu proces de analizăurmat de o consultare publică între organizaţiilecu rol decizional la nivel central și actoriiorganizaţionali, în primul rând universităţileAceastă etapă este una dintre cele maisensibile ale procesului, datorită număruluimare de actori organizaţionali care urmează săfie implicaţi în consultare. Dincolo de dificultateade a găsi soluţii acceptate de un număr ridicatde participanţi, este esenţial ca setul de dateprimare colectate să fie cuprinzător. Fărăîndeplinirea acestei condiţii, baza de date arfi practic inutilizabilă datorită faptului că nuar permite prelucrări specifice unor obiectivediferite de cercetare, analiză sau informare.Mai mult, este foarte important ca, în urmaacestui proces, să fie elaborată o procedură clarăcare să susţină un circuit adecvat al informaţiei,de la generarea ei până la efectele pe care leproduce. Universităţile trebuie să primeascărăspunsuri clare de la alţi actori organizaţionali,care să le permită să își dezvolte strategii deacţiune în viitor.4. Iniţierea unor mecanisme de sprijin pentrudezvoltarea sistemelor de management alcunoașterii în universităţiConsultarea cu universităţile trebuie săfie însoţită de iniţiative ce oferă și sprijinulnecesar instituţiilor de învăţământ superior carealimentează și participă la sistemul informaţionalstrategic. Acest sprijin nu trebuie limitat lainstrumentele de raportare a datelor primaresolicitate de agenţiile centrale menţionateanterior, ci trebuie extins într-un mod care săpermită universităţilor să integreze aceste dateși tehnologiile aferente în sistemele decizionaleproprii.Sprijinul acordat în vederea dezvoltării unorsisteme de management al cunoașterii poateacoperi un spectru larg de instrumente șiprocese, de la asistenţa tehnică în raportareade date și până la exerciţii prospective (detip foresight) sau exerciţii de benchmarkinginstituţional.5. Proiectarea și utilizarea unor instrumentespecifice de analiză a datelor care să permităproducerea unor informaţii relevante pentrucategorii diferite de actoriSimpla constituire a unui sistem de colectarea datelor nu este suficientă pentru a sporisubstanţial transparenţa. O bază de date brutenu atrage cu sine în mod automat informarea sauresponsabilitatea publică. În absenţa unor formecoerente de agregare a informaţiilor, cantitatearidicată de date poate produce efecte nedorite,precum supraaglomerarea informaţională saufurnizarea de informaţii false.16

Dat fiind faptul că în cadrul sistemului deînvăţământ superior există mai multe categoriide actori organizaţionali cu obiective și preferinţediferite, o listă de propuneri de instrumente detransparenţă nu poate fi exhaustivă. Enumerăm,de aceea, câteva dintre instrumentele pe care leconsiderăm esenţiale:• Un portal online care să permită accesuldeschis la informaţii de bază – și, eventual șiîn timp, detaliate și cuprinzătoare – privinduniversităţile din România, programelelor de studii și funcţionarea sistemului deînvăţământ superior. Acest portal va oferi celpuţin informaţii privind:– resursele umane și materiale implicate înfuncţionarea sistemului;– procedurile de admitere și selectare astudenţilor;– programele de studii și obiectiveleacestora, inclusiv în ceea ce privește zonade învăţare permanentă;– activităţile de cercetare și rezultatele lor;– serviciile de susţinere a studenţilor peparcursul perioadei de formare.• Analize privind starea și mai ales evoluţiauniversităţilor, atât la nivel individual, cât și lanivel sistemic – cum ar fi barometrele periodiceprivind starea învăţământului superior saurapoartele de benchmarking instituţional.3.2 Dezvoltarea unor practici de raportareprospectivă la piaţa munciiInstrumentele de transparenţă care devinposibile în urma consolidării sistemuluiinformaţional strategic generează premiselepentru comportamente instituţionaleresponsabile. Învăţământul este, însă, orientatspre viitor prin natura sa, iar responsabilitateainstituţiilor este legată de valoarea educaţiei înraport cu contextele de viaţă ale viitorului. Datăfiind dinamica tot mai accelerată a profesiilor,învăţământul trebuie să aibă în vedere și „lavedere” asumpţiile asupra evoluţiei domeniilorpentru care pregătește elevii și studenţii.Așa cum s-a afirmat mai sus, raportareaprospectivă nu se limitează la „racordarea” lanevoile pieţei muncii din prezent, ci implicăanticiparea și formarea acestor nevoi. Estenevoie, în acest scop, de dezvoltarea unorpractici specifice, printre care:1. Un efort sistemic de scanare a tendinţelor șitransformărilor de pe piaţa muncii. Identificareaprofesiilor emergente și a evoluţiilor așteptatepentru profesiile susţinute actualmente de cătresistemul de învăţământ superior ar putea, înmăsura în care este fundamentată pe o analizăprofundă a factorilor determinanţi (sociali,tehnologici, economici, ecologici, politici, sau devalori), să reprezinte un element important atâtpentru definirea programelor de studii de cătreuniversităţi, cât și pentru optimizarea alocăriifondurilor publice în acest domeniu.2. Încetăţenirea, în rândul instituţiilor deînvăţământ superior, a practicii colectăriide date privind absolvenţii programelor destudii. Astfel de date, fie că este vorba decele raportate către agenţiile centrale sau deacelea – mai ample – colectate pentru folosulinstituţiei, trebuie utilizate pentru ancheteprivind eficacitatea proceselor educaţionale(tracer studies). Completarea informaţiilor privindtendinţele generale ale pieţei muncii cu dateprivind evoluţia propriilor absolvenţi constituieo premisă necesară construcţiei structurilorcurriculare și creșterii credibilităţii universităţilorîn raport cu beneficiarii serviciilor educaţionale.3. Încetăţenirea, la nivelul universităţilor, aunei abordări de marketing în care perspectivelede angajabilitate fundamentate pe dinamicaobservată a societăţii să ocupe un rol central.Numai în aceste condiţii se va putea realiza undialog real între cerere și ofertă, un dialog încare opţiunile pentru un program de studii saualtul devin parte a unor opţiuni de viaţă.17

Practici instituţionale și mecanisme dereputaţieCele două seturi de măsuri propuse în acestcapitol sunt menite să conducă la o modificare apracticilor actorilor organizaţionali și individualidin cadrul sistemului de învăţământ superiordin România. Anticipăm următoarele tipuri decomportamente și practici instituţionale:• La nivel sistemic avem în vedere dezvoltareaunor practici de elaborare a politicilor publiceși de luare a deciziilor bazate pe analizeși pe condiţiile reale identificate la nivelulsistemului (evidence-based policy). Informareadeciziei, urmată de evaluarea periodică arezultatelor deciziilor, este esenţială și, înmomentul actual, deficitară.așteptările acestora și oferta educaţionalăși de cercetare a universităţilor, aceste tipuride actori organizaţionali vor contribui înmod direct la dezvoltarea și diversificareaorganizaţiilor universitare.Transparenţa este un principiu fundamentalpentru funcţionarea sistemului de învăţământsuperior în perspectiva anului 2025. Măsurile,instrumentele și practicile organizaţionaledescrise pe scurt mai sus reprezintă pași necesari,nu însă și suficienţi, pentru respectarea acestuiprincipiu. Transparenţa nu trebuie limitatăla simplul acces la informaţie, ci presupunepreocuparea universităţilor românești faţă dereputaţia instituţională și, în cele din urmă,crearea unor mecanisme de reputaţie la nivelde sistem.• La nivelul actorilor organizaţionali, înspecial la nivelul universităţilor, avem învedere dezvoltarea unor practici interne deevaluare consecventă, periodică, a activităţilorderulate, în vederea îmbunătăţirii rezultatelorși a adecvării la nevoile beneficiarilor.Anticipăm, în același timp, o preocuparepentru consolidarea reputaţiei instituţionale,o atenţie suplimentară acordată identităţiiinstituţiei și un plus de efort investit îninstrumentele de atragere a beneficiarilorexistenţi și potenţiali.• La nivelul altor actori individuali sauorganizaţionali care sunt implicaţi însistemul de învăţământ superior, ne așteptămla dezvoltarea unor comportamente dealegere informată în ceea ce privește serviciilede educaţie și cercetare puse la dispoziţiede universităţi. De asemenea, prin implicaredirectă și cooperare în vederea corelării dintre18

Capitolul 4 – Un noucadru de libertăţi șiresponsabilităţi instituţionaleCartea Verde a înaintat un set de propuneride adecvare a instituţiilor de învăţământsuperior la misiunea asumată. Aceste propuneriau vizat, în principal, redefinirea aranjamentelorinterne de guvernanţă, consolidarea libertăţilorinstituţionale, întărirea statutului legal alinstituţiilor de învăţământ superior, diversificareasurselor de finanţare și profesionalizareamanagementului instituţional.În urma consultărilor cu privire la temele de maisus, s-a constatat că respondenţii îmbrăţișează,în ansamblu, ideea unei schimbări instituţionalecare urmărește consolidarea libertăţilorinstituţionale și redefinirea aranjamentelorde guvernanţă internă. În mod particular, s-a bucurat de sprijinul comunităţii consultatepropunerea privind modificarea statutuluijuridic al universităţilor de stat în vedereasporirii autonomiei în domeniul organizăriiresurselor umane, inclusiv la nivelul salarizăriiși al relaţiilor de muncă, esenţiale procesului deinternaţionalizare a învăţământului superior șipătrunderii în ierarhiile internaţionale.Nu în ultimul rând, comunitatea consultată asusţinut propunerile referitoare la dezvoltareacapacităţii instituţionale în universităţi, printrealtele prin cultivarea de lideri și manageriprofesioniști, care să poată gestiona eficientprovocările instituţionale și sistemice.Propunerile din secţiunile de mai jos au învedere, mai întâi, schimbarea statutului juridical universităţilor publice; apoi, consolidareaproceselor administrative în universităţi; și, înal treilea rând, organizarea unui prim val detransformare instituţională care să lansezeimplementarea politicilor propuse în CarteaAlbă.Prima propunere vizează crearea, la nivel desistem, a unui cadru de libertăţi instituţionalenecesar politicilor recomandate în acestdocument. Cea de-a doua propunere are învedere măsuri de anvergură mai redusă menitesă sporească capacitatea administrativă ainstituţiilor de a implementa politicile amintite.A treia propunere avansează un cadru concretde demarare a proceselor de transformare carefac obiectul Cărţii Albe.4.1 Consolidarea libertăţilor instituţionaleprin modificarea statutului instituţiilor deînvăţământ superiorÎn prezent, învăţământul superior românesceste considerat un serviciu administrativ. Aceststatut oferă autorităţilor centrale competenţede intervenţie directă în activitatea internăa universităţilor, slăbind și uneori încălcândprincipiul autonomiei universitare.Ca urmare, autorităţile centrale auperpetuat un spirit intervenţionist în privinţamanagementului intern al IIS, reglementândîndeaproape raportarea administrativă, fiscală,de gestiune economică și patrimonială. Chiarmai constrângătoare s-au dovedit, de-a lungultimpului, restricţiile în domeniul angajării șiremunerării personalului – așa cum s-a văzutlimpede în cazul recentelor măsuri centralisteprivind interdicţiile de angajare și diminuareasalariilor în învăţământul universitar.Instituţiile de învăţământ superior dinRomânia își pot spori capacitatea de a răspundeprompt nevoilor sociale, de a asigura unînvăţământ superior personalizat și transparent,doar în condiţiile în care se bucură de un gradridicat de autonomie instituţională. Se impune,19

prin urmare, o adaptare a prevederilor legislative,normative și fiscale ce reglementează activitateaIIS, adaptare care își găsește sensul, de altfel,în contextul proceselor de descentralizare șidesconcentrare întreprinse în ultimii ani în altesectoare publice.Propunerea noastră vizează o redefinirea statutului de serviciu public administrativasociat universităţilor. Ea pornește de la premisacă, în actualul context economic și social,învăţământul superior nu mai poate fi consideratun serviciu administrativ clasic.Universităţile de stat trebuie să își păstrezestatutul de instituţii de drept public, însă cu oîncadrare distinctă în această categorie care săle asigure o serie de libertăţi economice și fiscalespecifice activităţilor cu caracter educaţionalși de cercetare. Autoreglementarea internă aIIS trebuie reconceptualizată în sensul utilităţiipublice, eliberând instituţiile de intervenţiaguvernamentală directă în managementulinstituţional (în utilizarea resurselor financiare,angajarea personalului, remunerarea acestuia,administrarea patrimoniului etc.), dublat demăsuri de responsabilitate publică întărite.Următoarele etape trebuie parcurse învederea definirii noului statut:1. Este necesar, într-o primă fază, să seîntreprindă un exerciţiu amplu de analiză aprevederilor legale și normative ce vizeazăfuncţionarea instituţiilor de învăţământ superior– având în vedere dimensiunea juridică, ceaadministrativă și cea fiscală. Ca rezultat alanalizei, și prin integrarea bunelor practiciinternaţionale, se vor elabora câteva modele(arhetipuri) statutare, eventual diferenţiate atâtîn funcţie de categoria instituţiei de învăţământconform misiunii asumate, cât și de specificulorganizaţional și de programele de studiioferite.2. Modelele statutare elaborate vor fi supusedezbaterii publice și unui proces de îmbunătăţireși adaptare conform propunerilor venite dinsprepărţile interesate.3. În urma acestui proces, se va adapta întregulcadru legislativ și normativ ce vizează statutuladministrativ al învăţământului superior de stat.Această adaptare presupune și modificareastatutului agenţiilor publice cu competenţe îndomeniul învăţământului superior, astfel încâtsă se permită desconcentrarea competenţelordeţinute în prezent de MECTS într-un modfavorabil noului statut administrativ.4. În cele din urmă, trebuie întreprins unexerciţiu de asumare, de către fiecare universitateîn parte, a cadrului de aranjamente și libertăţiinstituţionale, conform modelelor statutareelaborate în primele două etape. (De exemplu,universităţile centrate pe educaţie ar putea săaleagă nivelul de raportare administrativă șifiscală: fie continuă să se raporteze la autorităţilecentrale, fie se raportează la autorităţile judeţenesau, în viitor, regionale.)4.2 Îmbunătăţirea managementuluiinstituţiilor de învăţământ superior prindezvoltarea capacităţii administrativeUniversităţile din România integrează preapuţin, în propria cultură organizaţională,valorile și principiile guvernanţei academice.Cartele universitare și regulamentele interioaresunt, deseori, simple transpuneri sau copii aledocumentelor altor instituţii de învăţământsuperior din ţară sau din străinătate – o practicăcare nu are cum să conducă la consolidareaguvernanţei interne sau la un managementadecvat misiunii instituţionale.Prin urmare, universităţile din România dispundoar prin excepţie de administraţii performantesau eficiente. Ele preferă să folosească abordăristandard în oferta de programe de studii sau încuantificarea performanţei, practici care au dus,de altfel, la menţinerea sau întărirea omogenităţiisistemului de învăţământ superior.În mare măsură, această stare de fapteste cauzată și de lipsa unui contingent demanageri universitari performanţi și dedicaţiactivităţii pe care o întreprind. Consultărileiniţiate prin Cartea Verde au indicat, legat deîmbunătăţirea capacităţii administrative a IIS,că managerii sunt mai degrabă suprasolicitaţi și20

slab profesionalizaţi, activitatea administrativăsuprapunându-se cu cea didactică și/sau decercetare.Această stare de fapt trebuie schimbată prinregândirea statutului profesional al manageruluiuniversitar, inclusiv prin dezvoltarea unor procesede evaluare pentru administratori. Universităţileromânești au nevoie de un contingent – eventual,unul întinerit – de manageri universitari calificaţiși performanţi, evaluaţi periodic de colegi și cuacces la oportunităţi de instruire.În perspectiva următorilor ani, propunem:1. Dezvoltarea unei structuri de susţinere aleadership-ului universitar, urmând exemple debună practică internaţionale.2. Conceperea și acreditarea unor programede master sau de formare continuă în domeniulmanagementului învăţământului superior, cuobiectivul generic de a oferi competenţelenecesare pentru dezvoltarea vocaţiei deadministrator universitar. Chiar dacă în ultimiitrei ani au fost implementate câteva proiecte cucofinanţare UE privind dezvoltarea de programede formare a managementului universitar,nevoia de programe cu obiective similarerămâne incontestabilă. Noile programe demaster sau de formare continuă pot fi conceputeîn parteneriat cu universităţi sau instituţii derenume internaţional care oferă programede acest tip. Publicul ţintă va fi constituit dinadministratorii existenţi, precum și din lideri șiadministratori potenţiali.3. Dezvoltarea de procese de evaluarepentru administratorii universitari. Aceștia aunevoie nu numai de competenţe profesionalede management, ci și de competenţetransversale specifice activităţilor lor. Noile grilede promovare trebuie să ţină cont de faptulcă, pe lângă cadrele didactice și de cercetare,imaginea universităţii este susţinută și decalitatea guvernării și, astfel, de administratoriisăi. De aceea, până în anului 2015, universităţileromânești trebuie să își dezvolte un set deproceduri interne de evaluare profesionalăpentru funcţiile din domeniul managementuluioperaţional, ţinând cont de criterii relevantestabilite la nivel intern de către întreagacomunitate academică. Nu în ultimul rând, potfi dezvoltate iniţiative interinstituţionale și/saunon-profit de asistenţă în vederea îmbunătăţiriiguvernanţei, leadership-ului și managementuluiuniversitar.4. Adaptarea politicilor interne de recrutare șipromovare a personalului administrativ la noilearanjamente statutare și libertăţi instituţionale,precum și la noul context de poziţionare auniversităţilor și a programelor de studii. Noilepolitici instituţionale trebuie să se facă ţinândseama de ponderea componentelor caredefinesc misiunea instituţiei.4.3 Organizarea unui prim val de transformareinstituţionalăCartea Verde a avansat ideea unui „primval de transformare instituţională” ca posibilăsoluţie de implementare a politicilor propuseîn documentul amintit și, în urma consultărilorulterioare, în această Carte Albă. Primulval presupune identificarea unei serii deuniversităţi dornice să se plaseze în avangardaprocesului de transformare instituţională. Înfuncţie de rezultate, s-ar putea organiza valuriulterioare de instituţii care se alătură reformei.În cele din urmă, o majoritate a instituţiilor deînvăţământ superior din România ar participa latransformările descrise în Cartea Albă, aducândîntregul sistem de învăţământ superior maiaproape de Viziunea 2025, printr-un procesputernic asociat managementului schimbării șileadership-ului.Primul val de transformare instituţionalăse bazează pe participarea voluntară a unuinumăr de instituţii stabilite printr-un proces deselecţie. Acest proces va ţine cont de calitateapropunerilor primite de la instituţiile interesate,de echilibrul dintre diferitele clase de universităţiparticipante, precum și de constrângerile impusede administrarea programului de implementareasociat primului val. În plus, în afară de asumareadeclaraţiilor de intenţie de către palierulsuperior al administraţiei IIS (o condiţie necesarăparticipării), va conta și asumarea de cătrecomunitatea universitară locală a programuluide transformare instituţională în spiritul propusîn Cartea Albă.21

Obiectivul primordial al primului val esteadecvarea instituţiilor de învăţământ superiorromânești la misiunea pe care și-o asumă. Dupănegocierea cu succes a admiterii în primul val,universităţile participante vor parcurge treietape de transformare instituţională:1. Faza de explorare și de elaborare a uneiviziunii despre viitorul universităţii presupuneun proces cu participare largă, atât din parteacomunităţii academice (cadre universitare,manageri, studenţi), cât și a altor părţi interesate,în special angajatori, comunităţile localerelevante etc. Procesul are ca scop definireaunei imagini dezirabile larg împărtășite privindviitorul pe termen lung al instituţiei.Procesul se poate baza pe metodeprospective, de tip foresight, sau pe orice altetehnici de explorare și de construcţie a uneiviziuni despre instituţia de învăţământ superior.La finalul său, se așteaptă o imagine bine definităși larg acceptată privind viitorul universităţii,valorile și principiile care guvernează viitorulanticipat, precum și obiectivele generale.2. Faza de elaborare a planurilor strategicedecurge din procesul de explorare și dedezvoltare a viziunii. Ea presupune construireaunui plan strategic pentru un orizont maiscurt, plan care operaţionalizează în termeniiunor obiective precise și comparativ ușor decuantificat valorile, principiile și obiectivelegenerale ale viziunii.Elaborarea planului strategic trebuie sărăspundă condiţiei de consultare cu comunitateauniversitară și extraacademică și să exprimeraportarea instituţiei la o masă critică dintrepoliticile publice propuse de Cartea Albă.val raportarea directă la propunerile de politicicare fac obiectul documentului de faţă și, înspecial, al propunerilor 3.2 și 4.2 de mai sus.Primul val de transformare instituţională îșiasumă, ca obiective principale,• să sprijine universităţile participante înconceperea unui proces de transformareinstituţională care să răspundă așteptărilorcomunităţii academice și ale comunităţilorextraacademice relevante;• să ofere exemple de succes în reformainstituţională care să motiveze alte instituţiisă implementeze reforme similare sau săiniţieze procese asemănătoare;• să creeze, prin participarea a cel puţin 15instituţii, o masă critică în favoarea procesuluide transformare sistemică pe liniile propusede Cartea Albă;• să furnizeze recomandări pentru decidenţiîn vederea dezvoltării cadrului normativ.Primul val de transformare instituţionalăpresupune participarea voluntară la un procesce se întinde pe mai mulţi ani și se închideodată cu încheierea primului ciclu de planificarestrategică. Iniţiativa promite instituţiilor sprijinpentru parcurgerea etapelor descrise mai susatât în materie de know-how, cât și de naturăfinanciară. Acest sprijin poate fi acoperit prinprogramele relevante ale Fondului SocialEuropean, ciclul 2014-2020.Participarea în acest proces va asigura fiecăreiorganizaţii oportunitatea de a se poziţionaintern, într-un mod complementar încadrărilor„din afară” – prin intermediul, de pildă, alclasificărilor sau ierarhizărilor –, care se folosescde instrumente externe organizaţiei.3. Etapa de dezvoltare a capacităţiiadministrative presupune consolidareaproceselor de guvernanţă capabile să conducăla implementarea cu succes a planului strategic.Din nou, se așteaptă de la participanţii la primul22

Capitolul 5 – Rezultateașteptate23Așa cum s-a afirmat mai sus, măsurile dinCartea Albă reprezintă o operaţionalizare– pentru un orizont de timp comparativ scurt– a principiilor descrise de Viziunea 2025. Estepotrivit, de aceea, ca rezultatele anticipate aleimplementării acestor măsuri să fie descrise întermenii propuși de Viziune.În privinţa personalizării, este de așteptatca măsurile să conducă la o serie de schimbări,expuse mai jos.• O creștere substanţială a numărului de opţiunide educare la dispoziţia studenţilor. Mai simpluspus, studenţii vor fi confruntaţi cu mai multe(tipuri de) programe universitare, precum șicu programe cu titulatură similară, dar cuconţinuturi diferite. O alegere în cunoștinţăde cauză va consuma mai mult efort, darva împlini cu mai mare ușurinţă obiectivelecelor care aleg.• O pluralizare a traiectoriilor educaţionale,care să reflecte diferenţele individuale depersonalitate și planuri de viaţă. Opţiuneapentru un program de studiu va încetasă fie un act cu concluzie anunţată, cuparcurs și finalitate prestabilită, iar studenţiiaceluiași program vor avea acces la meniurieducaţionale parţial diverse. La final,absolvenţii unui program de studiu vor fi avutexperienţe educaţionale diferite, deseori cuaccente multidisciplinare. Invers, presiuneaasupra universităţilor de a diversifica ofertade programe va crește.• O diversificare de metode de livrare aconţinuturilor care să reflecte varietateaacestora din urmă. Utilizarea noilorinstrumente de comunicare în învăţământulsuperior va crește substanţial și, pe termenceva mai îndelungat, s-ar putea extinde șidomina piaţa de educaţie terţiară.• O grijă sporită a celor care se educă dea își ajusta instruirea în funcţie de carieraprofesională vizată și de alte obiectiveindividuale. Investiţia personală în educaţieva fi, în marea parte a cazurilor (dar nu înmod necesar), mai utilitaristă, luând formaconstrucţiei de portofolii „vandabile” pepiaţă. Alegerile educaţionale făcute decandidaţi și de studenţi vor reflecta, așadar,în mod indirect, nevoile (percepute) alepieţei muncii. Mult mai redusă ca proporţie,dar probabil nu complet neglijabilă, va fiabordarea experimentalistă, în care educareaeste menită să ofere răspunsuri, nu săservească unor obiective deja stabilite.• Implicarea mai intensă a actorilornonuniversitari (practicieni și alţi profesioniști)în viaţa universitară. Aceștia vor fi mai solicitaţide instituţiile de învăţământ superior, carevor dori să profite de cunoașterea lor aplicată,completându-și ofertele educaţionale cuopţiuni pragmatice, considerate atrăgătoarepentru piaţa de muncă.În ceea ce privește transparenţa, este deașteptat ca măsurile să conducă la la o serie deschimbări, expuse în cele ce urmează.• Creșterea interesului individual șiorganizaţional faţă de instrumentele detransparenţă (clasificări, clasamente, topuri),generale sau de nișă. Instrumentele oficiale vorfi dublate de un număr tot mai mare de listeși de analize din partea actorilor semioficialisau privaţi, care vor acoperi tot mai multesubdomenii ale învăţământului terţiar.• O preocupare crescută a decidenţilor de lanivelul sistemului de a își justifica deciziile prinintermediul unor dovezi empirice. Plusul deinformaţie disponibilă pe piaţa universitarăva oferi instituţiilor argumente pentru aîși susţine interesele organizaţionale și, în

consecinţă, va obliga organismele publicesă-și susţină opţiunile cu ajutorul unor datecât mai puţin controversate.• Alegeri individuale în învăţământul superiormai bine documentate, mari consumatoarede energie și, în general, mai dominate denesiguranţă. Pe de altă parte, și ca urmaredirectă a celor de mai înainte, cunoaștereadespre sistemul de învăţământ și opţiunilepuse la dispoziţie de acesta va crește în egalămăsură.• O preocupare sporită a IIS pentru imaginealor publică. Instituţiile vor investi mai mult înreputaţie, își vor construi mai atent imaginea,își vor crea brand-uri și strategii de fidelizare,își vor asocia numele unor nișe de piaţă maibine conturate și mai ușor de distins.• Un interes crescut din partea universităţilorde a se raporta anticipativ la piaţa muncii.Un public care cunoaște mai bine mediuluniversitar, acţionează în spirit pragmaticatunci când se educă și este obișnuit cuflexibilitatea în instruire va determina IISsă se implice mai direct în analiza pieţei demuncă și să mizeze mai mult pe colaborareacu potenţialii angajatori.• O îmbunătăţire a credibilităţii educaţiei printreangajatori, care– vor putea diferenţia calitatea în funcţiede nivelul de acces și chiar de participaredirectă la sistemele de reputaţie specificedomeniului;– vor fi mai interesaţi să se implice înformarea continuă a propriilor angajaţi,căci principiul eficienţei financiare îi vadetermina să negocieze cu furnizorii deeducaţie, în timp ce flexibilitatea acestoradin urmă le va permite o mai bunăarmonizare cu activitatea de muncă apersonalului.În fine, în privinţa diversităţii, cadrul demăsuri propus de Cartea Albă va conduce la oserie de schimbări dezirabile.• O preocupare instituţională pentrupoziţionarea pe piaţa învăţământului superior.Libertăţile vor crea premisele pentrudezvoltarea de strategii de piaţă diverse și,în cele din urmă, pentru creșterea graduluide diversitate în învăţământul superior dinRomânia.• Scăderea intervenţionismului centralist înînvăţământul superior. Această stare defapt va permite organismelor centrale sărecompenseze rezultatele reale, oferindIIS ocazia să se comporte competitiv pedimensiunile sau nișele de piaţă pe care leconsideră relevante.• Apariţia unui contingent de manageriuniversitari profesioniști. Aceștia vor susţinecomportamentele organizaţionale anticipatede Cartea Albă (diversificarea ofertelor deprograme, raportarea prospectivă la piaţamuncii, consolidarea reputaţiei instituţionaleetc.).• O deplasare a echilibrului dintre cererea șioferta de pe piaţa educaţiei, de la costuri cătreperspectivele de valorificare, pe termen mediuși lung, ale beneficiarilor. Această schimbarede optică se va reflecta în:– concurenţa crescută dintre universități;– regrupări în rândul universităţilor (prinfuziuni, dezvoltarea de reţele care săvalorifice superior resursele instituţionaleetc.);– creșterea interesului pentru cercetare șiinovare al instituţiilor care, spre exemplu,doresc să se afirme pe piaţa doctoratelorori în contexte de colaborare mai strânsăcu mediul de afaceri;– prezenţa mai consistentă a universităţilorstrăine, pe fondul de schimbării de atitudinea beneficiarilor;– mobilitatea crescută a personaluluiuniversitar, în condiţiile în care este deașteptat ca, în procesul de repoziţionare auniversităţilor, formarea corpului profesoralsă constituie un element cheie.24

• Diversificarea contingentului de studenţi, maiales prin– creșterea gradului de incluziune în cadrulcategoriilor actualmente slab reprezentate(persoane din mediul rural, cu veniturireduse, în afara benzii de vârstă tradiţionale),pe fondul motivării mai puternice în raportcu perspectivele de angajabilitate;– creșterea numărului de studenţi străini,în condiţiile dezvoltării unor programespecifice pentru aceștia;– o mai bună capacitate de a reţine tineriicu aptitudini și capacități deosebite, careastăzi sunt, adesea, absorbiţi de universitățidin străinătate (dată fiind oferta comparativslabă din România).• Operaţionalizarea unui mecanism deîmprumuturi pentru studiu, ca factor importantce leagă accesul la învăţământul superior deopţiunile asumate ale beneficiarilor și dedinamica instituţională a universităţilor.25

Anexa 1 – Sumar alrăspunsurilor oferite încadrul consultării online dinperioada iulie-octombrie 2011Proiectul strategic “Calitate și leadershippentru învăţământul superior românesc” a avutca obiectiv principal construcția unei viziunipe termen lung asupra învăţământului terţiardin România, viziune asumată de actorii cheiedin sistem și din economie, de către societateîn ansamblu, care să fundamenteze politicilela nivelul sistemului universitar și să reprezinte,totodată, un reper pentru poziționarea strategicăa universităţilor.Viziunea „Învăţământul superior din Româniaîn 2025” este rezultatul unui amplu exercițiu deforesight care a generat imaginea unui sistem deînvăţământ bazat pe principiile personalizării,diversității și transparenţei. Pentru construireaacestei Viziuni a fost elaborată Cartea Verde, cadocument cu propuneri de politici și instrumentde consultare cuprinzând un set de măsuriconcrete de transformare, gândite sa acopereun interval de timp mediu (2011-15) și să poată fiimplementate imediat.Rezultatul consultării derulate în perioadaiulie-octombrie 2011 este următorul:Total utilizatori înscriși: 578Număr de persoane care au răspuns la celpuțin o întrebare: 343Număr de persoane care au finalizatrăspunsurile: 306Documente de poziție încărcate: 17Urmând procedura europeană, setul depropuneri de politici publice avansate de CarteaVerde a fost supus unui proces de consultarelargă a actorilor cheie, a specialiștilor, abeneficiarilor sistemului de învăţământ superiorși a publicului interesat. Consultarea a luatforma solicitării unor documente de pozițieși a unui chestionar cu întrebări focalizate. Aufost invitate la dezbatere și dialog, prin site-ul:http://carteaverde.edu2025.ro, circa 10.000 depersoane.26

Tabel privind răspunsurile la întrebările supuse consultăriiÎntrebări/RăspunsuriRezultateRăspunsuriTotalÎntrebarea nr. 1: Consideraţi că instituţiile de învăţământsuperior ar trebui să dezvolte și programe de studii de scurtădurată? Dacă da, acestea ar trebui să fie eligibile pentrufinanţarea de bază?Întrebarea nr. 2: Consideraţi că ar fi oportună subvenţionareade către stat a unui sistem de credite (împrumuturi) preferenţialpentru studenţii care aleg programele de scurtă durată?Întrebarea nr. 3: Credeţi că este oportun ca firmelor carecontractează servicii de formare profesională pentru angajaţisă li se ofere stimulente fiscale?Întrebarea nr. 4: Consideraţi că ar fi potrivit ca sistemul deînvăţământ superior să integreze și alte forme sau tipuri deinstituţii educaţionale (cum ar fi organizaţiile private pentruprofit)?Întrebarea nr. 5: Consideraţi că ar fi oportun ca programele destudii universitare de tip Bologna să fie diversificate în funcţiede cerinţele și așteptările beneficiarilor direcţi (e.g., studenţii)?Întrebarea nr. 6: Consideraţi oportună modificareareglementărilor în domeniul standardelor profesionale și alorganizării programelor de studii astfel încât să se permităaccesul cu ușurinţă la catedră (la activităţi de predare șiasociate) al practicienilor și profesioniștilor non-universitari?Întrebarea nr. 7: Consideraţi oportună introducerea finanţăriiinstituţionale pentru creșterea capacităţii de cercetare înuniversităţi?Întrebarea nr. 8: Consideraţi oportună intervenţia organismelorde coordonare a învăţământului universitar în scopul obţineriide informaţii clare și ușor accesibile pentru toţi actorii relevanţiai sistemului de învăţământ superior?Întrebarea nr. 9: Credeţi că un sistem integrat de baze de datelarg accesibile privind datele din instituţii și programele destudii ar conduce la o îmbunătăţire substanţială a capacităţiide alegere informată a viitorilor studenţi și a angajatorilor?Întrebarea nr. 10: Consideraţi oportună aplicarea pe scarălargă a unor exerciţii de benchmarking in universităţile dinRomânia?Întrebarea nr. 11: Consideraţi că universităţile românești aunevoie de un statut juridic, administrativ și fiscal diferit de celdin prezent? Dacă da, care credeţi că ar fi principalele opţiunipentru modificarea statutului actual?Întrebarea nr. 12: Consideraţi fezabilă garantarea creditelorcontractate de universităţi printr-un fond de stat?Da276(83.4%)275(87.3%)274(88.4%)269(91.5%)270(91.5%)272(92.8%)273(93.2%)267(93.7%)270(93.8%)270(95.1%)269(97.1%)269(96.8%)Nu55(16.6%)40(12.7%)33131536 (11.6%) 31025 (8.5%) 29425 (8.5%) 29521 (7.2%) 29320 (6.8%) 29318 (6.3%) 28518 (6.2%) 28814 (4.9%) 2848 (2.9%) 2779 (3.2%) 27827

Întrebarea nr. 13: Credeţi că este oportună recompensarea dinfonduri publice a IIS care dezvoltă structuri organizaţionalemenite să crească ponderea donaţiilor în totalul venituriloruniversităţii?Întrebarea nr. 14: Credeţi că se impune extinderea, în viitor, asistemelor de credite, de la studenţii din categorii defavorizatecătre întreaga populaţie de studenţi?Întrebarea nr. 15: Credeţi că universităţile își pot spori șansele dea crește resursele accesate din surse private, prin dezvoltareade consorţii și parteneriate?Întrebarea nr. 16: Credeţi că desfășurarea în universităţi a unorexerciţii de foresight care să implice și actori din afara instituţieiar putea conduce la o îmbunătăţire a capacităţii de planificarestrategică a instituţiilor de învăţământ superior?Întrebarea nr. 17: Consideraţi că în universităţile românești seimpune o separare clară a funcţiilor de management de celeacademice?269(97.1%)27(96.4%)274(95.8%)273(96.8%)274(92.3%)8 (2.9%) 27710 (3.6%) 28112 (4.2%) 2869 (3.2%) 28223 (7.7%) 297Argumente privind politicile propuse înCartea AlbăPe baza răspunsurilor primite, în urmaconsultării publice, a fost alcătuit un raport alconsultării, care conţine principalele categoriide argumente pro și contra fiecărei propuneri.Pe baza acestor argumente am întocmit olistă sintetică de propuneri de politici publiceîn domeniul învăţământului superior pe carele-am inclus în Cartea Albă. Reproducem încontinuare principalele argumente, așa cum aureieșit în urma consultării online (chestionare șidocumente de poziţie) cu privire la întrebărilede mai sus.În ceea ce privește programele de scurtădurată (întrebarea 1), răspunsurile primiteindică o susţinere destul de puternică pentruformularea unei politici care să promoveze șiîncurajeze organizarea unor astfel de programede studii. Principalul argument este acela căastfel de programe de studii ar fi potrivite pentrua întări capacitatea de răspuns a universităţilor lacerinţele pieţei muncii. O problemă pe care amîncercat să o clarificăm în Cartea Albă este legatăde corespondenţa dintre calificările obţinute încadrul unor astfel de programe de studii, faţă deprogramele clasice de licenţă.Propunerea legată de încurajarea unorprograme de studii de scurtă durată, învederea diversificării ofertei educaţionale auniversităţilor, a fost influenţată de alte douăelemente care au rezultat în urma consultăriipublice (întrebările 2 și 3). Pe de o parte,finanţarea din fonduri publice a unor astfelde programe a fost considerată problematică,pentru că ar putea fi discriminatorie și, totodată,neadaptată contextului economic actual. Pe dealtă parte, stimularea agenţilor economici privaţiîn vederea contractării unor astfel de serviciieducaţionale a fost destul de larg acceptată șiprivită ca o soluţie viabilă de către majoritateapersoanelor care au participat la consultareapublică.Propunerea legată de diversificarea oferteieducaţionale a universităţilor și de diversificareainstituţională (întrebările 4 și 5) a fost maipuţin susţinută de respondenţi. Pe de o parte,înfiinţarea unor noi universităţi, de cătrecompanii private, spre exemplu, a fost în generalprivită cu rezervă. De asemenea, introducereaunor noi programe de studii a fost adeseacriticată. Argumentul principal a fost legat deapariţia în sistem a unor noi costuri care nu arputea fi acoperite. De aceea, propunerile noastrear trebui privite mai degrabă drept iniţiative deremodelare a ceea ce există deja în sistem șimai puţin de introducere a unor noi forme de28

organizare. Pe de altă parte, diversificarea însine a beneficiat de o largă susţinere și a fostargumentată de respondenţi în special dinperspectiva încurajării parteneriatului publicprivatîn domeniul învăţământului superior.În ceea ce privește propunerile legate detransparenţă (întrebările 8, 9 și 10) acestea auprimit în general aprecieri unanim favorabile.Nevoia accesului public larg la informaţiiobiective, clare și simple, cu privire la sistemulde învăţământ superior este acut resimţită,credem noi, la nivelul actorilor din sistem.Precauţii legate de modalităţile de colectare șide interpretare a datelor trebuie însă permanentavute în vedere. În consecinţă, propunereafăcută în Cartea Albă privește, mai întâi, creareaunui sistem de colectare unitar al datelor, care săelimine problema raportărilor greoaie, multipleși, implicit, efortul mare al actorilor din sistem.Simultan, considerăm că propunerea proiectăriiși implementării unui sistem informaţionalstrategic răspunde cel mai bine nevoilor diverseale actorilor din cadrul sistemului. De asemenea,am decis, datorită conţinutului informaţionalcomun, să grupăm cele trei întrebări sub formaunei singure propuneri de politică publică,în ciuda faptului că aceasta este destul dedezvoltată și include aspecte din mai multedomenii.În ceea ce privește recomandările aferentepropunerii III.3 din Cartea Verde – Reformaaranjamentelor de guvernanţă instituţională –,se poate constata faptul că publicul consultats-a dovedit interesat. Legat de propunereaprivind modificarea statutului IIS (întrebarea11), o parte din publicul consultat s-a pronunţatîn favoarea unor schimbări minore în sensulconsolidării autonomiei instituționale, întimp ce alți respondenți au pledat pentruîntreprinderea unor modificări substanțialelegate de statutul universităţilor. Cea din urmăcategorie de respondenți au nuanțat ideea că,pentru ca IIS românești să devină performate,antreprenoriale și competitive la nivel național,european și global, ele trebuie să beneficieze deun grad ridicat de independență instituțională.Aproximativ o treime din participanții laconsultare și-au exprimat dezacordul cu ideilede mai sus, dar numai 40% dintre aceștia auoferit justificări plauzibile, în timp ce restul aurăspuns doar prin „nu”. Prin urmare, se poateconchide faptul că propunerea înaintată înCartea Verde necesită o dezvoltare în CarteaAlbă, iar abordarea asumată trebuie să reflecte oschimbare graduală, și pe baza unor evaluări exantecomprehensive, atât la nivel de legislație,cât și la nivel de design sistemic.Totodată, publicul consultat consideră faptulcă este nevoie ca în universităţile româneștisă se desfășoare exerciţii de foresight care săimplice și actori din afara instituţiei (întrebarea16). Astfel, în opinia respondenților, acestea arputea conduce la o îmbunătăţire a capacităţii deplanificare strategică a instituţiilor de învăţământsuperior și reprezintă o bună modalitate deconectare a programelor la nevoile de pe piațamuncii. De aceea, în Cartea Albă am ales caaceastă recomandare să fie tratată secvențialatât în cadrul propunerilor legate de dezvoltareacapacității administrative, cât și în cele legate deîmbunătățirea transparenței.Publicul consultat agreează ideea că înuniversitățile românești se impune o separareclară a funcțiilor de management de celeacademice (întrebarea 17). Cu toate acestea, așacum reiese și din analiza rezultatelor consultării,în acest moment nu există un contingent demanageri universitari format în mod adecvatși specializat în ariile de referință. De aceea, amales ca în Cartea Albă această recomandare să fietratată în cadrul propunerii privind îmbunătățireamanagementului IIS prin dezvoltarea capacitățiiadministrative.Referitor la propunerea legată de reorientareauniversităților spre finanțarea privată (întrebările12, 13, 14 și 15) participanții la consultarea publicăau nuanțat ideea că universitățile ar trebuisă se orienteze spre dobândirea de resursealternative, în special prin captarea fondurilorprivate. Astfel, în ceea ce privește garantareacreditelor contractate de universități printr-unfond de stat, unii respondenți consideră că,printr-un asemenea demers, se vor puteaimpune diferite condiționalități legate deeficiența și performanța instituțională, iar alțiiconsideră că demersul nu este potrivit/relevant29

pentru universitățile românești deoarece, dinlipsă de fonduri, statul nu deține capacitateacorespunzătoare de a dezvolta o asemeneapolitică. Chiar dacă propunerea de tacticăînaintată prin Cartea Verde a fost acceptatăîn mare parte de către publicul consultat, înanaliza premergătoare elaborării Cărții Albepropunerea s-a dovedit nefezabilă. La fel s-a procedat și în cazul propunerii legate deoportunitatea recompensării din fonduri publicea IIS, care dezvoltă structuri organizaționalemenite să crească ponderea donațiilor în totalulveniturilor universității. În cea mai mare parte,opinia respondenților s-a concentrat pe faptulcă universitățile sunt, într-un fel, condiționatesă-și dezvolte astfel de structuri pentru a rezistape piața învățământului superior.Pe baza argumentelor rezultate dinconsultarea online, echipa de management aorganizat un workshop de două zile cu membriai GENI (Grupul de Experţi de Nivel Înalt, care avalidat procesele asociate proiectului în punctecheie ale acestuia din urmă). În cadrul workshopului,facilitat de expertul internațional RichardWalsh, au fost analizate atât corelarea politicilorpropuse cu Viziunea 2025, cât și obiectivelegenerale, fezabilitatea și sprijinul public. Ulterior,a fost organizat un exerciţiu bazat pe tehnicade management a polarităţii prin intermediulcăruia s-au selectat și propus, pentru integrareîn Cartea Albă, un set de politici ce vor pregăticadrul realizării Viziunii 2025.În ceea ce privește extinderea sistemului decredite de la studenții din categorii defavorizatecătre întreaga populație de studenți, respondențiiau considerat faptul că această măsurăcomportă avantaje de stimulare a dezvoltăriisistemului de învățământ superior și contribuiela îmbunătățirea accesului în învățământulsuperior. Având în vedere rezultatele consultării,în Cartea Albă am ales să tratăm acest aspectmai pe larg în cadrul propunerilor referitoarela diversificarea și individualizarea programelorde studii tradiționale și extinderea tipurilor deprograme de studii.Legat de propunerea privind sporirea șanselorde a crește resursele accesate din surse privateprin dezvoltarea de consorții și parteneriate,cele mai multe răspunsuri afirmative s-au axatpe avantajul creșterii resurselor financiare șilogistice. Unii respondenții și-au justificat poziţiaargumentând că, în acest mod, s-ar asigura ofuncționare mai eficientă și o diversificare asurselor de finanțare. O foarte mică parte dinrespondenți au exprimat opinia că aceastătactică nu inspiră încredere, iar formele departeneriat și asociere nu sunt sigure și arconduce la pierderea patrimoniului. Dat fiindfaptul că, în contextul aplicării LEN, universitățilevor fi stimulate să se asocieze în consorții și sădezvolte diverse tipuri de parteneriate, în CarteaAlbă acest aspect este tratat secvențial în cadrulpropunerilor legate de stabilirea unui nou cadrude libertăți și responsabilități instituționale. Managementul polarităţii (polarity management)este o tehnică de dezvoltare organizațională și dedecizie propusa de Barry Johnson în cartea sa PolarityManagement: Identifying and Managing UnsolvableProblems (1992). Sintetic vorbind, tehnica vizeazăidentificarea opţiunilor de transformare care aduc celmai mare număr de elemente dezirabile noi compatibilcu (identificarea și) păstrarea elementelor pozitive dinprezent.30

Anexa 2 – Glosar de termeni31Asigurarea calităţii educaţiei exprimăcapacitatea unei organizaţii furnizoare de aoferi programe de educaţie în conformitatecu un set de standarde anunţate. Asigurareacalităţii este realizată printr-un ansamblu deacţiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale,de elaborare, planificare și implementare deprograme de studiu, prin care se formeazăîncrederea beneficiarilor că organizaţiafurnizoare de educaţie îndeplinește standardelede calitate. (Sursa: Legea Educaţiei Naţionale)Cadrul calificărilor. Cadrul european alcalificărilor (European Qualifications Framework,EQF) este un instrument care permite traducereacalificărilor obţinute la nivel naţional între stateleeuropene, cu scopul de a facilita mobilitateaangajaţilor și a persoanelor înmatriculate ladiferite niveluri în sistemele de învăţământ și dea ușura accesul la învăţare pe întreg parcursulvieţii. Cadrul naţional al calificărilor reprezintăun instrument pentru stabilirea calificărilor, înconformitate cu un set de criterii ce corespundunor niveluri specifice de învăţare. Cadrulnaţional al calificărilor are ca scop integrareași coordonarea subsistemelor naţionale decalificări și îmbunătăţirea transparenţei,accesului, progresului și calităţii calificărilor înraport cu piaţa muncii și societatea civilă. (Sursa:Legea Educaţiei Naţionale, precum și http://ec.europa.eu/education/lifelong-learningpolicy/doc44_en.htm)Calificarea este rezultatul formal al unuiproces de evaluare și validare, obţinut atuncicând un organism competent stabilește căo persoană a obţinut, ca urmare a învăţării,rezultate la anumite standarde prestabilite.(Sursa: Legea Educaţiei Naţionale)Calitatea educaţiei este ansamblul decaracteristici ale unui program de studii sauprogram de calificare profesională și alefurnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinitestandardele de calitate, precum și așteptărilebeneficiarilor. (Sursa: Legea EducaţieiNaţionale)Cartea Albă (White Paper) este un tip dedocument publicat, de regulă, de ComisiaEuropeană care conţine propuneri pentruacţiuni comunitare într-un anumit domeniu.În unele cazuri, acestea reprezintă o urmarefirească a unei Cărţi Verzi, publicată anterior,cu scopul de a stimula o dezbatere la niveleuropean. Atunci când o Carte Albă este primităfavorabil de către Consiliul European, ea poatedetermina un program de acţiune al UniuniiEuropene în domeniul respectiv. (Sursa: http://europa.eu/legislation_summaries/glossary/white_paper_en.htm)Cartea Verde (Green Paper) este un tip dedocument publicat, de regulă, de ComisiaEuropeană pentru a stimula dezbateri cuprivire la teme de interes la nivel european.Prin acest tip de document, părţile interesateși actorii relevanţi (instituţii sau indivizi) într-undomeniu sunt invitaţi să participe la un procesde consultări și dezbateri pe baza propuneriloravansate. Uneori, rezultatele acestor consultărise constituie în iniţiative legislative care suntulterior descrise în Cărţi Albe. (Sursa: http://europa.eu/legislation_summaries/glossary/green_paper_en.htm)Creditele transferabile reprezintă omodalitate formală de recunoaștere a cantităţiide efort / a muncii depuse de o persoană pentrua absolvi cu succes o unitate curriculară (curs,laborator, seminar etc.) a unui program de studii/ de învăţare. Cel mai cunoscut sistem de crediteeste European Credit Transfer System (ECTS).Domeniul de studii universitare reprezintăo formă administrativă de ordonare aprogramelor de studii în funcţie de ramura deștiinţă căreia îi aparţin.Foresight-ul constituie un proces sistematicși participativ de colectare a cunoașterii despreviitor și de construcţie a unor viziuni pe termenmediu și lung, proces menit să slujeascădeciziilor din prezent și să mobilizeze acţiuneacolectivă (Sursa: http://forlearn.jrc.ec.europa.eu/index.htm)

Guvernanţa universitară reprezintătotalitatea aranjamentelor structurale sifuncţionale și a proceselor aferente la nivel deinstituţie, prin care universităţile își deruleazăactivităţile. (Sursa: Michael Shattock, ManagingGood Governance in Higher Education, OpenUniversity Press, 2006, p. 1 – text adaptat)Instituţiile de învăţământ superior (IIS)reprezintă acele instituţii sau organizaţii carefurnizează programe educaţionale de nivelsuperior. În contextul sistemului românesc deînvăţământ superior, nu există o diferenţiereclară între IIS și universităţi, nici din punct devedere legislativ, nici din punct de vedere alutilizării denumirii. În alte state, spre exempluIrlanda sau Marea Britanie, denumirea de„universitate” este protejată prin acte normativeși restrânsă la un grup de instituţii cu tradiţie îndomeniul învăţământului superior și al cercetăriiștiinţifice.Învăţarea pe întreg parcursul vieţii (lifelonglearning, LLL) constituie totalitatea activităţilorde învăţare formală, nonformală și informalăcare se produce de-a lungul întregii vieţi, înscopul îmbunătăţirii cunoștinţelor, capacitățilorși competenţelor dintr-o perspectivă multiplă,personală, civică, socială sau ocupaţională.(Sursa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2001:0678:FIN:EN:PDF)Politica publică este o reţea de deciziilegate unele de celelalte privind alegereaobiectivelor, a mijloacelor și a resurselor alocatepentru atingerea anumitor obiective în situaţiispecifice.Procesul Bologna reprezintă o denumireconvenţională pentru procesul de reformă asistemelor de învăţământ superior bazat peparticipare voluntară și cooperare, din ariageografică europeană extinsă, ce a urmatsemnării, în anul 1999, a „Declaraţiei de laBologna” de către miniștrii educaţiei din 29 destate. Ulterior, la interval de doi ani, au avut locîntâlniri la nivel ministerial în cadrul cărora aufost agreate și adoptate recomandări specificepe baza celor șase direcţii principale de reformăagreate iniţial. Acestea sunt: adoptarea unuisistem de diplome ușor de înţeles și comparat;adoptarea unui sistem de învăţământsuperior bazat pe două cicluri (universitar șipostuniversitar); implementarea unui sistem decredite de studii transferabile (după modelulECTS); promovarea mobilităţii prin înlăturareaobstacolelor din calea liberei circulaţii apersoanelor; promovarea cooperării europeneîn domeniul asigurării calităţii; promovareadimensiunii europene a învăţământuluisuperior.Programul de studii universitare reprezintăun grup de unităţi curriculare de predare,învăţare, cercetare, aplicaţii practice și evaluare,planificate astfel încât să ducă la o calificareuniversitară certificată printr-o diplomă șiprintr-un supliment de diplomă. (Sursa: LegeaEducaţiei Naţionale, art. 137 (1))Universitatea este un tip de instituţie deînvăţământ superior care are acreditarea legalăde a emite diplome de studii de nivel academic/universitar atât pentru ciclul universitar, cât șipentru cel postuniversitar, într-o multitudine dedomenii sau ramuri ale știinţei; în cadrul său sederulează, în mod tipic, și activităţi de cercetareștiinţifică. În contextul sistemului românesc deînvăţământ superior, nu există o diferenţiereclară între IIS și universităţi, nici din punct devedere legislativ, nici din punct de vedere alutilizării denumirii. În alte state, spre exempluIrlanda sau Marea Britanie, denumirea de„universitate” este protejată prin acte normativeși restrânsă la un grup de instituţii cu tradiţie îndomeniul învăţământului superior și al cercetăriiștiinţifice.32

AutoriAndreescu Liviu, Universitatea Spiru HaretCuraj Adrian, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării șiInovăriiFlorian Bogdan, Institutul de Științe ale EducațieiGheorghiu Radu, Institutul de Economie MondialăIrimia Alina, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării șiInovăriiRoman Alexandra, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării,Dezvoltării și InovăriiToderaș Nicolae, Școala Națională de Studii Politice și AdministrativeZulean Marian, Universitatea din București33

Contributori (membri ai panelurilor de experţi şi aiGrupului de Experți de Nivel Înalt din cadrul proiectului)Agachi Șerban, membru al Grupului de Experți de Nivel Înalt, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-NapocaAndea Petru, coordonator Calificări și competențe, Agenţia Naţională pentru Calificările dinÎnvăţământul Superior și Parteneriat cu Mediul Economic și SocialAnton Anton, membru al Grupului de Experți de Nivel Înalt, membru Guvernanţă, conducere șimanagement, Universitatea Tehnică de Construcţii BucureștiBalica Magdalena, membru Societatea cunoașterii, Institutul de Știinţe ale EducaţieiBasaraba Adrian, membru Calificări și competențe, Universitatea de Vest din TimișoaraBîrzea Cezar, coordonator Societatea cunoașterii, Institutul de Știinţe ale EducaţieiBrad Stelian, coordonator Dezvoltarea regională și locală, Universitatea Tehnică din Cluj NapocaBulgaru Marius, membru Cercetare, inovare și protecţia proprietăţii intelectuale, Universitatea Tehnicădin Cluj-NapocaBurtea Vasile, membru Etica și valori sociale, Universitatea din BucureștiCopoeru Ion, membru Etica și valori sociale, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-NapocaDamian Radu, membru al Grupului de Experți de Nivel Înalt, coordonator Finanţare, Consiliul Naţionalpentru Finanţarea Învăţământului SuperiorDincă Gheorghe, membru al Grupului de Experți de Nivel Înalt, Consiliul Naţional pentru FinanţareaÎnvăţământului SuperiorDucu Cristian, membru Etica și valori sociale, Universitatea din BucureștiDumitrache Ioan, membru al Grupului de Experți de Nivel Înalt, membru Guvernanţă, conducere șimanagement, Consiliul Naţional al Cercetării Știinţifice din Învăţământul SuperiorDumitrescu Dalina, membru Guvernanţă, conducere și management, Institutul de Administrare aAfacerilorDușa Adrian, membru Cercetare, inovare și protecţia proprietăţii intelectuale, Universitatea dinBucureștiFartușnic Ciprian, membru Societatea cunoașterii, Institutul de Știinţe ale EducaţieiFlorian Bogdan, membru Calitatea educaţiei, Institutul de Știinţe ale EducaţieiFrenţ Gabriela, membru Dezvoltarea regională și locală, Institutul de PrognozăGârţu Mihai, coordonator Cercetare, inovare și protecţia proprietăţii intelectuale, Universitatea “Ovidius”din ConstanțaGheorghe Dana-Mihaela, membru Cercetare, inovare și protecţia proprietăţii intelectuale, UniversitateaTransilvania din BrașovHarasim Anca, membru al Grupului de Experți de Nivel Înalt, Camera de Comerţ Americană dinRomânia34

Hâncean Gabriel, membru Cercetare, inovare și protecţia proprietăţii intelectuale, Școala Naţională deStudii Politice și AdministrativeIoan Ianoș, membru Dezvoltarea regională și locală, Universitatea din BucureștiIon Oana Andreea, membru Cercetare, inovare și protecţia proprietăţii intelectuale, Școala Naţionalăde Studii Politice și AdministrativeIvan Adrian Liviu, membru Calitatea educaţiei, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-NapocaJitaru Gabriela, membru Finanţare, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, aCercetării, Dezvoltării și InovăriiKorka Mihai, membru Globalizare/ Internaționalizare, Academia de Studii EconomiceLanyi Szabolcs-Ștefan, membru al Grupului de Experți de Nivel Înalt, membru Cercetare, inovare șiprotecţia proprietăţii intelectuale, Universitatea SapientiaLascăr Ioan, membru Guvernanţă, conducere și management, Universitatea de Medicină și FarmacieBucureștiLuchian Tudor, membru Cercetare, inovare și protecţia proprietăţii intelectuale, Universitatea Al.I. CuzaIașiLungu Adrian, coordonator Cercetare, inovare și protecţia proprietăţii intelectuale, Universitatea“Dunărea de Jos” din GalaţiMarin Simona, membru Cercetare, inovare și protecţia proprietăţii intelectuale, Universitatea “Dunăreade Jos” din GalaţiMiroiu Adrian, membru al Grupului de Experți de Nivel Înalt, coordonator Calitatea educaţiei, ȘcoalaNaţională de Studii Politice și AdministrativeMiron Dumitru, coordonator Guvernantă, conducere și management, Academia de Studii Economicedin BucureștiMunteanu Radu, membru al Grupului de Experți de Nivel Înalt, membru Cercetare, inovare și protecţiaproprietăţii intelectuale, Universitatea Tehnică din Cluj-NapocaMureșan Valentin, coordonator Etica și valori sociale, Universitatea din BucureștiNica Daniel, membru Etica și valori sociale, Universitatea din BucureștiNicolae Mariana, membru Globalizare/ Internaționalizare, Academia de Studii EconomiceNicolescu Luminiţa, coordonator Globalizare/ Internaționalizare, Academia de Studii EconomicePăunescu Mihai, membru Etica și valori sociale, Școala Naţională de Studii Politice și AdministrativePârvan Nicolae Cristian, membru Dezvoltarea regională și locală, Asociaţia Oamenilor de Afaceri dinRomâniaPirnă Ion, membru Calificări și competențe, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Mașini șiInstalaţii Destinate Agriculturii și Industriei AlimentarePînzaru Florina, membru Globalizare/ Internaționalizare, Școala Naţională de Studii Politice șiAdministrativePopescu Alina Irina, membru Globalizare/ Internaționalizare, Academia de Studii Economice35

Popescu Mihai, membru Finanţare, Universitatea Politehnică BucureștiPostăvaru Nicolae, membru Calificări și competențe, Universitatea Tehnică de ConstrucţiiPrelipcean Gabriela, membru Globalizare/ Internaționalizare, Universitatea “Ștefan cel Mare” dinSuceavaPreoteasa Viorel, membru Finanţare, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, aCercetării, Dezvoltării și InovăriiPricopie Remus, membru al Grupului de Experți de Nivel Înalt, Școala Naţională de Studii Politice șiAdministrativeRoescu Andra, membru Societatea cunoașterii, Școala Naţională de Studii Politice și AdministrativeRoșca Ion Gh., membru al Grupului de Experți de Nivel Înalt, membru Finanţare, Academia de StudiiEconomice BucureștiSandi Ana Maria, membru al Grupului de Experți de Nivel Înalt, Banca MondialăSandu Dumitru, membru Dezvoltarea regională și locală, Universitatea din BucureștiSava Lidia Simona, membru Societatea cunoașterii, Universitatea de Vest din TimișoaraStan Cristian Adrian, membru Etica și valori sociale, Institutul National de Medicina Legala “MinaMinovici”Stan Emil, membru Societatea cunoașterii, Universitatea de Petrol și Gaze din PloieștiȘoitu Laurenţiu, membru Societatea cunoașterii, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din IașiȘtrenc Alexandru, membru Cercetare, inovare și protecţia proprietăţii intelectuale, Oficiul de Stat pentruInvenţii și MărciTeșileanu Ovidiu, membru Cercetare, inovare și protecţia proprietăţii intelectuale, Universitatea dinBucureștiTitieni Adrian, membru Guvernanţă, conducere și management, Universitatea Naţională de ArteToderaș Nicolae, membru Calitatea educaţiei, Școala Naţională de Studii Politice și AdministrativeVlăsceanu Lazăr, membru al Grupului de Experți de Nivel Înalt, membru Guvernanţă, conducere șimanagement, Universitatea din BucureștiZaman Gheorghe, membru Dezvoltarea regională și locală, Universitatea Spiru Haret36

Investe[te în oameni!Proiect cofinan]at din Fondul Social European prin Programul Opera]ionalSectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Calitate [i Leadership pentru Înv`]`mântul Superior RomânescUnitatea Executiv` pentru Finan]area Înv`]`mântului Superior, a Cercet`rii,Dezvolt`rii [i Inov`rii29 noiembrie 2011Con]inutul acestui material nu reprezint` în mod obligatoriu pozi]ia oficial` aUniunii Europene sau a Guvernului RomånieiISBN 978-973-0-11850-6