SARCOIDOZA

DermatoVenerol. (Buc.), 53: 111-121EvoluþieSunt utilizate o serie de tehnici experimentalepentru evaluarea evoluþiei bolii. Astfel TNFα ºiIL-2 ar fi doi parametri indicând evoluþiasarcoidozei la pacienþii care nu au indicaþie detratament în momentul diagnosticului. Nivelulseric al receptorilor solubili ai IL-2 a fostdesemnat ca marker seric al inflamaþiei dinsarcoidozã [26]. Valorile serice crescute ale IL-8 arfi un marker bun de activitate al sarcoidozei [47].Takizawa ºi colab. au gãsit valori crescute ale IL-6ºi IL-8 locale în sarcoidozã ºi susþin corelaþiadirectã dintre acestea ºi activitatea sarcoidozeipulmonare [40]. Bacchela ºi colab. susþin cãprocolagenul I ºi III serici ar fi markerii fibrozei lapacienþii cu sarcoidozã [2]. Sijubo ºi colab. ausugerat cã nivelul seric al ICAM-1 este un markerprognostic ºi de monitorizare al activitãþiisarcoidozei [37].În aproape 60% din cazurile de sarcoidozã seproduce o remisie spontanã ºi la alte 10-20% dincazuri remisia are loc în urma corticoterapiei.Pacienþii cu sarcoidozã acutã (sindrom Lõfgren)involueazã spontan în majoritatea cazurilor(peste 80%), iar recidivele dupã regresia spontanãsunt rare. O proporþie redusã (10%) dintrepacienþii cu sarcoidozã se cronicizeazã cu sau fãrãinvazia parenchimului pulmonar. Risculcronicizãrii creºte cu vârsta pacientului înmomentul descoperirii bolii. Sarcoidoza pulmonarãare o evoluþie mai puþin uniformã ºi îngeneral mai nefavorabilã.ComplicaþiiTuberculoza poate complica sarcoidoza întimp ce trecerea inversã este excepþionalã.Asocierea celor douã boli este relativ rarã (3% dincazurile de sarcoidozã). Procesele fibroticeextensive determinã remanieri morfologice ºiamputaþii funcþionale severe care expun lacomplicaþii în mare mãsurã analoage celor aletuberculozelor cronicizate ºi sindroamelorposttuberculoase.PrognosticPrognosticul imediat ºi la distanþã estefavorabil la majoritatea cazurilor. El este rezervat,cu risc de evoluþie spre fibrozã, în urmãtoarelesituaþii: vârsta peste 40 de ani, forma cronicã asarcoidozei, debutul insidios, stadiul II radiological bolii, asocierea afectãrii endotoracice cu ceaextratoracicã.Cele mai multe forme de sarcoidozã cutanatãapar în stadiile subacute ºi cronice iar evoluþia loreste de obicei prelungitã. Papulele ºi nodulii tindsã disparã între 6 luni ºi 3 ani sau mai mult, însãplãcile persistã mai mult. Lupusul pernio estefoarte persistent ºi este adesea acompaniat ºi deafectarea altor organe.Mortalitatea în sarcoidozã variazã în limitelargi de la o þarã la alta, cu o medie de 4% (2-10%).Decesul din cauza sarcoidozei este datoratinsuficienþei de organ, în special a plãmânilor ºiinimii. Cauzele de deces datoritã sarcoidozei suntpneumonia, fibroza pulmonarã care conduce lacord pulmonar cronic ºi insuficienþã ventilatorie,aritmii cardiace ºi moarte subitã.Sarcoidoza nu contraindicã sarcina de faptexistând o ameliorare a acesteia la majoritateapacientelor. Recãderile pot sã aparã în primele 6luni dupã naºtere.TratamentIndicaþia obiºnuitã pentru introducerea unuitratament este reprezentatã de afectarea pulmonarãde tip obstructiv, uveita, afectarea cardiacã,renalã, endocrinã, neurologicã ºi hipercalcemia(dar aceasta nu singurã).Corticoterapia sistemicã reprezintã tratamentulde primã intenþie prin efectul sãuantiinflamator ºi antigranulomatos. Sub corticoterapiesistemicã granuloamele epiteloide involueazãºi se resorb lent în câteva sãptãmâni.Corticoterapia sistemicã previne pe durata administrãriisale formarea de noi granuloameîmpiedicând astfel extensia leziunilor ºi fibrozaconsecutivã. De preferinþã se administreazã peros prednisonul sau prednisolonul în doze medii(30-40 mg/zi) timp de câteva luni dupã care dozazilnicã se reduce progresiv pânã la o dozã deîntreþinere de 5-15 mg/zi. Tratamentul seprelungeºte în funcþie de particularitãþile fiecãruicaz 6-18 luni dupã rezoluþia sau stabilizareamanifestãrilor radiologice, în total 1-2 ani iaruneori chiar 3-5 ani.Antimalaricele de sintezã (clorochin ºihidroxiclorochin) au un efect supresiv asupradeterminãrilor pulmonare ºi infiltraþiilor cutanate119