R E P U B LIC A M O LD O V A - Saferworld

RaportControlul transferurilor de arme în vecinătatea Uniunii EuropeneControlul transferurilor dearme în Republica MoldovaEste acesta bun?republicamoldovaAugust 2008

epublica moldovaControlul transferurilor dearme în Republica MoldovaEste acesta bun?saferworldaugust 2008

MulţumiriAcest raport este o parte din seria întitulată Controlul transferurilor de arme înEuropa de Sud-Est şi Europa de Est. Este acesta bun? Toate activităţile de efectuare acercetărilor, de elaborare şi editare a raportului au fost efectuate de Săferworld. Echipade cercetare din cadrul Saferworld a fost compusă din Roy Isbister, Mia Marzouk,Juliana Sokolova şi David Wood. Raportul a fost scris de David Wood. Echipade cercetare ar dori să-i mulţumească pe Dl Iurie Pintea şi Dna Ana Rudico de laInstitutul de Politici Publice (Republica Moldova) pentru cercetării suplimentare şisprijin în elaborarea raportului.© Saferworld, august 2008. Toate drepturile rezervate. Nici o parte din aceastăpublicaţie nu poate fi reprodusă, stocată într-un sistem de copiere sau transmisă înoricare formă sau cu orice mijloace electronice, mecanice, copiere, înregistrare saualtele fără referinţă completă la sursă. Saferworld salută şi încurajează folosirea şidiseminarea materialelor incluse în această publicaţie.

CuprinsIntroducerelegislaţie şi regulamenteImplementarea şi asigurarea respectăriiTransparenţa şi responsabilitateConstatările cheie şi recomandărileProbleme legislative şi regulatoriiImplementarea şi asigurarea respectăriiTransparenţă şi responsabilitateiiiiiiiiiiiivvvRepublica Moldova 11 Introducere 12 Angajamentele internaţionale şi aderarea 23 Legislaţia şi reglementarea 44 Producerea 65 Licenţierea transferurilor 76 Scutire 117 Brokering-ul (activitatea de intermediere) 118 Tranzitul şi transbordarea 129 Lista de control 1210 Controlul şi certificarea utilizatorului final 1311 Capacităţile administrative 1412 Relaţiile şi procesele interdepartamentale 1413 Transparenţă şi raportare 1514 Colectarea şi schimbul cu informaţii 1615 Implementarea şi asigurarea respectării 1616 Penalităţi şi sancţiuni 1817 Interacţiunea cu sectorul industrial 1818 Concluzie 1819 Recomandări 22

Introducereuniunea europeană (UE) pe parcursul unei perioade îndelungate de timp aacordat sprijin tehnic şi diplomatic în vederea consolidării controlului internaţionalasupra transferurilor de arme. În iunie 1998, Codul de conduită al UE privind exportulde arme (Codul UE) a fost elaborat şi coordonat cu statele membre. Codul UE includeo listă din opt criterii care au fost elaborate pentru a ghida deciziile cu privire lapermisiunea sau refuzul autorizării (licenţierii) operaţiunilor de export, precum şi unnumăr de stipulări operaţionale menite să sprijine implementarea acestui cod, inclusiv,de exemplu, un sistem pentru circularea rapoartelor printre statele membre cu privireatât la licenţele (autorizările) eliberate, cât şi aplicările refuzate. Ulterior UE a elaboratun număr de instrumente şi strategii adiţionale în acest domeniu. Acestea includ:Acţiunile comune privind contribuţia UE în combaterea acumulărilor destabilizatoareşi proliferarea armelor de calibru mic şi armamentului uşor – AMAU (1998); PoziţiaComună a UE cu privire la brokering (activitatea de intermediere în comercializareaarmelor) (2004); Strategia Consiliului UE cu privire la combaterea acumulării iliciteşi traficul AMAU şi a muniţiilor lor (2005); şi Planul Comisiei Europene de suport încontrolul AMAU în regiunea Balcanilor de Vest (2005).Începînd cu 1998, Codul UE a devenit un regim efectiv şi progresiv de control asupratransferurilor, care a fost sprijinit de statele în proces de aderare la UE şi statele vecineale UE, care şi-au anunţat intenţiile lor de a respecta principiile stabilite în acestdocument. În timp ce aceste angajamente sunt nişte expresii valoroase a unor statecare doresc să se alinieze la normele regionale şi internaţionale în cea ce priveştecontrolul transferului de arme, contextul cu care se confruntă mai multe state dinvecinătatea UE, cum ar fi ţările post-conflict din Europa de Sud-Est, impune uneleprovocări. Din motive legate de conflictele din trecut, sau din cauza dificultăţilor ce ţinde consolidarea statalităţii şi tranziţia politică, multe ţări din vecinătatea UE au trebuitsă întreprindă eforturi semnificative pentru a asigura controlul armelor existente şitransferul de arme de pe teritoriile lor. În consecinţă, reglementarea transferuriloroficiale a armelor din regiune rămîne a fi o preocupare permanentă.Conştient de această situaţie, Saferworld a efectuat o analiză detaliată a regimurilor decontrol asupra transferurilor de arme care sînt la moment în vigoare pe teritoriul maimultor ţări din Europa Centrală, Europa de Est, Europa de Sud-Est şi Caucaz. 1 Aceastăanaliză face parte din cadrul unui program mai larg condus de Saferworld în regiune,care adiţional la controlul transferului de arme acoperă un domeniu larg de probleme1 Primele şapte sondaje de acest fel (Albania, Bosnia şi Herzegovina, Croaţia, FRY Macedonia, Muntenegru, Serbia şi teritoriuladministrat de ONU Kosovo) au fost efectuate de către Saferworld (în colaborare cu mai mulţi parteneri de cercetare externi)la solicitarea Oficiului pentru controlul armelor mici şi armamentului uşor din Europa de Sud-Est şi Europa de Est (SEESAC), caparte a implementării Planului Comisiei Europene de sprijin a controlului AMAU în Balcanii de Vest.

iicontrolul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?ce ţin de AMAU, dezvoltarea sectorului de justiţie şi securitate (DSJS) şi problemele deconflict. 2Cercetarea desfăşurată în perioada anilor 2006–2008 a inclus interviuri în ţărilerespective, analiza legislaţiei în vigoare, a regulamentelor şi procedurilor, precumşi revizuirea informaţiei publicate. Special pentru acest proiect a fost elaborată ometodologie de cercetare inovativă, care a inclus un chestionar cu mai mult de 60 deîntrebări care cuprind toate aspectele procesului decizional în cadrul controlului detransfer a armelor.UE are un rol esenţial în sprijinirea procesului de reforme în sectorul de securitateşi guvernare în toate aceste regiuni. Acordurile şi iniţiativele enumerate mai sus,combinate cu angajamentele retorice ale statelor de a respecta principiile stipulateîn codul UE, oferă UE şi instituţiilor UE oportunităţi unice pentru promovareaschimbărilor în domeniul controlului asupra transferurilor de arme. Adoptareaîn martie 2008 de către UE a Acţiunilor Comune (Joint Action 2008/230/CFSP)„în suportul activităţilor pentru promovarea controlului asupra exporturilor dearmamente, precum şi a principiilor şi criteriilor Codului de conduită al UE privindexportul de arme (armamente) printre ţările-terţe” 3 reflectă o creştere a niveluluide îngrijorare a UE privind necesitatea dezvoltării şi implementării unei abordărimai coerente în cea ce priveşte controlul transferurilor de arme. Totodată, în calitatede contribuţie pentru dezvoltarea şi implementarea controlului efectiv asupratransferurilor de arme în regiune, pentru dezvoltarea unei experienţe comprehensiveşi pentru îmbunătăţirea activităţii instituţiilor sale, UE ar putea face mai mult pentruelaborarea unei strategii şi program de activitate concentrate pe aceste problemepentru sprijinirea reformelor din această regiune. O astfel de strategie trebuie să oferesprijin statelor în cauză şi să fie concentrată pe următoarele componente:Legislaţia şireglementareaPromovarea exemplelor celor mai bune practici legislative preluate din experienţastatelor membre ale UE, pentru a stimula elaborarea şi dezvoltarea în continuare alegilor şi regulamentelor existente. Aceste exemple trebuie să se refere la componente,ansambluri, mărfuri şi tehnologii cu destinaţie dublă, precum şi la arme şi sisteme dearme ca atare şi trebuie să ofere instrumente şi mecanisme efective de reglementarea tuturor aspectelor de transfer a armelor inclusiv: 1) brokering-ul (intermedierea)extra-teritorial; 2) producerea licenţiată a bunurilor strategice peste hotare; 3) tranzitulşi transbordarea; 4) procesele de verificare post-livrare; şi 5) schimbul de informaţie,transparenţa şi responsabilitatea. Aceste exemple trebuie să fie traduse într-un limbajpotrivit şi trebuie să fie oferită expertiza tehnică pentru transpunerea celor mai bunepractici în contextul naţional specific.Implementareaşi asigurarearespectăriiAcordarea asistenţei tehnice pentru crearea unor sisteme şi procese administrative cumandat clar de administrare efectivă a procesului de licenţiere a transferului de arme,inclusiv crearea agenţiei multidisciplinare de licenţiere şi a bazelor de date electroniceşi a sistemelor de protecţie (securitate-restabilire a datelor):2 Alte produse ale activităţii Saferworld din regiune includ: la nivel naţional, în cadrul unor sondaje cuprinzătoare privindAMAU au fost examinate problemele ce ţin de circulaţia şi controlul AMAU în nouă ţări şi regiuni din Europa de Sud-Estpentru a identifica provocările şi succesele guvernelor la acest capitol (disponibile la adresa http://www.seesac.org/index.php?content=&page=sr&section=3). La nivel regional, raportul ‘Monitorizarea AMAU în Europa de Sud-Est’ a oferit oevaluare comparativă a progreselor înregistrate la nivel naţional începînd cu anul 2004 (disponibil la adresa http://www.seesac.org/index.php?content=13&section=3). În acelaşi timp, câteva proiecte de cercetare pe problemele specifice s-aufocusat pe controlul AMAU (vezi de exemplu Page M et al, AMAU şi companiile private de securitate în Europa de Sud-Est:o cauză sau un efect al insecurităţii? (Saferworld, International Alert and SEESAC, 2005)).3 Planul de activitate comun este disponibil la http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2008:075:0081:0085:EN:PDF

epublica moldovaiiia) instruirea oficialilor din toate ramurile relevante ale guvernului, inclusiv responsabilede licenţiere-autorizare (de ex. Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Apărării)şi ministerele de asigurare a executării (de ex. MAI şi Serviciul Vamal), precum şia personalului din misiunile naţionale de peste hotare. Acest program trebuie să serefere în special la procesul de evaluare a licenţelor (autorizărilor) cu concentrare şireferinţe concrete la criteriile Codului UE; şib) facilitarea schimbului de informaţii între agenţiile naţionale de licenţiere-autorizarepentru a sprijini procesul de luare a deciziilor şi între Serviciul Vamal şi alte agenţiipentru a sprijini executarea efectivă a sistemului.Transparenţa şiresponsabilitateaAcordarea asistenţei tehnice iniţiativelor care promovează transparenţa, cum ar fipublicarea rapoartelor naţionale cu privire la exportul de arme:a) instruirea şi fortificarea capacităţilor parlamentelor şi consiliilor naţionale înasigurarea implementării unor mecanisme democratice de monitorizare şiresponsabilitate, inclusiv capacităţilor comisiilor parlamentare cu mandate specificepentru examinarea implementării şi executării legislaţiei relevante şi pentrucercetarea-evaluarea deciziilor de licenţiere-autorizare, în mod special atunci cândacestea sunt de o natură senzitivă sau de creare a unor precedente; şib) sprijin specific şi direcţionat pentru un angajament independent şi constructiv alsocietăţii civile în problemele ce ţin de transferurile cu arme pentru a monitorizapoliticile şi practicile de control a transferurilor şi pentru a recomanda domenii pentrudezvoltare pe viitor.Constatările cheieşi recomandărileFiecare capitol al acestui studiu este bazat pe o evaluare detaliată a controlul existental transferurilor de arme la nivel naţional şi conţine o serie de recomandări careurmează a fi examinate de guvernele respective şi comunitatea internaţională. Acesterecomandări, în caz dacă vor fi implementate, urmează să contribuie la aducereastandardelor naţionale în conformitate cu standardele UE şi internaţionale în fiecarecaz aparte. Constatările cercetărilor şi, prin urmare şi recomandările, sunt diferitepentru fiecare ţară şi reflectă diferite sisteme de control asupra transferurilor dearme, precum şi probleme mai ample de securitate şi guvernare. În timp ce aceeaşimetodologie de cercetare a fost utilizată în fiecare caz, acest studiu nu trebuie să fieutilizat doar ca o simplă comparaţie dintre state. Într-o regiune care include ţări careau fost recent grav afectate de conflicte violente şi/sau care se confruntă cu diferitedeficienţe fundamentale în sistemul de guvernare (începând cu dezintegrareaIugoslaviei şi căderea autorităţilor centrale în Albania) ritmul tranziţiei şi de reformevariază de la un loc la altul. Astfel, în unele cazuri o necesitate urgentă de dezvoltarea cadrului legislativ (de ex. Kosovo) este o expresie generală a necesităţilor multmai mari de schimbări. În alte cazuri, de exemplu România, care recent a aderat laUE şi unde legislaţia deja a fost aprbată şi sistemul de guvernare este mai dezvoltat,provocarea constă în implementare şi executare.Secţiunea următoare reflectă unele constatări comune care au apărut în urmacercetării efectuate la nivel naţional sau teritorial şi subliniază ariile în care suntrecomandate schimbări continue pentru viitor. Totuşi acestea sunt numai indicative cuprivire la natura şi caracterul schimbărilor necesare, fiecare capitol conţinînd o seriede recomandări detaliate specifice unui context concret.

ivcontrolul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?Problemelegislative şiregulatoriiO prezentare succintăa constatărilorProgresul înregistrat în această regiune în adresarea provocărilor ce ţin de transferurilede arme este cel mai uşor observat la nivel legislativ. În perioada recentă, cu sprijinulpartenerilor internaţionali, mai multe state au elaborat un cadru legislativ nou cuprivire la transferurile de arme. În unele cazuri, cu este Albania, acest proces este încăîn curs de dezvoltare, iar în altele, cum sînt Serbia şi România, calitatea progresuluiînregistrat este demnă de toată lauda. Totuşi, deşi în toate statele şi teritoriile evaluateprogresul înregistrat în perioada vizată de cercetare este unul evident, totuşi întoate ţările sunt domenii care urmează a fi îmbunătăţite. Un lucru bine început seconfruntă cu riscul de a fi compromis dacă fisurile existente permit manipulările culegislaţia, cea ce va afecta serios încrederea publică şi cea internaţională în ceea cepriveşte eficienţa reală. Domeniile în care legile deseori sunt slabe includ: 1) controlulefectiv al tranzitului şi al transbordării; 2) brokering-ul (activitatea de intermediere)internaţional de arme; 3) producerea licenţiată a materialelor militare după hotare;4) producerea şi transferul părţilor componente pentru asamblare; 5) transferurileintangibile; şi 6) mărfurile şi tehnologiile cu destinaţie dublă. În toate cazurile,prevederile legislative privind monitorizarea şi verificarea livrărilor şi utilizării finalea transferurilor au fost deficiente, precum au fost şi masurile incluse cu scopul depromovare şi asigurare a responsabilităţii şi transparenţei în procedura de licenţiereautorizare.Deşi în majoritatea statelor există legi cu adevărat cuprinzătoare, în toate aceste cazurieste de asemenea valabilă necesitatea de a elabora regulamente, ghiduri şi capacităţiadministrative necesare pentru a operaţionaliza angajamentele legislative. Deexemplu, deşi, în anumite cazuri, legislaţia conţine referinţe la Codul UE, este deseorineclar în ce mod conţinutul şi spiritul acestui Cod determină procesul de luare adeciziilor cu privire la licenţierea (autorizarea) transferului. De asemenea, este necesarde a depune mai multe eforturi în soluţionarea problemelor dificile sau litigioase,cum ar fi controlul brokerilor (intermediarilor) şi monitorizarea şi investigareaparlamentară a deciziilor de licenţiere (autorizare).La nivel internaţional, un angajament progresiv din partea statelor balcanice în cea cepriveşte anumite aspecte ale controlului armelor convenţionale (în special AMAU)inclusiv, de exemplu, deţinerea de către persoanele civile a armelor de foc, este slabreflectat în domeniul de control asupra transferurilor de arme. De exemplu, esteîncurajator faptul, că majoritatea statelor vizate în acest studiu au co-finanţat sau ausprijinit adoptarea unei rezoluţii ample pentru semnarea unui Tratat internaţionalprivind comerţul cu arme, care a fost aprobată de către Adunarea Generală a NaţiunilorUnite în decembrie 2006. Totuşi, acesta este un pas foarte mic într-un proces de lungădurată, şi există speranţa, că această angajare în respectarea regulamentelorinternaţionale privind transferul armelor va fi una durabilă în toată regiunea.O prezentare succintăa recomandărilorToate statele trebuie să întreprindă paşi imediaţi pentru a asigura faptul că legislaţiaeste cuprinzătoare şi actualizată. De rând cu stabilirea în legislaţie a unor procesebazate pe criterii pentru fiecare caz în parte pentru evaluarea aplicărilor de autorizare,care la minim reflectă cele care se conţin în Codul UE, este foarte important ca cadrullegislativ să acopere astfel de probleme cum ar fi tranzitul şi transbordarea, brokeringul(activitatea de intermediere), producerea licenţiată a armelor, a componentelorlor şi transferurile intangibile. Legislaţia trebuie să se refere, de asemenea la listelede control asupra bunurilor militare şi mărfurilor cu dublă destinaţie şi să furnizezeinformaţie pentru aceste liste pentru ca ele să poată fi actualizate cu reguilaritate.Toate statele trebuie să elaboreze regulamente şi ghiduri care ar permite oimplementare efectivă şi responsabilă şi executarea legislaţiei. Aceasta include dar nuse limitează la sistemele şi mecanismele parlamentare de verificare a transferurilorşi monitorizare a utilizării finale pentru monitorizarea şi evaluarea politicilor şipracticilor de control.

epublica moldovaImplementareaşi asigurarearespectăriiO prezentare succintăa constatărilorDeşi legislaţia creează un cadru în interiorul căruia funcţionează regimul de controlal transferului, există câteva probleme de implementare şi executare a legilor cu carefiecare sistem trebuie să se confrunte. Majoritatea statelor din acest studiu au începutdeja, la diferite nivele sa soluţioneze aceste probleme, dar este totuşi încă multe defăcut. Crucial pentru o funcţionare efectivă a sistemelor moderne de control estenecesitatea de aplicare completă, riguroasă şi universală a setului de criterii restrictive.Deşi referinţele la criteriile Codului UE într-un mod sau altfel devin mai banale, estetotuşi departe de a fi clar dacă aceste angajamente sunt implementate efectiv, sau chiarîn anumite cazuri dacă ele sunt înţelese pe larg. De asemenea este necesar ca diverseministere din cadrul guvernului să fie deplin implicate şi angajate în procesul de luarea deciziilor. Totuşi, unele aranjamente de cooperare interministerială din regiunesunt slab dezvoltate, în timp ce în alte cazuri există o îngrijorare că aceste aranjamentepot fi subminate de către concurenţa inter-departamentală. Aceasta subdezvoltare acadrului de cooperare se extinde de-a lungul hotarelor asupra cooperării interstatalecu statele vecine şi statele membre a UE. Odată ce transferul de arme este de naturătrans-naţională, el poate fi cel mai bine controlat prin nişte aranjamente co-operativela nivel regional. Este de asemenea răspândită îngrijorarea, că necătînd la toateeforturile de a îmbunătăţi practica, abilitatea de a consolida măsurile de control, deexemplu prin mecanismele eficace de control la frontieră, este insuficientă.Sprijinind multe din aceste probleme şi subminând efortul semnificativ pentru aîmbunătăţi regimul în regiune, există totuşi o lipsă cronică a capacităţilor (în sens desuport tehnic şi de personal). Aceasta se extinde de obicei de la funcţia de licenţiereiniţială şi până la mecanismele de executare.O prezentare succintăa recomandărilorPentru a opera efectiv sistemele de luare a deciziilor bazate pe criterii care suntfundamentale pentru un regim de transfer efectiv şi responsabil, trebuie să fieelaborate procedee specifice cu scop de a facilita procesul decizional de la caz la cazşi pentru a asigura ca legislaţia şi regulamentele sunt executate la nivel operaţional.Persoanele responsabile de licenţiere trebuie să fie recrutate, instruite în mod adecvatşi dotate cu instrucţiuni clare şi detaliate cu ajutorul cărora vor fi evaluate aplicăriledin punct de vedere al criteriilor specifice (de exemplu cum ofiţerul care elibereazălicenţe evaluează aplicările care contravin criteriilor drepturilor omului, cu cinediscută această persoană şi care sunt punctele lor de referinţă?). Acolo, unde acesteaîncă nu există, este o necesitate de a institui nişte aranjamente administrative cum ar fiorgane inter-ministeriale, care vor oferi posibilitatea unui schimb de informaţie efectivşi deschis între guverne şi departamentele guvernamentale, cu responsabilitatea de aevalua aplicări şi cu competenţe structurale de a lua decizii. Aceste iniţiative trebuiesă fie sprijinite printr-o dirijare politică efectivă pentru a soluţiona orice rivalitatetradiţională inter-ministerială şi să asigure că aceste aranjamente funcţioneazăeficient. La nivel de executare există mai multe recomandări pentru reprezentanţiiServiciului Vamal şi altor structuri executive, inclusiv: 1) instruirea în conţinutullegislaţiei şi regulamentelor; 2) oferirea sprijinului (în unele cazuri de către parteneriiinternaţionali şi donatori) pentru a permite schimbul de informaţii în timp real şiurmărirea deciziilor post-licenţă; şi 3) armonizarea procedurilor vamale în domeniulcontrolului transferurilor internaţional cu statele vecine.Transparenţă şiresponsabilitateO prezentare succintăa constatărilorProbabil, luând în consideraţie procesul rapid de tranziţie prin care trec în ultimiiani statele din regiune, nu este surprinzător faptul, că în multe cazuri transparenţaşi responsabilitatea în cea ce priveşte aceasta problemă sensibilă rămâne a fiinsuficientă. Publicarea informaţiei cu privire la politica şi practicele de control atransferurilor, implicarea publicului prin intermediul mass-media şi organizaţiile ne-

vicontrolul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?guvernamentale (ONG), şi oferirea oportunităţilor pentru examinare minuţioasă decătre parlamentari sunt toate ariile în care este necesar un progres pentru ca statele sădemonstreze angajamentul lor pentru normele şi internaţionale şi regionale. Totuşiexistă careva exemple pozitive în cea ce priveşte caracterul transparent. România,de exemplu, a decis să elaboreze rapoarte trimestriale cu privire la problemele delicenţiere în conformitate cu destinaţia, tipul şi valoarea armelor şi transferului actuala lor. În marea lor majoritate, reprezentanţii instituţiilor din cadrul guvernului au doritsă se întâlnească cu cercetătorii şi să răspundă la solicitările lor, cu toate că în unele ţărinivelul de cooperare a fost destul de dezamăgitor şi indicativ la o reluctanţă generalăde a se implica deplin împreună cu societatea civilă în această situaţie. Totuşi, în toatăregiunea apare o creştere tangibilă a dorinţei din partea oficialilor guvernelor de a seimplica cu alte părţi interesate, progres, care trebuie să fie apreciat.Cu câteva excepţii, abilitatea grupurilor societăţii civile, inclusiv a ONG-urilor şi amass-media, de a se implica în problemele ce ţin de controlul transferului de arme esteinsuficientă. Nu există o cerinţă clară şi formală de solicitare de implicare a societăţiicivile în orice ţară din regiune. Grupurile societăţii civile deseori se ciocnesc cuprobleme în obţinerea informaţiei, care în statele UE e considerată a fi o sursă deschisă.Chiar când grupurile societăţii civile cunosc problemele relevante în cea ce priveştecontrolul transferului de arme, deseori ele deţin capacităţi tehnice sau financiareinsuficiente pentru acţionare. Implicarea societăţii civile nu este neapărat de a fi privităca un gest a guvernului. În toată lumea, şi în special în Europa, ONG-urile, academiileşi media au jucat un rol important în procesul de monitorizare şi îmbunătăţire apoliticilor şi practicilor cu privire la controlul transferului de arme şi din acest motivnu este o explicaţie de ce trebuie să existe o diferenţă în statele implicat în acest sondaj.O prezentare succintăa recomandărilorToate guvernele trebui să-şi asume angajamentul să publice cu regularitate (cel puţinanual) rapoarte naţionale cu privire la controlul transferului de arme. Aceste rapoartetrebuie să fie disponibile pentru public şi conforme celor mai bune practici a UE. 4Conţinutul rapoartelor trebuie să fie examinate minuţios de către parlamentari şiconsilii precum şi să fie făcute accesibile şi pentru public. Refuzurile de licenţieretrebuie să fie explicate clar celor care au aplicat, cu demonstrarea motivelor de refuzpentru consolidarea înţelegerii cu privire la modul de operare a sistemelor bazatepe criterii. Guvernele trebuie de asemenea să întreprindă măsuri pro-active pentrua încuraja participarea lor la dialog şi dezbateri în cea ce priveşte elaborarea şiimplementarea controlului transferurilor (de ex. prin cererea de implicare a publiculuica parte a procesului de revizuire şi modificare a legislaţiei). În plus, atunci când estecazul, pentru a contribui la sporirea transparenţei şi a responsabilităţii în domeniulcontrolului transferurilor de arme, un suport internaţional trebuie să fie acordatpentru a asista elaborarea procesului de examinare parlamentară inclusive, pregătirearapoartelor naţionale şi implicarea constructivă a societăţii civile în monitorizareatransferurilor de arme şi să recomande domeniile care trebuie ulterior îmbunătăţite.4 CD-ul SEESAC privind exporturile şi transferurile de arme oferă un model şi un sistem de management pentru a asistaguvernele în acest domeniu. http://www.seesac.org/index.php?content=10&section=2

Republica Moldova1 Introducereîn ultimii ani, republica moldova (Moldova) 1 a progresat prin colaborarestrânsă cu Uniunea Europeană (UE) şi a manifestat un angajament pentru fortificareasistemelor naţionale de control a transferului de arme în conformitate cu standardeleşi normele UE. În 2007 autorităţile au început procesul de elaborare a planului deacţiuni pentru a alinia Moldova cu Codul de conduită al UE privind exportul de arme.Planul de acţiuni şi implementarea efectivă a lui trebuie să furnizeze un cadru excelentpentru Guvernul RM de a soluţiona greşelile existente în politici şi practici.Moldova a avut o reputaţie proastă în cea ce priveşte controlul transferului de armeîn timpul perioadei post-sovietice. Pe parcursul anilor 1990, de exemplu, Moldovaa exportat o cantitate semnificativă de surplus de echipament militar moştenit de laUniunea Sovietică, mult din el a ajuns la destinaţii sensibile sau zone de conflict.În plus, câteva companii înregistrate în Moldova au fost implicate în livrarea armelorîn zone de război cu violarea legilor internaţionale şi a sancţiunilor OrganizaţieiNaţiunilor Unite (ONU). Aceste exemple a practicilor nereuşite în combinaţie cuo transparenţă şi responsabilitate insuficientă, subînţelege faptul, că angajamentulMoldovei pentru cele mai bune practici în domeniul controlului transferului de armea fost departe de a fi sigur.Încercările fără succes de a rezolva problema constituţională a teritoriului controlatde către autorităţile separatiste Transnistrene, care include 435km de pământ de-alungul hotarului dintre Moldova şi Ucraina, a avut de asemenea un impact directasupra abilităţii Guvernului RM de a controla producerea şi exportul armelor pe întregteritoriul ei recunoscut internaţional. 2 Într-adevăr, în perioada anilor 1990 şi 2000,autorităţile transnistrene au fost permanent acuzate de producerea ilicită a armelor şitraficul armelor din teritoriile aflate sub controlul lor.Totuşi, în ultimii ani, situaţia pare să se îmbunătăţească. Volumul raportat alexportului de arme din Moldova şi numărul raportat de transferuri de arme, careimplică cetăţeni a RM sau companii locale către destinaţiile sensibile sau care auajuns pe piaţa ilicită, este în descreştere. Guvernul Republicii Moldova a devenit maipreocupat de acordurile şi iniţiativele internaţionale cu privire la controlul armelor,aşa cum ar fi Programul de Acţiuni al Organizaţiei Naţiunilor Unite (PAONU) asupraarmelor mici şi armamentului uşor (AMAU). În final, Misiunea Uniunii Europene1 Prezentul raport se referă numai la instituţiile din Republica Moldova recunoscute internaţional şi nu ia în consideraţie carevamecanisme de control a transferului de arme stabilit de către autorităţile separatiste din Transnistria. Totuşi, au fost luate înconsideraţie capacităţile instituţiilor din RM de a controla toată producerea şi transferul de pe întreg teritoriul RM recunoscutinternaţional, inclusiv acele către şi din partea teritoriul controlat de către separatiştii din Transnistria. Vezi nota 2.2 Ca urmare a războiului scurt din 1992, autorităţile din Transnistria localizate în Tiraspol a controlat majoritatea teritoriuluicuprinse între malul stâng a Nistrului şi hotarul dintre Moldova şi Ucraina, precum şi oraşul Tighina/Bender de pe malul drepta râului. Acest teritoriu cel mai des este numit ‘Transnistria’. Pentru un istoric mai detaliat, vedeţi Wood D, Raportul AMAU înMoldova (Saferworld-SEESAC, 2006), precum şi rapoartele periodice despre situaţia din Moldova produs de către Grupul deCriză Internaţional (ICG).

controlul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?de Asistenţă la Frontieră (EUBAM), stabilită în Moldova în noiembrie 2005 pentru amonitoriza hotarul dintre Moldova şi Ucraina, nu a reuşit să găsească nici o evidenţădespre traficul armelor, astfel reducând îngrijorarea că regiunea Transnistreană ar fifost un punct central pentru piaţa ilicită de arme.Dar aceste îmbunătăţiri aparente în politicile şi practicile moldoveneşti privindcontrolul transferului de arme trebuie să fie văzute în contextul unei transparenţecontinue insuficiente în cadrul sistemului de control a transferului de arme. Cuadevărat, Moldova mai are mult de făcut la acest capitol, atât pentru a se conformala angajamentele internaţionale existente, cât şi pentru a aduce sistemul de controla transferului de arme în concordanţă cu normele UE, şi ,acolo unde este posibil, custandardele UE şi cele mai bune practici internaţionale.În termeni practici, alinierea sistemului naţional de control a transferului de arme cuCodul UE necesită un număr de ajustări/îmbunătăţiri a legislaţiei existente. Cel maiimportant este faptul, că criteriile pentru luarea deciziilor asupra licenţierii aplicărilor,în legislaţia curentă sînt vagi şi nu soluţionează astfel de probleme cum ar fi eventualulimpact asupra conflictului al transferului preconizat, dezvoltarea şi drepturile omului.Legislaţia trebuie revizuită pentru a include referinţe la criteriile Codului UE ca bazăpentru deciziile privind autorizarea transferurilor. În plus, procesul de licenţiereinter-agenţii trebuie să fie îmbunătăţit pentru a asigura responsabilitatea deplină căcriteriile sunt utilizate în practică. În mod ideal, oficialii, care sunt responsabili deanaliza probabilităţii faptului că unele transferuri ar putea încălca Codul UE trebuie sădispună de dreptul veto.Legislaţia primară şi secundară trebuie să fie de asemenea consolidată pentru uncontrol mai bun a brokering-ul, licenţele de producere şi transbordare. Următoruldomeniu de preocupare este confuzia aparentă cu privire la faptul, care dintre cele2 sisteme de control asupra transferurilor este responsabil de transferul de arme micicu calibrul mai mic de 12.7mm. Toată legislaţia relevantă trebuie să fie revizuită pentrua defini clar aplicarea celor 2 sisteme de control (vezi discuţiile din secţiunea 3, 5 şi 9 demai jos).În final, după cum a fost menţionat anterior, transparenţa în cadrul sistemului delicenţiere a transferului este extrem de slab dezvoltată, atât în relaţie cu standardeleUE cât şi comparaţie cu statele vecine din Europa de sud-est. Cu adevărat, existădovezi, care ar sugera, că nu toate transferurile a bunurilor militare din Moldova suntraportate oficial. Mai mult decât atât, sistemele naţionale de control a transferului înprezent nu încadrează mecanismul care ar permite o monitorizare şi o supraveghereindependentă. În particular, abilitatea limitată a Parlamentului, a societăţii civile şia mass-media de a examina minuţios deciziile guvernului şi practicile de transfer aarmelor, pot pune la îndoială deciziile de licenţiere a transferurilor. Un progres în ceace priveşte implementarea celor mai bune standarde internaţionale în politicile detransfer a armelor, precum şi aderarea pe viitor la Codul UE în particular, ar putea, încele din urmă, fi măsurate de către deciziile de licenţiere actuale. Aceasta necesită unnivel înalt de transparenţă în cadrul sistemului naţional de control a transferurilor pe operioadă a multor ani, şi să includă publicare regulară şi la timp a rapoartelor completecare ar detalia transferurile licenţiate, atât acele permise cât şi acele interzise.Toate cele descrise mai sus, vor necesita o creştere a capacităţii administrative şi aangajamentului politic în cadrul tuturor instituţiilor guvernamentale care au funcţiade a susţine sistemul naţional de control a transferului şi exportului de arme în RM.Este de asemenea important pentru comunitatea internaţională de a continua asistenţaoferită Guvernului RM în aceasta încercare.

epublica moldova2 Angajamenteleinternaţionale şiaderareaCa parte componentă a câtorva acorduri internaţionale şi regionale cu privire lacontrolul transferului de arme Moldova şi-a asumat angajamente substanţiale în ceeace priveşte transferul internaţional de arme (vezi tabelul 1 de mai jos).Tabelul 1: Angajamentele Moldovei în conformitate cu acordurile privind controlul AMAUsau transferul armelorAcordurile privind controlul AMAU sau transferul armelorAngajamentele MoldoveiCodul de conduită al UE privind exportul de armeNuPoziţia comună a UE cu privire la brokering-ul cu armeNuDocumentul OSCE cu privire la AMAU Noiembrie 2000Documentul OSCE cu privire la acumularea muniţiilor convenţionale Decembrie 2003Decizia OSCE cu privire la certificarea utilizatorilor finali 2004Decizia OSCE cu privire la brokering 2004Decizia OSCE cu privire la MANPADS 2003Planul Regional de Implementare a Pactului de Stabilitate Noiembrie 2001Programul de acţiuni ONU cu privire la AMAU octombrie 2005Protocolul ONU cu referire la armele de foc Iulie 2001Deşi în trecut, îndeplinirea de către Moldova a angajamentelor cu privire laimplementarea acordurilor internaţionale de control a transferurilor de arme afost discutabilă, în anii recenţi situaţia s-a îmbunătăţit considerabil. Guvernul RMa devenit mult mai implicat în iniţiativele internaţionale pentru controlul AMAUşi a altor tipuri de armament, şi în special în PAONU, iniţiative regionale ca PlanulRegional de Implementare a Pactului de Stabilitate. De exemplu, Moldova a susţinutdeclaraţiile care cheamă la elaborarea principiilor de control a transferului laConferinţa PAONU în iunie–iulie 2006.În plus, pe parcursul anilor 2006–2007, Moldova a susţinut eforturile internaţionaleîn vederea adoptării Tratatului Internaţional de Comercializare a Armelor (TICA).În decembrie 2006, de exemplu, Moldova a votat pozitiv rezoluţia Adunării Generale aONU de lansare a procesului oficial cu privire la TICA, 3 şi în mai-iunie 2007, a înaintato adresare către Secretarul General ONU prin care îşi exprimă sprijinul său vizavi deTratat. Adresarea de asemenea subliniază careva domenii-cheie care merită atenţie înperioada elaborării proiectului preliminar a Tratatului menţionat. 4Aceste succese demne de laudă indică faptul, că Guvernul RM acordă tot mai multăatenţie normelor internaţionale cu privire la controlul transferului de arme. Totuşi,mai sînt multe de făcut pentru a alinia Moldova la cu normele şi standardele Europene.Cel mai important este faptul, că în comparaţie cu alte ţări a Europei de sud-est,Moldova încă nu şi-a alineat politicile existente nici cu Codul UE şi nici cu Poziţiacomună a UE cu privire la brokering, cea ce reprezintă standardele minime a UE.Totuşi, odată ce cooperarea dintre Moldova şi UE este din ce în ce mai bună, în specialca urmare a acordului din anul 2005 cu privire la planul de acţiuni Moldova-UE,Guvernul Republicii Moldova recunoaşte tot mai mult importanţa acţiunilor lui înacest domeniu. 5 În acest context, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene,(MAE) şi Ministerul Economiei şi a Comerţului (MET) dirijează elaborarea planuluide acţiuni pentru aliniere împreună cu alte ministere. 6 Planul de acţiuni va conţine3 Adunarea Generală a ONU A/RES/61/89, ‘Cu privire la tratatul de comercializare a armelor: stabilirea standardelorinternaţionale comune pentru importul, exportul şi transferul armelor convenţionale’, http://www.un.org/Depts/dhl/resguide/r61.htm, accesat la 18 decembrie 2006.4 Adresarea Moldovei oficiului ONU pentru afaceri de dezarmare poate fi găsită pe site-ul oficial la, http://disarmament2.un.org/cab/ATT/Views_Member_States.html, accesat la 1 februarie 2008.5 Planul de acţiuni Republica Moldova–UE de bună vecinătate serveşte drept bază de participare a Moldovei la Politica de bunăvecinătate Republica Moldova–UE şi intră în vigoare în februarie 2005. În timp ce planul de acţiuni Republica Moldova–UEnu menţionează în particular Codul UE, totuşi stipulează pentru „cooperarea pe viitor în domeniul combaterii terorismului,non promovarea armelor de distrugere în masă şi exportul ilegal de arme” (activitatea 14), precum şi o serie de alte domeniirelevante controlului transferului de arme (de exemplu consolidarea capacităţilor administrative şi juridice şi managementulfrontierelor). Planul de acţiuni poate fi găsit la, http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/action_plans/moldova_enp_ap_final_en.pdf, accesat la 2 februarie 2008.6 Interviul cu Dl Iurie Tabuncic, secretarul 3, Direcţia de cooperare multilaterală, NATO şi direcţia de cooperare politici militare,MAI a Republicii Moldova, 25 iunie 2007.

controlul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?decizia guvernului de a se alinia la Codul UE, precum şi schimbările legislaţiei cuprivire la controlul naţional de transfer a armelor şi desemnarea autorităţii la nivelnaţional pentru implementarea lui. S-a propus, că decizia guvernului va aproba înmod automat oricare alte Poziţii comune cu privire la controlul transferului adoptatede către statele membre a UE ulterior, fără a fi necesare elaborarea altor Hotărâri aGuvernului.3 Legislaţia şireglementareaBaza legală pentru regimul de control a transferului de arme în Republica Moldovaeste relativ bună, cu o combinaţie a legislaţiei primare şi secundare (hotărârileguvernului precum şi o serie de „instrucţiuni” instituţionale), care stabileşte procedurişi practici de aplicare a regimului.Tabelul 2: Sumarul principalelor acte legislative din Republica Moldova şi a regulamentelorrelevante pentru transferul echipamentului militar şi a mărfurilor cu dublă destinaţieData Referinţa legală Titlul18 Mai 1994 Legea nr. 110-XIII, Monitorul Legea cu privire la armeoficial al R. Moldova, nr. 4/43,8 septembrie199420 iunie 2000 Legea nr. 1149-XIV, Monitorul Codul Vamal al Republicii Moldovaoficial al R. Moldova,nr. 160–162, 23 decembrie 200026 iulie 2000 Legea nr. 1163-XIV, Monitorul Legea cu privire la controlul exportului,oficial al R. Moldova, nr. 137– re-exportului, importului şi tranzitului138/970, 27 octombrie 2005 mărfurilor strategice.30 iulie 2001 Legea nr. 451-XV, Monitorul Legea cu privire la licenţierea unor genurioficial al R. Moldova, nr. 108– de activitate109/836, 6 septembrie 20013 octombrie 2001 Hotărârea guvernului nr. 1039, Cu privire la Comisia interdepartamentalăMonitorul Oficial al R. Moldova, de control asupra exportului, re-exportului,nr. 121–123/1088,importului şi tranzitului de mărfuri5 octombrie 2001 strategice24 ianuarie 2002 Hotărârea guvernului, nr. 61, Cu privire la Comisia guvernamentalăMonitorul Oficial al R. Moldova, pentru comercializarea activelor Forţelornr. 17–19/131, 31 februarie 2002 Armate17 februarie 2002 Hotărârea Parlamentului Pentru aprobarea Regulamentului privindnr. 283-XIV, Monitorul al modul de comercializare a tehnicii militare,R. Moldova, nr. 27–28/126, armamentului şi altor mijloace tehnice23 martie 1999 militare de care dispun Forţele Armate aleRepublicii Moldova15 mai 2002 Hotărârea guvernului nr. 606, Cu privire la Sistemul naţional de controlMonitorul Oficial al R. Moldova, al exportului, reexportului, importului şinr. 69–70, 30 mai 2002tranzitului de mărfuri strategice înRepublica Moldovaanexa 1anexa 2anexa 3Regulamentul comisiei interdepartamentalede control al exportului,reexportului, importului şi tranzitului demărfuri strategice în Republica MoldovaCu privire la regimul de control al exportului,reexportului, importului şi tranzitului demărfuri strategice în Republica MoldovaNomenclatorul mărfurilor strategicesupuse controlului18 april 2002 Legea nr. 985-XV Codul Penal al Republicii Moldova6 august 2002 Decizia Ministerului Economiei Cu privire la aporbarea modelelornr. 40, Monitorul Oficial, al documentelor necesare pentru autorizareaR. Moldova, nr. 122–123/282, tranzacţiilor cu mărfuri strategice29 august 2002

epublica moldovaData Referinţa legală Titlul24 octombrie Decizia Departamentului Vamal Cu privire la procedura vamală2002 276-0, Monitorul Oficial alR. Moldova, nr. 162–165,6 decembrie 200226 februarie 2003 Hotărârea Guvernului nr. 207, Cu privire la aplicarea regimului vamalMonitorul Oficial al R. Moldova,nr. 30–34, 4 martie 2003Regimul moldovenesc de control a transferului de arme este relativ complex pentrucă sunt funcţionale două sisteme de licenţiere. Primul sistem, administrat de cătreSecţia control al circulaţiei mărfurilor cu dublă destinaţie (Secţia), din cadrulMET, reglementează transferul „mărfurilor strategice”, precum este stipulat înNomenclatorul mărfurilor strategice supuse controlului, inclusiv bunurile şi tehnologiimilitare si cu dublă destinaţie. Al doilea sistem, administrat de către Direcţia GeneralăPoliţie Ordine Publica (DGPOP) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI),reglementează transferul armelor mici cu scop ne-militar.Principalele acte legislative care stabilesc controlul transferului bunurilor strategiceeste Legea cu privire la controlul exportului, re-exportului, importului şi tranzituluimărfurilor strategice din 2000 şi Hotărârea Guvernului nr. 606 Cu privire la Sistemulnaţional de control al exportului, reexportului, importului şi tranzitului de mărfuristrategice în Republica Moldova din 2002. Aceste acte legislative prevăd un sistem decontrol cu două pârghii, din care motiv companiile care doresc să comercializezebunurile strategice trebuie mai întâi să obţină licenţă pentru aceasta înainte ca săaplice pentru autorizare pentru fiecare transfer în parte. Legea cu privire la arme esteprincipalul fragment legislativ care administrează transferul armelor individuale micicu scopne-militar. Sub acest act legislativ, patru întreprinderi de stat („magazine de arme”)sunt autorizate să comercializeze arme persoanelor civile şi pentru uz comercial.Fiecare cumpărătură, sau import-export a armelor pentru civili/uz comercial de cătreaceste întreprinderi este efectuată în baza permiselor speciale.Cum a fost menţionat mai sus, Guvernul RM este în proces de elaborare a planului deacţiuni pentru alinierea regimului naţional de control a transferului la Codul UE. Sepreconizează, că aceasta va necesita schimbări a legislaţiei naţionale. Este important,ca aceste schimbări să nu fie limitate la referinţe generice către Codul UE dar săincludă o revizuire detaliată a legislaţiei primare şi secundare pentru a asigura, căprevederile Codului UE sunt implementate în practică. Alinierea la normele UE vanecesita un număr de perfecţionări a legislaţiei curente din Republica Moldova, aşacum ar fi includerea criteriilor detaliate de ghidare a deciziilor în procesul de licenţiere(vezi secţiunea 5 pentru o analiză mai detaliată). Aceste criterii trebuie să corespundăcelor mai bune practici internaţionale şi să includă printre altele consideraţiuniprivind eventualul impact al transferului preconizat asupra conflictului, dezvoltăriişi drepturilor omului. Revizuirea legislativă trebuie de asemenea să soluţioneze alteneajunsuri existente în regimul actual de control al exportului de arme, inclusivbrokering-ul, tranzitul şi transbordarea, producerea licenţiată şi verificarea şimonitorizarea utilizării finale. Ca un pas important spre schimbare, reprezentanţiiGuvernului Republicii Moldova intervievaţi pentru acest studiu au recunoscut multedin aceste neajunsuri ca domenii care necesită atenţie şi şi-au exprimat intenţia desoluţionare a lor.Este de asemenea important de a menţiona că oficialii relevanţi din cadrul GuvernuluiRM nu înţeleg deplin ce implică alinierea la Codul UE, în ceea ce priveşte schimbul deinformaţie dintre Republica Moldova şi alte ţări membre a UE. În particular, oficialiimoldoveni şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la obligaţiunile de consultare aGrupului de lucru al CoE privind armele convenţionale (COARM) referitor la oricetransfer potenţial controversat şi a schimbului de informaţie în legătură cu refuzul

controlul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?licenţierii. 7 Odată ce Moldova nu este membru a UE, nu vor exista limitări din parteaanumitor elemente a Codului UE, inclusiv acele prevederi cu privire la schimbul deinformaţie. Este important ca UE să conlucreze cu Guvernul Republicii Moldovapentru a clarifica implicarea alinierii la Codul UE.4 ProducereaSpre deosebire de majoritatea vecinilor din Europa de Est şi de Sud-Est, Moldovanu a moştenit o industrie militară substanţială din perioada Sovietică. Capacitateaindustrială militară care exista, aşa ca uzina Topaz în Chişinău, a fost limitată laun număr mic de sisteme de armament sofisticat, sau părţi şi componente pentrucomplexul industrial militar rus. Majoritatea din această capacitate de producere afost redirecţionată către industria civilă în urma căderii Uniunii Sovietice şi a pierderiiaccesului către piaţa rusă. 8 Intervievaţii pentru acest sondaj au avut o opinie comună,că rezultatul acestui proces de transformare, este faptul că în prezent nu există oproducere a armelor convenţionale sau AMAU în Republica Moldova. Totuşi trebuiemenţionat faptul, că în Moldova continuă producerea mărfurilor şi tehnologiilor cudestinaţie dublă, de exemplu echipament naval sonar. 9 Totuşi, nu a fost disponibilăpentru grupul de cercetare nici o informaţie detaliată cu privire la tipul sau cantităţileacestor mărfuri sau tehnologii.Producerea unor piese şi muniţii pentru AMAU totuşi are loc. Articolul 19 a Legii cuprivire la Arme permite renovarea anumitor tipuri de arme, părţi ale acestora şi cartuşepentru armele de vînătoare/sport la cele trei ateliere cu destinaţie specializată, precumşi producerea cartuşelor pentru armele de calibru mic de către vânătorii individualişi Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova. Producerea şi renovarea poate fiefectuată doar în baza licenţei eliberate de către Camera de Licenţiere şi autorizareadin partea MAI. Odată ce atelierele specializate şi Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilorsunt întreprinderi de stat, această capacitate limitată de producere este, în efect,controlat de către stat.În plus, Concepţia Reformei Militare din mai 2002, care prezintă în linii generale căprogramul schimbărilor în sistemul militar din Moldova care trebuie să fie realizatpână în anul 2014, angajează Moldova în crearea capacităţilor industriale propriipentru producerea unor tipuri de arme, muniţii şi echipamente militare. Luând înconsideraţie acest angajament, fabricarea unor produse militare ar putea avea loc înviitor.Legislaţia existentă nu se referă la sau reglementează fabricarea în bază de licenţă 10 şinu am găsit nici o informaţie disponibilă pentru echipa de cercetare privind existenţaacordurilor privind fabricarea în bază de licenţă în trecut sau în prezent.Producerea armelor înTransnistriaProblema privind pretinsa fabricare a armamentului şi a mărfurilor şi tehnologiilor cudublă destinaţie pe teritoriul în afara controlului autorităţilor moldoveneşti, a cauzatmulte controverse. Mai mulţi actori, inclusiv Guvernul RM, precum că producereaarmelor, mărfurilor şi tehnologiilor cu dublă destinaţie (AMTDD), în special aAMAU, atât pentru uz intern cât şi pentru traficul către pieţele ilicite, are loc peteritoriul controlat de autorităţile din Transnistria. 117 Interviu cu Dl Iurie Tabuncic, 25 iunie 2006. Ne fiind ţară-membru a UE, Moldova nu are la moment acces la COREU baza dedate de notificare a refuzurilor sau un loc în (COARM).8 Analiza a fost făcută în 2006 în Raportul AMAU în Moldova în baza unui număr de interviuri cu oficialii naţionali şiobservatorii internaţionali. Op cit, Wood D, pp 27–28.9 Interviu cu Dl Ion Lupan, Şeful secţiei de control a comercializării mărfurilor cu destinaţie dublă din cadrul MinisteruluiEconomiei şi Comerţului, 23 octombrie 2006.10 În contextual producerii armelor, fabricarea în bază de licenţă implică transferul bunurilor, inclusiv a tehnologiilor pentruproducerea armelor.11 Vezi de exemplu, ‘Anexa 3: Producerea de arme la întreprinderile din RMN’ , din Pintea, I., ‘Aspectul militar a soluţionăriiconflictului în partea de est a Republicii Moldova, din Barbarosie A. şi Nantoi, O., Aspectele conflictului Transnistrean,Institutul de Politici Publice, Chişinău, 2004.

epublica moldovaÎn 2006 reprezentanţii autorităţilor Transnistrene au declarat, că producerea AMAUa existat în anii 1990, dar numai pentru necesităţi militare interne şi nu pentruexport pentru cumpărătorii din străinătate. 12 De asemenea a fost menţionat că înprezent producerea de AMTDD este limitată la fabricarea pieselor de rezervă pentruavioanele militare şi că producerea AMAU a fost oprită. Totuşi în timp ce autorităţiletransnistrene neagă faptul că producerea AMAU are loc în prezent, ei nu au acceptato monitorizare independentă a producerii AMAU propusă de Organizaţia pentruSecuirtate şi Cooperare în Europa (OSCE). 13 Până când ei nu vor face asta, întrebareaeste tratată în favoarea existenţei producerii AMAU pe teritoriul Transnistriei.5 LicenţiereatransferurilorPolitici şi practici cuprivire la licenţiereatransferurilor în trecutÎn perioada imediat post-sovietică şi până în 2002, Moldova a avut reputaţia decontrol insuficient asupra transferului de arme. În timpul acestei perioade, existauraportări frecvente cu privire la transferul de arme din Moldova, cu sau fără implicareacetăţenilor sau companiilor moldoveneşti, care ajungeau la destinaţii sensibile saupiaţa ilicită. În timp ce asemenea raportări au scăzut în ultimii ani, aceasta nu poatefi totuşi o concluzie care ar dovedi punerea în practică a politicilor de control atransferului de arme, mai ales că transparenţa în cadrul regimului naţional de controlrămâne a fi insuficientă.Până în 2002 Moldova a exportat un număr semnificativ de muniţii şi alt echipamentmilitar moştenit de la Uniunea Sovietică. Deoarece nu există date oficiale disponibilecu privire la transferul armelor din Moldova în această perioadă, atât de către Guvernsau de către cetăţenii sau companiile moldoveneşti, nu a fost posibil de obţinut dateoficiale detaliate cu privire la tipul, cantitatea şi destinaţia acestor transferuri. Totuşi,este posibil de obţinut careva informaţie cu privire la export, din partea altor surse.De exemplu, în conformitate cu datele din Baza de date statistice a OrganizaţieiNaţiunilor Unite privind comerţul exterior de mărfuri (COMTRADE), între 1992 şi2002, Moldova a exportat muniţii AMAU în valoare totală de US$15,990,051 cătreGermania, România, Korea de Sud şi Turcia. 14 În plus, Moldova a raportat pentruRegistrul ONU a armelor convenţionale, referitor la exportul a 13 sisteme de lansaremultiplă a rachetelor „Uragan” şi patru avioane de luptă MiG-29 către Yemen în1994, şi şase sisteme artilerie de calibru mare şi un număr substanţial de proiectile şilansatoare de rachete către Guineea în 2000. 15Este cunoscut pe larg, că o proporţie semnificativă a transferului internaţional dearme din partea Moldovei în această perioadă nu a întrunit cele mai bune practiciinternaţionale a UE. De exemplu, cetăţenii din RM şi companiile înregistrate aufost implicaţi în transferul armelor către destinaţiile cum ar fi Liberia, RepublicaDemocratică Congo, Sierra Leone şi Iran. 16 Cu adevărat, companiile de transportareerau nişte jucători cheie în cea ce priveşte livrarea armelor către zonele de conflict, cea dus la sancţionarea în 2002 a două companii moldoveneşti de către Guvernul SUA. 17Un raport din partea Parlamentului RM ulterior a recunoscut acest lucru: „de cândMoldova a devenit independentă în august 1991, a vândut un număr semnificativ amitralierelor Kalashnikov şi muniţii. Legislaţia a fost încălcată în toate aceste afaceri”. 1812 Interviu efectuat pentru Raportul AMAU în Moldova, anul 2006. Op cit, Wood D.13 În timp ce invitaţiile de a monitoriza producerea armamentului a fost făcute în repetate rânduri de autorităţile Transnistrenecătre OSCE, asemenea oferte nu au fost însoţite de condiţiile care ar întruni standardele OSCE.14 Sursa: www.nisat.org, accesată la 21 decembrie 2006. Vezi de asemenea Op. cit., Wood, D., p 28.15 Transferul către Guineea a inclus: 60 9M113; 430 9M27F; 860 9M27K; 2000130mm bombe; şi 10 OFAB-250-270 (toatedatele din Registrul ONU a armelor convenţionale). In 2003, Observatorul pentru Drepturile Omului a acuzat Guineea înîncălcarea embargoului ONU cu privire la arme către Liberia şi aprovizionarea rebelilor LURD cu arme, care erau utilizatepentru comiterea dezordinilor, http://hrw.org/english/docs/2003/11/05/liberi6497.htm, accesat la 30 noiembrie 2006.16 Vezi spre exemplu, ‘Amnesty International: Subminând securitatea globală: exportul de arme a Uniunii Europene, http://www.iansa.org/regions/europe/documents/undermining_security/brokering_transport.htm, accesat la 15 ianuarie 2007;‘Republica democratică Congo: Armarea estului’, Amnesty International, 5 iulie 2005, http://www.globalpolicy.org/security//issues///congo/2005/0705arms.pdf, accesat la 15 ianuarie 2007.17 ‘sancţiunile SUA 12 firme chineze, moldoveneşti şi armeneşti pentru export către Iran ’, Agenţia France Presse, 16 mai 2002;op cit, Raportul AMAU în Moldova, p 109.18 Ibid.

controlul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?Din 2002, volumul exportului de arme raportat şi numărul de cazuri raportate cuprivire la transportul dubios a armelor moldoveneşti, sau cu implicarea cetăţenilormoldoveni sau a întreprinderilor înregistrate în RM, a scăzut semnificativ. În timpce reducerea poate fi datorată unui control mai stringent, totuşi aceasta ar putea fiprobabil parţial atribuită faptului, că la sfârşitul anului 2002 Moldova deja vândusemarea majoritatea din rezervele militare moştenite din perioada ex-Sovietică.Cu toate acestea, în conformitate cu spusele unui observator, Guvernul RM ar preferasă vândă surplusurile militare rămase decât să le distrugă. 19 În plus, transparenţa încea ce priveşte politica internaţională de control a transferului de arme este încă destulde insuficientă (vezi secţiunea 13 pentru mai multe detalii) şi este foarte posibil, ca nutoate transferurile bunurilor militare din Moldova să fie raportate în modul adecvat.De exemplu, Moldova nu a înregistrat nici un export în Registrul ONU a armelorconvenţionale în perioada 2001–2005. Cu adevărat oficialii admit că date semnificativecu privire la sancţionarea transferurilor AMAU din Moldova în 2004 şi 2005 au fostascunse de către Guvernul RM şi nu au fost raportate la nivel internaţional din motivde secret de stat. 20Traficarea armelor dinTransnistriaPe parcursul anilor 1990 şi începutul anului 2000 a fost pe larg raportat faptul, căautorităţile transnistrene profită din traficul cu arme de producţie Sovietică şi armenoi produse în afara teritoriului controlat de ei către un număr de destinaţii senzitiveinclusiv Abhazia, Cecenia şi Iraq. 21 Totuşi, de când şi-a început operaţiunile la sfârşitulanului 2005, EUBAM nu a găsit nici o evidenţă cu privire la traficul armelor de-alungul graniţei dintre Moldova şi Ucraina. 22 Totuşi, există o evidenţă substanţială cuprivire la faptul, că traficul limitat a unor AMAU şi alte arme a avut loc în anii 1990 şiînceputul anului 2000. Aceste evidenţe includ datele statistice oficiale ale autorităţilortransnistrene, care indică exportul în valoare de US$900,000 a mărfii cu conţinut„arme, muniţii, părţi a lor şi accesorii” din regiunea transnistreană în 2001. 23 Totuşi,în timp ce traficul de arme din Transnistria a avut loc înainte de anul 2002, se pare căextinderea acestor activităţi ilicite a fost exagerată din motive politice. 24Politica existentă cuprivire la licenţiereatransferului de armeCum a fost menţionat mai sus, regimul moldovenesc de control a transferului de armeeste divizat în două sisteme distincte de licenţiere, unul pentru export şi import a„mărfurilor strategice”, cum este stipulat în Nomenclatorul mărfurilor strategice supusecontrolului, inclusiv bunurile militare şi mărfurile şi tehnologiile cu dublă destinaţie, şialtul pentru exportul şi importul armelor mici individuale cu scop ne-militar.Sistemul de licenţiere solicită companiilor care doresc să comercializeze bunuristrategice să obţină licenţă pentru asemenea gen de activitate, înainte de a aplicapentru autorizarea fiecărui transfer în parte. Camera de Licenţiere din RepublicaMoldova, care înregistrează şi verifică companiile şi persoanele fizice, ce sunt implicaţiîn orice tip de activitate comercială străină în Moldova, este unitatea care elibereazălicenţele de comercializare a bunurilor strategice pentru o perioadă de 5 ani. Legislaţiacurentă nu stipulează însă ce anume trebuie să pregătească comerciantul pentru aobţine această licenţă şi nu există nici o informaţie disponibilă public cu privire lacriteriile de obţinere a licenţelor pentru acest gen de activitate. Mai mult decât atât, nu19 Interviu, Chişinău, septembrie 2007.20 Comentarii din partea oficialilor în timpul consultărilor pentru Raportul AMAU în Moldova. Op cit, Wood D, p 31.21 Vezi de exemplu, ‘Oficialii moldoveni acuză Transnistria în vânzarea armelor peste hotarele ei’, BBC Serviciul de Monitorizare/ProTV Chişinău, 11 mai 2004; ‘Ziarele din Moldova acuză regiunea separată de vânzarea armelor către Cecenia, SEESACmonitorizarea săptămânală AMAU, 4 iunie 2004; ‘Ministerul avertizează furnizorii de arme către terorişti ’, Basapress,10 noiembrie 1998, http://www.nisat.org, accesat la 20 octombrie 2005; ‘Republica Sovietică Transnistreană aprovizioneazăgrupările teroriste islamice cu arme ’, Panorama, 4 februarie 2002; ‘Dirty Bomb Warheads Disappear – Stocks of Soviet-EraArms for Sale on Black Market’, Joby Warrik, The Washington Post, 7 decembrie 2003.22 Interviu cu Tomasz Ciukaj, Şeful oficiului local din Chişinău, EUBAM, octombrie 2007.23 Anuarul statistic a Republicii Moldoveneşti Nistrene pentru 2000–2004.24 Aceastâ analizâ a fost efectuatâ în Raportul AMAU în Moldova 2006 în baza unui numâr de interviuri cu oficialii naţionali şiobservatorii internaţionali. Vezi, op cit, Wood D, p 26.

epublica moldovaeste disponibilă informaţia cu privire la numărul de licenţe pentru comercializareabunurilor strategice care au fost eliberate sau refuzate de către Camera de Licenţiere.Atunci când totuşi licenţa de comercializare bunurilor strategice este eliberată,companiile pot aplica pentru obţinerea autorizaţiei pentru transferuri individuale.Există patru tipuri de autorizaţii – export, re-export, import sau tranzit. 25 Legislaţia învigoare nu prevede eliberarea licenţelor generale. Pentru a obţine oricare din cele patruautorizaţii enumerate, aplicantul trebuie să prezinte aplicarea pentru transfer precumşi următoare documente: 26n Certificatul de Înregistrare a întreprinderii/agentului economic;n Licenţa care permite comercializarea bunurilor strategice;n Documentele care certifică originea mărfurilor;n Documente cu privire la caracteristicile calitative şi tehnice ale mărfurilor, şi, opţional,codul mărfii respective, conform Nomenclatorului mărfurilor strategice supusecontrolului;n Contract (sau copia) cu compania străină de import/export (semnat);n Dovadă, că compania străină de import/export deţine licenţa pentru genul deactivitate respectiv;n Certificatul utilizatorului final; obligatoriu numai pentru bunuri „militare” sau„paramilitare” şi la cererea Secţiei pentru toate bunurile strategice; 27 şin Certificat internaţional de import pentru transfer – obligatoriu numai pentru bunuri„militare” sau „paramilitare” şi la cererea Secţiei pentru toate bunurile strategice.Secţia are dreptul să ceară informaţie adiţională sau alte documente care sunt necesarepentru luarea deciziei asupra fiecărei autorizaţii. 28 Secţia apoi revizuieşte aplicaţiaşi toate documentele prezentate împreună cu alte ministere şi direcţii relevante înconformitate cu responsabilităţile fiecăruia. 29 După validarea aplicaţiei în comun cualte structuri statale, Secţia prezintă setul de documente Comisiei interdepartamentalede control (Comisia) împreună cu recomandarea lor cu privire la avizul pentruautorizaţie. 30 Secţia, în baza deciziei Comisiei, va elibera sau refuza autorizaţiasolicitată şi va anunţa aplicantul în timp de 30 de zile despre decizia luată. 31 Dacă estenecesar mai mult timp pentru revizuirea setului de documente, Secţia poate solicitaîncă un termen de 30 de zile. 32 Dacă timp de 60 de zile nu se ia nici o decizie, atuncicererea se consideră automat refuzată. Asemenea refuz automat în timp ce nu a rostluată nici o decizie în perioada de timp stabilită este considerată a fi „cele mai bunepractici” în politica de control a armelor şi este recomandat, ca Guvernul RM să adopteasemenea proceduri. În final, atunci când autorizaţia este eliberată, aceasta trebuiesă indice termenul limită de valabilitate a ei (la decizia Comisiei), tipul şi cantitateabunurilor transferate şi utilizatorul final a lor. 33Toate deciziile asupra cererilor individuale sunt luate de către Comisie în baza votuluimajoritar şi are forţă legală dacă cel puţin jumătate din ei sunt prezenţi. 34 Aceasta esteo practică nepotrivită, deoarece, teoretic, cel puţin 25% din Comisie trebuie să voteze„pentru” ca autorizarea transferului de arme să fie permisă. Luând în consideraţienumărul mic de cereri pentru obţinerea licenţei depus către autorităţile moldoveneşti,procesul birocratic este foarte excesiv, pentru că în toate cazurile structurile relevante25 Hotărârea Guvernului nr. 606, Anexa 2, Articolul 1.3.26 Ibid. Articolul 2.1 şi 4.1.27 Nu este clar le ce categorie de bunuri se referă aceste stipulări, pentru că termenii „militare” şi „paramilitare” nu sunt definiţiîn legislaţie. În interviu, oficialii moldoveni de asemenea păreau a nu cunoaşte aceste categorii.28 Ibid. Articolul 2.3.29 De exemplu, Serviciul de Informaţie şi Securitate. Totuşi rolurile ministerelor în procesul de licenţiere nu este specificat clar înlegislaţie.30 Hotărîrea Guvernului nr. 606. Anexa 2, Articolul 13.6. Vezi secţiunea 12 pentru mai multă informaţie cu privire lacomponenţa Comisiei.31 Ibid. Anexa 2, Articolul 2.7.32 Ibid. Anexa 2, Articolul 2.9.33 Ibid. Anexa 2, Articolul 2.8 şi 2.10.34 Ibid. Anexa 1, Articolele 6 şi 7.

10 controlul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?trebuie să-şi prezinte părerea. Dacă acesta ar părea să soluţioneze problema, totuşipână la urmă oricum se întâmplă, că tot trebuie majoritatea să voteze pentru a ignoraproblemele care trebuie să fie de facto non-negociabile. O abordare alternativă ar fica fiecare minister să refuze cererea în baza experienţei lor proprii şi în conformitatecu criteriile respective. De exemplu, MAE ar putea lua în consideraţie prevederilelegislaţiei internaţionale pentru transfer.În conformitate cu articolul 4 a Legii cu privire la controlul exportului, re-exportului,importului şi tranzitului mărfurilor strategice, regimul naţional de control atransferului se bazează pe următoarele principii :n conformitatea cu politica externă a Republicii Moldova;n protecţia intereselor securităţii naţionale a Moldovei;n îndeplinirea angajamentelor internaţionale a Moldovei cu privire la neproliferareaarmelor de distrugere în masă şi alte bunuri strategice cu destinaţie militară;n îndeplinirea acordurilor internaţionale în care Moldova este parte componentă; şin participarea în iniţiativele internaţionale pentru controlul exportului bunurilorstrategice.Totuşi, nu este clar cum aceste principii sunt implementate în procesul decizional şidacă cererile pentru transfer sunt evaluate în sensul efectului lor asupra drepturiloromului şi dezvoltarea economică a ţării importatoare, precum şi stabilitatea regionalăşi conflictele , cum este solicitat de către Codul UE. Cu adevărat cum a fost menţionatmai sus, Moldova încă nu şi-a alineat sistemul naţional de transfer cu Codul UE.Ca rezultat, legislaţia prezentă nu face nici o referinţă specifică la Codul UE saula criteriile lui şi nu există solicitări legale pentru oficialii care licenţiază să ia înconsideraţie aceste criterii în procesul de eliberare a licenţelor. Nici Codul UE nu esteaplicat neformal în timpul procesului decizional, în conformitate cu afirmaţiile făcutede către oficialii intervievaţi în cadrul prezentului studiu. Legislaţia în vigoare doarstipulează că Comisia va solicita ca Secţia să refuze licenţă în caz că:a) Acest transfer va fi în detrimentul securităţii naţionale şi interesului statului;b) Ţarii de destinaţie i se aplică embargo drept rezultat al comportamentului neadecvat înprivinţa Moldovei; sauc) Aplicantul a prezentat informaţie incorectă. 35Totuşi nu este disponibilă informaţia cu privire la faptul dacă licenţele au fost refuzatela anumit subiect sau altul. Această lipsă de claritate, în combinaţie cu mecanismulneadecvat de vot, absenţa criteriilor clare cu referire la drepturile omului, dezvoltareeconomică, stabilitate regională, riscul diversiunii şi prevenirea conflictului, din punctde vedere a importanţei, sunt punctele slabe care trebuie tratate ca prioritate.Cum este menţionat mai sus, Guvernul Republicii Moldova este în proces de elaborarea planului de acţiuni pentru alinierea sistemului naţional de control a transferurilorde arme la Codul UE. În cea ce priveşte sistemul de licenţierea, legislaţia va trebui săelaboreze baza pentru procesul decizional cu privire la licenţiere şi, până la urmă,trebuie să includă toate criteriile Codului UE. În plus, sistemul de vot a Comisieitrebuie să fie amendat, după cum a fost recomandat mai sus.Exportul surplusurilor militare trebuie să fie supus aceluiaşi proces de autorizaţieca şi exportul privat a bunurilor militare. Totuşi, o altă examinare minuţioasăeste propusă de către Comisia guvernului pentru distribuirea bunurilor forţelorarmate, care revizuieşte vânzarea şi distribuirea bunurilor din lista de control aMinisterului Apărării (MA). Înainte ca oricare distribuţie a surplusului MA să ajungăla nivelul procedurii standarde de autorizaţie a transferului, MA solicită Serviciuluide Informaţie şi Securitate (SIS) să verifice documentele prezentate lor de cătrecumpărător (de stat sau privat). SIS apoi face o recomandare către MA, iar Comisia35 Ibid. Anexa 2, Articolul 10.2.

epublica moldova 11guvernului pentru distribuirea bunurilor forţelor armate va revizui propunerea.Nu este clar ce grad de putere (de ex. putere de veto) are această comisie şi în ce măsurăcerinţele procedurale sunt aplicate în practică.Al doilea sistem de control a transferurilor, care reglementează transferurile armelorcu scop ne-militar, autorizează patru întreprinderi de stat („magazine de arme”) dea comercializa arme personale către persoanele fizice şi cu scop comercial, mai multpentru utilizare casnică şi mai puţin pentru export. Fiecare cumpărătură, exportsau import a armelor pentru civili utilizat de aceste întreprinderi este efectuat înbaza permisului specific eliberat de către DGPOP din cadrul MAI. Din spuselecolaboratorilor acestei direcţii, nu există criterii stabilite pentru coordonare atuncicând DGPOP decide asupra eliberării permiselor de import sau export a armelor. 36Se pare că aceste permise se eliberează în toate cazurile când nu există un motivîntemeiat pentru refuz. În acest caz, sistemul de reglementare a activităţii acestorîntreprinderi de stat este minimal. Aceste patru întreprinderi sunt solicitate săraporteze lunar DGPOP despre activitatea lor. În acest raport lunar întreprinderile destat sunt solicitate să menţioneze volumul armelor şi muniţiilor transferate, numărulvânzărilor, seria de producere, detalii despre cumpărător precum şi numărul de armeşi muniţii aflate în supravegherea lor. Fiecare trei luni MAI este obligat să verificeregistrele şi contabilitatea acestor magazine.Din spusele MAI, aceste 4 întreprinderi de stat sunt din Moldova şi deţin licenţă decomercializare şi cumpărare a AMAU cu scop non-militar, atât de pe teritoriul ţăriicât şi de peste hotare. Totuşi, informaţia din partea Departamentului Vamal oferităpentru Raportul AMAU în Moldova în 2006 arată că cel puţin alte 15 organizaţiine-statale şi întreprinderi au importat AMAU, muniţii şi componente începând cuanul 2001. 37 Chiar dacă aceste importări probabil au o destinaţie pentru uzul interna întreprinderilor, (de exemplu pentru securitatea caselor lor), decât pentru vânzarerepetată , nu a fost prezentată nici o informaţie cu privire la procesul de eliberare apermisului pentru import pentru aceste organizaţii. În conformitate cu informaţiacolectată pentru Raportul AMAU în Moldova, anul 2006, în perioada 2001–2004ultimul export a armelor individuale pentru scopuri civile a avut loc în 2001. Din 2004nu există informaţii disponibile cu privire la export 2004. Totuşi, este puţin probabil,ca exportul armelor individuale cu scopuri civile să fie substanţial din cauza lipseiindustriei de arme la nivel naţional.6 ScutirileÎn conformitate cu stipulările legislaţiei moldoveneşti, transferul de arme, inclusivacel de la stat la stat, nu este scutit de controlul regulat. Totuşi, MAI a menţionat,că transferurile de „importanţă politică” sunt scutite de mecanismele de controlregulat şi sunt autorizate direct de Guvern. 38 Deoarece legislaţia nu prevede asemeneacircumstanţe, aceasta ar sugera că anumite decizii, dacă se adoptă, contravin legislaţieiRM. Dacă este aşa, acest moment constituie o piedică nedorită pentru sistemul delicenţiere, care permite deciziile politice să umbrească alte considerări critice.7 Brokering-ul(activitatea deintermediere)Legislaţia RM nu controlează efectiv brokering-ul (activitatea de intermediere) cuarmamente. Articolul 3.2 a Legii cu privire la controlul exportului, re-exportului,importului şi tranzitului mărfurilor strategice, stipulează că „Se supun prevederilorprezentei legi şi operaţiunile comerciale cu străinătatea de vânzare-cumpărare36 Interviu cu Dl Macovei, Direcţia Generală Poliţie Ordine Publică, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova,29 septembrie 2006.37 Op cit, Wood D, pp 32–33.38 Interviu, Chişinău, septembrie 2006.

12 controlul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?a mărfurilor strategice, transferul de informaţii şi tehnologii secrete, realizatefără atingerea fizică a teritoriului Republicii Moldova”, însă termenul „operaţiunicomerciale” nu este definit. Mai mult ca atât, articolul 1.1. stipulează că obiectul acesteilegi este de a reglementa „principiile şi procedura de control asupra exportului,reexportului, importului şi tranzitului de mărfuri strategice”, articolul 1.2 identifică casubiecţi ai acestei legi „persoanele care desfăşoară activităţi de export, reexport, importşi tranzit de mărfuri strategice”, pe când în articolul 2 aceşti termeni sînt definiţi cucondiţia că mărfurile în cauză să fie în contact fizic cu teritoriul Republicii Moldova. Înplus, alte servicii de brokering cum sînt serviciile de finanţare, serviciile de asigurare şitransportare, serviciile de facilitare nu sînt menţionate de loc în legislaţia actuală.Absenţa în legislaţia Republicii Moldova a unor mecanisme de control detaliateprivind activitatea de intermediere în comercializarea armamentelor este un motivde îngrijorare, dat fiind faptul cazurilor înregistrate de implicare a companiilor dinRepublica Moldova în livrarea mărfurilor militare către destinaţii sensibile şi zone deconflicte sau război. Reprezentanţii Guvernului Republicii Moldova au recunoscutaceste deficienţe din cadrul actualului sistem de control al transferurilor şi au exprimatintenţia de a armoniza legislaţia privind intermedierea cu standardele UE, inclusiv cuCodul UE şi Poziţia comună a UE privind activitatea de brokering (intermediere) încomercializarea armamentelor. 398 Tranzitul şitransbordareaOperaţiunile de tranzitare – „trecerea mărfurilor strategice prin teritoriul RepubliciiMoldova sub control vamal” 40 – sînt autorizate în acelaşi mod ca şi alte tipuri deoperaţiuni de transfer de armamente. Adiţional, operaţiunile de tranzit trebuie să fieefectuate în decurs de trei zile şi numai prin posturile vamale expres indicate în fiecarecaz concret de autorizare a exporturilor. 41 Deşi aceasta ar putea fi politica actuală înacest domeniu, transbordarea armamentelor nu este reglementată în legislaţia învigoare în mod specific. În acest sens reprezentanţii guvernului au recunoscut căo asemenea problemă există şi au exprimat intenţia lor de a examina măsurile caresînt necesare pentru soluţionarea acesteia. Este important de menţionat că controlulefectiv asupra operaţiunilor de tranzit poate fi compromis de practicile curente aleSecţiei de a nu solicita certificatul utilizatorului final pentru aceste tipuri de transferuri(vezi secţiunea 10 mai jos).9 Lista de controlNomenclatorul mărfurilor strategice supuse controlului, anexat la Hotărârea Guvernuluinr. 606 “Cu privire la Sistemul naţional de control al exportului, reexportului,importului şi tranzitului de mărfuri strategice în Republica Moldova” oferă o listă demărfuri specifice strategice care urmează a fi reglementate. Hotărârea Guvernuluistipulează că Nomenclatorul mărfurilor strategice supuse controlului trebuie să fiebazat nu numai în conformitate cu interesele naţionale ale Republicii Moldova, darşi în conformitate cu normele internaţionale. 42 După cum au indicat reprezentanţiiSecţiei, primul proiect al Nomenclatorului a fost bazat pe lista UE a mărfurilor cudublă destinaţie şi lista UE de bunuri militare. 43 Secţia este în primul rând responsabilăpentru actualizarea Nomenclatorului în baza acordurilor semnate şi angajamentelorinternaţionale asumate de către Republica Moldova. 44 Totuşi, din motivulcomplexităţii listei precum şi a resurselor financiare, umane şi fizice limitate de care39 Interviu cu Dl Ion Lupan, 23 octombrie 2006.40 Legea cu privire la controlul exportului, re-exportului, importului şi tranzitului mărfurilor strategice, Articolul 2.41 Interviu cu Dl Sergiu Spataru, Director Executiv, Centrul de Neproliferare al Republicii Moldova, 1 octombrie 2007.42 Articolul 8.2.A43 Interviu cu Dl Ion Lupan, 23 octombrie 2006.44 Hotărârea Guvernului nr. 606, Anexa 2, Articolul 13.20.

epublica moldova 13dispune Secţia, ultima actualizare a fost efectuată în 2003. 45 Adiţional la Nomenclatorulmărfurilor strategice menţionat mai sus, legislaţia actuală conţine o prevedere generalăde genul „catch-all”, care permite efectuarea controlului tuturor mărfurilor chiardacă acestea nu sînt incluse în Nomenclator dar pot fi utilizate pentru „fabricarea” sau„utilizarea” producţiei militare. 46În conformitate cu cel de al doilea sistem de control care se referă la armele individualepentru uz comercial sau individual, în Republica Moldova pot fi importate numaiacele tipuri de arme care sînt incluse în Cadastrul de Stat al Armelor şi de asemenea potfi exportate de către patru întreprinderi de stat (dat fiind faptul că Republica Moldovanu este un producător de AMAU, sursa principală a exportului ar trebui să fie AMAUimportate). Totuşi, modele individuale de arme, care nu sînt incluse în Cadastrul deStat al Armelor, pot fi importate de „magazine de arme” pentru testare.De fapt, se pare că există o oarecare confuzie în ceea ce priveşte responsabilităţile celordouă agenţii de autorizare (Secţia şi DGPOP) în raport cu autorizarea armelor cu uncalibru mai mic de 12.7mm. În conformitate cu Legea cu privire la controlul exportului,re-exportului, importului şi tranzitului mărfurilor strategice sistemul de control asupramărfurilor strategice se aplică asupra tuturor mărfurilor specificate în Nomenclatorulmărfurilor strategice supuse controlului, care include şi armele cu calibrul mai mic de12.7mm (cu excepţia armelor de vânătoare cu ţeava lisă). În acelaşi timp, reprezentanţiiDGPOP susţin că ei au responsabilitatea de autorizare a tuturor armelor cu calibrulmai mic de 12.7mm cu destinaţie ne-militară, inclusiv, de exemplu, pistoalele deautoapărare cu ţeava ghintuită. 47 Persoanele oficiale care deţin responsabilităţi încadrul sistemului de control au fost de acord că sistemul actual include unele domenii„gri” în ceea ce priveşte responsabilităţile şi că trebuie să fie efectuate schimbărilerespective. 4810 Controlulşi certificareautilizatorului finalCertificatul internaţional de import sau certificatul utilizatorului final sînt obligatoriinumai în cazul transferurilor acelor mărfuri strategice enumerate în Nomenclatorulmărfurilor strategice supuse controlului care sînt folosite în scopuri „militare” sau„paramilitare”. 49 Secţia are discreţia de a solicita certificatul utilizatorului final saucertificatul internaţional de export pentru transferul oricăror mărfuri strategice. 50Potrivit spuselor reprezentanţilor Secţiei, certificatul utilizatorului final este solicitatîn cele mai dese cazuri, cu excepţia cazurilor de tranzit. 51 Legislaţia cere ca certificatulutilizatorului final să includă garanţii că: 52n mărfurile vor fi depozitate pe adresa indicată în certificatele sus-menţionate;n mărfurile vor fi utilizate în scopul indicat;n mărfurile nu-şi vor schimba regimul, nu vor fi reexportate sau transbordate fărăautorizaţia Secţiei;n Secţia şi instituţiile ce participă la controlul traficului de mărfuri strategice vor puteamonitoriza folosirea mărfurilor în scopul indicat.Deşi aceste prevederi din legislaţie referitor la certificatul utilizatorului final şicertificatul de verificare a livrării sînt un pas pozitiv, un impediment major şi o sursăde îngrijorare majoră rămâne lipsa capacităţilor de a efectua monitorizarea sau45 Interviu cu Dl Sergiu Spataru, 1 octombrie 2007.46 Hotărârea Guvernului nr. 606, Anexa 2, Articolul 7.3.47 Interviu cu Dl Ion Macovei, 29 septembrie 2006.48 Comentarii în cadrul Mesei rotunde interministeriale de revizuire a constatărilor iniţiale ale Raportul AMAU în Moldova,15 decembrie 2005, Chişinău.49 Hotărârea Guvernului nr. 606, Anexa 2, Articolul 4. Totodată, nu este clar la ce fel de mărfuri această prevedere se referă, datfiind faptul că termenii „militară” şi „paramilitară”nu sînt definiţi în legislaţie.50 Hotărârea Guvernului nr. 606, Anexa 2, Articolul 2.1 şi 2.6.51 Interviu cu Dl Ion Lupan, 23 octombrie 2006.52 Hotărârea Guvernului nr. 606, Anexa 2, Articolul 2.6

14 controlul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?verificarea utilizatorului final. Ca exemplu, în conformitate cu spusele reprezentatuluiMAI certificatele utilizatorului final sînt „de regulă verificate”. Totuşi, este posibilde a ocoli acest sistem în caz dacă exportatorul este foarte motivat să facă aşa ceva. 53Absenţa unor mecanisme eficiente de monitorizare a destinaţiei şi utilizării finalecompromite sistemul de salvgardare regulatorie stabilit în legislaţia actuală.11 CapacităţileadministrativeStructurile cheie responsabile pentru implementarea celor două sisteme de controlasupra transferurilor sînt Secţia şi DGPOP. Secţia este formată din trei specialiştiinstruiţi şi dispune de o memorie instituţională bună, dat fiind faptul că doi dintreaceştia activează în componenţa Secţiei de cel puţin cinci ani. 54 Deşi mică la număr,Secţia are capacităţi adecvate luând în consideraţie numărul mic de solicitări deautorizări pe care Secţia trebuie să le examineze în fiecare an. 55După spusele personalului Secţiei, pornind de la faptul că Republica Moldova s-aaliniat de sine stătător la Codul UE, sistemul naţional de control al transferurilor vanecesita asistenţă şi îndrumare substanţiale pentru a asigura implementarea adecvatăa Codului UE. Într-o ţară care nu dispune de capacităţi naţionale de producere aarmelor, în scurt timp, cel puţin va fi constatată necesitatea unei asistenţă de instruirea personalului Secţiei şi membrilor Comisiei privind interpretarea (şi în acest modprivind implementarea adecvată) criteriilor Codului UE şi pentru personalul Secţieiprivind elaborarea unor rapoarte complete privind transferurile de armamente.12 Relaţiile şiprocesele interdepartamentaleComisia interdepartamentală de control este organul şi mecanismul interdepartamentalprincipal din cadrul sistemului naţional de control al transferurilor.În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1039 în componenţa Comisii intrăreprezentanţi din partea MA, MAE, MAI, MEC, SIS şi Serviciul Vamal. Pe lângăexaminarea şi luarea deciziilor privind fiecare caz de eventual transfer de armamente,Comisia este de asemenea responsabilă de luarea deciziilor privind semnarea saususţinerea de către Republica Moldova a tratatelor bi- sau multilaterale privindneproliferarea (ex. Codul UE) şi asigurarea instituirii măsurilor de control întruasigurarea politicii de stat şi respectarea angajamentelor asumate în cadrul acordurilorinternaţionale semnate de Republica Moldova. Adiţional la şedinţele regulate, Comisiapoate forma grupuri de lucru formate din experţi cu expertiză relevantă din cadrulaltor ministere şi departamente pentru a evalua şi revizui legislaţia privind controlultransferurilor, propune amendamente şi proiecte de legi. Cu părere de rău, informaţiadespre activitatea Comisiei este insuficientă (ex. frecvenţa şedinţelor ordinare şicelor extraordinare, procedurile de acces şi diseminare a informaţiei) pentru a evaluaeficienţa acesteia în administrarea sistemului naţional de control.Cooperarea interdepartamentală trebuie să fie îmbunătăţită prin preconizataconstituire a unui organ inter-ministerial de coordonare a controlului asupraarmamentelor. În octombrie 2006 a avut loc prima şedinţă a Comisiei Naţionalepentru coordonarea implementării şi elaborării responsabilităţilor RepubliciiMoldova în raport cu acordurile multilaterale şi planurile de acţiune internaţionaleîn domeniul controlului asupra armamentelor şi dezarmării (Comisia Naţională).Componenţa, mandatul şi procedurile de funcţionare ale Comisiei Naţionale urmausă fie stabilite prin hotărârea Guvernului. Totuşi, până la momentul elaborării acestuiraport, nu a fost adoptată vre-o hotărâre a Guvernului în acest sens, iar comisia nu a53 Interviu cu Dl Iurie Tabuncic, 22 octombrie 2007.54 Interviu cu Dl Sergiu Spataru, 1 octombrie 2007.55 Secţia a eliberat 76 de autorizaţii de transfer în 2004, şi 50 în 2005. Totodată, informaţia privind numărul de aplicări(solicitări) adresate Secţiei în fiecare an nu este disponibilă. Dl Ion Lupan, 23 octombrie 2006.

epublica moldova 15mai fost convocată pentru o a doua şedinţă. Iniţial se preconiza ca Comisia Naţionalăsă includă trei subcomisii: comisia privind AMAU, comisia privind armamenteleconvenţionale şi comisia privind controlul armelor nucleare, biologice şi chimice.Subcomisia pe problemele AMAU urma să fie responsabilă pentru implementareaCodului UE, elaborarea strategiei naţionale de control asupra AMAU şi a planuluide acţiuni. 56 În lipsa unei Comisii Naţionale constituite în mod formal, MAE şi MECîndeplinesc responsabilităţile respective. În caz dacă Comisia Naţională va fi eventualcreată, ar părea să fie mai adecvat ca subcomisia privind armamentele convenţionalesă fie responsabilă de implementarea Codului UE, care se aplică în raport cu toatetransferurile ale tuturor armelor convenţionale, inclusiv AMAU.În timp ce crearea Comisiei Naţionale urmează să contribuie la îmbunătăţireacooperării inter-departamentale şi coordonării controlului asupra transferurilor,este important ca responsabilităţile relevante ale Comisiei Naţionale şi Comisieiinterdepartamentale de control să fie clar definite, pentru a evita dublare şi confuzii.13 Transparenţă şiraportareNivelul de transparenţă al sistemului de control asupra transferurilor din RepublicaMoldova, în mod special în ceea ce priveşte deciziile de autorizare a transferurilor,este extrem de jos şi foarte departe de oricare standarde europene. Pe parcursul anilorRepublica Moldova nu a produs nici un raport public privind deciziile de licenţiere(autorizare) şi transferurile efectuate, şi a prezentat numai informaţii limitate despreunele dintre aceste transferuri în cadrul forurilor internaţionale. 57 O oarecareinformaţie privind exporturile recente de AMAU a fost obţinută pentru RaportulAMAU în Moldova (2006). Deşi informaţia menţionată nu a fost una comprehensivă,totuşi transparenţa demonstrată privind o parte din transferurile de AMAU a ţinutsă susţină un nivel de încredere în Guvernul Republicii Moldova. Acest raport,de asemenea, a creat un precedent important care, sperăm, va oferi o bază pentruelaborarea unor rapoarte naţionale cu caracter regulat privind transferurile de armeîn conformitate cu cele mai bune practici internaţionale. Un indice pozitiv în acestsens a fost faptul că persoane oficiale din cadrul Guvernului Republicii Moldova auexprimat înţelegerea faptului că alinierea la cerinţele Codului UE implică prezentareaîn mod regulat a rapoartelor privind transferurile de arme şi au indicat că ar dorisă beneficieze de asistenţă privind formatele UE de raportare privind transferurilede arme. Publicarea cu regularitate a unor rapoarte comprehensive despre sistemulnaţional de control şi deciziile de autorizare (licenţiere) ar demonstra un progressemnificativ şi important în ceea ce priveşte transparenţa şi ar crea un potenţial pentruo responsabilitate şi control parlamentară şi publică.Supravegherea şi controlul parlamentar asupra sistemului naţional de control lamomentul actual este foarte limitată. În prezent nu există cerinţe legale de a prezentaParlamentului informaţii despre autorizări (licenţe), refuzuri sau livrări, deşi, teoretic,Parlamentul poate cere acces la asemenea informaţii de la caz la caz. Unica prevederelegală care permite o supraveghere parlamentară, deşi una semnificativă, este dreptulPreşedintelui Comisiei parlamentare permanente pentru securitatea naţională,apărare şi ordinea publică de a participa la şedinţele Comisei interdepartamentale încalitate de observator.În plus, în cadrul societăţii civile şi mass-media există puţină expertiză independentăîn ceea ce priveşte regimul naţional de control al transferurilor sau normele şistandardele UE şi internaţionale. În rezultat, societatea civilă din Republica Moldovaare o capacitate foarte limitată pentru o evaluare independentă. Informaţiile raportate56 Interviu cu Dl Iurie Tabuncic, 25 june 2006.57 După cum a fost menţionat mai sus, o informaţie limitată a fost raportată COMTRADE şi Registrului Armelor Convenţionaleal ONU şi mai mulţi reprezentanţi oficiali din partea Guvernului au recunoscut că informaţii semnificative privind exporturioficial sancţionate cu AMAU ,efectuate în decursul anilor 2004–2005, nu au fost raportate la nivel internaţional fiindconsiderate secret de stat.

16 controlul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?de mijloacele mass-media au un caracter ocazional şi de cele mai multe ori sînt legatede declaraţiile privind producerea şi traficul cu armamente de pe teritoriul controlatde autorităţile Transnistrene, decât de cercetarea politicilor şi practicilor GuvernuluiRepublicii Moldova, 58 deşi, într-o oarecare măsură aceasta ar fi o dovadă a volumuluirelativ mic al transferurilor de arme efectuat de Republica Moldova şi agenţiiindustriali locali. Nivelul foarte scăzut de informare de către mijloacele mass-mediaparţial se explică prin restricţiile şi lipsa de libertate a mijloacelor mass-media precumşi de nivelul general scăzut de acces la informaţii. Legea cu privire la accesul liber lainformaţie adoptată în 2002 încă nu a schimbat situaţia în acest domeniu.Ca consecinţă a unor mecanisme subdezvoltate de supraveghere şi cercetareparlamentară şi publică în Republica Moldova există un control independent foartelimitat care ar asigura faptul că deciziile de autorizare (licenţiere) sînt în conformitatecu legislaţia naţională şi bunele practici internaţionale şi UE. Asemenea circumstanţecontribuie la crearea unui mediu în care eventualitatea unor decizii de autorizare(licenţiere) şi transferuri dubioase sau nepotrivite este foarte înaltă.14 Colectareaşi schimbul cuinformaţiiSecţia şi DGPOP sînt cele două agenţii principale responsabile pentru colectareainformaţiei privind transferurile de arme efectuate în Republica Moldova şi raportareacătre forurile internaţionale respective. De exemplu, din anul 1994 RepublicaMoldova a raportat despre unele importuri şi exporturi de arme limitate la RegistrulArmelor Convenţionale al ONU şi COMTRADE. Moldova, de asemenea, a prezentatDepartamentului Dezarmare din cadrul ONU rapoarte privind progresul înregistratîn implementarea PAONU în anii 2003, 2005, 2006 şi 2007 şi a oferit informaţiiOSCE privind transferurile de AMAU în spaţiul OSCE, în conformitate cu cerinţeleDocumentului OSCE privind AMAU.Moldova, de asemenea, participă la un şir de instituţii şi iniţiative de cooperareinternaţională şi regională şi schimb de informaţii întru combaterea traficului ilegaltransfrontalier şi crimei organizate în Europa de Sud Est (ESE). Aceste iniţiativeinclud INTERPOL, Oficiul pentru Armele de Calibru Mic şi Armament Uşor dinEuropa de Est şi Sud-Est, Organizaţia de Cooperarea Economică la Marea Neagră,Iniţiativa Central Europeană şi Iniţiativa de Cooperare din Europa de Sud-Est (SECI),Centrul Regional pentru Combaterea Crimei Transfrontaliere. Moldova a participat laschimbul de informaţii dintre membrii SECI privind traficul de arme prin intermediulGrupului cu Misiuni Speciale al Centrului AMAU pe parcursul a două perioade deoperaţiuni: „Ploughshares” (noiembrie 2002–mai 2003) şi „Safe Place” (2005).Este foarte dificil de a evalua nivelul de participare a Republicii Moldova la acesteiniţiative de schimb de informaţii deoarece, precum a fost menţionat mai sus, existăindici că Moldova nu întotdeauna raportează transferurile AMTDD în cazurilecând acestea sînt considerate secret de stat. Este foarte important ca Moldova săimplementeze un schimb de informaţie comprehensiv la nivel internaţional privindtoate transferurile autorizate de sistemul naţional de control, în strictă conformitate cuobligaţiunile sale internaţionale şi regionale.15 Implementareaşi asigurarearespectăriiServiciul Vamal şi Serviciul de Grăniceri sînt responsabile de controlul fizic altransferurilor AMTDD. Serviciul Vamal este responsabil de procesarea transferurilorAMTDD şi de interceptarea transferurilor ilegale cu AMTDD prin intermediul celor113 posturi vamale internaţionale şi posturi mobile instalate de-a lungul frontierei58 Analiza este bazatâ pe cercetarea informaţiilor cu privire la arme prezentate de mijloacele mass-media, care a fostdesfâşuratâ în cadrul elaborârii Raportului AMAU în Moldova (2006), pp 106–108.

epublica moldova 17interne cu regiunea Transnistreană. Serviciul Grăniceri este responsabil de patrulareasectorului „verde” al frontierei (frontiera terestră) şi în acest scop are 70 de pichete degrăniceri şi 48 de posturi de frontieră care controlează căile rutiere, aeriene, fluvialeşi de cale ferată de acces în Moldova. Serviciul Grăniceri, de asemenea are un rolsecundar şi de consultanţă la posturile vamale.Bunurile incluse în Nomenclatorul mărfurilor strategice supuse controlului pot fitransportate prin teritoriul vamal al Republicii Moldova numai fiind însoţite deautorizările relevante (original şi copii) eliberate de Secţie, 59 sau de un permis dinpartea DGPOP. Serviciul Vamal este obligat să indice pe permisul/autorizaţiarelevantă numărul real al bunurilor transferate, numărul declaraţiei vamale, timpul şidata transferului. Originalul este restituit companiei de transport, iar copia rămâne laServiciul Vamal.Problema principală cu care se confruntă Serviciul Vamal în aplicarea în practică aregimului de control al transferurilor este identificarea bunurilor supuse controluluicare necesită o autorizare specială de transfer AMTDD. În opinia Şefului Secţiei,nivelul de cunoaştere a Nomenclatorului de mărfuri strategice supuse controlului estedestul de jos în rândurile angajaţilor Serviciului Vamal. 60 Capacitatea ServiciuluiVamal a fost îmbunătăţită în acest sens prin implementarea în 2004 a unei versiunimoldoveneşti a programului LOIS (Licensing Officer Instructional Simulation –Program de simulare pentru responsabilii de eliberarea licenţelor) oferit de SUA. Acestprogram a fost livrat de o organizaţie neguvernamentală, Centrul de Neproliferaredin Republica Moldova, şi a fost finanţată de Departamentul Comerţului al SUA.Programul este în prezent folosit de reprezentanţii instituţiilor de stat responsabilipentru licenţierea bunurilor strategice. Până în septembrie 2006 programul a fostlivrat tuturor posturilor vamale şi a fost susţinut de instruirea reprezentanţilorServiciului Vamal în cadrul a trei ateliere de lucru, inclusiv un atelier de „formare aformatorilor”. Totuşi, după spusele Directorului Centrului de Neproliferare, până înprezent numai aproximativ 20% din personalul Serviciului Vamal au beneficiat de oinstruire adecvată pentru utilizarea programului computerizat, iar pentru a asigurao cunoaştere a programului LOIS de către toţi colaboratorii Serviciului Vamal estenecesară desfăşurarea a 10–15 ateliere suplimentare. 61Un alt obstacol este potenţialul existent de corupţie din cadrul Serviciului Vamalşi Serviciului Grăniceri. Studiile precedente au indicat că salariile mici şi nivelulinsuficient de motivare a personalului generează un pericol real de corupţie în rândulServiciului Vamal şi Serviciului Grăniceri. 62 Corupţia în cadrul acestor servicii arsubmina implementarea efectivă a sistemului naţional de control a transferurilor.Implementareaîn regiuneaTransnistreană şicooperarea cu Ucraina/UEDupă cum a fost menţionat mai sus, implementarea sistemului naţional de control altransferurilor în Republica Moldova rămâne a fi periclitată de insuccesele procesuluide reglementare a statutului regiunii Transnistrene, care include un sector de 435 defrontieră Moldo-Ucraineană şi aeroportul de la Tiraspol (care de asemenea nu se aflăsub controlul Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile din Republica Moldova). Pânăîn 2005 Guvernul Republicii Moldova nu dispunea de instrumente pentru a controlaeventualele transferuri ilegale de pe teritoriul regiunii Transnistrene, din motivulnedorinţei în acea perioadă a serviciilor de frontieră ale Ucrainei de a coopera în modsemnificativ cu serviciile respective ale Republicii Moldova, inclusiv refuzul de a creaposturi mixte de control la frontieră pe teritoriul Ucrainei. 6359 Hotărârea Guvernului nr. 606, Anexa 2, Articolul 1.3.60 I nterviu cu Dl. Ion Lupan, 23 octombrie 2006.61 Interviu cu Dl. Sergiu Spataru, 1 octombrie 2006.62 Obreja, E, et. al., ‘Activitatea Serviciului Vamal în Republica Moldova şi corupţia” (Transparency International, 2003);Carasciuc, L., et. al., ‘Corupţia şi accesul la justiţie’ (Transparency International, 2002); ‘Strategia naţională de prevenire şicombatere a corupţiei’ (Transparency International, 2002).63 Analiza bazată pe interviuri cu persoane oficiale şi observatori internaţionali desfăşurate în 2006 pentru Raportul AMAU înMoldova, pp 96–101.

18 controlul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?Situaţia s-a schimbat substanţial după schimbările în conducerea de vârf a Ucraineicare a urmat după alegerile din 2005. îmbunătăţirea cooperării dintre Moldovaşi Ucraina în 2005 a inclus o invitaţie comună către UE de a iniţia o misiune demonitorizare la frontieră, care a condus la lansarea misiunii EUBAM în noiembrie2005. Obiectivele acestei misiuni sînt, printre altele, de a armoniza standardele şiprocedurile de management a frontierei cu cele ale statelor membre ale UE şi de aconsolida capacităţile profesionale ale serviciilor vamale şi de grăniceri ale RepubliciiMoldova şi Ucrainei. 64De la fondarea sa în 2005, EUBAM nu a identificat nici o dovadă de trafic cu arme.Deşi acest fapt ar putea indica că EUBAM a acţionat ca un instrument efectiv dedescurajare în adresa traficanţilor cu armament, acesta de asemenea sugerează faptulcă afirmaţiile anterioare privind traficul cu arme din regiunea Transnistreană ar puteasă fi fost exagerate. De fapt, această constatare a fost una dintre concluziile Raportuluicu privire la AMAU în Republica Moldova (2006). În orice caz, această iniţiativă aUE a oferit mai multă încredere în capacitatea serviciilor de frontieră din RepublicaMoldova şi Ucraina de a controla fluxul de bunuri supuse controlului peste frontieradintre cele două state. Iniţiativa de asemenea a demonstrat că cooperarea şi capacitateaUcrainei, precum şi un suport mai larg european, sînt importante pentru a asiguraun control efectiv al hotarelor internaţionale ale Moldovei şi, astfel, pentru a asiguraregimul naţional de control al transferurilor cu arme.16 Penalităţi şisancţiuniLegea cu privire la controlul exportului, reexportului, importului şi tranzitului demărfuri strategice (2000) nu conţine articole care stipulează penalităţi sau sancţiunipentru violarea sistemului naţional de control al AMTDD. Echipa de cercetarea nu aputut găsi alte informaţii suplimentare despre penalităţi şi sancţiuni.17 Interacţiuneacu sectorulindustrialInteracţiunea cu sectorul industrial este asigurată prin intermediul Secţiei şiServiciului Vamal. Secţia îndeplineşte rolul unei agenţii de informare şi consultanţăpentru sistemul de control al transferurilor din Republica Moldova. Astfel, Secţiaorganizează desfăşurarea programelor de informare a agenţilor economici privind„principiile, obiectivele, normele şi procedurile” sistemului de control, precum şi oferăconsultanţă specializată agenţilor naţionali şi internaţionali interesaţi în exportulşi importul armelor. Toţi agenţii economici care doresc să efectueze transferuri deoricare tipuri de mărfuri trebuie să se adreseze agenţilor vamali din cadrul ServiciuluiVamal sau celor care sînt autorizaţi de acest serviciu, pentru a obţine autorizaţianecesară. În acest mod, Serviciul Vamal trebuie să identifice de la bun început dacăcareva dintre bunurile vizate sînt incluse în Nomenclatorului de mărfuri strategicesupuse controlului şi să informeze agentul economic dacă este necesară o autorizarespecifică. Totodată, precum este menţionat mai sus, există mai multe întrebări privindcapacitatea personalului Serviciului Vamal de a identifica bunurile strategice.18 ConcluzieRepublica Moldova demonstrează un angajament tot mai consistent pentruconsolidarea controlului asupra transferurilor de arme prin participarea sa la iniţiativeregionale şi internaţionale de control asupra transferurilor şi a început să întreprindăacţiuni de aliniere a practicilor interne la standardele UE. Frecvenţa raporturilor64 http://www.eubam.org/.

epublica moldova 19privind transferurile de armamente către destinaţii sensibile cu implicarea RepubliciiMoldova sau a companiilor înregistrate în Republica Moldova de asemenea pare săse micşoreze în ultimi ani, deşi lipsa transparenţei face dificilă formularea unei opiniiclare cu o oarecare certitudine.În prezent accentul trebuie să fie pus pe consolidarea politicii şi practicilor pentrua asigura faptul că Moldova este capabilă să implementeze angajamentele saleinternaţionale şi poate să se alinieze la Codul UE şi Poziţia comună a UE privindactivitatea agenţilor comerciali. Cel mai important este faptul că aceasta va implicaschimbări profunde în procesul de licenţiere (autorizare) a transferurilor dearmamente din Republica Moldova, astfel ca deciziile să fie bazate pe criteriile stabiliteîn Codul UE. În acest scop este necesar un program detaliat de instruire pentrua asigura faptul că toate persoanele oficiale relevante ştiu cum să aplice un sistemrestrictiv de control al transferurilor bazat pe criterii definite, precum şi o revizuiremajoră a proceselor interdepartamentale existente de luare a deciziilor. Este deasemenea important faptul că Guvernul Republicii Moldova să recunoască că sistemulnaţional de control asupra transferurilor de armamente este aplicat în raport cu toatetransferurile în general, independent de consideraţii de secret de stat sau sensibilitatepolitică. Adiţional, legislaţia şi practicile urmează a fi îmbunătăţite în continuareîn ceea ce priveşte producerea licenţiată, operaţiunile transfrontaliere, operaţiunilecomerciale, etc. şi să definească cu claritate responsabilităţile Secţiei şi DGPOP înprocesul de licenţiere a armelor individuale cu calibrul mai mic de 12.7mm.În general, Republica Moldova trebuie să întreprindă eforturi pentru a dezvolta unsistem naţional de control al transferurilor care este comparabil cu cele mai buneexemple din statele membre ale UE. În special, este necesar de a îmbunătăţi substanţialtransparenţa deciziilor privind exporturile şi autorizarea (licenţierea) pentru aelimina îngrijorările privind standardele aplicate în procesul de luare a deciziilor.De asemenea, este necesar de a îmbunătăţi transparenţa pentru ca observatoriiindependenţi să poată evalua măsura în care politicile şi practicile guvernului reflectăcele mai bune practici. În acest scop, capacităţile parlamentului şi societăţii civiletrebuie să fie îmbunătăţite pentru a oferi un control (supraveghere) şi o evaluareadecvate cu adevărat independente şi în acest fel să menţină insistenţa pentrustandarde înalte de control al transferurilor. Adiţional, urmează a fi îmbunătăţitesubstanţial capacităţile Republicii Moldova de implementare a angajamentelorlegale privind reglementarea activităţilor comerciale în acest domeniu a companiilorcomerciale şi cetăţenilor Republicii Moldova.Măsurile menţionate mai sus în mod evident necesită dezvoltarea capacităţiloradecvate administrative şi de implementare, precum şi un angajament politic valabilpentru toate instituţiile guvernamentale relevante care au responsabilităţi în asigurareafuncţionării sistemului naţional de control asupra transferurilor. Astfel, este importantca comunitatea internaţională să continue să acorde sprijin Guvernului RepubliciiMoldova în dezvoltarea şi implementarea sistemului naţional de control asupratransferurilor.

20 controlul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?Tabelul 3: Sumarul comparaţiei standardelor naţionale privind transferurile de arme cu obligaţiile şi practicile UEReferinţe legislative,Standardele UE Baza legislativă sau politică Conformarea naţională regulatorii sau politiceSistemul de licenţiere bazat pe Codul UE, foarte limitată. Nici Codul de Articolul 4, Legea 1163-XIV,criterii (opt criterii) Proiectul poziţiei comune a UE Conduită al UE, nici cele opt 26 iulie 2000care defineşte reguli comune criterii nu sînt menţionate înprivind controlul exporturilor legislaţie şi nu sînt utilizate niciAnexa 2, Articolul 10.2,Hotărârea Guvernului nr. 606,tehnologiilor şi echipamentelor la nivel ne-formal. Criteriile 15 mai 2002militaresuficient în legislaţie.existente nu sînt desfăşurateImplementarea sistemului delicenţiere bazat pe criterii deasemenea va impune necesitateaîmbunătăţirii sistemului de vot aComisiei.Lista militară de control Lista Militară Generală de Control Nomenclatorul mărfurilor Nomenclatorul mărfurilora Uniunii Europene strategice supuse controlului strategice supuse controlului,este bazat pe Lista bunurilor cu Anexa 3, Articolul 10.2,dublă destinaţie şi Lista militară Hotărârea Guvernului nr. 606,de control ale UE; Nu au fost 15 mai 2002actualizate din 2003.Controlul bunurilor cu dublă Regulamentul UE privind Nomenclatorul mărfurilor Nomenclatorul mărfurilordestinaţie (inclusiv lista de bunurile cu dublă destinaţie strategice supuse controlului strategice supuse controlului,control şi clauza „catch-all”) este bazat pe Lista bunurilor cu Anexa 3, Articolul 10.2,dublă destinaţie şi Lista militară Hotărârea Guvernului nr. 606,de control ale UE; Nu au fost 15 mai 2002actualizate din 2003. Hotărârea Guvernului nr. 606,Clauza „catch-all” care Anexa 2, Articolul 7.3autorizează efectuareacontrolului bunurilor care nu sîntîn listă, dar pot fi folosite pentru„producerea” sau „folosirea”bunurilor militare.Controlul comercianţilor cu Poziţia comună a UE privind Legislaţia se referă la controlul Articolul 3.2, Legea nr. 1163-XIV,arme comercializarea armelor activităţilor de comercializare, 26 iunie 2000Proiectul poziţiei comune dar, de fapt, comercializareaprin intermediul ţărilor-terţe nueste reglementată.Controlul transferurilor Proiectul poziţiei comune Transferurile programelor soft şi Hotărârea Guvernului nr. 606,intangibile tehnologiilor este inclus în 15 mai 2002Nomenclatorul mărfurilor Anexa 2, Articolul 8.1strategice supuse controlului.serviciile ce ţin de producerea,aplicarea şi menţinerea bunurilorstrategice sînt de asemeneaincluse în sistemul naţional decontrol.Controlul tranzitării şi/sau Proiectul poziţiei comune Tranzitul este licenţiat în acelaşi Articolul 10.3, Legeatransbordării mod ca şi alte tipuri de nr. 1163-XIV, 26 iunie 2000transferuri; autorizarea trebuie Anexa 2 (în special Articolulsă indice posturile vamale, ruta 11.5)şi timpul tranzitării. Totodată,verificarea destinaţiei finale atranzitului nu este efectuată.Transbordarea nu este supusăunui control specific.Controlul exportului Proiectul poziţiei comune Lipsă lipsăcapacităţilor de producere(inclusiv, de exemplu,produselor licenţiate)Controlul utilizării finale şi Proiectul poziţiei comune Certificarea utilizării finale este Hotărârea Guvernului nr. 606,cerinţele de certificare (inclusiv Ghidul utilizatorului (UE) obligatorie pentru toate bunurile 15 mai 2002controlul re-transferurilor) din lista de control cu destinaţie Anexa 2, Articolul 2.1 şi 2.6„militară” sau „paramilitară”.

epublica moldova 21Referinţe legislative,Standardele UE Baza legislativă sau politică Conformarea naţională regulatorii sau politiceCertificatul utilizatorului finalpoate fi solicitată la discreţiasecţiei control al circulaţieimărfurilor cu dublă destinaţiepentru toate celelalte bunuri dinNomenclatorul mărfurilorstrategice supuse controlului.Legislaţia prevede verificareautilizării finale, totuşi nu este clarcum aceasta trebuie să fieefectuată în practică şicu aplicarea căror standarde.Autoritatea de a revoca Bunele practici Comisia are autoritatea de a Hotărârea Guvernului nr. 606,licenţele de transfer anula autorizaţia de transfer în 15 mai 2002caz dacă: (a) au apărut fapte noi Anexa 2, Articolul 1.3 şi 10.1cunoaşterea cărora, la momentulexaminării cererii l, ar fi cauzatrefuzul eliberării autorizaţiei detransfer; (b) solicitantul a încălcatlegislaţia în vigoare privindcontrolul exportului, reexportului,importului şi tranzitului de mărfuristrategice. Anularea autorizaţieieste efectuată de Secţia controlal circulaţiei mărfurilor cu dublădestinaţie la decizia Comisiei.Înregistrarea actorilor Bunele practici actorii sînt înregistraţi de Hotărârea Guvernului nr. 606(producătorilor, comercianţilor, Poziţia comună a Uniunii Camera de licenţiere aagenţilor de livrare, etc.) Europene privind Republicii Moldovacomercializarea armelorPenalităţi şi sancţiuni legale Bunele practici Echipa de cercetare nu a putut Codul Penal al RepubliciiPoziţia comună a Uniunii găsi informaţii privind penalităţi MoldovaEuropene privind şi sancţiuni. Hotărârea Guvernului nr. 606,comercializarea armelor 15 mai 2002Anexa 2, Articolul 14.1 şi 14.2Consultaţii interdepartamentale Bunele practici deciziile privind eliberarea/ Articolul 16.2 Legea nr.1153-XIVrefuzul autorizaţiei sînt luate de din 26 iulie 2000o Comisie interdepartamentală, Hotărârea Guvernului nr. 1039,care include reprezentanţi ai 3 octombrie 2001tuturor ministerelor relevante.Anexa 1 la Hotărârea GuvernuluiTotuşi, deciziile pot fi luate înnr. 606, 15 mai 2002baza votului majorităţii simple amembrilor Comisiei.Articolul 13.6, Anexa 2 laHotărârea Guvernului nr. 606,15 mai 2002Schimb de informaţii cu Codul UE, Poziţia comună, Prezentarea rapoartelor la adresa Vezi tabela 1 de mai susguvernele altor ţări (inclusiv Bunele practici. UNDDA, COMTRADE, Registrulinformarea privind refuzurile dearmelor convenţionale al ONU şilicenţiere printre stateleosCE.membre ale UE şi consultările Republica Moldova nu este parte N/Rulterioare)la mecanismul UE de notificare arefuzurilor de comercializare şiconsultare.Secţia este responsabilă de Anexa 2, Articolul 13.2cooperarea cu agenţiile dinstrăinătate.Cooperarea industrială Bunele practici secţia este responsabilă pentru Legea 1163, Articolul 8.2 (h)informarea în acest domeniu HG 606, Anexa 2, articolele 13.2(k, h)Responsabilitatea parlamentară Bunele practici Nu este stipulată în legislaţie Regulamentele şi procedurile deactivitate ale ParlamentuluiElaborarea şi publicarea cu Proiectul poziţiei comune Nu lipsăregularitate a rapoartelornaţionale

22 controlul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?19 RecomandăriPentru GuvernulRepublicii Moldovan Continuarea îmbunătăţirii politicii şi practicilor de licenţiere a transferurilor AMTDDprin sporirea eforturilor de racordare completă a sistemului naţional de control altransferurilor de arme la normele şi standardele UE cu implementarea celor mai bunepractici internaţionale;n Alinierea cât de curând posibil a sistemului naţional de control şi a cadrului normativla Codul de Conduită al UE privind exportul de arme şi Poziţia comună a UE privindcomercializarea armelor;n În mod special, revizuirea cadrului legislativ al Republicii Moldova pentru asigurareafaptului ca:n Legislaţia să descrie în mod complet temeiurile de luare a deciziilor în cazurile delicenţiere. În acest scop, cadrul legislativ trebuie să conţină o referinţă specificăprivind criteriile Codului UE, preferabil prin includerea acestor criterii, dar nu prinreferirea generică la Codul UE în general;n Legislaţia relevantă să indice cu claritate rolurile şi responsabilităţile respective aleSecţiei control al circulaţiei mărfurilor cu dublă destinaţie şi ale Directia GeneralăPoliţie Ordine Publica privind licenţierea AMAU cu calibrul mai mic de 12.7mm;n Legislaţia să prevadă şi să stabilească cu claritate criteriile procesului de luare adeciziilor de către Departamentul Poliţiei Ordine Publică în cazurile de eliberarea permiselor pentru import şi export al armelor individuale (cu destinaţie nemilitară).n Legislaţia să stabilească în detalii cerinţele necesare pentru obţinere unei licenţe decomercializare a bunurilor strategice;n Să fie introduse noi măsuri de control privind transferul capacităţilor de producere(ex. prin producerea licenţiată) de către întreprinderile moldoveneşti sau persoaneleindividuale;n Legislaţia să includă prevederi specifice de reglementare a transbordării AMTDD;n Legislaţia relevantă să se refere la întreaga gamă de servicii de comercializare,inclusiv serviciile de finanţare, asigurare şi transportare, pentru a asigura faptul căacestea sînt completamente reglementate de sistemul naţional de control;n Cadrul normativ să includă mecanisme detaliate întru asigurarea unui controladecvat asupra operaţiunilor de comercializare extra-teritoriale cu implicareacetăţenilor Republicii Moldova şi companiilor înregistrate în Republica Moldova,în conformitate cu cerinţele Legea cu privire la controlul exportului, re-exportului,importului şi tranzitului mărfurilor strategice;n Să fie schimbat sistemul actual de luare a deciziilor privind licenţele individuale prinvotul majorităţii membrilor Comisiei interdepartamentale de control (Comisia),pentru ca în viitor toţi membrii Comisiei să se pronunţe asupra cazului, unele dintreministere având dreptul veto în baza prerogativelor specifice legate de domeniul lorde responsabilitate;n Certificatele de utilizator final sau certificatele internaţionale de import să fienecesare pentru licenţierea tuturor transferurilor de bunuri strategice;n Guvernul să fie obligat să publice, în conformitate cu bunele practici ale UE (vezimai jos), un raport anual privind toate transferurile de mărfuri controlate, inclusivdeciziile de licenţiere şi operaţiunile comerciale;n Să fie create mecanisme legislative şi capacităţi suficiente care să permită verificareatransferurilor şi monitorizarea utilizării finale a AMTDD;n Penalităţile şi sancţiunile să fie suficient de punitive pentru a descuraja încălcareaprevederilor sistemului naţional de control asupra transferurilor;n Lista actualizată a Bunurilor Militare a UE să fie încorporată în legislaţia RepubliciiMoldova pe cât de curând posibil.

epublica moldova 23n Adiţional, Guvernul Republicii Moldova trebuie să asigure faptul ca transferurileAMTDD să fie excluse din procesele obişnuite de licenţiere, inclusiv din cele care pot ficonsiderate dependente din punct de vedere politic.n Republica Moldova trebuie să întreprindă toate eforturile posibile pentru a publica curegularitate, cel puţin anual, raporturi comprehensive privind deciziile de licenţiere şitransferuri. Suplimentar, se recomandă ca aceste raporturi să reflecte bunele practiciale UE prin includerea informaţiei privind:n Politica naţională de control asupra transferurilor, autoritatea naţională de licenţiereşi acordurile regionale;n Costul fiecărei licenţe eliberate pentru AMTDD;n Tipul de AMTDD licenţiat (în conformitate cu Nomenclatorului de mărfuristrategice supuse controlului din Republica Moldova) şi o descriere narativă abunurilor licenţiate;n O descriere a exporturilor de AMTDD;n Scopul utilizării finale şi utilizatorul final al transferului;n Informaţii privind importuri (inclusiv numărul de autorizări eliberate, valoarea,tipul de echipamente, originea bunurilor);n Informaţii privind re-exporturi, tranzitări şi transbordări;n Informaţii privind companiile importatoare şi exportatoare, brokerii(intermediarii-comercianţii) înregistraţi şi companiile de transport (de preferinţă olistă a tuturor companiilor de acest fel, structurată pe tipuri de activităţi)n Numărul de refuzuri şi motivele acestora (inclusiv criteriile relevante din CodulUE);n Informaţii privind investigările în curse de desfăşurare şi sentinţele pronunţate.n Adiţional, Guvernul ar trebui să întreprindă următoarele acţiuni pentru a îmbunătăţitransparenţa şi controlul:n Să asigure că toate transferurile de AMTDD sînt raportate în mod detaliat, atât încadrul unui raport periodic la nivel naţional privind transferurile de arme, cât şiîn adresa organizaţiilor şi mecanismelor relevante internaţionale, independent deconsideraţiunile privind „secretul de stat”;n În comun cu Parlamentul să întreprindă acţiuni pentru dezvoltarea unei proceduride verificare parlamentară bazată pe cele mai bune practici ale statelor UE. Oricesistem trebuie să stabilească un cadru instituţional care va obliga miniştrii şipersoanele responsabile să răspundă la întrebările relevante din partea organuluiparlamentar (ex. comisia parlamentară respectivă), care va face publică evaluareapracticilor şi politicilor guvernamentale. O atenţie aparte trebuie să fie acordatăstabilirii unui proces transparent de prezentare a informaţiilor în vederea autorizăriicătre şi în consultaţie cu organul parlamentar respectiv – chiar dacă prerogativelede luare a deciziei vor rămâne în continuare exclusiv în seama Guvernului (rolulParlamentului ar fi numai unul de consultare);n Să sprijine dezvoltarea unui control independent din partea societăţii civile asuprasistemului naţional de control şi să încurajeze parlamentul să consulte în modregulat societatea civilă privind politicile şi practicile în acest domeniu.n În domeniul îmbunătăţirii managementului frontierelor Guvernul Republicii Moldovaar trebui să asigure:n Un sprijin politic continuu Misiunii Uniunii Europene de asistenţă la frontieră;n O cooperare continuă strânsă cu statele vecine şi cele din regiune, în special cuUcraina, privind controlul frontierelor şi combaterea traficului ilegal;n Dezvoltarea unor proceduri de identificare şi îmbunătăţire a capacităţilorpersonalului serviciului vamal în identificarea bunurilor cu destinaţie dublă;

24 controlul transferurilor de arme în europa de sud-est şi europa de est. este acesta bun?n Întreprinderea unor acţiuni suplimentare întru combaterea corupţiei în cadrulServiciului Vamal şi Serviciului de Grăniceri.n Suplimentar la cele menţionate mai sus şi pornind de la faptul că Guvernul RepubliciiMoldova doreşte să se alinieze la Codul UE, Guvernul trebuie să întreprindă eforturipentru a:n Instituţionaliza înţelegerea Codului UE prin dezvoltarea unui programcomprehensiv de instruire privind controlul transferurilor pentru persoaneoficiale din cadrul tuturor ramurilor relevante ale guvernului, inclusiv ministerelorcu funcţii de licenţiere, autorizare şi aplicare a legii, precum şi a personaluluimisiunilor Republicii Moldova din străinătate. Acest program de instruire, inclusiv,trebuie să abordeze procesul de examinare şi evaluare a transferurilor în modspecial din punct de vedere a corespunderii cu criteriile din Codul UE;n Crea sau îmbunătăţi mecanisme de schimb de informaţii cu statele străine privindtransferurile de arme şi activitatea intermediarilor pentru a facilita activitateaorganelor de drept în acest domeniu;n Consolida capacitatea personalului ambasadelor şi altor persoane oficiale de averifica certificatele internaţionale de import, certificatele utilizatorului final,certificatele de control al livrării şi de a monitoriza utilizarea la punctul dedestinaţie;n Îmbunătăţi nivelul de informare a agenţilor economici în 2008/2009 privindschimbările în sistemul de control ca urmare a alinierii sistemului naţional decontrol la codul UE;n Elabora şi comunica, în consultare cu UE şi statele-membre, un set de necesităţiprioritare de asistenţă din partea comunităţii internaţionale;n Asigura faptul că Comisia Naţională de Coordonare a Implementării şi deNegociere a Responsabilităţilor Republicii Moldova în conformitate cu AcordurileMultilaterale şi Planurile Internaţionale de Acţiune în domeniul ControluluiArmamentelor şi Dezarmării este operaţională la prima oportunitate şi că relaţiileacesteia cu Comisia sînt determinate în mod adecvat;n Asigura faptul că recomandările de mai sus sînt examinate de această Comisie caparte a unei strategii naţionale mai largi privind armele convenţionale (în specialAMAU);n Desemna sub-comisia privind armele convenţionale responsabilă de implementareaCodului UE, dat fiind faptul că Codul UE se aplică în raport cu transferurile tuturorarmamentelor convenţionale.Pentru comunitateainternaţionalăn De a asigura traducerea în limba Română a tuturor instrumentelor şi documentelorinternaţionale şi regionale şi de a le pune la dispoziţia actorilor naţionali relevanţi;n De a acorda asistenţă autorităţilor Republicii Moldova în dezvoltarea unui set desolicitări prioritare de asistenţă, întru asigurarea alinierii rapide a sistemului naţionalde control al Republicii Moldova la Codul UE. În baza acestor priorităţi convenite de aacorda asistenţa relevantă (financiară şi tehnică). Domenii specifice în care ar putea ficoncentrată asistenţa ar putea include:n Asistenţă pentru îmbunătăţirea accesului la tehnologiile informaţionale şi utilizăriiacestora;n Instruirea reprezentanţilor oficiali din cadrul tuturor instituţiilor relevante aleguvernului, inclusiv celor responsabili de licenţiere (ex. Secţia control al circulaţieimărfurilor cu dublă destinaţie) şi de implementare (ex. Serviciul Vamal), precumşi a personalului misiunilor Republicii Moldova în străinătate. Acest programde instruire trebuie să includă, inclusiv, procesul de examinare şi evaluare a

epublica moldova 25transferurilor (licenţierii) şi în mod special din punct de vedere a corespunderii cucriteriile Codului UE.n Cu scopul de a direcţiona în mod efectiv asistenţa donatorilor şi de a încurajacolaborarea dintre diferite agenţii şi instituţii din Republica Moldova, de a asigurafaptul că asistenţa acordată îmbunătăţirii sistemului de control al transferurilor esteintegrată cu ajutorul Comisiei, acolo unde este posibil, într-o strategie mai largăde management a armamentelor în Republica Moldova şi include alte chestiuniimportante cum ar fi managementul stocurilor, distrugerea surplusurilor şi politicaprivind armele individuale;n Ţările cu regimuri dezvoltate de control al transferurilor şi, în mod special, cele cuproceduri sofisticate de control şi supraveghere parlamentară trebuie să încurajezeschimbul de informaţii dintre parlamentarii din Republica Moldova şi cei din alte statecare au experienţă în acest domeniu;n Comunitatea donatorilor trebuie să acorde asistenţă ONG-urilor şi mijloacelor massmediapentru a crea o capacitate naţională de a analiza şi monitoriza sistemul decontrol asupra exporturilor de arme din Republica Moldova;n UE, în mod special, ar trebui să:n Includă controlul asupra transferurilor ca element cheie al dialogului formal cuGuvernul Republicii Moldova;n Acorde asistenţă Guvernului Republicii Moldova în adaptarea cadrului naţional decontrol existent pentru a asigura implementarea adecvată a Codului UE. În acestsens o relevanţă specială are experienţa statelor europene cu o industrie naţionalăAMTDD similară celei din Republica Moldova (ex. Letonia şi Lituania);n Asume angajamente privind acordarea asistenţei Republicii Moldova în procesulde evaluare a licenţelor şi de verificare a livrărilor (odată cu instituirea acestuia)în cazul când capacităţile interne sînt limitate (ex. În cazul unor destinaţii în careRepublica Moldova nu are reprezentanţe diplomatice);n Acorde consultanţă Guvernului Republicii Moldova privind modul de schimb deinformaţii referitor la autorizările refuzate de transfer de arme;n Ia în consideraţie necesitatea informării Republicii Moldova privind autorizărilerefuzate pentru a demonstra modul în care procesul de luare a deciziilor este aplicatîn practică în cadrul statelor membre;n Guvernul Ucrainei, în mod special, ar trebui să:n Continue cooperarea strânsă cu Guvernul Republicii Moldova privind controlulfrontierei Moldo-Ucrainene;n Continue acordarea sprijinului politic în raport cu Misiunea Uniunii Europene deAsistenţă la Frontieră.

Saferworld activează cu scopul de a preveni şi reduce conflictele violenteşi de a promova o abordare prin cooperare a securităţii. Noi lucrăm cuguverne, organizaţii internaţionale şi societatea civilă pentru a încuraja şisprijini politicile şi practicile efective prin advocacy, cercetare şi elaborarede politici şi prin sprijinirea acţiunilor altora.SaferworldThe Grayston Centre28 Charles SquareLondon N1 6HTUKPhone: +44 (0)20 7324 4646Fax: +44 (0)20 7324 4647Email: general@saferworld.org.ukWeb: www.saferworld.org.ukRegistered charity no. 1043843A company limited by guarantee no. 3015948ISBN 1-904833-35-7