Raport stiintific si tehnic (RST) in extenso(.pdf) - Institutul National de ...

77Agentul patogen : Cercosporioza este produsă de ciupercaCercospora beticola Saec.Miceliul ciupercii se dezvoltă intercelular în stratul epidermic şi înmezofilul frunzei. Observat ,.în vifro", acesta are un aspect diferenţiat înfuncţie de vîrstă. Hifele tinere sînt hialine, cu septe rare, cu conţinut bogatşi omogen, iar cele mature sunt colorate în brun, septate si bogat ramificate.„In vivo", miceliul este mai slab ramificat, septat, hialin sau uşor colorat înbrun.Pe secţiuni de frunză, în dreptul stomatelor se observă cu uşurinţă, lamicroscop, o aglomerare de miceliu de culoare brun închisă, având rolprimordial în formarea conidioforilor; Knapp (1954) şiKoch (1958)atribuie acestor aşa zise strome un rol însemnat şi ân ceea ce priveşteiernarea ciupercii. Cercetările ( B l e i h o l d e r , W e l z i e n , 1972),accentuează importanţa epifitologică a acestor strome, denumite„microscleroţi" şi subliniază că aceste formaţiuni se dezvoltă în cursulperioadei de sporulare a ciupercii şi deci factorii de mediu care favorizeazăsau inhibă sporularea, au acelaşi efect şi asupra formării „microscleroţilor".Aceeaşi autori ajung la concluzia că, factorii de mediu nefavorabili dinpunct de vedere epifitologic, acţionează inhibitor nu numai asupradesfăşurării epifiţiei în timpul unei perioade de vegetaţie, prin formarea deconidii insuficiente, dar şi în anul următor, când organele de rezistenţă aleciupercii (microscleroţii) contribuie în mică măsură la realizarea infecţiilorprimare.Conidioforii se formează în dreptul acestor formaţiuni, înmănunchiuri, care ies la suprafaţa frunzei prin orificiile stomatelor. Aceştiasînt neramificaţi, lungi, rigizi sau flexibili, cel mai adesea continui, neseptaţişi cilindrici, de culoare brun-închisă la bază şi mai deschisă spre vârf,geniculaţi.Importanţa epifitologică a numărului mare de specii gazdă pentruaceastă ciupercă este mare deoarece, de rezerva biologică a parazitului estestrâns legat potenţialul patogenic. Se creează deci un pericol crescut pentruspeciile de plante cultivate din sfera parazitului, îndeosebi pentru sfecla dezahăr, mai ales că, din unele observaţii, conidiile formate pe specii spontaneau rezistenţă şi viabilitate mai prelungită, dcât cele formate pe sfecla dezahăr.De la un an la altul, transmiterea ciupercii se face, în primul rând, prinseminţe, deoarece miceliul pătrunde şi infectează şi peretele glomeruleicând acesta este încă verde. Prin prelucrarea seminţei (şlefuire), cea maimare parte din conidii este îndepărtată, dar cele care rămîn, împreună cu