Raport stiintific si tehnic (RST) in extenso(.pdf) - Institutul National de ...

72luna iulie- Ciuperca poate fi observată pe rădăcinile laterale în tot timpulperioadei de vegetaţie fiind favorizată de temperaturi ridicate şi deumiditatea din sol, mai ales în culturile semănate tirziu. Atacul estediminuat, în cazurile în care, perioada imediat următoare se caracterizeazăprin uscăciune, chiar dacă s-a semănat tîrziu.Agenţii patogeni: Din plăntuţele de sfeclă atacate de putrezire se potizola frecvent ciuperci din genurile Pytluum, Phoma, Alternaria, Fusarium,Rhizoctonia, Aspcryillus, Penicillium, Mucor şi altele. Dintre acestea pot ficonsiderate agenţi principali ai putrezirii plantatelor, ciupercile^ Pythiutn,Phoma, Rhizoctonia şi Fusarium ale căror infecţii pot fi reproduse încondiţii experimentale.în Irlanda, Marea Britanie, Cehoslovacia, Iugoslavia şi R.F. Germania, estecitată prezenţa ciupercii Aphanomyces sp. ; în Marea Britanie cel puţin înperioada 1969—1970, se pare că specia Aphanomices cochloides Drechsl. afost principala cauză a putrezirii plăntuţelor (Bartes , 1971).Dintre speciile de Pythium care atacă plăntuţele de sfeclă pot fi citatePythium debaryanum Hesse şi P. ultimum Frow. Ele se găsesc frecvent asociatecu Rhizoctonia solani, Aphanomyces spp. şi Fusarium spp. Miceliulciupercilor din genul Pythium are conţinut omogen, este fin, bogatramificat,neseptat, rareori septat şi cu conţinut granular în faza de îmbătrânire.Trăiesc saprofite în sol, iar când parazitează plantele se dezvoltă înţesuturile acestora pe care le distrug. Miceliul trăieşte intercelular, dar şiintracelular, fără a forma haustori. .Reproducerea asexuată se face prin conidii şi zoosporangi. Conidiilegerminează Ia maturitate dând un filament de infecţie; mai sânt insă şi alteconidii care devin spori de rezistenţă în caz de secetă, geruri etc. avîndpereţi mai groşi şi din a căror germinaţie rezultă de asemenea un filament deinfecţie.Zoosporii, care se formează într-o veziculă laterală a zoosporangelui,după ce au înotat câteva minute în apă, pierd cei doi cili, şi germinează,dând un filament care produce infecţia.Rezultatul înmulţirii pe cale sexuată sunt oosporii, cu conţinut dens,cu pereţii groşi, având o rezistenţă foarte mare în condiţii nefavorabile. Laieşirea din iarnă, aceştia germinează tot printr-un filament micelian carepătrunde în plante.În ce priveşte specia P, ultimum, se deosebeşte de P. debaryanum, pringrosimea mai mare a peretelui oosporului, şi prin poziţia ramificaţieimiceliene ce poartă anteridia, care este foarte apropiată de baza oogonului.