Raport stiintific si tehnic (RST) in extenso(.pdf) - Institutul National de ...

3Impactul secetelor şi al fenomenelor asociate, indiferent de cauzeleproducerii (naturale sau antropice), are în vedere atât aria de producere afenomenului distructivşi durata acestuia, cât şi elementele de impact de ordinsocioeconomic.În momentul de faţă, în România, zonele cele mai afectate de secetă,respectiv de aridizare şi deşertificare, cuprind sud-estul ţării, adică cea maimare parte a Dobrogei, extremitatea estică a Câmpiei Române (Bărăganul),sudul Câmpiei Olteniei, sudul Podişului Central Moldovenesc. În acesteareale, care se suprapun zonelor de vegetaţie de stepă şi silvostepă, secetaeste aproape permanentă, chiar în anii ciclurilor ploioase. În ultimeledecenii, agrometeorologii au observat extinderea secetei şi spre vestul şicentrul ţării.În judeţele incluse în aceste zone, fenomenul de secetă înregistrează ofrecvenţămai mare şi, implicit, se produce o aridizare şi o deşertificare maiaccentuată, deoarece stepa şi silvostepa, ca zone de vegetaţie, corespundclimatului temperat, excesiv continental, ceea ce favorizează perioade demare uscăciune în sezonul cald.La nivelul României, stepa şi silvostepa, ca zone deosebit de secetoase,cuprind două categorii mari de judeţe. Aceste categorii se deosebesc atât dinpunctul de vedere al dimensiunii teritoriale, cât şi al numărului de locuitori,implicit a populaţiei rurale, asupra cărora efectele secetei se manifestă înmod direct şi cu cele mai dramatice consecinţe.Prima categorie de unităţi teritorial-administrative este reprezentată dejudeţele care se includ în totalitate în aria de stepă şi silvostepă: Iaşi, Vaslui,Galaţi, Brăila, Călăraşi, Tulcea, Constanţa, Teleorman, Giurgiu. Este vorba,în principal, de partea de est, sud şi sud-est a României.Cea de-a douacategorie este reprezentată de judeţe cuprinse parţial în zona de vegetaţiecaracteristică stepei şi silvostepei. După evaluările noastre, teritoriul unoradintre aceste judeţe este cuprins în proporţie semnificativă în aceste zone devegetaţie (de exemplu: Botoşani, Ialomiţa, Dolj – cu circa 66% dinsuprafaţă); altele, mai numeroase, cu jumătate sau mai puţin de jumătate(Vrancea, Buzău, Olt, Timiş – circa 50%, Neamţ, Bacău, Bihor, Satu Mare,Arad – cu mai puţin de 30%). Ponderea suprafeţei care se include în zonelede stepă şi silvostepă este un indicator de risc privind expunerea la secetăşi la toate celelalte consecinţe care decurg din acest fenomen. În acest sensse conturează trei tipuri de unităţi teritoriale supuse secetei, aridizării şideşertificării, şi anume: judeţe cu risc maxim (a căror suprafaţă coincide întotalitate cu zona de stepă şi de silvostepă), judeţe cu risc mediu (cu opondere de 50% din teritoriu) şi judeţe cu risc scăzut (cu o suprafaţă sub30%).