Raport stiintific si tehnic (RST) in extenso(.pdf) - Institutul National de ...

2în urma căreia a fost elaborată Convenţia privind CombatereaDeşertificării(CCD), adoptată la Paris pe 17 iunie 1994 şi intrată în vigoarela 26 decembrie 1994. Începând din 1997 şi România este una dintre ţărilesemnatare ale acestei convenţii (Legea 629/1997).Pe plan mondial, conform datelor prezentate de Convenţia privindCombaterea Deşertificării, o treime din suprafaţa globului revine terenurilorsupuse aridizării şi deşertificării. Este afectată o populaţie de peste unmiliard de oameni, din 110 ţări de pe toate continentele, inclusiv 5 ţări dincadrul Uniunii Europene. Costul anual al deşertificării este apreciat la 42miliarde dolari.La recomandarea Naţiunilor Unite, ziua de 17 iunie a fost dedicată„Combaterii deşertificării, secetei şi degradării terenurilor‖. În acest fel,comunitatea internaţional încearcă, prin marcarea unei date calendaristice, săsensibilizeze opinia publică din întreaga lume şi, în special, pe cei carepromovează politici de administrare asuprafeţelor de teren să acţioneze îndirecţia diminuării efectelor deşertificării, seceteişi degradării terenurilor.Studiile şi rapoartele elaborate de către instituţiile de profil din România şicătreONU - FAO demonstrează că şi ţara noastră este afectată de secetă,respectiv de aridizare şi, în câteva areale, chiar de deşertificare, însă nu detip saharian. Fenomenul de aridizare şi deşertificare, în România, s-adeclanşat, datorită secetei, cu mai bine de 100 de ani în urmă, în zona decâmpie din sudul ţării. Principala cauză a constituit-o defrişarea masivă apădurilor şi, ulterior, distrugerea perdelelor forestiere de protecţie. La acestedeforestări s-au adăugat, în anii din urmă, efectele produse de încălzireaclimei, care au accelerat extinderea aridizării şi deşertificării.În ţara noastră, ca oriunde pe glob, producerea secetei şi a fenomenelorasociate acesteia (aridizare şi deşertificare) sunt determinate atât de cauzenaturale, respectiv cantităţile mici de precipitaţii sau lipsa acestora operioadă lungă de timp, cât şi de oserie de factori de natură antropică. Avemîn vedere unele practici cu urmări dintrecele mai nefaste, cum ar fidefrişările iraţionale, lucrările agricole necorespunzătoare, care genereazăincapacitatea de absorţie a apei de către sol, eroziunea versanţilorşicolmatarea albiilor de râu, acţiuni cu urmări neaşteptate, pe care nimeni nule-agestionat în mod eficient. Acestor cauze li se mai adaugă construcţiadefectuoasă alucrărilor de îmbunătăţiri funciare, nefinalizarea unor lucrări deprotecţie a solurilor, precum şi distrugerea sistemelor de irigaţii din zonelecu risc mare la secetă.Seceta în ţara noastră, fără a avea un caracter ciclic foarte strict, revine îngeneral pentru intervale de 12-15 ani, în cadrul acestora existând ani extremde secetoşi, dar şi unele întreruperi (1-3 ani) cu precipitaţii suficiente.