Vatra veche 3. 2011

Antologie vatra veche. Isus în celulă, de Radu Gyr/111.000=121, de Nicolae Băciuţ/2Anchetă literară. În dezbatere: Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pemâine, de Vasile Andru. Participă Luca Piţu, Mirela Roznoveanu, TheodorDamian, Puşi Dinulescu/3Vatra veche dialog cu Ştefan Cazimir, de Rodica Lăzărescu/10Emoţia intelectuală a artei, de George Popa/12Dulcea povară a biografiei.Hortensia Papadat Bengescu şi Simone de Beauvoir(II), de Carmen Ardelean/15Vasile Voiculescu – poet religios, (I), de Cosette Herţa/18Ioan Alexandru – Imnele bucuriei, la o nouă lectură (I), de A. Hancu/21Enciclopedia zmeilor (Mircea Cărtărescu) (I), de Adela Lungu Schindler/23El. Farago, o poetă cu viaţă de roman şi subiect de dramă, de George Baciu/25Direcţia nouă. Nevoia de o singură carte, de Elena E. Cîmpan/27Poeme de Mihaela Hubali/28Cronica literară. Geografia absenţei (E. Dorcescu), de C.Stancu/29Un altfel de roman (Daniel Drăgan), de A.I.Brumaru/30Gândul care uneşte (Elena M. Cîmpan), de Menuţ Maximinian/31Umbra şi fumul (Dumitru Toma), de Dumitru Velea/33Poezie şi profeţie (Adrian Botez), de Ionel Necula/35Profetul din propria inimă (Adrian Botez), de Ionuţ Caragea/35Poezia reflexivă (Nadia Cellia Pop), de A.I.Brumaru/36Kosova literară (Monica Mureşan), de Lucian Gruia/37Lectura ca viaţă (Ilie Bucur) de Nicolae Băciuţ/38Po eme de Lazăr Lădariu/39Poeme de Ion Scorobete/40Dialoguri despre C.Noica cu Alexandra Wilson-Noica(III), de Carmen TaniaGrigore/41Prietenii mei internauţi, Camelia Tripon, rubrică de Mariana Cristescu/42Universul Gramatopol. Să nu-l dăm uitării, de acad. Solomon Marcus/43Poeme de Horaţiu Stamatin/44Documentele continuităţii. Crucea e calea spre o viaţă nouă, de prot.pr. Gh.N.Şincan/45Mitropolitul cărturar ÎPS Bartolomeu Anania, de Nicolae Băciuţ/46„...să mă uit la soare”, de Valentin Marica/46Historia magistra vitae (Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu), de Nicolae Băciuţ/47Istorici de niciun ban şi alţii la fel (IV), de Caşin Popescu/48Mitul jertfei, de Lucreţia Bogdan/49Preparandia, de Lucian Dămăcuş/51Lacrimile, roua fericirii (pr. Matei Popovici), de Persida Rugu/52Starea prozei. Întoarcerea, de Geo Constantinescu/54Poeme de Ştefan Ciobanu/55Poeme de Mariana Floarea/56Nürnbergul şi poveştile sale, dialog cu Elena Cesar von Sachse, de LilianaMoldovan/57Psalmi, de Vasile Zetu/59Dulcea harababură. Satul planetar, de Cleopatra Lorinţiu/60Biblioteca Babel. Poeme de Maria Olteanu/61Încercări de străpungere a tăcerii gîndului (VII), de Elena Neagoe/62Titus Suciu, Gara dintre castani ... (II), de Vasile Bogdan/64Literatură şi film. Ce făcea Renée în momentul morţii, de Alexandru Jurcan/65Hikuuri de Puiu Bobelică Cislău/66Poem de Răzvan Ducan/66Amarnica mea bucurie. Tratat de singurătate, de Cezarina Adamescu/67Mapamond. Un român în India. File de Jurnal (X), de Ovidiu Ivancu/68Vilanele indiene.Shuddhananda Bharati, în romîneşte de Ion Roşioru/69Starea prozei.La cules de rodii în cartierul Rahova 28, de Anni Lorei Mainka/70Iarna în Florida, de Elena Buică/71Cu Mariana Gorczyca, despre Viaţa ca un marş, de Rodica Lăzărescu/72Nu s-a deschis paraşuta, de George Anca/74Starea prozei. Podul din Praga, de Corinna Lucia Costea/75Spray cu aloe vera, de Maria Tirenescu/76Post restant, de Rodica Lăzărescu, Carmen Dima/77Lidia Kulikovski, la ceas aniversar, de M. Avram, V. Marica, L.Moldovan/78Oameni de lângă noi (Cezarina Adamescu), de Constanţa Abălaşei-Donosă/79Pamflet, de Hydra N. T./79Şevalet. Anca Bulgaru, de Gh.A.Stroia/80Mai viu ca oricând (Grigore Vieru), de Claudia Şatravca/82Curier/83Epigrame de vasile Larco/84Astersisc. Mon(t)parnas pentru o zi, de Carmen Ardelean/85Revista revistelor/85Ansamblul sculptural „In memoriam – Oarba de Mureş”/86Poveste de pescuit vise, de Nicolae Bălaşa/88Cele două cifre, paradoxal, sunt egale în logica sacrificiului şirecunoştinţei. Sunt egale doar la Oarba de Mureş, acolo unde, întoamna lui 1944 au căzut 11.000 eroi, şi unde, între 1985 şi 1996s-au realizat 110 lucrări de artă, sculpturi în piatră, şi unde vormai fi amplasate 11 lucrări, astfel ca omagiul, recunoştinţa adusepentru sacrificiul ostaşilor români la finele celui de-al doilearăzboi mondial, să împlinească cifra simbol a unui proiectdenumit Tabăra de sculptură „In memoriam”- Oarba deMureş.Ideea acestui proiect aparţine „primarului statuilor din deal”,Vasile Cornea, care a devenit şi coordonator de tabără atât în înperioada mandatelor sale (1985 -1991), cât şi cât au fost primariGheorghe Andreica (1992- 1995), şi Marcel Furman (1996).Fiindcă Vasile Cornea a fost nu doar artizanul, ci şi sufletulacestei idei, care a generat şi un ansamblu sculptural unic,dincolo de gestul făcut în memoria jerfei supreme pentrupământul ţării.Dealul de la Oarba de Mureş a fost în septembrie 1944 teatrulde luptă al uneia dintre cele mai sângeroase file ale celui de-aldoilea război mondial. Cucerirea cotei 495, de către armateleromâne, cu o suspectă neimplicare a armatelor conduse demareşalul sovietic Rodion Malinovski, comandantul Frontului II,ucrainean, a însemnat o jertfă inimaginabilă, mai ales că diferenţadintre înzestrarea armatei române, faţă de cea germană, erasemnificativă, la care se adaugă şi poziţia strategică în care seaflau acestea. Un cântec al vremii remarca: „De la Luduş laIernut,/ Trei divizii am pierdut”.Despre acest episod al frontului, în 1985, a fost publicatălucrarea „Epopeea de pe Mureş”, în seria „Documentelecontinuităţii” a revistei „Vatra”, semnată de Grigore Ploeşteanu,Vasile T. Suciu şi Lazăr Lădariu.Pe dealul de la Oarba de Mureş, a fost ridicat un Monument aleroilor (autor Ioan Hărşan, din Stânceni, Mureş) şi a fostamenajat un cimitir al eroilor, aici fiind înhumaţi 165 de eroicunoscuţi şi 27 necunoscuţi, la 9 mai 1949 având loc aici primelemanifestări omagiale.Din 1985, ansamblul memorial de la oarba de Mureş a începutsă fie completat cu lucrările executate pe parcursul celor zeceediţii ale Taberei de sculptură "In memoriam".Lucrările au fost realizate în piatră de Viştea, în primele ediţiichiar la Oarba de Mureş, apoi în curtea liceului de pe malulMureşului. Amplasarea lucrărilor a fost decisă de fiecareparticipant, care şi-a ales locul potrivit pentru ca fiecare lucraresă fie cât mai bine pusă în evidenţă.Temele au fost la liberă alegere, au predominat cele cu temajertfei.Ansamblul sculptural de la Oarba de Mureş a devenit reper altraseelor memoriale naţionale, pe de o parte, dar şi al arteiplastice, pe de alta.Din lipsa fondurilor, proiectul n-a fost încheiat. A unsprezeceaediţie nu a mai putut fi organizată. Între timp însă, pentru că nu s-a reuşit nici împrejmuirea cu gard viu a zonei, unele lucrări auavut de suferit, astfel că, pe lângă o ultimă ediţie, mai e nevoie săse facă şi efortul restaurării lucrărilor afectate.În final, un album al Taberei, al Ansamblului memorial de laOarba, se reclamă cu necesitate.Lucrările nu au înscrise nici numele autorilor, nici titlul acestora.Într-o etapă în care ansamblul va fi amenajat şi el va putea fiinclus pe traseele turismului cultural-memorial, mai ales căinfrastructura a fost rezolvată, va fi necesară şi marcarea acestorrepere, pentru că, dincolo de simbolistica pe care unii o invocă,aceste lucrări sunt opere de artă, iar autorii lor trebuie cunoscuţi.Lista acestora există. Am ilustrat acest număr din „Vatraveche” cu o parte din lucrările de la Oarba, fără a reuşi şiidentificarea tuturor autorilor lucrărilor.NICOLAE BĂCIUŢ2

În dezbatere:(Editura Semne, Bucureşti, 2009)1. În iunie 2010 s-a împlinit un an de la apariţia celeide-a doua ediţii a Istoriei lui Marian Popa, versiunerevizuită şi augmentată („circa 20 000 modificări”!). Înacest interval de un an şi mai bine, n-a apărut niciocronică, niciun comentariu la această operă excepţională.Nicio dezbatere în presă sau la televiziune n-a avut loc.Cum vă explicaţi această tăcere anormală? Oare prinfaptul că Autorul trăieşte în emigraţie? Sau prinmonopolizarea canalelor de mediatizare de către omediocraţie ostilă Autorului? Sau prin indiferentismulcultural, care acum se adaugă indiferentismului cultic, casimptom al acestor vremi?2. În ultimii zece ani, au apărut în rafală multe„istorii” literare, la majoritatea se „uzează deformat denoţiunea Istorie”. Aşadar, pseudoistorii. Oricum, auapărut în rafală: ca într-o febră testamentară sau nevroticăa autorilor diverşi, autori îmbătrâniţi prin redacţii sau pela catedre. A fost deceniul istoriilor! Ca şi cum culturaromână a îmbătrânit şi ea, s-a clasicizat letal… Nici unuldin aceşti autori febrili şi îmbătrâniţi prin tranşee(redacţii, catedre, ministere), nu-i acordă un capitoldistinct lui Marian Popa. Unii îl ignoră cu premeditare şicu satisfacţia infantilă de a-l exclude. Altul îl citeazăsporadic, pentru că nu îl poate ocoli. Dar capitole distinctesau măcar paragrafe speciale nu-i acordă nimeni. Cuexcepţia lui Puşi Dinulescu, în a sa istorie hâtră şirevanşardă, numită Diavolul şi gaşca. Istoria bolnavă adomnului Manolescu (Edit. Minerva, 2009) unde, teatralşi competent, umple unele goluri (nu toate!) dincaşcavalul profesoral al lui „Neme” (cum îl boteazăpamfletarul pe cronicarul vâlcean care n-a fost binebotezat). Dar Puşi Dinulescu rămâne un romancier chiarcând scrie eseu. Criticii profesionişti, însă, nu-l atesteazăpe Marian Popa. Cum vă explicaţi cecitatea confraţilor„istorici”? E vorba de retardare, sau e expresiacomplexului Cain?3. Se poate spune că edificiul literar al lui MarianPopa suplineşte şi lipsa unui tratat de istorie sociopolitică,evenimenţială, a epocii 1944-1989: prindocumentare uriaşă, prin mărturie directă, prin harulrelaţionării faptelor unei jumătăţi de veac, prin punerea înscenă a 5000 de personaje (mai pregnante ca ficţiuni decâtca realităţi care au fost), personaje în majoritate români,dar şi câteva sute de personalităţi mondiale epitom deveac… Aşadar, cum citiţi acest text polifonic şi total? Cape o suită de micromonografii? Ca pe o suită dediagnostice de mare clinician al istoriei? Ca pe o suită deoglindiri sclipitoare gen Saturnalia? Ca pe o suită deaforisme, paradoxuri, iluminări? Sau ca pe o „comedieumană” la scara unui secol al extremelor?4. Cum apreciaţi atestarea autorilor români dinemigraţie, în Istoria lui Marian Popa? Exprimaţi-văpărerea cu privire la propria dvoastră atestare în aceastăIstorie: este pe aşteptări sau sub aşteptări? Este amplă saudoar la „listele” şi „epitafele” pe care le dăltuieşte MarianPopa în tratatul său exhaustiv, „excitant şi viu”.5. Ce şanse ar avea Istoria lui Marian Popa tradusăîn spaţii culturale care nu ştiu nimic despre o posibilă„civilizaţie românească”? Poate contribui această Istoriela acreditarea ipotezei unei civilizaţii româneşti, care săreţină atenţia în concertul marilor culturi? Pentrutraduceri, consideraţi că Autorul ar trebui să realizeze oselecţie cu capitolele „globale” sau să lanseze traduceriintegrale, lăsând la voia globalizării toată fresca?VASILE ANDRU3

Luca PIŢU1.Haidem, totuşi, să nudramatizăm excesiv şi săcontrafactualizăm niţel. Aşa: DacăDon Mariano Popa ar fi locuit printrenoi, întărindu-şi reţelele de prieteni,admiratori de genul lui MariusTupan, simpatizanţi oarecari câtsubsemnatul sau inşi dornici să seregăsească, precum GheorgheNeagu, nemuriţi în monumentala saIstorie bivolumică, impactul mareluiop, revizuit şi augmentat, altul ar fifost. Lume multă ar fi venit să asistela dezbaterile prilejuite de lansări, încontextul târguirilor cărturăreşti, peBega, lângă faleza gălăţeană aDunării, sub Tâmpa sau la… Casa decultură «Mihai Ursachi» din Copou.Tembeliziunile, de stat ori mogulice,şi l-ar fi smuls cu osârdie una alteia.Pe de altă parte, deşi prima ediţie vafi fost ceva mai mediatizată, căci s-abucurat chiar de răsfoire pe miculecran şi alte mese rotunde, versiuneapropulsată de Casa editorială Semne,mai bine gospodărită din punct devedere tehnic, în tiraj ridicat şi lapreţ rezonabil, figurează în foartemulte biblioteci publice şi, mai cuseamă, personale, compulsată cufolos chiar şi de cei ce nu auîntotdeauna curajul sau onestitatea săo pomenească, fie şi în treacăt. Nuvăz enorm, nu simt monstruos,indiferentismul cultu(r)al nu-misuscită insomnii, ci mereu caut apercepere partea plină a paharului +ce câştigăm atunci când ceva saucineva se duce pe copca rădvanului.De unde şi pariul meu pe opul magnîn cestiune.2. Rămâne Puşi Dumitrescu, bagseama, un poet sotadic, drag mie câtPierre Louÿs, chiar şi când mijoteazăromane, piese teatrale ori eseuri; camcât acel Pierre Louÿs care, e bine sănu uităm, va fi lansat în balta istorieiliterare, acum un veac, piatrapaternităţii corneillene asupraoperelor moliereşti principale,aplaudat, azi, la patru mâini de Jean-Paul Goujon & Jean-Jacques Lefrèrecu Ote-moi d’un doute… În registruserios grav, responsabil,universitar , istoricul literarTheodor Codreanu, fost coleg de anal subsemnatului, şi sociologulAdrian Dinu Rachieru, originar dincătun megieş cu al Cajvaneului, orspus tot ce era de rostit asupraîntreprinderii manolesciene, întâiuldintre ei numărându-i lui Niki deSaint-Phalle până şi virgulele absentesau numai prost plasate. Istoria«canonică» a literaturii române, de laorigini până în pragul mileniului altreilea, parcă tot Ion Rotaru, alumncălinescian prea puţin mediatizat înceasul de faţă, parcă tot dumnealui odeclină mai bine, măcar că niţeluşcam pentru şcoleri cu priceperemedie, iar Cornel Ungureanu, cu a saistorie «secretă» a literaturii noastre,insuficient cunoscută şi ea, se ocupăpreponderent de aspectele subsolicesau nevăzute ale muvanţelorculturale valahiceşti din secolultrecut mai cu seamă. Alex.Ştefănescu a ouat ceva rapid, alert,gazetăresc, partizan, amuzant (şipoate nu chiar suficient de riguros)…relativ la mişcarea LiterelorNaţionale în postbelicitate. Însă,pentru jumătatea secundă a veaculuiscurs măcar, rămâne-va DonMariano Popa in aeternumspecialistul cel mai tare şi…inocolibil. A şi lucrat, aş puteaspune, o viaţă - de om, de expatriatşi de universitar - la proiect. Meritulsău îi că, fiind comparatist şiteoretician literar de meserie, i-asupraclasat pe istoricii şi criticiiliterari profesionişti actuali înpropriul lor domeniu. Le-a luat, cualte cuvinte şi metaforic vorovind,pâinea de la gură (nu însă şiprebendele, mănoase încă la uniidintre ei).3. Cum lecturez Istoria literaturiiromâne de azi pe mâine?Răspunsurile mi le-aţi sugerat chiarLuminăţia Voastră, prietene VasileAndru, prin întrebări abile … şiretorice. Aş mai convoca la judecatăspiritul «istorietelor» unui Tallemantdes Réaux, cruzimea portretizatoarea Cardinalului Paul Gondi,intromisiile biografice ale UnchiuluiBeuve, scotocirile anticariene aleFraţilor Goncourt sau revanşa ce şi-oia Procopius din Cezareea, în«anecdoturile» faimoasei sale Istoriisecrete, asupra cuplului imperialformat din Teodora, putana derenume mondial, şi Iustinianul ingratcu ghinărarul Belizarie. Ce aş maiadăuga eu? Că mă cufund în opulbivolumic vara îndeobşte, la umbracorcoduşului socral din DumbrăveniiVrancei, neîncetând a mă minuna şiinstrui par la même occasion. Îlinvidiez fără amarăciune că, trăitorpe Mal Dâmboviţean, avea auctorelenostru, pe lângă dorinţa de a răzbiintelectualiceşte (normală lacompatrioţii noştri porniţi din familiimodeste), că avea, dară, acces labiblioteci foarte bine aprovizionate,la colecţii de ziare şi reviste vechi, lagâlcevile din redacţii revistuale, laconfidenţele precursorilor de anverguraunor Petre Pandrea, mandarinulpandur, Petre Ţuţea, filosofulconversaţionar, Nicolae Carandino,memoriosul supravieţuitor, et aliieiusdem farinae moldo-valachicae.4. In privinţa expatriaţilor(românilor, exilici; iudeilor,diasporali; etc) şi a prezentării lor înmonumentalul op, nu va fi niciodatădepăşit, cel mult egalat, ca să măexprim elegant. Am impresia că nuexistă revistuţă, foaie oarecare, ziarsau broşură, ivite peste fruntarii, pecare Don Mariano să nu le fi palmat,____________Foto: Ansamblul sculptural “Inmemoriam – Oarba de Mureş”,4

fişat, utilizat. Doar Claudio Mutti îlmai concurează, dar numai înprivinţa cunoaşterii literaturii şipublicaţiilor legionare. Sigur, avândeu altădată nişte relaţii privilegiatecu Ieruncii Lovinescieni, cărora ledatorez multe, nu aş cosemna, dinraţiuni emoţionale, ce se scriedespre ei în Istorie, dar, în acelaşitimp, admit, cu Blaise Pascal, căDom Marian a ses raisons que maraison ne comprend pas toujours.Poate că nici unii din amicii sauapropiaţii mei, foarte puţini de altfel,nu-s pictaţi aşa cum îi văd eu înmomentele-mi de maximăindulgenţă. Asta e! În ce mă priveşte,mă cred chiar hiperapreciat în respectivalucrare, dat fiind că, la ivireaprimei ediţii, prin grija Fundaţiei Luceferine,MP îmi cunoaştea doar, dinAgora dorin-tudorană, două eseisticetextule scoase, văleat l988, prin valizadiplomatică, şi, mai mult din auzite,contribuţia la romanul-foileton«Brazde peste haturi» revisited(confiscat la percheziţiile securienedin 18 mai l983, recuperat acum treiani de la CNSAS şi relansat, fărătam-tam, în Documentele antume ale«Grupului din Iaşi», Opera Magna,2010). Am o mai amplă prezentare înIon Rotaru, dar, nesuferind eu demegalomania nefericitului AdrianMarino, continuu să ţin cele douăvolume în discuţie drept cărţi decăpătii, chiar la căpătâiul patuluiestival de la Dumbrăveni Village, iarCălătoriile epocii romantice,Călătoria sprâncenată (recomandatămie cândva de fostul meu ştudinteDan Petrescu) sau Homo fictus înbiblioteca personală propriu-zisă,mutată din Iaşii Carnavaleşti înFocşanii Oprişanizanţi.5. Pentru o versiune în limbaitaliană nu văd un altul mai bundecât antecitatul Claudio Mutti, doarcă acesta din urmă, convertit pare-sela islam, a d’autres chats à fouetterîn momentul de faţă; pentru una înhexagonală curentă, sau céliniană, îlam pe Jean-Paul Goujon, cu nevastămoldavă şi transpunător al Poveştiipoveştilor mai savuros decât Marie-France Ionesco; pentru variantăînspaniolizantă există JoaquínGarrigos, eliadologul, traductoreleJurnalului portughez. O transpunereîn engleză britanică ar fibinecuvîntată, elaborată însă de oechipă competentă, bucureşteană,leviţchiană, cum s-a întâmplat cu alui George Călinescu, graţieparalelor iosif-constantin-drăgane, ceo voi fi receptat, între 1992-1994,când lectoream la Universitatea dinNancy II, cadouând-o eu apoiBibliotecii Facultăţii lorene deLitere, unde este, şi acum,consultabilă la sala de lectură. Oselecţie cu capitolele globale ar fi depreferat, utilă tezarzilor,masteranzilor, istoricilor, curioşilor,diletanţilor şi altor cercetători. Să neamintim numai de Cartea neagră acomunismului şi de imprecaţiileOmului din Belleville la adresatovarăşului Bartosek, redactorulcapitolului despre comunismulromânesc, unde ca singură lucrare dereferinţă românească, seriosă, e citatăcartea lui Virgil Ierunca desprePiteşti, tractată de prefaţa luiFrançois Furet, la data respectivălipsind sintezele serioase, în limbi decirculaţie, despre măcarstaleninismul implementat Românieipostbelice, iar acum riscul îi măricelca Ana Pauker, Nina Cassian, PetruGroza, Olga Bancik, Nikolski,Pacepa sau Roller să fie rescrişi drepteroi civilizatori ai zonei, rebrănduiţi,guevarizaţi adicătelea, spredisperarea chiar şi a lui VladimirTismăneanu.Mirela ROZNOVEANU1. Ca să fie scrise comentarii şiaibe loc dezbateri, criticii ar fi trebuitsă citească cele două volumemonumentale. Criticul român, separe, nu are azi timp de aşa ceva. Peurmă, de ce trebuie dezbatere?Cărţile excepţionale, cele de careavem nevoie ca instrumente de lucru,se aşează frumos în rafturile culturii.Istoria * lui Marian Popa este o* Marian POPA, Istoria literaturii române deazi pe mâine, 23 august 1944 – 22 decembrie1989. Vol.I, Partea întâia: 23 august 1944 – 55asemenea carte de referinţă pentruazi şi viitorul culturii româneşti.Dezbaterile de care vorbeşti cu regretsunt apoi o urmă pe creierul nostrudin timpurile dezbaterilor viguroasedin presa comunistă. O culturănormală nu are nevoie de dezbateri.Faptul că nu s-a scris aproape delocdespre Istoria literaturii române deazi pe mâine se poate datora faptuluică Marian Popa nu este agreat, capersoană, de către cei ce deţinmonopolul presei şi televiziunii. Esteindependent, scrisul său este ca unarsenic, şi vede bine de la distanţă.Marian Popa persiflează, vezi şi titlulsatiric al Istoriei sale...2. În vechea Romă, se ştergeau cugrijă din inscripţii şi texte numelecelor care nu erau plăcuţi, agreaţi, îndizgraţie. Asta i se întâmplă luiMarian Popa. Faptul că noi vorbimazi despre el dovedeşte că măsuracare i se aplică este infantilă.În istoria sa literară, NicolaeManolescu dovedeşte că nu areorganul panoramei istorice; este unexcepţional foiletonist, dar nu şiistoric literar.Alex. Ştefănescu îşi publică,practic, cronicile şi foiletoaneleliterare între două coperţi etc.Dar faptul că Marian Popa nu estepomenit de critica în exerciţiu →_________martie 1953; Partea a doua: 5 martie 1953 –26 aprilie 1964 (1.111 pagini, format mare);Vol.2, Partea a treia: 26 aprilie 1964 – 22decembrie 1989 (1,184 pagini, format mare).Index de nume pp 1141 – 1184. (EdituraSemne, Bucureşti, 2009)

ascunde ceva mult mai profund.Istoria lui Marian Popa vine sărăstoarne în mare parte canonulculturii româneşti de azi, impus dediferite grupuri literare care, fiecare,şi-a desemnat, mai mult sau maipuţin, istoricul ei literar.Canonul conţine cele mai authoritative,influente lucrări artistice cuun merit estetic indiscutabil ale uneiculturi. Opere care sunt citite şidiscutate şi recomandate în timpgeneraţiilor viitoare. Acest canonimaginar este format din acele cărţidespre care au scris istoriciiliteraturii şi criticii cu respect şiadmiratie, dar şi toate cărţile aflatevirtual într-o literatură, o totalitateimaginară. Mai mult, există o listăconcretă numită canonul didactic:texte predate în universităţi şi licee.Modelul schimbării prin generaţii asoartei textului literar este însă orealitate puternică, canonul nu estebătut în cuie. În acest moment, înRomânia bătalia canonică este nudoar estetică. Ceea ce se petrece înpolitică are o reflectare în cultură.Au fost ‘instalate’ in ultimele douădecenii valori decretate absolute(vezi Cărtărescu, Patapievici), au fostinventate generaţii de creaţie (veziaşa-numita generaţie 2000, apărutăcu voia preşedintelui UniuniiScriitorilor ) etc. etc. Acest barajinterferează cu o alta tendinţă,globalistă, curent ideologic care puneîntre paranteze specificul naţional.Dar acest lucru este doar momentan.Deceniile viitoare vor consemna, înmod normal, răsturnărispectaculoase.3. Este tot ceea ce ai descris înintrebarea ta, plus un instrument delucru, cel mai important pentruistoria literară a Romanieiacestei perioade, căruia ise poate alăturaDicţionarul ScriitorilorRomâni de Mircea Zaciu,Marian Papahagi, AurelSasu, din păcate şi el opritla 1989. Pentru mine,edificiul monumental allui Marian Popa maiînseamnă şi documentarearavagiilor produse deinstalarea realismuluisocialist într-o culturăcomplexă şi valoroasă, odovadă a genociduluicultural. Desigur, nu estecomod de loc când mulţi dintrepărtaşii lui mai sunt în viaţă. AnaSelejan, în Trădarea intelectualilor.Reeducare şi prigoană, se opreşte laanul 1948.4. Din grupul scriitorilor romanidin New York, Marian Popa îipomeneste aproape pe toţi (ceea cenu s-a întâmplat cu niciuna dincelelalte ‚istorii’ apărute în ultimuldeceniu): Constantin Eretescu, SandaGolopenţia, Anca Pedvis, DumitruRadu Popa, Gabriel Pleşea, C.V.Negoiţă, Valery Oişteanu, MirceaSăndulescu şi subsemnata. Mai toţisuntem trataţi într-o manierămonografică. Nu voi comentajudecăţile de valoare ale lui MarianPopa. În ce mă priveşte, am publicatnumeroase cărti între 1990 şi 2010.Ultimii douazeci de ani, de careMarian Popa nu se ocupă în Istorie,au fost productivi pentru mine, asaîncât viziunea lui este, prin limitareatemporală impusă, amendabilă.5. Istoria lui Marian Popa trebuietradusă iniţial ca un compediu, aşacum s-a întâmplat cu Istoria luiGeorge Călinescu. Şi asta ar trebuifăcută urgent. O istorie a literaturiiromâne din a doua jumătate asecolului al XX-lea nu există în niciolimbă de circulaţie. Voi dovedi acestlucru prin cercetarea facută în celmai mare catalog online existent,WorldCat, unde sunt cuprinsecataloagele celor mai mari bibliotecidin lume.WorldCat cercetat pe subiect: (su="Romanian literature") and (su= "Historyand criticism.") produce următorulrezultat; voi insera cele mai relevante dinprimele 20 de recorduri:6Records found: 1,122 (English: 19)1. Book The development of modernRumanian; linguistic theory and practicein Muntenia 1821-1838.Author: Close, Elizabeth.Publication: [London, New York]Oxford University Press, 1974Document: English : Book2. Book Non /Author: Ionesco, Eugène.; Ionesco,Marie-France.Publication: [Paris] : Gallimard, 1986Document: French : BookLibraries Worldwide: 1463. Book Einführung in das Studiumdes Rumänischen. Sprachwissenschaftund Literaturgeschichte.Author: Schroeder, Klaus-Henning.Publication: [Berlin] E. Schmidt 1967Document: German : BookLibraries Worldwide: 1034. Book Les débuts littéraires roumainsd'Eugène Ionesco (1926-1940) /Author: Ionescu, Gelu.Publication: Heidelberg : C. Winter,1989Document: French : Book6. Book Geschichte der neuerenRumänischen Literatur /Author: Munteanu, Basil.Publication: Wien : Wiener Verlag ,1943, ©1938Document: German : BookLibraries Worldwide: 8011.Istoria literaturii române; compendiuAuthor: Calinescu, George, 1899-1965.Publication: Bucureşti, Editura pentruLiteratură, 1968Document: Romanian : BookLibraries Worldwide: 5412.Book The personality of Romanianliterature : a synthesis /Author: Ciopraga, Constantin.Publication: Iasi [Romania] :Junimea Pub. House, 1981Document: English : BookLibraries Worldwide: 5314.Book RumänischeLiteratur der Gegenwart1944-1966.Author: Micu, Dumitru.;Manolescu, Nicolae,Publication: München,Hueber 1968Document: German : BookLibraries Worldwide: 50_______Ansamblul sculptural „Inmemoriam”, Oarba deMureş, jud. Mureş

15.Book Studii de literatura română /Author: Vianu, Tudor.Publication: Bucureşti : EdituraDidactică şi Pedagogică, 1965Document: Romanian : BookLibraries Worldwide: 5017.Book Panorama de la littératureroumaine contemporaine.Author: Munteanu, Basil.Publication: Paris, Éditions du Sagittaire1938Document: French : BookLibraries Worldwide: 5018.Book Istoria literaturii române de laorigini pînă la 1830 /Author: Piru, Al.Publication: Bucuresti: Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică, 1977Document: Romanian : BookLibraries Worldwide: 4819.Book Rumäniendeutsche Literaturund die Diktatur : "Die Vergangenheitentlässt dich niemals" /Author: Predoiu, Grazziella.Publication: Hamburg : Kovac, 2004Document: German : BookLibraries Worldwide: 47Iată rezultatul din WorldCat,cercetat pe acelaşi subiect cu limitarepe anii 1990- 2010; voi spicui dinprimele 20 de recorduri:results for: (su= "Romanianliterature") and (su= "History andcriticism.") and yr: 1990-2010.Records found: 1,122 (English: 19)1. Rumäniendeutsche Literatur und dieDiktatur : "Die Vergangenheit entlässtdich niemals" /Author: Predoiu, Grazziella.Publication: Hamburg : Kovac, 2004Document: German : BookLibraries Worldwide: 472. Book Rumänische Schriftsteller imExil 1945-1989 /Author: Behring, Eva.Publication: Stuttgart : Steiner, 2002Document: German : BookLibraries Worldwide: 453. Book RumänistischeLiteraturwissenschaft : Fallstudien zum19. und 20. Jahrhundert /Author: Gregori, Ilina.Publication: Heidelberg :Universitätsverlag Winter, 2007Document: French : Book5. Book Untersuchungen zurrumäniendeutschen Erzählliteratur derNachkriegszeit /Author: Spiridon, Olivia, 1971-Publication: Oldenburg : Igel, 2002Document: German : BookLibraries Worldwide: 346. Book Littérature roumaine : suivi deGrosse chaleur, adapté de I.-L. Caragiale/Author: Ionesco, Eugène.; Caragiale, I.L.Publication: [Saint-Clément-la-Rivière] :Fata Morgana, 1998Document: French : BookLibraries Worldwide: 33 In your libraryNEW YORK UNIV In your librarygroup NYU LIBRARIES7. Book Istoria critică a literaturii române/Author: Manolescu, Nicolae.Publication: Bucureşti : Minerva, 1990-Document: Romanian : Book12.Book Rumänische Exilliteratur 1945-1989 und ihre Integration heute: Beiträgedes Deutsch-Rumänischen Symposionsder Südosteuropa-Gesellschaft und derFundaţia Culturală Română în Freiburg,26./27. Oktober 1998 /Author: Behring, Eva.Publication: München : Südosteuropa-Gesellschaft, 1999Document: German : BookLibraries Worldwide: 2513.Book Istoria literaturii române /Author: Negoiţescu, Ion.Publication: Bucureşti : Minerva, 1991-Document: Romanian : BookLibraries Worldwide: 2415.Book The unfinished battles :Romanian postmodernism before andafter 1989 /Author: Cornis-Pope, Marcel.Publication: Iaşi, România : Polirom,1996Document: English : BookLibraries Worldwide: 2320.Book Criss-cross: essays in Romanianand comparative literature /Author: Cap-Bun, Marina, 1962-7Publication: Munich : Bărbulescu, 2004Document: English : BookLibraries Worldwide: 22La aceeaşi cercetare restrânsă pelimba engleza reies urmatoarelerezultate:WorldCat results for: (su: Romanianw literature) and (su= "History andcriticism.") and la= "eng" .Recordsfound: 513. Book The personality of Romanianliterature : a synthesis /Author: Ciopraga, Constantin.Publication: Iaşi [România] : JunimeaPub. House, 1981Document: English : Book4. Book A concise history of Romanianliterature /Author: Balan, Ion Dodu, 1929-Publication: Bucharest: Academy ofSocial and Political Sciences, 1981Document: English : Book5. Book History of Romanianliterature /Author: Călinescu, George, 1899-1965.Publication: Milan, Italy : Nagard-UNESCO, 1988Document: English : Book7. Book The unfinished battles:Romanian postmodernism before andafter 1989 /Author: Cornis-Pope, Marcel.Publication: Iaşi, România : Polirom,1996Document: English : Book8. Book Criss-cross : essays in Romanianand comparative literature /Author: Cap-Bun, Marina, 1962-Publication: Munich : Bărbulescu, 2004Document: English : Book9. Book Romanian literature /Author: Martin, Aurel, 1926-Publication: New York City : RomanianLibrary, 1972Document: English : Book10. Book Literature and propaganda incommunist Romania /Author: Negrici, Eugen.Publication: Bucharest : The RomanianCultural Foundation Pub. House, 1999Document: English : Book12.Book A concise history of Romanianliterature /Author: Bălan, Ion Dodu, 1929-Publication: Bucharest: EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, 1981Document: English : Book13.Book Modern Rumanian literature,Author: Munteanu, Basil.; Sprietsma,Cargill,Publication: [Bucharest, Printed at the"Curentul" press, 1939Document: English : Book14.Book History of Romanian literature /Author: Călinescu, George, 1899-1965.;_______________Foto: Ansamblul sculptural “Inmemoriam – Oarba de Mureş”,

Leviţchi, Leon.Publication: [Paris] : UNESCO ; Milan :Nagard Publishers, 1988Document: English : Book16.Book Experiment in post-warRomanian literature /Author: Spiridon, Monica.; Lefter, IonBogdan.; Crăciun, Gheorghe.Publication: Pitesti : Editura Paralela 45,1999Document: English : BookLibraries Worldwide: 818.Book A guide to Romanian literature :a novels, experiment and thepostcommunist book industry /Author: Lefter, Ion Bogdan.Publication: Piteşti, România : EdituraParalela 45, 1999Document: English : BookDupă cum se poate vedea, nu existăîn cataloagele marilor biblioteci alelumii niciun tratat, într-o limba decirculaţie universală, care să acopereistoria literaturii române din a douajumătate a secolului al XX-lea. Istorialui Marian Popa este singura carepoate oferi cercetătorului străin urmareaIstoriei lui George Călinescu.New York, Septembrie 2010Theodor DAMIAN1. La prima întrebare, mai degrabăproblemă, îmi vine în minte întâiidealul sau mai degrabă normalul (etotuşi anormal ca normalul să devinăideal) situaţiei culturii în Româniadecât realitatea ei.Mă gândesc la cuvintele lui AntonPann: „De la lume adunate, şi iarăşila lume date”. Adică statul ia de lamine bani şi în schimb trebuie să-milase hrană pentru trup şi pentrusuflet.Şi tu şi eu trăim în lumea largă,globală şi umblăm prin ea. Îţi dau unexemplu, doar unul: guvernelemultor ţări din America centrală şilatină (Nicaragua, Costa Rica,Argentina, Mexic, Chile, Peru,Paraguay) alocă mai multe fonduriculturii decât o face guvernulRomâniei. Am fost invitat lafestivaluri de poezie în aceste ţăriunde ni s-au oferit mai multefacilităţi nouă, participanţilor, decâtam văzut în România. O întrebare înacest context este utilă: câtefestivaluri internaţionale de poezie(în afară de cel de la Neptun)organizează guvernul român anual lacare să invite 300-400 de poeţi dintoată lumea şi la care să le asiguretotul, la mulţi inclusiv drumul? Câte?Guvernul din Nicaragua, ca să daudoar un mic exemplu, face asta.Ceea ce spun vine din informareprecisă pentru că atunci cândparticipi la un astfel de evenimentsponsorizat de guvern, reprezentantulguvernamental e acolo, primind invitaţii,dând interviuri, răspunzând laîntrebări. Dar întrebarea mea nu ţinteşteneapărat spre problema finanţăriide festivaluri internaţionale (deşiprin acestea alte ţări promovează ostrategie naţională, diplomatică princultură, extraordinară) cât spre realitateainternă la noi pe plan cultural.Întrebare: cât la sută din bugetulţării merge în cultură? Comparaţi nucu Germania, Franţa, Japonia, China,ci cu Nicaragua, şi veţi vedea cărăspunsul e de necrezut. Aici eproblema. Mulţi compară guvernulţării cu o ceată de mercenari, denăimiţi (vezi pilda păstorului năimitdin Evanghelia de la Ioan!). Ca atare,solda, buzunarul, şi nu inima care artrebui să bată pentru neam şi ţară,asta contează. Inima nu poate bateprin buzunar. Dacă aşa stau lucrurile,atunci e grav.Deci! Într-o lume globală, unde nuvrei să dispari ca identitate naţionalăşi culturală, nu te poţi lăsa la voiaîntâmplării (să-şi găsească scriitoriisinguri un sponsor pentru cărţile lor)când e vorba de o gestiune înţeleaptăa identităţii, ci trebuie să vii custrategii multiple de păstrare şi maiales promovare a acesteia.Cu aceasta ajung la Istoria luiMarian Popa.După părerea mea, acest tip delucrări monumentale trebuie în modimperativ sponsorizate de guvern,încurajate, traduse în alte limbi de8circulaţie, difuzate extensiv în ţară şiîn străinătate.Tirajul în care apar asemenealucrări este pur şi simplu ruşinos. Nupentru autor, nu pentru editura care-lpublică, ci pentru guvern, sau pentruneam în general. Mă refer aici laorice lucrare de acest fel, fie că evorba de autori ca Aurel Sasu, N.Manolescu, Alex. Ştefănescu saualţii. Controversele interne,comentariile, laudele şi plângerilelegate de recepţia acestor opere sunto altă problemă care nu are de-a facecu finanţarea guvernamentală, elesunt bine venite şi arată dinamismulşi efervescenţa vieţii culturale îngeneral.Categoric, Marian Popa este unistoric literar de excepţie. Faptul cănu s-a scris nimic despre Istoria sacred că trebuie pus pe seamadezinteresului la vârf faţă de culturaromână. Iar dacă această ignorare dinpartea instituţiilor de cultură esteorchestrată, atunci este deja cu multmai grav.Tăcerea televiziunii sau ateleviziunilor este însă şocantă,deoarece invitarea lui Marian Popaîn studiouri ar fi prilej de creare deprograme de mare audienţă, tocmaipentru că prezenţa lui acolo ar stârnireacţii din partea celor care-linvidiază sau îl prigonesc. Iarrevistele care tac se împart în douăcategorii: unele nu scriu dinindiferenţă, altele din invidie.2.Întrebarea despre excomunicarealui Marian Popa din preocupările________Foto: Ansamblul sculptural “Inmemoriam – Oarba de Mureş”,

criticilor, consideraţi oficiali, dinlucrările lor îşi află un răspuns încomentariile de mai sus. Poaterăspunsul este parţial. Totuşi,excomunicarea de care vorbesc, deşireală şi vizibilă, nu are un efectdecisiv în sensul posibil dorit decolegii lui de breaslă, pentru că operasa este cea care-l include în modindiscutabil, şi încă la loc de cinste,în templul culturii române.Ruptura de care vorbim aici poateavea şi cauze subterane ce ţin deistoricul dinamicii de grup (breaslă).Despre aceste cauze nu se poatedecât specula şi probabil căspeculaţiile nu ar fi îndreptăţite decâtdoar ca intenţie de aflare a realităţiişi nu în produsul lor concret. Ar fiinteresant de văzut ce ar avea de spusMarian Popa însuşi despre acestfenomen, sau autorii dicţionarelorcare l-au marginalizat, de fapt,realmente excomunicat.3. Întrebarea despre cum citimimpresionanta lucrare a lui MarianPopa este excelentă. Probabil căfiecare o citeşte altfel. Nu probabil,ci desigur. Totuşi şi tu ai lectura ta, şidin înseşi pistele de lectură propuseînţeleg că o citeşti în mai multe şiinteresante feluri. Dacă mă gândescla reacţiile pe care le-am avut în timpullecturii şi după aceea, toate aspectelemenţionate de tine sunt justificabileşi potenţial verosimile, deşinici ele nu epuizează posibilităţile deinterpretare a textelor. Aici se aplicăsintagma: totul şi încă ceva.Este interesant de remarcat aiciarta ta deosebită în folosireamaieuticii socratice, întrucâtîntrebările tale bine gândite şi abilpuse fac dialogul mult mai uşor şimai productiv pentru că, oferindposibile răspunsuri, îi oferi şansainterlocutorului tău să accepte sau sărespingă, dar, totodată şi să vină cuceva în plus în oricare din ambelecazuri şi de asemenea, dacă mai vrea,să justifice poziţia luată.4.Marian Popa nu facedeosebire între cultura română dinţară şi cea din diasporă. Evident,pentru el nu există două culturiromâne, eventual, cea din diasporăfiind second-hand. Modul în care îitratează pe scriitorii – mai mari saumai mici – din diasporă este identiccu cel în care-i tratează pe cei dinţară. Acelaşi stil realist-obiectiv,uneori uşor ironic, dacă nu caustic,cum se vede, spre exemplu, în cazullui S. Damian, este evident înprezentarea ambelor părţi.În cazul meu personal, nu potspune că sunt nemulţumit de ceea cescrie despre mine. Eu am debutat învolum în 1989 cu o carte intitulatăLiturghia Cuvântului publicatăbilingv, la Editura Tremain dinKlamath Falls, Oregon. Al doileavolum a fost Lumina Cuvântuluipublicat în România. La data când seopreşte Istoria sa, aceste două cărţile avea în vedere. Tot ce am publicatdupă aceea trecea de terminus adquem al Istoriei sale. Mi-a dedicat unparagraf în care este atât absconstranşant dar şi imediat apreciativpentru scrisul meu de atunci. Ceea ceeste esenţial e faptul că eu considercă m-a „prins” foarte bine, întrucât învolumele mele ulterioare m-amdistanţat foarte mult de felul în caream scris la început. Acest lucru l-aobservat Nicolae Manolescu şi AlexŞtefănescu, care au scris desprepoezia mea în presă, dar nu m-auinclus în Istoriile lor. Cei care auînţeles însă poezia mea cea mairecentă, în modul cel mai adecvat, şicare au scris extensiv despre ea, dacăne ţinem în lumea criticilor, sunttotuşi criticii literari M. N. Rusu şiAurel Sasu.5. Cum am spus mai devreme,traducerea, zic eu integrală, a Istorieilui Marian Popa este un imperativmoral în primul rând şi apoi literarculturalşi politic. Istoria de carevorbim poate sta cu cinste alături demarile enciclopedii literare apărute înalte culturi.Ca atare, Marian Popa a făcut dejaşi pentru ţară, chiar dacă ţara nu ştiesă-l preţuiască cum se cuvine.New York, Septembrie 2010Puşi DINULESCU1. Mediocraţie vine de la mediasau de la mediocru? Se pare că de laamândouă, fiindcă doar nişte tipimediocri se pot preta la confiscareaunui lucru public. Oamenii devaloare sunt generoşi. Mediocrii suntrăi, plini de resentimente şi-şi ajunglor înşilor ca nişte onanişti.Dar contează şi faptul că MarianPopa trăieşte în străinătate. Tipiiăştia îşi fac mendrele în lipsa lui,hoţeşte, banda asta de băgăcioşi...Cât despre indiferentismulcultural, acesta e un mediu în care semişcă bine profitorii de ocazie,mediocrii de carieră, infractorii decultură, cultură şi în sensul decolonie de microbi...2. Critica din ţară nu e nici oarbă,nici chioară, nici măcar mofturoasă.E mai degrabă narcisiacă, vindicativăşi ticăloasă. Nu are nici maneră, niciconştiinţă, nici măcar bun simţ. Eticăloşită. De aceea n-are niciun păsdecât de gaşca din care face parte.Seamănă cu preşedintele unei ţăriorbite odată şi cu un guvernmarionetă,în care manechinele sezbat spasmodic, rânjind cu cinism. Osoţietate fără prinţipuri, că care căca şi cum nu le are!Mai mult ca politicienii luiCaragiale, dar şi ca unii politicieni deazi, mint, înşeală, dezbină, judecăstrâmb şi fac din tot o ciorbămizerabilă, în care fierbe plin depatos un ciorap murdar.3.Cel mai aproape e, desigur,comedia umană. Şi prin amploareaproiectului şi prin harul amănuntelorşi prin arta portretului.4.În această istorie sunt privit cuneîncredere şi pe deasupra. Rământotuşi un generos...5.Oricum, e o carte pentru români.Din îndepărtata străinătate e greu săse distingă chiar un Eminescu sau unCaragiale. Cum să-i desparţi pe ceidoi titani, ca şi pe al treilea, pe IonCreangă, de limba noastră? Aşa că n-aveam nicio şansă să fim văzuţi dedincolo de Curtici, iar cucontemporanii ce să mai vorbim?Deşi, dac-am lua numai O scrisoarepierdută, cu metafizica ei homericăşi cu construcţia perfectă, exemplară,n-am bate oare la cur o maregrămadă de dramaturgi de faimămondială? Ba da! Eu cred că da!9

„În Eminescu se poate visa.De trăit, se poate trăiîn Caragiale,dar nu-i obligatoriu”Ştefan Cazimir (n. 10 noiembrie1932, la Iaşi) – spiritul cel mai ludical culturii şi al politicii româneşticontemporane. Critic şi istoricliterar, profesor (până în 2002) alUniversităţii bucureştene, membru alUniunii Scriitorilor, este unul dintrecei mai de seamă exegeţi ai operei luiI.L. Caragiale, căruia i-a consacratpatru cărţi: Caragiale – universulcomic, I.L. Caragiale faţă cu kitschul,De ce, nene Iancule? şi Caragiale ecu noi!, reunite, în 2002, în volumulintitulat Caragiale redivivus!.A mai publicat: Tensiunealirică – 1971, Stelele cardinale –1975, Pygmanolion – 1982, Nunumai Caragiale – 1984, Alfabetul detranziţie – 1986, ediţia a doua,revăzută – 2006, Pentru contra –1991, Râsete în Parlament –1993, Honeste scribere –2000, Potcoave de purici – 2002.Cunoscut drept fondator alPartidul Liber-Schimbist (lansat, defapt, de Octavian Andronic, prinpublicarea manifestului de la 6februarie 1990, la care Ştefan Cazimira aderat prin telefon a doua zi, fiindulterior ales preşedinte al insoliteiformaţiuni politice), a fost deputat înParlamentul României timp de treilegislaturi.Rep: Stimate domnule profesor, înprimul rând, permiteţi-mi să vămulţumesc pentru că aţi acceptatacest dialog. Cum nu-mi placîntrebările lungi, vă propun un fel deping-pong, cu întrebări scurte şirăspunsuri pe măsură. Dacă ne-ommai lungi pe alocuri, sper să avemînţelegerea cititorilor! Aşadar:Caragiale mai e cu noi?Şt.C.: Mai mult decât ar fi fost dedorit!Rep: Din păcate!Şt.C.: Cineva spunea: „BietulCaragiale, e alcătuit numai dincitate!” În sensul că îl invocăm atât dedes încât s-ar părea că opera întreagăs-a dizolvat în această multitudine decitate, pe care împrejurările cotidienele solicită şi ni le aduc mereu pebuze!Rep: Mai e norocul prea puţin şilumea prea multă?Şt.C.: Asta e o cugetare a luiCaragiale…Rep: … iar dvs. pledaţi spre a fiînscrisă pe piatra funerară ascriitorului…Şt.C.: …înlocuind o frază care…Rep: Fraţilor, să luminăm poporul…Şt.C.: …căci un pom fără rădăcini nupoate trăi! …o frază care i se atribuiede către cineva, dar să treci pemormântul unui clasic o frază dupăureche este o impietate.Rep: Dar este în pur stil caragialianaceastă frază!Şt.C.: Nu ştiu!Rep: E clar că nu are ce căuta pepiatra funerară.Şt.C.: Păi dacă e în pur stilînseamnă...Rep: Nu, nu... Parcă ar fi ruptădintr-o schiţă...Şt.C.: Dvs. o citiţi în cheie ironică?Rep: Da!Şt.C.: Nu m-am gândit, dar poate căaveţi dreptate! În orice caz, reporterulcare a consemnat-o, ardeleanul HoriaPetra Petrescu, care i-a luat uninterviu la Berlin, iar, la 10 ani de lamoartea lui Caragiale, a scris unarticol de amintiri despre scriitor încare a inclus şi această frază, nu a datoîn sens ironic, ci cu toatăseriozitatea. Că dvs. o citiţi în cheieironică e un lucru a cărui răspunderevă aparţine.Rep: Mai trebuie să ne judeceEminescu?10Şt.C.: Eu nu cred că Eminescu ne-ajudecat vreodată. Asta este ometaforă. Se zice că trăim înCaragiale, şi cineva a întrebat ,,de cenu trăim în Eminescu”. Nu se poatetrăi în Eminescu. În Eminescu sepoate visa. De trăit, se poate trăi înCaragiale, dar nu-i obligatoriu.Rep: Dar dreptul nostru de a-ljudeca pe Eminescu...Şt.C.: Aici nu-i vorba de a judeca, cie vorba de a ne raporta la o operă dedimensiuni monumentale şi fiecaregeneraţie o face în felul său propriu.Şi zicând, fiecare generaţie, mă abatde fapt de la adevăr, căci nu există ounitate de vederi în cadrul uneigeneraţii. Chiar în aceste limite existădiverse atitudini.Rep: Însă atitudinea asta de negare avalorilor, care a fost foartevehementă la un moment dat...Şt.C.: Da, vehementă, condamnabilă,dar şi explicabilă, pentru că veneadupă o perioadă de exaltarenecondiţionată şi de instrumentalizarea unei „admiraţii” care nu era, de fapt,o formă de apreciere lucidă. Noica aluat atitudine împotriva acestui gende idolatrizare a operei: Când zicemEminescu închidem ochii, ar fi binesă-i deschidem. Iar eu aş adăuga: şi,mai ales, să nu-i dăm peste cap!Rep: Vom judeca opera, iar nupersoana?Şt.C.: Este un punct de vedere pecare unii îl împărtăşesc şi alţii nu; mărefer, desigur, la cei din tagmacriticilor, a celor competenţi îndomeniu. Pentru că sunt unele situaţiiîn care interferenţa dintre operă şibiografie nu spune nimic, şi altele încare spune foarte mult, deci lucruriletrebuie judecate diferenţiat.„Întotdeauna am fost pentru contraşi aş încerca să fiu în continuare”Rep: În ianuarie şi în iunie neamintim de Eminescu, şi, de obicei, îluităm pe Caragiale. Pe scurt desprecei doi poli ai literaturii române.Caragiale o mai simţi enorm şi-o maivedea monstruos? Eminescu o fiînvăţat să moară?Şt.C.: Şerban Cioculescu, unul dintrecei mai avizaţi comentatori ai luiCaragiale, a atras atenţia asupra unuilucru elementar: că această formulănu poate să servească drept passepartout,drept cheie a întregii opere,pentru simplul motiv că fraza esterostită într-o anumită împrejurare, în

cadrul unei nopţi de insomniepetrecută la Grand Hôtel VictoriaRomână, unde pe călătorul obosit îlinvadează ploşniţele şi îl aduc într-ostare de hiperestezie, de exacerbare asimţurilor, şi de aici fraza citată. Aface din ea o cheie a întregii opereeste un abuz. Şi tot aşa un abuz este şicu Nu credeam să-nvăţ a murivreodată. Nu poţi să-l reduci peEminescu la un vers. Sau, dacă o faciînseamnă că ai dat apă la moarăclişeelor şi ai pus un obstacol în caleagândirii autentice.Rep: Se întâlnesc cei doi scriitori înLuceafărul??Şt.C.: Prostia este enormă, dar ştiţicum se întâmplă, ca în economie,moneda proastă goneşte de pe piaţămoneda bună! Cea din urmă estetezaurizată, iar prima continuă săcircule. În domeniul ideilor seîntâmplă acelaşi lucru. Cred că existămulţi care n-au citit un vers deEminescu, dar care ştiu că înLuceafărul e vorba de Caragiale, deVeronica... Prostie totală! În primulrând este cunoscută şi clară genezapoemului! În al doilea rând, chiardacă am accepta că în structura lui arfi existat şi acest sâmbure biografic,cu ce progresăm noi în înţelegereapoemului când Eminescu ar fi pornitde la acest accident prozaic şi s-aridicat la înălţimi astrale, iar noifacem calea inversă, de la nivelulpoemului coborâm în noroiul greu alprozei, ca să folosim o expresieeminesciană?!Rep: Fără să cădem în morbid, văpropun să mai trasăm o paralelă:despre creierul lui Eminescu s-a spuscă depăşea dimensiunile normalului.Dar creierul lui Caragiale?Şt.C.: Zarifopol reproducea spuselemedicului berlinez care a făcutautopsia şi care declara că ,în lungalui carieră, nu mai văzuse un creier lafel de frumos conformat, dar niciateroscleroză mai avansată...Rep: Bănuia conul Leonida cedimensiuni poate să atingă acel ceprofit obţinut de pe urma participăriila o mişcare revoluţionară?Şt.C.: Nu bănuia, dar îl anticipa!Când rostea aceste cuvinte, el anticipacertificatele de revoluţionar. Şi iată căistoria l-a confirmat! Cei care au ştiutsă îşi marcheze prezenţa la momentuloportun au dobândit certificat derevoluţionar cu toate avantajeleaferente.Rep: Mai sunteţi pentru contra?Şt.C.: Întotdeauna am fost pentrucontra şi aş încerca să fiu încontinuare. Dacă voi putea sau nurămâne de văzut!Rep: Politicienii mai sunt liberschimbişti?Şt.C.: O parte dintre ei, da. Hotărâreaconsiliului director PLS din 1991,prin care toţi parlamentarii care îşischimbau apartenenţa politicădeveneau automat membri de onoareai Partidului Liber-Schimbist, estevalabilă şi astăzi. Uitaţi-vă deci pelista actualului Parlament şi veţivedea câţi dintre componenţii săi audevenit, în această legislatură, noimembri de onoare ai Partidului Liber-Schimbist, adăugându-se celor care s-au adunat de-a lungul timpului.Rep: Cred că aveţi majoritatea înParlament!Şt.C.: Spre sfârşitul primeilegislaturi, prin mai ’92, ziarul„Adevărul” a consemnat, subsemnătura Irinei Dimiu, faptul căgrupul parlamentar liber-schimbist şipluripartit devenise majoritar înCamera Deputaţilor.Rep: Mai sunt râsete în Parlament?Şt.C.: Eu cred că da. Nu am maiparticipat la şedinţe, dar cred căumorul nu a lipsit. Şi, în orice caz,umorul involuntar nu putea sălipsească. Parlamentul este un spaţiuprivilegiat pentru acest gen de umor.RODICA LĂZĂRESCU11DEZBATERIPARLAMENTAREŞedinţa Camerei Deputaţilor din19 noiembrie 2002Ştefan Cazimir - despreproliferarea unui nou tip deimpostură - magia;Îl invit la microfon pe domnuldeputat Ştefan Cazimir. Va urmadomnul Costache Mircea.Domnul Ştefan Cazimir:Domnule preşedinte,Stimaţi colegi,Onorate fotolii goale,"Ştiinţa a ajuns la un asemeneanivel încât s-a creat o prăpastie întrenivelul ştiinţei şi cel al omuluisimplu. Între ştiinţa care a ajunsfoarte departe şi omul care n-opoate urmări de foarte aproape s-acreat un vid, care este umpluttocmai de diferitele feluri de magie.Mă rog, este părerea mea, nu ştiu înce măsură se susţine." (Ion Hobana,"Şuetă la o cafea", interviuconsemnat de Carmen Chihaia în"Adevărul", nr.3821 din 5-6octombrie 2002). Nu, domnule IonHobana, părerea dumneavoastră nuse susţine. Nu progreseleextraordinare ale ştiinţei formeazăpatul germinativ al magiei, cidifuzarea insuficientă acunoştinţelor elementare, care nu serefuză puterii de înţelegere aoamenilor, dar le rămân inaccesibiledin cu totul alte motive. Rădăcinileobscurantismului sunt cele ştiutedintotdeauna: şcolarizareadeficientă sau nulă, greutăţileeconomice, dezechilibrele socialeş.a.m.d. O parte din frustrărilegenerate astfel îşi caută compensaţiaapelând la iraţional, iar mass-mediase conformează comenzii sociale.Micul ecran este literalmenteinvadat de cohorte de indivizidubioşi, ridicaţi în slăvi contra costde diverse emisiuni tv, una maisordidă decât alta: impostori,magnetizori, vindecători, misionari,vizionari, spiritişti, ocultişti, escroci,şarlatani, bioterapeuţi, magi, vraci,draci împieliţaţi. Un oarecareCojocaru a născocit...cojoterapia:nişte cercuri metalice cu doielectrozi, în care îl bagă pe suferindşi îl curăţă de bani în zece şedinţe.O anume Lidia Fecioru, cu osclipire vicleană în ochi şi cu unzâmbet cabalin pe buze, ne oferăgeneros serviciile ei magnetocurative:a făcut facultatea la Djuna!(Unde o fi oraşul asta, că eu n-amauzit de el?) Celebrul ConstantinMudava ne-ar fi vindecat de toatepe toţi dacă îl alegeam preşedinte;din păcate nu l-am ales, de aceeavidecarea întârzie.(fragment)

Cel ce scrie cu sângele său şi în maximenu vrea să fie citit, ci învăţat pe dinafară.Friedrich NietzscheLirica lui Hölderlin, Eminescu, Tagore,Rilke ne poară la cea mai înaltă tensiuneideatică. Partenonul şi Taj Mahal neinduc o emoţie de mare puritate în sferainteligibilului. Transa chipului regineiNefertiti sau a personajelor lui El Greco,iluminate de viziunea lumii de dincolo, necomunică emoţia eternităţii cu ecouriprelungi sub bolţile minţii. Sculpturavechilor greci dezvăluie uimiriiintelectului armonia absolută a formelor,modelate după „secţiunea de aur”, dupăproporţiile divine. Tablourile lui Rafaelsau Leonardo da Vinci pun în tensiuneintelectul prin perfecţiunea formelor şielevaţia spiritului, astfel că autorulGiocondei a putut spune : „pictura este unlucru al minţii”; receptarea muzicii luiMozart şi Beethoven vibrează însensibilitatea metafizică. Tensiunea-limităa ascensiunii minţii dezvoltă în spiritulnostru Dialogurile platoniciene Criticaraţiunii pure, Aşa vorbita Zarathustra.Pindar afirmă că poetul este un„sophos” – înţelept vizionar. Această ideeapare şi la Homer, Hesiod, cei şapteînţelepţi, precum şi la poeţi precum Solon,Ibycus, Bachylides ş.a. Iar Platon scrie înFedru (247,c). „Există un loc supraceresc,esenţa care este fără culoare, fără formăşi de neatins şi care nu poate ficontemplat decât de pilotul sufletului,care este intelectul.” Pe de altă parte,vorbind de Zeuxis şi Polygnotos - mariipictori ai antichităţii, Maxim din Tyr -scria că aceştia „nu pictează la întâmplare,ci totodată sunt şi filozofi”, imprimăspiritualitate frumuseţii.Immanuel Kant, în definirea geniului,„cel posedând dispoziţia înnăscută(ingenium) prin care natura dă legi artei”,îmbina nemijlocit „libertatea imaginaţiei”de activitatea intelectului, a reflexiunii,ducând împreună la crearea de „ideiestetice”, născute în tiparul uneioriginalităţi multiple: originalitate areceptării, a gustului în experimentareafrumosului naturii, originalitate în aimagina forme inedite de reprezentareestetică a lucrurilor şi activitatea minţii îna sui la un sens superior, la o ideaţieinedită obiectul contemplării. „Pentru artafrumoasă”, scrie Kant, înţelegând prinacest concept toate artele, poezia înprimul rând, „s-ar cere deci putere deimaginaţie, intelect, spirit şi gust”(Critica puterii de judecare, trad. Tr.Brăileanu, 1940, pp.188-212).Artur Rimbaud consideră că poeziatrebuie să genereze atât emoţia inimii, câtşi emoţia intelectuală: „să fie pentrusuflet, rezumând totul, miresme, sunete,culori, – precum şi gând care naşte gând,căci fiecare cuvânt trebuie să fie idee, unlimbaj universal… Să cerem poetului cevanou, - idei şi formă”. Basil Munteanuvorbea despre emoţia intelectuală a arteica o evadare din lumea aparenţelor, „unsalt în esenţial”. G. Călinescu credea căîn poezie şi muzică atributulintelectualităţii constituie o sforţare mereureluată de a exprima „nevoiafundamentală a sufletului uman de aprinde sensul lumii”.Mirarea este filozofie, dar cugetare devibraţie poetică, şi anume o stare deîncântare metafizică, de valorizarecosmică a existenţei, a lucrurilor. Spusulgnomic, aforismele poetice sunt semneledicteului, ale daimonului care fac sărăsune în mintea creatorului ecourileînţelesurilor ultime.Dar nu numai arta, ci şi natura nesolicită deschiderea mirată a intelectului.Privind nufărul ne impresionează nunumai simţurile, prin colorit - albulimaculat sau albastrul ceresc - şi prinsuavul parfum, ci provoacă şi uimireaminţii prin absolutul formei, răsfrângere aarmonia sferelor. Acest lucru i-adeterminat pe indieni şi egipteni săconsidere că lotusul este cel care a datnaştere zeilor primordiali – Re şiBrahman. Răsăritul de soare la munte, aşacum are loc sus pe Toaca Ceahlăului,emoţionează nu doar prin magiacromatică în trandafiriu şi albăstrui, ciemoţia se înalţă la contemplarea naşteriiluminii, a lumii din întunericul preludic.Apusul însângerat, de o policromie feericăcând este filtrat de nori şi văzut tot lamunte, induce ideea că soarele, lumina nupoate muri decât pe creste. Să ne amintimcontemplarea cerului înstelat care l-afăcut pe Kant să exclame în finalul laCritica raţiunii practice : „Două lucrurimă umplu de veşnică nouă şi crescândăadmiraţie şi veneraţie, cu cât mai des şimai stăruitor se îndreaptă gândul cătreele : cerul înstelat deasupra mea şi legeamorală din mine”.12În poezie, emoţia intelectuală nuînsemnează filozofare, conceptualizare,exprimarea gnomică pură, ci comportă -intricată cu emoţia sensibilităţii -inducerea unei vibraţii, a unui fior alminţii, lucru care se realizează cel puţinpe două căi :- prin rezonanţele de universalitate pecare le poate genera o operă de artă,puterea de raportare şi iradiere cosmică ;- prin mişcarea ideilor pure, a„curăţiilor”, a esenţelor transparente,dematerializate, aşa cum se întâmplă cumuzica lui Bach, muzică a numerelorordonatoare ale dinamicii astrale.Este vorba prin urmare de fiorul trăiriiîn zariştea marilor sensuri ale lumii, aleexistenţei, a participării la universal. Darpentru a fi emoţionale, implicarea,evocarea cosmicului trebuie să aibă loc înperspectiva destinului uman, înperspectiva lirică a acestui destin cuînălţările şi dramele sale, cu bucuria şisuferinţa, cu încântarea şi tragismul vieţii.Altfel se face speculaţie seacă, nu are locsolicitarea pasionată. simpatetică,interiorizantă a contemplatorului de artă.În cele ce urmează, ne vom opri lacâteva exemple paradigmatice ale unordeschideri metafizice emoţionale cătreproblematici existenţiale având rezonanţăcosmică.Omar Khayyam a celebrat în catrenelesale dragostea, roza, vinul, - pe de o parteca bucurii ale vieţii de fiecare zi, antidotal vanităţii universale. Dar, totodată,vorbind în limbajul tăcerii mirate şi aluminii, a păstrat deschisă transmutaţiacătre sublim, către fiorul misterului, cătreîntoarcerea în Unul :Te îngrozeşte Moartea? Neantul tenspăimântă?Ci din Neant se-nvoaltă a Fiinţării floare.Purificaţi într-însul, un suflu ne avântăDintr-o Viaţă-Moarte, spre-o mai înaltă stare.Fiinţei ce mi-i dată cum pot să-i spun FiinţăCând chinuri o sfâşìe şi pradă sunt a ceţii?Îndură-te, mă scoate din Nefiinţa vieţiiŞi mă preschimbă, Doamne, în veşnica-ŢiFiinţă !Când binele şi răul la zaruri m-au jucat,În prima zi, nici unul n-a câştigat. Ci-n lumeCa martor fără vină am fost trimis anumeDintr-un tărâm de taină doar mie relevat.La cei răi nu-mi voi spune, nici celor bunisecretul.A gândului esenţă în verb sărac ar fi.Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l,O taină am pe care n-o pot dezvălui.După ce a cântat o întreagă viaţăbucuriile şi amărăciunile dragostei,considerată taina cea mai fascinantă şi denedezlegat a vieţii, Hafiz încheie cuevocarea vanităţii a tot ce este omenesc –faptă, iubire, suflet, timp, pietate, glorie :A faptei noastre roadă e doar deşertăciune,iar ale lumii jocuri sunt tot deşertăciune.Iubirea pentru Draga-mi tot sufletul mi-lumple,

dar inimă şi suflet sunt doar deşertăciune.Suntem, în aşteptare pe ţărm în faţa morţii.De la pahar la buze e doar deşertăciune.Trăieşte-n pace-o vreme, când caravana vieţiiîţi dă răgaz, căci timpul e doar deşertăciune.Nu da vreun gând pe ziua când roza se vastinge,ci ca şi ea fii vesel! În rest, deşertăciune!Nu-ţi semeţi credinţa, căci diferenţa dintremoschee şi tavernă e doar deşertăciune.Durerea mi-a fost partea şi un nedrept destin,dar ca s-o spun mulţimii e doar deşertăciune.Faimos e astăzi Hafiz, dar vinul îţi va spune:şi nume rău şi faimă - sunt doar deşertăciune.Iată celebrul monolog al lui Macbeth,unde Shakespeare demască nimicul caresemnează destinul omenesc:Mâine, şi-apoi mâine, şi iar mâineCu paşi înceţi se-alungă de la o zi la alta,Până la ultima silabă-nscrisă-n timp;Şi ierii noştri toţi au luminat smintiţilorDrumul spre-a morţii pulbere.Stinge-te, tu, flacără de-o clipă !Viaţa nu-i decât o umbră călătoare, un bietactorCe-şi chinuie şi fuduleşte ora lui pe scenăŞi-apoi nu-l mai auzi nicicând : e-o povesteSpusă de-un idiot, gălăgios şi plin de furie,Şi ne-nsemnând nimic. (Macbeth, V, 5)Pentru Hölderlin, poeţii sunt aleşiimeniţi şi deschişi sacrului. Ei au mâinileinocente şi inimă curată, astfel că potprimi de la Dumnezeu-Tatăl focul divin,fulgerul ceresc, pe care îl vor comunicamuritorilor; şi este semnificativ că dicteulpoetic este o dublă durere: sfâşiere îndivinitatea care se dăruieşte, sfâşierea princare poetul se deschide pentru a primi.Fiii pământului acumPot să-şi moaie fără teamă buzele în foculceresc.Dar nouă ne este dat totuşiSă rămânem drepţi, cu frunteadescoperită,o, poeţilor !Sub furtunile lui Dumnezeu, să prindemcu propria-ne mână raza Tatălui, fulgerulînsuşi,Şi să întindem mulţimilor, sub vălul săuDe cânt, darul cerului.Inima noastră, asemenea inimii de copilSă fie curată, mâinile să fie fecioare, fărăgreşeli,Raza Tatălui, fulgerul preacurat nu ne vaarde.Şi în supremul său cutremur, durerea sacu durerea unităA unui zeu, inima eternă va rămâne fermăde-a pururea.Gândurile Spiritului universal sedesăvârşescÎn tăcere în sufletul poetului. (Ca într-o zide odihnă...)Paul Valéry invocă îndelunga răbdareîncărcată de secrete tensiuni sufleteşti şispirituale care pregătesc fulgerul, dicteul– fructul pârguit al poemului, acea„şoaptă a misterului divin… sublimuladevăr venit din cer”, despre carevorbeşte Eminescu: „Patience, patience,/Patience dans l’azur !/ Chaque atome desilence/ Et la chance d’un fruit mûr !”(Palmier). E uluitoare descrierea mişcăriipancosmice făcută de RabindranathTagore, cu ajutorul metaforei zboruluinecurmat al unui stol de lebede întins câtvăzduhul, Cu aripile îmbătate de spiritulfurtunii, lebedele supun pământul,oceanele, astrele, munţii, pădurile –magiei zborului, astfel că toate capătăaripi şi se avântă în iureşul înălţăriihalucinate de chemarea fascinantuluiDincolo, care se depărtează mereu şimereu. Întreg universul este transmutatîntr-o nemărginită fiinţă înaripată, al căreielan este impulsionat de cântecullebedelor, simbol a morţii întru renaştere,ciclu repetat iarăşi şi iarăşi; doar grabapură, nicăieri oprire, mereu spre un altdincolo. De observat analogia între „dorulde moarte” către un „dincolo” neştiut, dintextul tagoreian, şi dorul de moarte prinpierderea în inefabilul sunetului de corn,din poezia eminesciană Peste vârfuri :Dintr-odată la această oră şi în cerul seriiPe vastul abis, izbucnirea, - fulgerul sunetuluiCare lunecă aerian de la un capăt la altul :O, nour de Lebede !Aripile voastre îmbătate de duhul furtuniiSupuneau cerul cu râsul lor voios şi sălbaticŞi trezeau valuri de uimire în oceanulvăzduhului!... Se părea că mesajul aripilorPentru o clipă aducea o sete nebună demişcareÎn inima munţilor mereu neclintiţi.Şirurile de arbori îşi smulgeau rădăcinileŞi se pierdeau în căutarea limitelor lor înceruri,Întinzându-şi de asemeni aripile pe urmelesunetului.Visul serii se sfărâma, Se năştea un dor adânc,un dor de moarte către dincolo !Prin voi sufletul lumii retrimitea strigătul întoate părţile :13Nu aici !nu aici! undeva în altă parte!Aud chemări după chemări ale omului,plecate pe căi nevăzuteDin trecutul adânc până în viitorul ce nu s-anăscut încă.Astfel aud în inima mea zburând cu tot stolulînaripatAcel suflet, acea pasăre fără lăcaşCe zi şi noapte, pe lumină şi beznă,De la un ţărm cunoscut la altul neştiut,aleargă!Tot golul e umplut de Cosmosul înaripatşi de cântul său unic:Nu aici! nu aici! în altă parte! aiurea!Pentru Rilke, sublimul este o ieşire dinnoi înşine, cel prizonier al existenţeiempirice. Propriul interior, miez numenal,capătă aripi prin întâlnirea cu arta laextrema ei transfigurare, la inefabilul careînsemnează rămas bun de la cel care amfost, sufletul şi spiritul nostru devenindacum, prin magica decantaremetamaterială, muzică pură:Sublimul este o plecare,ceva din noi ne depăşeşte,şi luându-şi zborul peste zarecu-azurul pur se logodeşte.Extrema artei întâlnirenu este cel mai dulce-adio ?Iar cântu-i ultima privirepe care ne-o vom dărui-o.*Emoţia intelectuală, alături de vibraţiasensibilităţii, domină viziunea creaţiilorspirituale de prim ordin al culturiiromâneşti. Aşa are loc cu triada de aur –Mioriţa, Meşterul Manole, Luceafărul.Cele trei poeme dezvoltă exemplificatorceea ce noi am numit spiritul hyperionical spiritualităţii autohtone, conceptarhetipal generator de emoţie intelectualăîn cea mai elevată formă. Caracteristicilecare induc vibraţia superioară sunt,rezumativ, următoarele.În tustrele capodopere nu este vorba deîntâmplări aparţinând contingentului,vieţii de rând, ci problematica implicatăeste onto-axiologică angajânduniversalul: transvaluarea morţii ca oneoexistenţă înveşnicită - în baladavrânceană, înfăptuirea unei capodoperearhitecturale unice - în balada argeşeană,polaritatea antinomică pe verticalanemărginirii, între primordialitate şilumea derivată - în poemul eminescian.În legenda păstorului moldovean areloc osmoza universală viaţă-transviaţăprin transmutaţia mitică a morţii într-oneofiinţare unde se reunesc tărâmulpământesc cu sfera cerească. În legendalui Manole, moartea este de asemeneaintegrată mitic în capodopera sacră,transformată astfel în energie ziditoare.Problematica Luceafărului este a eroriiiniţiale a creaţiei de a fi dat naştere uneilumi pieritoare, eroare pe care o entitate aincreatului nu o poate repara prin iubire.___________Foto: Ansamblul sculptural “Inmemoriam – Oarba de Mureş”,

În toate trei poemele este vorba dedestinului celui ales, şi anume: al geniuluianonim trăitor în zariştea magică apovestei, a poeticului, în Mioriţa : alînfăptuitorului operei de artă caretransfigurează teluricul prin faptăcerească, în Meşterul Manole: iar înpoemul eminescian, geniul, ca principiuprimordial nu poate fi pervertit princăderea în teluric, prin zborul domesticdin imanent.Toate cele trei destine superioare seconsumă dramatic în tentativa de a atingede fiecare dată un absolut : absolutulcontopirii cosmice, absolutul creaţiei,absolutul spiritului.Rezultă deschiderile maxime,nemărginirea orizontului de desfăşurare acelor trei drame. Comuniunea din baladavrânceană include realul, legendarulprecum şi spaţiul revalorizat ontologic almorţii. Balada Meşterului Manoleangajează necuprinsul prin fapta absolutăcare înalţă lăcaş divinităţii. Luceafărulparcurge nu numai întreg timpul şi spaţiulposibil, dar trece dincolo de aceste douănemărginiri.E interesantă următoarea comunăcaracteristică: scurtcircuitarea intervenţieidivine din determinismul dramelor. Deşieste vorba de momentul cel mai tragic alvieţii, divinitatea nu e invocată depăstorul moldovean; în Meşterul Manole,Dumnezeu nu poate împiedica jertfireaAnei, iar pentru împlinirea zidirii sacre afost necesar sacrificiul a douăsprezecevieţi. În Luceafărul, demiurgul este, defapt, metafora conştiinţei de sine a luiHyperion, a geniului. Prin această plasareextrateistă a celor trei poeme, absolutulomenesc îşi realizează valorizarea sasupremă.O însuşire fundamentală a triadei esteliniatura de o perfectă logică internă, pevectori onto-axiologici esenţiali : la fel caîn tragedia antică, desfăşurarea dramelordecurge exclusiv din structura şi sensuldestinal al celor trei personaje, cu evitareaoricăror intervenţii incidentale, anecdoticecare să influenţeze, să decidă mersulacţiunii, să impurifice emoţia esenţialului,fiorul cosmic.Lirica eminesciană, antumă şi postumă,este model de creaţie solicitând zborulminţii, fiorul cosmic al intelectului.Amintim aici doar spectacolul prăbuşiriiîntregului sistem de valori spirituale,începând cu apusul zeilor şi al mariloridei, profeţie făcută în Memento mori :Şi-astăzi punctul de solstiţiu a sosit înomenire.Din mărire la cădere, din cădere la mărireAstfel vezi roata istoriei întorcând schiţele ei;În zadar palizi, siniştri, o privesc cugetătoriiŞi vor cursul să-l abată.. Combinaţii iluzorii –E apus de zeitate ş’asfinţire de idei.Nimeni soarele n’opreşte să apuie’n murgulserii:Nimeni Dumnezeu s’apuie de pe cerulcugetării,Nimeni noaptea să se-ntindă pe-a istorieimormânt..Se’nmulţesc semnele vremei. Iară cerulde’nserareRoşu-i de războaie crunte, de-arderi mari, dedisperareŞi idei de zeci de secoli sunt reduse la nimic.Iată şi motivarea fatalei catastrofe amorţii lui Dumnezeu şi a filozofiei :nimicnicia vieţii şi a cugetării umane:Moartea succede vieţii, viaţa succede lamoarteAlt sens n’are lumea asta, n’are alt scop, altăsoarte.Oamenii din toate cele fac icoană şi simbolŞi pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol.Ce e cugetarea sacră ? Combinare măiestrităUnor lucruri nexistente, carte tristă şi’ncâlcită,Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.… Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletullumină…Toate’s praf… Lumea-i cum este şi ca dânsasuntem noi.Şi poezia lui Lucian Blaga seproiectează în perspectivă universală.Raportarea la problematica destinalăa omului şi transferul mitic al faptelorşi lucrurilor înscriu creaţia poetuluidin Lancrăm în viziunea spirituluihyperionic, fântână arteziană aemoţiilor minţii.Toate lucrurile sunt însemnatedestinal, dar sensul rămâneindescifrabil, din veşnicie cheia estepierdută: „În chip de nume, deveacuri uitate/ poartă-o semnăturăfăpturile toate./ Stane de piatră,jivine, cucută,/ poartă-o semnăturăcu cheie pierdută.” Gândul poetuluise cutremură între două spaime - ceadin mormântul prenatal şi cea dinlumină :Mamă - nimicul – marele ! Spaima de mareleîmi cutremură noapte de noapte grădina.Mamă, tu ai fost odat’ mormântul meu.De ce îmi este aşa de teamă – mamă–să părăsesc lumina ? (Din adânc)Iruperea în incomensurabilul orizont altainei, care începe dincolo de măsurabilulcerc al perceptibilului – Sporimnesfârşirea c-un cântec c-o taină, -precum şi schimbul sufletului nostru cusecretul suflet al lucrurilor, - rămânprintre cele mai puternice elementefascinatorii ale liricii blagiene: „Umblămprin câmp fără popas/ sub zodii printârziul ceas./ Hotare, veac, tărâm s-auşters,/ mai suntem noi şi-un univers”. Înfelul acesta, cititorul află un spaţiu de ceamai largă libertate. Sufletul se mişcăneîngrădit în azur şi abis – cuprins deuimirea gândului sau de tulburătoare“tristeţe metafizică”: „Purtăm fărălacrimi/ o boală în strune/ şi mergem de-apururi/ spre soare apune”. Vieţuireatainei este o boală extatică. Precum şicartea este o altă sacră boală :”O, lumea ealbastră haină,/ în care ne cuprindem,strânşi în taină,/ ca vraja sângelui să nuse piardă/ ca vraja basmului mereu săardă”.Dintre creatorii noştri de artă, Brâncuşişi Ţuculescu ne-au oferit. în gesturiritualice, acea emoţie intelectuală aparticipării la realităţile dintâi pe de oparte, la febra şi tragismul existenţei, pede altă parte. De pildă, emoţia intelectualăindusă de Pasărea măiastră brâncuşianăsuie la geneză. Dar nu a genezei care vafi fost, ci unei neogeneze, a reluăriiexistenţei la mai înaltă valorizare, menităcontemplatorului obişnuit cu văzduhulozonat al principiilor. Trebuie de spus căarta lui Petraşcu, prin confruntareaclarobscură dintre structurare şidestructurare, tablourile lui Luchian prindramatismul intens al culorilor, saupictura lui Pallady prin antinomia dintredesenul decantat şi transparenţa luminii,care pare să opereze această sublimare, -înalţă emoţia estetică a privitorului latreapta intelectuală care face posibilăreceptarea esenţialului, al numenaluluiarhitecturii lumii.Ni se pare că acesta este semnul mariiarte: inducerea unei emoţii a gândirii,punerea în tensiune a intelectului pentruparticiparea la marile înţelesuri şineînţelesuri ale condiţiei umane. Pentrucă, aşa cum afirmă Mircea Eliade, vorbinddespre Mioriţa, ”omul este om în măsuraîn care ne păstrăm în comuniune cuprincipiile care susţin Firea întreagă”.Este climatul în care respiră aleşii culturiinoastre, spiritul hyperionic suind inextasis mentis ; programaţi pentrudezmărginire pentru ceea ce nu poate fimăsurat decât cu uimirea cugetului.GEORGE POPA_________Foto: Ansamblul sculptural “Inmemoriam – Oarba de Mureş”,14

–(II)E ilustrativ modul reconstruirii amintirilor alcelor „în colaborare”, cum le numeşte autoarea – aldesenului întâi punctat, apoi tot mai sigur aşa cum e fixatîn fragmentele următoare din Arabescul amintirii:„Cuceriri migăloase ale unor imagini învăluite, aşa cumde sub rânduri suprapuse dezugrăveli apare, decolorată, cuabia indicaţia unor forme, ceamai veche, mărturie ştearsă peultimul var, fundal al peretelui” 1 .Mai pragmatică, autoareafranceză recurge la douămijloace foarte simple, dareficiente pentru a completaimagini vagi sau inexistente oripentru a completa un autoportret:fie foloseşte sintagma dubitativă„pare-se”, fie apelează la enunţurile standard specificeperioadei infantile: „Copila asta e nesociabilă”, „Simone eîncăpăţânată ca un catâr.” (p. 13), pe care le însoţeşte cureferentul (tata, mama, Louise ş.a.) sau le generalizeazăprin impersonala expresie: „se zicea” sau „se mai zicea”.Hortensia Papadat-Bengescu încearcă oeliminare a propriilor intervenţii analitice asupraevenimentului prezentat pentru a nu obtura sau eclipsaperspectiva infantilă, aşa cum se poate observa din analizacomparativă a numeroaselor variante ale nuvelelor,variante comparate pertinent de Dimitrie Stamatiadi înamplele note care încheie volumul în discuţie. Astfel, încele trei versiuni ale nuvelei Viermele, deşi autoarea paresă se lase uneori tentată de intervenţii care să elucidezesau să multiplice informaţia (într-o variantă, prezenţaFetiţei la vecini e explicată, fiind chiar reprodus un dialogal membrilor familiei, iar perspectiva, mai puţin tulbure, einadecvată celei pe care o putea oferi vârsta fragedă) saude afirmaţii constatative ce vizează nu amintirea propriuzisă,ci impactul acestei amintiri asupra existenţei copilei,a modului în care se va raporta, de-a lungul vremii, laaceasta: „Ciudată primă amintire a celor trei, patruanişori! Ciudată întruchipare a ceea ce e josnic! Oricât detârziu va cerca să recheme amintirea vârstei celei maifragede, va revedea casa, scara cu zece trepte, fântâna cucumpănă şi va simţi repulsia pentru ceea ce e josnic,pentru vierme” (p. 275), decide să le elimine, păstrândimpresia, amintirea autentică.La fel se întâmplă şi în cazul nuvelei Grădiniţa,unde scriitoarea renunţă la subiectiva afirmaţie a adultuluimemorialist plasată în manuscris la finalul nuvelei:„Patriarhat, de tine cât drum mă desparte!” 2 sau al nuveleiPeisagii ale amintirii, unde paragraful final trădeazănostalgia copilăriei de care suferă în mod evidentautoarea: „Vlăjganul, sclavul din copilăria depărtată ca oţară de vis!” (p. 288).1 Ibidem, p.2682 Ibidem, p.277Despre o conştientă şi asumată alterare aamintirilor e vorba în nuvelele în care se creioneazăimaginea părinţilor sau relaţiile cu aceştia. Portretele pecare le conturează printr-o tehnică pe care am putea-onumi a recurenţei, datorită frecventei reveniri asuprapersoanelor centrale ale copilăriei sale, Tata, Mama şiMama Tinca, în scopul rotunjirii, stilizării sunt, aşa cumle consideră Silviu Angelescu, tipuri de portret cărora leeste comună „relaţia dintre imagine şi un referentobiectiv, anterior gestului descriptiv”, căutând nugeneralul, ci „particularul, detaliul care singularizează” 3 ,fapt ce conferă portretului o valoare conotativă.Referindu-se la portretele regăsite în literaturamemorialistică, teoreticianul român porneşte de laspecificul acestui tip de literatură care „s-ar situa pepoziţia istoriei faţă de filozofie; preocuparea ei fiindlegată de formularea unor adevăruri particulare, limitate.Portretulliteraturiimemorialistice, prin rigoarealogicii sistemului care îi dă viaţă,trebuie să participe la acest adevărparticular” 4 .Privit strict ca literaturămemorialistică, volumele vizatear aduce în discuţie o altăproblemă şi anume „ce reproduceportretul: ceea ce este modelulsau ceea ce autorul consideră căeste modelul?” 5 , mai precis câtdin imaginea evocată este viaţă şi cât este reflectare avieţii deformate de timp, memorie sau conştiinţă.Cele patru-cinci portrete care se completeazăreciproc sunt luminate periodic, succesiv, dând impresiaexistenţei unui regizor care îşi dirijează admirabilluministul, permiţând cititorului-spectator să vizualizezeîntâi secvenţial, în semiobscuritate, prin ochii copilei de2-3-4 ani, apoi clar, critic, prin cei ai adolescentei,dezvăluind etapele formării, devenirii prin detalii caredemască o percepţie extrasenzorială precoce, un subtilmecanism al raţionamentului logic, percepereapluridimensională a conflictului, ceea ce Mircea Zaciunumea „excepţionala acuitate a simţului realului” 6 , un felde ultra-senzitivitate (în termenii lui Bachelard) sau „uriaşcâmp senzorial; atingi un punct şi vibrează, vibreazădureros, prelung, întreaga reţea.” 7Precedat de motivaţia reîntregirii fiinţei prinrememorare: „Uneori te întorci înspre trecut, înspre celmai îndepărtat şi doreşti, chemi, cauţi cele mai vechiamintiri din dorinţa de a te şti tu pe tine cât mai dedemult. De acolo, de departe în timp, iată soseşte vreoamintire ceţoasă şi dibuieşti prin acea ceaţă pentru a teregăsi cumva, până când iată, eşti sigur că acea vagăfăptură care mişcă în semiîntuneric eşti tu, copilul ce eraipe atunci, fetiţa aceea totodată necunoscută şi identicăţie.” (p. 35), fragmentul Viermele debutează cuinstaurarea unei autenticităţi, a unei subiectivităţi3 Silviu Angelescu, Portretul literar, Bucureşti, Ed.Univers, 1985, p.124 Ibidem, p. 175 Ibidem, p.196 Mircea Zaciu, Masca geniului, EPL, 1967, p. 2037 Doina Curticăpeanu, Literatura ca expansiune a vieţii, prefaţă lavolumul Hortensia Papadat-Bengescu, Sangvine, Cluj-Napoca, edituraDacia, 1973, p.2115

concretizate nu prin naraţiunea homodiegetică, ci printr-oîmprumutare a privirii „copiliţei de trei-patru anişori” a„unor oameni de treabă”, perspectivă infantilă cedezvăluie locul intitulat acasă şi pe care-l concretizeazăspaţial prin intervenţia adulţilor: „Fetiţa aflase mai târziucă oraşul se chema Tecuci”, tocmai pentru a păstraintactă, nealterată, perspectiva îngustă, dar personală acopilului. Datele generale privind ocupaţia, profesia, loculde muncă al tatălui sunt completate nu de un aşteptatportret fizic, ci de un „portret al sentimentelor” pe careFetiţa le nutreşte pentru figura paternă care surclaseazăclar, pe parcursul evocărilor, figura maternă. Mărturisirea,extrem de emoţionantă, aminteşte de relaţia Sia - LicăTrubadurul: „Îl adora Fetiţa pe tatăl ei şi oricine nu l-ar fipreţuit la fel ar fi fost pentru ea ca şi nimeni – dar tatăl eiera preţuit, respectat şi temut. Însăşi adoraţia Fetiţii era unamestec de iubire, teamă şi respect – atât numai că ea,copiliţa, simţea că are asupra acestui om puternic o maimare putere” (p. 36).Nu la fel de pregnantă e figura paternă în viaţalui Simone de Beauvoir. Aproape absent în prima parte aexistenţei copilei, dar valorificând artistic momentele derăgaz petrecute în preajma ei, tatăl „n-avea în viaţa meaun rol bine definit”, iar enunţul nu e întâmplător dacăavem în vedere preocupările dramatice ale tatălui.Modificarea de atitudine e percepută de autoare odată cuînceperea şcolii, când interesul crescând al tatălui odetermină să adopte aceeaşi atitudine pe care o vomregăsi şi în cazul autoarei române: îi conferă un locînsemnat în viaţa ei, fixând o imagine sub semnulunicităţii. „Îmi părea dintr-o rasă mai aparte decât restulbărbaţilor”, chiar dacă primul argument, aparent ilar, „înepoca aceea de bărbi şi mustăţi, faţa lui rasă, mobilă şiexpresivă surprindea” (p. 23) fusese semnul distinctiv şiîn prima portretizare, bizar construită dintr-o dublănegaţie: „n-avea barbă, n-avea mustaţă” (p. 6), amintire cesusţine ponderea majoră a amintirilor care avuseseră unputernic impact vizual. Unicitatea e supralicitată înambele texte, fiind susţinută prin extraordinarele calităţi,cultura impresionantă sau dezinvoltura care deveneacontagioasă în cadrul intim, poate amprentă a pasiuniiamândurora pentru teatru: „Nimeni din cei pe care-icunoşteam nu era la fel de nostim, de interesant, desclipitor ca dânsul; nimeni nu mai citise atâtea cărţi, numai ştia pe dinafară atâtea versuri, nu mai discuta cu atâtaaprindere.” (p. 24). De altfel, o adevărată istoriegenealogică va fi cuprinsă în paginile volumului, prilej dea detalia figura tatălui, extrem de apropiată de cea aofiţerului român: cultul familiei, sacralizarea soţiei-mame,obsesia fidelităţii în cuplu, dragostea de patrie care era„dincolo de argumente şi vorbe: E singura mea religie!”,sunt câteva dintre fundamentele personalităţii părinţilor.Sinceritatea supremă, elanul afectiv al pubertăţii o vorface să mărturisească sentimente care par, la nivel declarativ,lipsite de pudibonderie: „am avut senzaţia îmbătătoarecă e numai al meu”, „simţămintele mele pentru tatadeveniră pasionate”, „L-am iubit romantic” (pp. 66-67).Portretul mamei Hortensiei Papadat-Bengescu econturat pe două coordonate principale ce amintesc deunul dintre cele mai contradictorii personaje: Lenora.Aflate amândouă sub semnul maladivului, măcinate de oreală sau simbolică boală de inimă, cele două figurifeminine vieţuiesc în globul de cristal al familiei realesau, atunci când nu mai e posibil, al unei familii-surogat.Sufocate, dominate de propriile sentimente, cele două parsă-şi trăiască viaţa sub dominaţia pasiunii, a dependenţeide iubirea pe care le-o poartă celorlalţi, deşi nu reuşescnici să facă pe deplin vizibilă această iubire, nici să seapropie de fiice: „Era, acea mamă, domoală la pas şi lavorbă, sfioasă nespus, cuprinsă în adânc de dragosteauriaşă pentru soţul şi copila ei, două iubiri ce abiaîncăpeau în ea fără s-o sfărâme, atât erau ele de mari şiatâta de firavă era încăperea trupească în care se zbăteau.”(p. 37). Chiar imaginea mâinilor albe ale Lenorei eregăsită în acest prim portret al mamei, alături de aceanevoie de a zăbovi excesiv, acel deficit de existenţă carepare să le mulţumească: „Mama, cu degete albe, subţiri,sculptate parcă, ţinea o igliţă, iar în poala rochiei era unmosor ce se depăna încet; mama Fetiţei lucra nesfârşit la ohorbotă fină.”. „Mai îndepărtată şi mai capricioasă” e şimama lui Simone de Beauvoir, care avusese parte de oeducaţie la fel de strălucită, pe care simte nevoia să le-oîmpărtăşească şi fetelor, alături de pasiunea pentruînvăţătură. Doar două amănunte strică imaginea serafică amamelor: necuvenita prezenţă a soţiei de ofiţer la un jocde cărţi şi reacţiile apropiaţilor cu privire la vestimentaţie:„Ai văzut-o pe Doamna cum s-a împopoţonat: chiar că-izurlie!” sau la calităţile vocale exersate în faţa pianului:„auzi-o iar pe Doamna cum ţipă ca o coţofană!” (p. 17).Timiditatea exacerbată a amândurora e explicabilă, aşacum ambele scriitoare sesizează, prin redusaadaptabilitate dată de tinereţea, lipsa de experienţă cu careveniseră în căsnicie. Acestea sunt completate fie prinstructura maladivă care impune o izolare recomandatămedical, fie prin formaţia religioasă, cucernicia care îimarcase până la sfârşit existenţa.Prezenţe consistente sunt cele ale bonelor: multiubita Mama Tica şi Louise (înlocuită mai apoi de bonenesemnificative). Adevărate membre ale familiei,secondând sau preluând adesea prerogativele mamelor,cele două aduc plusul, necesarul de afectivitate, devenindcând complicele, când protectoarele fetiţelor. Acceptândtacit capriciile fiinţelor pentru care par să existe, cele douădevin prezenţe necesare, „la fel de naturală ca şi cea apământului de sub tălpile mele” (p. 6) pentru micuţafranţuzoaică, „pâinea şi sarea, era şi catârul care poartă →______________Foto: Ansamblul sculptural “In memoriam – Oarbade Mureş”,16

desagi cu grăunţe, era şi basmul de seară şi îngerul denoapte de la căpătâi, care cu o sabie veghează, era şiciocârlia care anunţă dimineaţa […]” (p. 59) pentruvisătoarea moldoveancă. Nici pasagere priviri răutăcioaseadresate părinţilor, nici replici uneori deplasate care vizauatitudinea sau comportamentul acestora nu reuşesc să ledemitizeze prezenţele şi să le detroneze de pe poziţiaprivilegiată pe care o ocupă.Evitând parcă un banal şi previzibil autoportret,de a cărui realizare sunt tentaţi, de regulă, memorialiştii(spre exemplu, în chiar primul paragraf al memoriilor,Simone de Beauvoir inserează un prim portret: „eu port ofustiţă plisată, o beretă, am doi ani şi jumătate”),Hortensia Papadat-Bengescu punctează doar sporadicpropriile trăsături fizice, construind pas cu pas un „portretal prefacerilor”, al evoluţiei în plan psihologic, mental asupraprotejatei infante care a fost: de la spiritul deobservaţie, la memoria vizuală, la recunoscutele„percepţii vagi, ca şi topite în vagul întregului” (p. 38),până la prima dovadă incontestabilă a spiritului analiticsusţinut de o succesiune a interogaţiilor: „cum oare Mamanu se ridică de pe locul ei, nu se sperie văzând-o că urcăsingură, cum oare nu vine, palidă şi temătoare, s-o ajute”.Aparent primă istorisire a unei vechi temeriiscate „dintr-o pricină neaşteptată, neînţeleasă”, în carepresupusa existenţă, nedovedităînsă, a unui vierme, e o subtilăreprezentare arhetipală a răului(şarpele biblic), povestirea caredeschide volumul conţine, însubstrat, obsesia maleficului, amaladivului din romane.Viermele e o construcţiementală, o reprezentare infantilăa ceea ce este josnic, a „poveştiiscabroase” pe care o „va fipovestit grăsuna cucoană în faţaMamei cea pudică” (p. 40).Acuzele privind frecvenţaextremă a personajelor-pacienţi ai lui Hipocrat pot fiexplicate prin ceea ce declanşează în ea imagineametamorfică a răului: „avea numai un fel de mirareamestecată cu scârbă şi curiozitate”, căci, aşa cumpertinent aprecia Charles Mauron, „imaginaţia creatoarese alimentează, în mod nu mai puţin necesar, de la nişteamintiri afective legate unele de altele, care urcă foartedeparte în trecutul scriitorului şi a căror fantezie constituiemijlocul propriu de expresie” 1 , vorbind şi de acea obsesie„rezultată dintr-o traumă reală”. De altfel, autoarea dă eaînsăşi o explicaţie morală acestei obsesii a maleficului:„În critica anumitor aspecte dezvălui anumite turpitudini,socot că sprijin remedierea lor, mă strădui la crearea unuimediu mai curat, mai sănătos, mai moral în jurul nostru”,recunoscând transfigurarea acesteia: „Când încep a scrie,sunt bucuroasă că tot materialul de hidoşenii, înmagazinatîn memoria mea, nu vine sub forma lui brută, aşa cum, dinpăcate, l-am cules şi cunoscut – ci transpunându-mă,dându-mi plăcuta ameţeală a inspiraţiei”, profundaempatie şi efectul cathartic al dezvăluirii: „În clipe deacestea, deşi eroii mei mă zbuciumă şi îi aud vorbind,1 Charles Mauron, De la metaforele obsedante la mitul personal,Traducere de Ioana Bot, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001, p. 223.mimez gesticulaţia lor şi mă chinuie durerile lor, compunca şi cum m-aş afla sub porunca lor, iar când termin descris mă simt eliberată ca şi cum aş fi absolvit, aş fi uşurato parte din supărările şi necazurile lor.” 2Referindu-se la unele dintre creaţiile cupronunţat caracter autobiografic (Fetiţa, Sânge), MirceaZaciu aprecia că aici „biologicul se amestecă cu datelesensibile ale realităţii înconjurătoare, accentul social,subliniat ironic, va apărea ulterior în nişte pagini ineditedespre oraşul copilăriei” 3 .În Grădiniţa, o întâmplare din copilărie e doarpretextul pentru reluarea portretelor părinţilor, adăugareaunui generos portret al Mamei Tica şi pentru autoportretulmoral conturat mai ales prin reconstituirea unuiraţionament logic infantil, printr-o expunere a unuiinteresant flux al gândirii juvenile. De remarcat şiimaginea grădiniţei, microtopos care prin atributul pe carei-l asociază – „fiinţă vie”, pare un echivalent al toposuluicitadin, simbolic denumit în romane „Cetatea vie”.Fascinată de lumini, culori şi forme, „Femeia mică”, aşacum se autointitulează Fetiţa, simte, îşi recunoaştesupremaţia asupra familiei, o palidă ipostază juvenilă aCocăi-Aimée: „simţea puterea pe care o avea asupra celorce-i erau sclavi – căci acei trei erau sclavii ei cu adevăratşi nu-i temea.” (p. 43). Percepând cel mai mic gest deignorare ca pe o dramă personală:„Tata sosise de la serviciu fără a olua în seamă ca de obicei, ceea ceîn încăperea fragedă a sufletului decopil pricinuise un zdruncin” şiînţelegând că motivul caredeclanşase o dispută în familia „culinişte şi iubire” era un neajunsfinanciar, decide să intervină într-omanieră inedită.Nu fabula în sine trebuieurmărită aici, deşi ideea Fetiţei de aîngropa banii pentru a-i înmulţi eatât de ingenioasă şi neaşteptată,încât va duce la paroxism spaima apropiaţilor săi.Naşterea unui prim raţionament perfect logic, analitic,declanşat de o nevoie personală derivată din nevoiaprimară a apartenenţei, de sentimente străine ei pânăatunci – izolare, ignorare – e disecată, analizată în celemai mici detalii: „Un greu proces se elaborase în creierulmic al Fetiţei, apoi se săvârşise în mintea crudă o judecatăanevoioasă, dar dreaptă, împărţită în două: Mamei şi Tateile trebuiau banii galbeni; banii galbeni aduşi de Tata nuerau de ajuns. Concluzie: Tata şi Mama erau necăjiţi, aşade necăjiţi încât nu luau în seamă prezenţa ei, iar ca să numai fie trişti, iată, le trebuiau bani mulţi, mai mulţi!” (p.44). Analiză, abstractizare, generalizare, autocompătimire:„Lăsaţi singură o fetiţă mică cu spaimele din casă!”şi… acţiune, iată paşii demersului analitic infantil, închisde autoare în sintagma „sfânta naivitate a copilăriei”.CARMEN ARDELEAN__________Foto: Ansamblul sculptural “In memoriam –Oarba de Mureş”,2 Vezi Camil Baltazar, Contemporan cu ei, Bucureşti, EPL, 1962,pp. 67-68.3 Mircea Zaciu, op.cit., p. 200.17

ori vocile ce alcătuiau în epocă cercul extrem de exigental receptării critice.(I)Vasile Voiculescu n-a fost, cu siguranţă, unul dintreînchinătorii la frumuseţile neroditoare 1 . Într-o vârstă aumanităţii în care imaginarul înregistrase toate seismelecare se pot trăi la scara unei umanităţicând dezbinate, când resolidarizate,sau la scara individului singur, operavoiculesciană va fi în specificul acesteiepoci o atitudine faţă de frumosstrăbătută din plin de convulsiile „deaşezare a culturii într-un Ardeal cefusese pentru toţi românii un pământal făgăduinţei de atâtea secole“ 2 .Încadrare în perspectiva sincronicăDeparte de echilibrul formulărilorsintetice, căutările lirice ale poetuluiVoiculescu vor parcurge acelaşi drum,simbolic măsurate prin chiar titlurilevolumelor antume. Metaforarezumativă a felului în care textulvoiculescian cristalizează treptatapropierea faţă de frumuseţea absolutăa poeziei rămâne, însă, imaginea recurentă, cu multiplesemnificaţii şi straturi semantice la nivelul textului liricintegral, folosită de autor ca titlu pentru un volum decumpănă: Întrezăriri (1939).Cezar Petrescu, intelectual extrem de popular înepocă, definea situaţia generaţiei interbelice ca o lumecompletă ce a realizat simultan „rezistenţa şi înnoireaculturală“, noutatea, dar şi responsabilitatea faţă de actulcreator: „Aveam toţi sub treizeci de ani şi eram rupţi cuun veac de cei dinaintea noastră” 3 . Aşadar, o tinereţefunciară a fost starea de spirit ce a adunat oameni care, înmajoritatea lor, tindeau înspre un ideal estetic încă de peatunci descriptibil prin trăsături ale curentuluitradiţionalist. Şi toţi au confirmat în timp prin opera lor oteză reluată şi de poetul Voiculescu, într-o proză de astă –dată: „Cine zace pe comori nefolosite nu rodeşteniciodată (...) Că e un păcat tot ce e adaos“ 4 şi nucreştere organică.Deşi Vasile Voiculescu s-a împotrivit, teoreticvorbind, ideii de a lucra structurat, conform unui program,istoria literară a reţinut mai multe texte confesive, unelesurprinzător de timpurii (dacă avem în vedere debutul săurelativ târziu). Texte revăzute de autorul însuşi saureproduse din manuscrise şi însemnări rămase în îngrijireafamiliei, ele alcătuiesc o parte distinctă a creaţieivoiculesciene, clasificabile unitar în secţiuneaAutobiografice. Desluşim în ele o maturitate extrem debogată în nuanţe a scriitorului, o sensibilitate deseoridureroasă, dar mai cu seamă o luciditate extrem demeritorie atât faţă de propria operă, cât şi faţă de public1V. Voiculescu, Mântuirea smochinului, în vol. Toiagulminunilor, Bucureşti, 1991, p. 27.2 Cronică măruntă, în „Gândirea“, I, 1/1 martie 1921, Cluj.3 Cezar Petrescu, art. cit.4 V. Voiculescu, op. cit., p. 30.Program esteticUnul dintre aceste texte debutează eseistic, anunţândtransparenţa prozelor publicate postum: „Întrebareaneaşteptată dacă am scris cândva despre poezia mea m-asurprins nepregătit... Nu m-am gânditniciodată la asta şi acum trăiescpăreri de rău. Dacă aş fi meditat însămăcar de câteva ori în cursul carierei,aş fi avut prilej să mă contrazic defiecare dată şi, deci, să măcompletez” 5Într-un moment de discontinuitatea raportului dintre creator şi propriaoperă, după primele cinci volume deversuri, Vasile Voiculescu notaautocritic: „Poetul, din vina lui, aresoarta liliacului – nici cu literaţii, nicicu medicii. Înjurat de «ViaţaRomânească», batjocorit de«Adevărul» şi dispreţuit de mulţipentru diferite pricini, abia şi-a găsitun adăpost în cercul «Gândirii», carese străduieşte să-l facă cunoscut unuipublic refractar poeziei” 6 .Dar cum adevărat e gândul voiculescian că „vorba nutraduce gândurile la fel“, considerate contextual, tot aşanici textele scrise în această notă nu pot fi interpretatedecât ca semn al unei mişcări lăuntrice greu traductibile şiposibil de aproximat într-un alt gând conclusiv:„necontenit viaţa mea şi poezia au curs strâns împletite,mlădiindu-se una după conturul celeilalte. (Şi asta,cititorule, ar mai fi o cheie pe care ţi-o pun în mână)“ 7 .Atitudinea oricărui poet, în viziunea lui Voiculescu,ar trebui să însumeze ipostaze definitorii pentru „poetafaber“ şi pentru „poeta vates“. Evoluând aparentîmpotriva multor curente înnoitoare din epocă,Voiculescu îşi va afirma deseori credinţa că arta are unstatut aparte în raport cu celelalte creaţii umane, fără săfie totuşi constituită în afara lor. Implicând realitatea, darnelimitându-se la ea, artistul sporeşte prin actul săucreator un capitol de cultură, dar, cântându-şi poporul, nuîşi ignoră propria voce şi nu renunţă să vorbească înnumele său („Mulţimea, norodul ia partea cea mai maredin bucuriile culturii şi artei, el, care nu are multe altebucurii reale pe lume. Masa cea mai mare şi însetată amulţimii le absoarbe în adâncu-i ca pe o ploaie mănoasă.Şi artistul, poetul, creatorul care nu o uită şi nu o înlăturăsporeşte cu opera sa, ori de unde ar fi luat materialulbrut, sufletul etnic amplifică geniul naţional, învioreazăizvorul autohton de inspiraţie“ – Exemplul piersicului, înrevista „Lamura“ 8 .Reticenţa faţă de o definire clară a raportului poet–poezie dispare însă cu totul la nivelul textului liric. Poetul5 V. Voiculescu, [Autobiografice], în Gânduri albe, Bucureşti, 1986, p.441.6 Ibidem, p. 440.7 Ibidem, p. 440.8 E. R. Curtius, Literatura europeană şi Evul Mediu latin, Bucureşti,1970, p. 239.18

înscrie printre gesturile sale proemiale pe acela almenestrelului ce se ştie purtător de cântec, recunoscătorpentru harul ce i s-a dat. Fiecare volum clarifică într-opoezie de început, din ce în ce mai pătrunzătoare şi maimuzicală, ghicind esenţa din care i se dăruieşte, faptul căel este doar cântăreţul şi nu poezia, nici Poetul. Acest tipde mesaj codifică sentimente delicate îndărătul alegoriilor(ce refac în desenul lor alcătuit din tuşe pronunţatestrăvechile răstălmăciri ale textelor sacre – v. noţiunea„alegoreză biblică“ şi a unei discreţii de atitudine ceprefigurează poza cea mai semnificativă a lui Voiculescu,cea de „homo absconditus“.Într-o dedicaţie păstrată pe coperta volumului Urcuş(1937), volum dăruit unuia dintre copii, această atitudinedevine mult mai explicită, Voiculescu trăind întotdeaunasub „semnul talantului dăruit sub binecuvântarea rodirii“1 : „În ora când în aur se schimbă lin regretul/Şi piatrate mângâie cu susure de foi,/Când îţi zâmbeşte-amarulşi plânge violetul,/ Să stiţi că din adâncuri se-ntoarce unstrigoi;/ M-a bântuit o viaţă şi-a trecut în voi,/ Suav şigrav, zănatec de trist strămoş, Poetul“.(Copiilor mei) 2„Confesiunea unui scriitor şi medic“Ştiută fiind marea discreţie în care şi-a învăluit poetullaboratorul intim de creaţie, articolul intitulatConfesiunea unui scriitor şi medic, publicat abia în 1935în „Gândirea“ 3 , e cu atât mai valoros, mai cu seamă dinperspectiva accesului la versiunea integrală a textelorvoiculesciene. Aici există afirmaţii care limpezesc şinuanţează probleme de fond pentru orice analiză: crezulestetic voiculescian şi universul tematic al operei,importanţa temei religioase în ansamblul operei şi acredinţei în ansamblul relaţiilor cu lumea, atitudini şiidealuri etc. Articol destinat unei publicaţii de audienţămajoră în epocă, Confesiunea unui scriitor şi medic e uneseu ce dezvoltă concentric argumentaţia despre credinţăşi expresia ei lirică, într-un joc imprevizibil, mereureînceput, de imagini paralele de o plasticitate extremă. Înaceastă proză rostită cu o voce însingurată, se regăsescmulte din reperele dimensiunii reale pe care temareligioasă o are în lirica voiculesciană. Autorul însuşidefineşte poezia religioasă prin imagini platoniciene:„poezia e mai puţin decât o aluzie la realităţile tainice şiultime ale lumii“ 4 , e o simplă însumare de gesturi verbale,tot atât de îndepărtate de adâncul credinţei cum sunt„departe de înotul adevărat bălăcirile copiilor într-o întrobăltoacă până la gleznă“ 5 .Valoarea acestor afirmaţii sporeşte dacă suntconsiderate în contextul nevoii de perfecţionare, derevizuire, nevoie mărturisită de la bun început („mi-amrevăzut zilele astea versurile, mărturiile conştiinţei melereligioase“ 6 ). Din acest unghi, lui Voiculescu i se impune,ca o iluminare, gândul că poezia, arta în general, sunt doarjocurile de la suprafaţa unor adâncimi în care se desluşesc„temeliile neclintite ale credinţei“.1 V. Voiculescu, op. cit., p. 4442 Poezia Urcuş, II, 157.3 V. Voiculescu, Confesiunea unui scriitor şi medic, în vol.Gânduri albe, Bucureşti, 1986, p. 447-459.4 Ibidem, p. 451.5 Ibidem, p. 450.6 Ibidem, p. 451.Mereu în termeni poetici, realizată constant prinmecanismul paralelei plastice, acum se propune o definire(în viziunea voiculesciană) a noţiunilor în discuţie: poeziaşi religia. Astfel, adevărata inspiraţie religioasă, singuracare mai poate aşeza arta şi religia în limitele aceluiaşigest unificator şi coerent („tăcută şi lină plutire“ 7 ) erugăciunea. Tot el, însă, – părăsindu-şi una câte unatrufiile şi îndoielile ce l-au cercetat firesc de-a lungul uneiatât de întinse vieţuiri (v. „În loc de cinci perechi de case,cu cinci moşii, am cinci copii şi cinci poeme de poezii“ 8 )– se eliberează şi de ultimele iluzii în privinţaconsubstanţialităţii gestului de artă şi a celui religios. Deşis-a înverşunat să-i pătrundă tainele o întreagă viaţă, înaceastă mărturisire recunoaşte limitarea limbajului poetic(„sărace unelte de lut“), realizând însă că şi gestulreligios se izbeşte de existenţa limitei („dar şi rugăciuneasupremă se rosteşte muteşte... cu sufletul“ 9 ).Aici se află poate răspunsul la întrebarea mereuformulată şi rezolvată mereu diferit (deseori antitetic):Vasile Voiculescu – poet religios?. Nu justificări vor fiafirmaţiile grupate în „confesiune“ , ci dimensiuni corectece trebuie să se regăsească într-o lectură menţinută „peurmele poetului“. Sunt cu atât mai necesare aceste mărimifixe, cu cât literatura de interpretare conţine în generalmulte analize pe care timpul le-a erodat, dându-le un aernefiresc, căutat, străin de opera însăşi. Vasile Voiculescudefineşte puterea de a crede drept „însuşire organică“,temperamentală, „cristalizare specială a vieţii noastre“.____________Foto: Ansamblul sculptural “In memoriam –Oarba de Mureş”,7 Ibidem, p. 450.8 Ibidem, p. 440.9 Ibidem, p. 45119

Celor fericiţi să se fi născut credincioşi nu le suntnecesari „algoritmi mistici sau religioşi ca să-l afle peDumnezeu“, fiindcă Dumnezeu e simplu „pentru cine-lprinde dintr-odată“ 1 . Textul continuă cu o întrebare cerezumă toate zbaterile critice şi ideologice câte s-au iscatîn jurul caracterului religios al poeziei sale: „Aţi văzut cesocoteli lungi şi încurcate trebuie să faci ca să expliciunor persoane o taină pe care alţii o intuiescnumaidecât?“. Socoteli lungi şi încurcate se fac însămereu acolo unde un univers e deschis cu uneltenepotrivite.Textul are în plus meritul de a preciza diferenţaspecifică a credinţei voiculesciene în raport cu felul încare rezolvă aceeaşi problemă poeţii contemporani.Adevăruri personale, selectate din orizontul copilăriei şiînvăluite în sonorităţi umbrite de spovedanie, întărescafirmaţiile teoretice cu dovezi de devoţiune de tipul:„amintirea rândunicilor înmormântate în pamântulcopilăriei mele înalţă şi azi aripi în sufletul meu“ 2 .Voiculescu nu cunoaşte îndoiala, nu se numără printre ceirătăcitori şi răscumparaţi pentru credinţă („Caut în tottrecutul meu şi nu găsesc nicio întâmplare care să măducă zilnic la credinţă. Dacă am încetat uneori de a credeam facut-o liniştit... spre a reîncepe numaidecât fărăştirea mea. Nicio luptă patetică, cu lumea ori cu mineînsumi, nu mi-a încercat credinţa“ 3 ). Tocmai în acestmod particular de raportare lacredinţă se află fundamentaladiferenţă a mesajului voiculescianrostit într-o epocă în care totul ezbatere şi interogaţie. Egale şiclare, imaginile poetului studiatizvorăsc nu dintr-o stare duală, cidintr-o împăcată citire a semnelorlumii. În contextul civilizaţiei, însă,educaţia modernă (cf. VasileVoiculescu: „faustiană“) nesmulge din starea de credinţă încare ne naştem în chip normal,abătându-ne înspre alt mod deînţelegere a lumii. A-ţi cultivaorgoliul că fericirea ţi se dă doarcând deasupra ţi-e boltit propriulcer înseamnă a te exclude dindefinirea ontologică a unei stăriantinomice, numită de Voiculescu„starea de orizont“. Stările decriză doar prin sinteza acestoratitudini pot fi depăşite, simţul orientării de naturăreligioasă devenind un semn al puterii omului de a sedepăşi pe sine. Pentru Vasile Voiculescu viaţa a fost onecurmată „aşteptare mistică“ ce a refuzat vinovatadescompunere a întregului (cunoaştere divină) în părţi(cunoaştere individuală). Preţul a fost înseninarea finalăpe care semenii i-au descoperit-o în adevărata luminădincolo de propria lui moarte. Textul se închideconclusiv: „Mărturisesc m-a interesat aceastăpreumblare – prin lecturi fundamentale diferite decreştinism – şi m-am complăcut, aşa cum mi-ar plăcea să1 Ibidem, p. 4522 Ibidem, p. 452 ; 456.3 Ibidem, p. 452.mă plimb printr-o galerie închisă cu vitralii colorate.Treci printr-o dungă de galben mâhnit, intri în alta deroşu aprins, ca să păşeşti într-o a treia de violet mistic.Dar am sfârşit prin a dori lumina cea albă, ceaadevărată, şi am ieşit afară după ea, cu ochii la cer.Culorile acelea erau numai calităţi ale lui, nu era luminaesenţială“ 4 .Etapele creaţiei – poezia antumăUrmărind prozele confesive din capitolulAutobiografice, se poate pune în evidenţă o foarteinteresantă schemă temporală având drept criteriu funcţiape care poezia a exercitat-o în existenţa sa de până atunci.Cu un precis simţ al delimitării, remarcabil într-un text denatură eseistică, V. Voiculescu rezolvă analiza, folosindcu siguranţă şi expresivitate, un instrument lingvisticdefinit în epocă de T. Vianu prin sintagma „verbrezumativ“. Întâlnirea cu poezia începe în cazul poetuluistudiat „ca sacerdoţiu în slujba adevărului – cum amcrezut-o eu întâi“ 5 , după mărturisirea lui. Acest primcontur funcţional se transformă, devenind într-o a douaetapă o „zugrăvire a misterelor“. Frecventând, prinlectură şi context istoric, un orizont poetic diversificat şiextrem de rafinat, dublat de studiiştiinţifice şi comparative, etapa atreia devine o necesară corectare aacestei atitudini extaziate,specifice, în general, perioadelorde început ale oricărui traseu liric.E etapa în care imaginea eabsolutizată, poezia identificândusecu alegoria şi cu cele maiimportante soluţii de obiectivizare,de transpunere a sentimentului înlinie, culoare, materialitate.Lirismul voiculescian traverseazăacum o vârstă pe care Călinescu onumea: „tărâm îmbătat demetaforă“ 6 . Evoluţia înspre oetapă următoare începe cu un gestde delimitare ce intervine înnoitor,Voiculescu considerându-şi poeziao „forţa penetrantă“. Această nouă mişcare lăuntrică vaspori obiectivitatea unui lirism ce fusese şi până acumprofesat din convingerea că doar aşa „putem facetransparentă carnea lumii ca să vedem dincolo“ 7 .COSETTE HERŢA______________Foto: Ansamblul sculptural “In memoriam –Oarba de Mureş”,4 Ibidem, p. 457-4585 Ibidem, [Autobiografice], Gânduri albe, op. cit., p. 442.6 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până înprezent, Bucureşti, 1941, p. 797-800.7 V. Voiculescu, op. cit., p. 442.20

1. Logosul imnic 1.„Aceasta este judecata: că Lumina a venit înlume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decâtLumina”( Ioan, 3, 19 ).În opinia noastră, valorile sacrului nu se degradează,nu intră în desuetudine, scapă de constrângerile spaţialtemporale,au acces prioritar la veşnicie. Mircea Eliade 2.definea sacrul, la modul generic şi liminar, ca opusulprofanului. Natura, în ansamblu, se poate manifesta casacralitate cosmică, poate deveni o hierofanie, deci oanume întrupare a sacrului. Sacrul înseamnă putere, dar şirealitate şi e saturat de fiinţă. Cosmosul total desacralizateste o descoperire recentă a minţii omeneşti. Omulmodern şi-a asumat o existenţă profană. Lui îi este tot maigreu să regăsească dimensiunile existenţiale ale omuluireligios din societăţile arhaice. „Numinosul”- ceva care nuare nimic omenesc şi nici cosmic - dă omului sentimentulnimicniciei sale, îl face să se simtă doar o făptură, adicănumai pulbere şi cenuşă ( Fac. 18, 27 ). Sacrul şi profanulsunt două moduri de existenţăale omului în lume. În ciudafaptului că poetul IoanAlexandru trăieşte şi creeazăîntr-o perioadă dedesacralizare „programatică”a societăţii conemponane lui,el s-a manifestat de la Imnelebucuriei (1973) şi până lasfârştul vieţii sale ca omulsocietăţilor tradiţionale, ca unhomo religiosus. În modparadoxal, el poate fi foartemodern, un neomodernist,chiar folosind o formulă liricămedievală – imnul, chiar manifestăndu-se exclusiv ca poetreligios, abordând teme şi motive din sfera sacrului.Fănuş Băileşteanu consacră un amplu şi temeinicstudiu operei poetice a lui Ioan Alexandru, cu un suporttranscendent, intitulat: Logosul imnic (1992), darnecunoscut, în general, criticii şi istoriei literare, deoarecea rămas în manuscris, e adevărat, încredinţat totuşiBibliotecii Academiei Române, dar la care, până acum,nimeni nu a făcut referire. Plecând de la un eseu al luiDilthei despre Hölderlin, îl consideră pe acesta un părintespiritual al poetului român, Ioan Alexandru, prin anumiteînsuşiri comune: prin sufletul curat, prin firea aleasă şisensibilă, abstrasă de orice comportare vulgară, prinpasiunea pentru artă, prin imaculata frumuseţe a fiinţeidin care a izvorât spiritul vizionar 3. . Desigur, însingurării1. Cf. Băileşteanu, Fănuş, Logosul imnic – manuscris olograf, predatBibliotecii Academiei Române, 9.11.1992, 102 p. Ni s-a părutpotrivit titlul dat de autor şi l-am împrumutat pentru aceastăsecvenţă din studiul nostru.2. Eliade, Mircea, Sacrul şi profanul ( v. nota 18).3. Cf. Băileşteanu, Fănuş, op.cit. p. 2 ş. u.poetului german, poetul românîi opune o acută prezenţăpublică, o muncă tenace deeseist, traducător al unor textesacre, al Odelor lui Pindar şi alCăntării cântărilor, unpasionat cercetător îndomeniul artelor şi limbilorvechi. El aduce cu sine dinArdeal vocaţia unui poetmesianic din stirpea unui Gogaşi Cotruş, de dascăl alneamului şi candelă vie 4. a tuturor speranţelor bunilor şistrăbunilor săi, în nobila tradiţie a corifeilor ŞcoliiArdelene, a tuturor marilor voievozi şi ctitori de culturăşi civilizaţie pe pământ românesc.2. Imnele BucurieiVolumul Imnele Bucuriei ( 1973 ) cuprinde 95 de poeziiîn 264 de pagini. Apărea după patru ani de la volumulprecedent, Vămile Pustiei ( 1969 ), si este prima mareculegere din seria celor şapte volume de „imne” 5. ce vorvedea lumina tiparului, până în anul 1988, adică într-operioadă de 15 ani: Imnele Transilvaniei (1976), ImneleMoldovei (1980), Imnele Ţării Româneşti (1981), ImneleIubirii (1983), Imnele Putnei (1985), ImneleMaramureşului (1988 ).În prima perioadă de creaţie, care se întinde pe cinciani (între 1964-1969) şi este considerată de critica şiistoria literară ca fiind cea mai valoroasă, poetul apublicat doar patru volume de versuri ( facem abstacţie deantologiile de autor): Cum să vă spun (1964), Viaţadeocamdată (1965 ), Infernul discutabil (1966) şi VămilePustiei (1969). Aceste primepatru volume conţin 155 depoezii, în 475 pagini.În perioada a doua de creaţie(1973-1988), însă, publică oseptalogie poetică conţinândcirca 1822 de „imne” în 2487pagini. Nu am luat în calculImnele lui ConstantinBrâncoveanu (1991), rămasprobabil în manuscris. Numărulnebişnuit de mare de poezii,volumele imense, scoase după unprogram insolit în epocă, foarte ambiţios, parcă infailibil,au atras rezerva celor mai mulţi comentatori, mai curândca o suspiciune, ca o judecată grăbită - defavorabilă abinitio, decât ca o argumentaţie convingătoare, la obiect,dusă până la capăt. În vreme ce, poeţii contemporani lui,cu puţine excepţii, demitizează, ironizează, parodiazătotul, dimpotrivă autorul imnelor atras de o trăire ascetică,ecstatică (cum ar spune Lucian Blaga) – ridică totul în4. Ibidem.5.Despre volumul: Imnele lui Constantin Brâncovenu ştim că a fostscris, cum menţionează poetul în Cuvântul autorului la cartea, Batclopotele în Ardeal ( Ed. Făt-Frumos, Bucureşti, 1991): “Astăzi amterminat de scris Imnele lui Constantin Brâncoveanu şi ale fiilor săi.Cinci sute şaptezeci şi două de pagini de manuscris bătute pemuchie”.21

sfera sacrului, sub misterul Logosului întrupat în istorie,mitizează totul.Dezgustul, însingurarea, negaţia, spiritul de frondă,infatuarea, dramatismul întunecat sunt înlocuite, acum, cubucuria sfioasă şi intensă, cu jubilaţia şi datoria evocării,cu convingerea indubitabilă că nimic din ce e bun, eroic şisfânt nu trebuie să se piardă, ci să intre în „corabia”salvatoare a imnului, precum odinioară vieţuitoarele,perechi-perechi, în arca dreptului Noe, cu afirmareasentimentelor pozitive şi transcenderea lor, cu o ploaiede lumină care îmbracă întreaga creaţie, pe toatedimensiunile temporale, sub spectrul învierii christice.„Lumină lină lini lumini / răsar din codri mari de crini /Lumină lină cuib de ceară / Scorburi de miere milenară /De dincolo de lumi venind /Şi niciodată poposind / Unrăsărit ce nu se mai termină / Lină lumină din luminălină”.Fireşte, poezia: Lumină lină, care deschide ImneleBucuriei, poate fi considerată o artă poetică, una diferităînsă de blagiana: Eu nu strivesc corola de minuni a lumiidin Poemele luminii (1919), deşi pentru ambii poeţilumina este un motiv liric important. În vreme ce Blagacultivă misterul, individualizându-şi radical atitudinea înfaţa cunoaşterii, preferând de fapt taina, în locul luminiiraţionale:”Lumina altora / sugrumă vraja nepătrunsuluiascuns / în adâncimi deîntuneric, / dar eu, / eu culumina mea sporesc a lumiitaină”, Ioan Alexandruvenerează lumina, care estemai curând lumina necreată aveşnicului şi atotputerniculuiDumnezeu: „Lumină lină leacdivin / Încununându-l pe străin/ Deasupra stinsului pământ /Lumină lină logos sfânt”. Osuită de aliteraţii incantatoriiale ritmului iambic de optnouăsilabe (Lumină lină linilumini), surprinzătoaresintagme metaforic-simbolice (Lumină lină cuib de ceară/ Scorburi de miere milenară; codri mari de crini etc.), ocantabilitate ascendentă şi cuceritoare, venită parcă dintextele liturgice, din cântarea de vecernie 6. , fac dinaceastă poemă un text de referinţă în lirica secolui XX.Nu lipsesc aluziile cu caracter mesianic, dar într-un altcontext istoric decât cel din poezia „cântăreţului pătimiriinoastre”: „Că într-o zi lumină lină / vei răsări la noideplină / Cine primeşte să te creadă / Trei oameni vorveni să-l vadă” (desigur, se sugerează prezenţa SfinteiTreimi, pentru cel care crede, chiar şi într-o ambianţăsocială ostilă sacrului). Poetul cântă lumina ca simbol alSfintei Treimi Dumnezeieşti. Lumina e „leac” divin şi îşiface lucrarea prin nuntire. Cine o aşteaptă iubeşte şiiubind nădăjduieşte. Nu-i mai puţin adevărat că o lumină -crepusculară şi plină de mister - îi este aproape, familiară,însuşi lui Eminescu, în elegia,Mai am un singur dor: ”Maiam un singur dor / În linişteaserii / Să mă lăsaţi să mor / lamarginea mării (...) // Luceferi,ce răsar, / Din umbră decetini, / Fiindu-mi preteni / Osă-mi zâmbească iar”.La o simplă trecere înrevistă a cuprinsului acestuivolum, se poate constata cuuşurinţă o accentuatăschimbare tematică şi deregistru liric. Iată numai câteva titluri: Candela, Luminaneapropiată, Nebunul blând, Imnul sacru, Logos, Focceresc, Extaz, Miserere nobis, Pustia umblătoare, Pascal,Misterium tremendum, Imnul luminii, Poetul şi candelaetc.Convingerea poetului este că marea spiritualitateumanistă, în care - ipso facto - se presupune a se încadraşi pe sine, s-a ridicat pe temeiul iubirii, al jertfei de sine,al muncii, al cinstirii familiei şi patriei 7.. , pe acest temeis-au putut naşte un Dante sau Michelangelo, un Bach sauRembrand, un Grigorescu sau Eminescu, mărturisind toţiacelaşi Logos. A scrie imne înseamnă a te încadra într-oasemenea tradiţie pe nedreptignorată, cu atât mai mult, cu cât– mărturiseşte el – spiritul esteveşnic. Imnul este poezia care areîn centrul ei iubirea, care eaînsăşi este veşnică. Iubireaimplică mai multe trepte: iubireafaţă de prunci, soţie, patrie,prieteni, eternitate – evidentaceasta din urmă trimite, prioritarşi mai presus de toate, spre Celcare este însuşi Izvorul infinit aliubirii: Veşnicul Dumnezeu. Înaceste trepte transpare totCosmosul. Fiece om, planteletoate şi animalele, toate, se adună în iubire. Iubirea leacoperă pe toate. Imnul se leagă de iubire – spune el –precum Noe de corabie, pentru a străbate istoria, pentru anu cunoaşte cufundarea, pentru a scăpa de pieire. Iubirea– accentuează el, apelând la limbajul figurat – e pânza,vântul, nava care salvează de la vremelnicie. Toatecărţile mele sunt imne ale iubirii (...) Despre trandafir aşputea scrie în fiecare zi un imn. Treapta superioară deevoluţie a poeziei sale este imnul, adică este celebrare,bucurie, împăcare în lumina Logosului întrupat în istorie.De la Ioan Casianul şi până la Vasile Voiculescu, pânăastăzi, transpare această idee.Pr. prof. drd. AUREL HANCU_______________Foto: Ansamblul sculptural “In memoriam – Oarbade Mureş”,6. Cf. Cântare către Preasfânta Treime: „Isuse Christoase, Lumină lină asfintei măriri a Tatălui Ceresc Celui fără de moarte, a Celui Sfânt şifericit: ajungând la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudămpe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt Dumnezeu. Cade-se, în toatetimpurile, să fii lăudat de glasuri cuvioase, Fiule al lui Dumnezeu, Cel cedai viaţă, pentru aceasta lumea te preamăreşte” (Orologhion, Blaj, 1934,p.181).7.Cf. Băciuţ, Nicolae, O istorie a literaturii române contemporane îninterviuri, vol. I, Alba-Iulia, Ed. Reîntregirea, 2005, p. 18-25.8. Cf. Miclea, Ioan, Ioan Alexandru – Imnele Bucuriei – poezia luminiişi lumina poeziei, în „Cultura creştină”, serie nouă, Blaj, 2002, anul V,nr. 1-2, p. 215- 233.22

Motto:„Lumi create, lumicreează:Scriitoru-i personajCe la rându-i sentrupeazăÎn prinţese şi în paji.Pajii-apucă şi ei pana,Moaie-n dragoste şi urăŞi pe fila lor, bălana,Lumi turtite-ntreţesură”(MirceaCărtărescu, Levantul)Enciclopedia zmeilor de Mircea Cărtărescu e o carte cesurprinde prin formă şi conţinut. Şi dacă vorbim de formă,ne referim îndeosebi la prima ediţie, apărută în 2002, pehârtie cretată, cu coperte cartonate, bogat ilustrată depictorul Tudor Banuş şi machetată spectaculos de acelaşigrafician. Deşi, la prima vedere, volumul se adreseazăcopiilor, nu e deloc aşa sau nu e doar atât: textul suportămai multe grile de lectură, fiind în egală măsură deschiscopilului, dar şi adultului, în speţă celui foarte informat şiformat în interiorul literaturii române. Putem defini acestfenomen în termenii lui Genette, care vorbea desprepluralitatea operală, efect genetic sau efect PierreMenard 1 referindu-se la faptul că un obiect nu conţineaceeaşi semnificaţie nici nu are aceeaşi valoare, în funcţiede sursa la care îl raportăm. Aceeaşi operă presupune opluralitate de semnificaţii pornind de la posibilii receptoricare intră în contact cu ea.Cărtărescu ne propune într-adevăr o carte unică în felulei, cu aspect de bestiar medieval, despre zmei, fiinţefabuloase ce populează basmele româneşti. Dacă, înbasmele, populare zmeul nu are trăsături foarte clare,Cărtărescu imaginează o întreagă mitologie plecând de laceea ce basmul folcloric românesc îi oferă. În prima parte,(Universul), sunt prezentate coordonatele lumii în caretrăiesc zmeii, precum şi douăsprezece specii diferite dezmei, „rase şi varietăţi”: (zmeul comun – cel mairăspândit, zmeul zmeilor, zmeul sur de văgăună, zmeul cucolţi, câinele de zmeu, muma zmeilor, zmeul mioritic,Animicştiutorul, zmeul zmeielor, zmăul, încălţaţii, zmeulasiatic numit şi zombalul). Fără îndoială că punctul deplecare al acestei prezentări e basmul popular românesc.Cărtărescu combină într-o manieră desăvârşită schemenarative arhicunoscute ale basmului, personaje tipicepentru basm şi chiar funcţii ale personajelor 2 , reuşind săumple acele „spaţii albe” 3 pe care textele populare,1 Cf. Gerard Genette, Opera artei, volumul I, Imanenţă şitranscendenţă, Bucureşti, Editura Univers, 1999, p. 170 – 179.2 V.I.Propp, Morfologia basmului, Bucureşti, Ed. Univers, 1970.3 Umberto Eco, Lector in fabula - cooperare interpretativă întextul narativ, Bucureşti, Editura Univers, 1991.schematice în general, le conţin. Ovidiu Bîrlea 4 observacă schematismul specific basmului popular e o strategienarativă cu bătaie mai lungă: basmele sunt naraţiuni careau o mare vechime, prin urmare schema epică trebuietransmisă într-o formă cât mai concisă, urmând canaratorul popular să o umple potrivit talentului de apovesti şi mai ales aducând detalii ce ţin de lumea în careel trăieşte. Enciclopedia zmeilor întruneşte toate acestetrăsături ale contemporaneizării, care nu sunt plasate lavoia întâmplării, ci se grefează cu precizie matematică pemodelele tipice al basmului popular.Limbajul e în cea mai mare parte neologic, autorulîncercând să elaboreze, ca într-un veritabil tratat ştiinţific,teorii dintre cele mai pline de fantezie la adresa neamuluizmeiesc: „Cu circa 15 milioane de ani în urmă, unstrămoş al omului numit Ramapithecus a suferit o mutaţiedatorată, probabil consumului exclusiv de mandragore(popular, mătrăgună) 5 . Orice zmeu mascul are un organprinţesoreceptor (cu ajutorul căruia detectează prinţesele),un organ voinicoreceptor (prin care e detectată vigoareaaltor zmei sau a masculilor umani), un simţcristalomandibular (cu care detectează prezenţacristalelor de beriliu, du cuarţ de stâncă etc. pe alteplanete). Zmeii răpesc prinţese „uneori şi domniţe, iarcele mai reuşite cosânzene, femele cu sânge albastru,compatibil cu al lor” 6 . Şi autorul revine cu următoareprecizare ironică, parodică, la adresa emancipării femeilorcontemporane: „Specia [zmeilor – n.n.] este pe cale deextincţie, mai cu seamă datorită stingerii treptate a marilorcase dominatoare, singurele furnizoare de prinţese.Înlocuirea lor cu intelectualele snoabe s-a dovedit un eşec,acestea fiind prea greu de întreţinut” 7 .Zmeii trăiesc în spaţiul subteran, iar în anul 4000,înainte de Cristos, au descoperit „Suprafaţa”, spaţiulpământean. Lumea lor e din toate perspectivele „o lume înoglindă”, „pe dos” faţă de lumea oamenilor. Zmeii se nascînvăţaţi şi pe măsură ce înaintează în vârstă trebuie sămeargă la şcoală, pentru că odată cu bătrâneţea încep săuite tot ce au ştiut: „Învăţământul începe cu universitatea,continuă cu colegiul şi şcoala medie. Încununareastudiilor o constituie grădiniţa, dar puţini sunt zmeii carese pot lăuda că au ajuns atât de savanţi, PreşedinteleAcademiei trebuie să facă dovada că a absolvit şase lunide creşă” 8 . Zmeii se tem de oameni, pe care-i considerămonstruoşi şi-i numesc „prăpădiţi”.Până şi povestirile eroice zmeieşti sunt construite inversdecât cele omeneşti, dar având aceeaşi schemă narativă.Funcţiile personajelor definite de V. Propp devin ţintaintertextualităţii. În poveştile „zmeieşti” există următoareaschemă epică: „1. zmeul detectează domniţa prin simţulprinţesoreceptor. 2. zmeul se deplasează spre palatuldomniţei. 3. zmeul supune oastea împăratului (tatăl fetei)4Ovidiu Bîrlea, Folclorul românesc, volumul I, EdituraMinerva, Bucureşti, 1981.5 Mircea Cărtărescu, Enciclopedia zmeilor, ediţie ilustrată deTudor Banuş, Bucureşti, Editura Humanitas, 2002, p. 11.6 ibidem, p.13.7 ibidem, p.14.8 ibidem, 2004, p. 58. Aluzia la preşedintele în uz al AcademieiRomâne în acea perioadă, Acad. Eugen Simion, care a dezvoltato întreagă serie de polemici cu reprezentanţii „generaţiei 80” nutrebuie nici ea pierduta din vedere, chiar dacă ea se disipeazăodată cu trecerea în uitare a acestui aspect de istorie literară.23

şi obţine prinţesa ca tribut. 4. o duce în propriul castel şi ovrăjeşte. 5. zmeul detectează prin preajmă un voinic. 6.ajutat de domniţă – care, de obicei, scoate ochii voinicului– zmeul îl ucide pe voinic. 7. zmeul şi domniţa fac copii şitrăiesc fericiţi pân-la adânci bătrâneţi. Povestirile umanerăstoarnă întrucâtva această schemă narativă: 1. zmeulrăpeşte prinţesa. 2. împăratul pune un premiu pe capulzmeului: fiica de soţie şi jumătate din împărăţie. 3. mulţivoinici încearcă în zadar. 4. soseşte Voinicul. 5. el ajungela palatul zmeului . 6. ajutat de domniţă – care, de obicei,îl induce-n eroare pe zmeu – voinicul îl ucide pe zmeu. 7.voinicul şi domniţa fac copii şi trăiesc fericiţi pân-laadânci bătrâneţi” 1 .Voinicul, Făt-Frumos, domniţele, cosânzenele, armelezmeilor, ocupaţiile, uneltele pornesc de la modelulschematic din basmele populare. Cărtărescu recurge defiecare dată la substratul folcloric, pe care îl cunoaştefoarte bine, în cele mai mici amănunte, foloseşte inclusivformule şi sintagme tipice basmului, pe care le îmbracăîntr-o haină personală, amestec de parodie fină şi jocinteligent al imaginaţiei: „Voinicul a apărut spontan, caurmare a cine ştie cărei mutaţii. Într-o zi, un flăcăusubţiratic, cu totul deosebit de pachetele de muşchi alecelor «din plan», a ieşit în curte şi a smuls din rădăcini unstejar plin de ghinde. L-a curăţat frumos de crengi şi afăcut o ditai ghioaga, bătută-n ţinte de aramă, pe care aazvârlit-o până-n nouri, şi după trei zile a prins-o îndegetul mic. Împăraţii şi culturiştii au rămas cu gurilecăscate şi au aplaudat în silă.” 2 .Apariţia lui Făt-Frumos a însemnatun moment crucial în soarta zmeilornevoiţi să părăsească „Suprafaţa” şisă se retragă din nou în spaţiilesubpământene: „poate printr-o nouămutaţie, către 1250 după Cristos, aapărut super-eroul umanităţii, purtândnumele de Făt-Frumos (foetusformosus). Unele femei însărcinate –conform statisticilor oficiale cam unala 100.000 – observau, în timpulscaldei, că pântecele le-a devenitstrăveziu ca un zgârci şi că prin sticlalui se zăreşte un făt minunat, cu părulnumai bucle de aur. Ochii lui mari şiapoşi păreau că grăiesc. Primelefemei care-au vorbit despre vedeniaaceasta au fost arse pe rug cavrăjitoare. Altele au născut în locuriascunse. Mare le-a fost uimirea când,după trei zile, s-au pomenit cu câte unvlăjgan pletos, cu cercel în ureche care le zicea.” 3 .Armele zmeilor sunt clasificate riguros, ca într-unadevărat tratat ştiinţific. Pe lângă paloş, sabie, buzdugan,zmeii au arme biologice, verbale, tăioase, energizante, darşi arme subiective. Din această ultimă categorie, fac partecâteva expresii care sunt interpretate cu sensul lor primar,literal.♦ „Se fac că plouă. Cu paloşul voinicului la gât, zmeuldeschide deasupra capului o umbrelă şi, cu o expresievisătoare, fredonează ceva dintr-un film cu Gene Kelly.♦ Îşi pun cenuşă-n cap. Presărată fin, serveşte, probabil,la camuflaj.♦ Îl iau pe Nu în braţe. «Nu» (corect, Nû) este un idolcu aspect de bufniţă, cioplit grosolan în lemn de gutuidespre care se crede că, legănat în braţe, îndepărteazăpericolul.♦ Se fac că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu lemiroase. Speră astfel ca voinicul să se apropie destul câtsă-i poată sufla în nas un damf ucigător de mujdei.♦ Închid ochii şi – minune - voinicul a dispărut.♦ Dau din colţ în colţ. Clănţăne adică înfricoşător dindinţi” 4 .Cărtărescu analizează într-o formă care surprindecititorul expresii deja consacrate de uzul comun al limbii.Alege o soluţie puţin probabilă de interpretare, cuvinteleîn cadrul expresiilor fixe, sunt analizate cu sensul lorpropriu. Umberto Eco vorbea despre „plimbărileinferenţiale” 5 , referindu-se la presiunea pe care textulîncearcă s-o exercite asupra previziunilor cititorului.Plimbările inferenţiale presupun gestul cititorului de a sesustrage tiraniei textului şi fascinaţiei sale – pentru amerge să găsească soluţii posibile în repertoriul lucrurilordeja spuse, el iese din text pentru a recurge la scenariicomune. Cititorul Enciclopediei zmeilor recurge până laun punct scenarii comune,previzibile. Pe de altă parte,acolo unde se aşteaptă maipuţin, autorul îl surprinde printroabilă manevră. Textul luiCărtărescu pare făcut să şochezeîn primul rând, să ofere soluţiiinedite unor fapte comune,banale. În alte cazuri, expresiilearhicunoscute de cititori suntmodificate, fiind adaptaterealităţilor din lumea zmeilor:expresia „nu face nici doi bani”devine prin modificare „nu facenici cât două peruci”.Zmeii au un limbaj propriu,mai bine zis sunt împărţiţi îndouă grupuri lingvistice: uniivorbesc limbi insinuante, ceilalţilimbi aglutinate. Limbajulinsinuant e posibil datorităaparatului vocal al zmeilor, careau limba despicată în două, astfel încât un vârf poatepronunţa o frază, iar celălalt să articuleze de multe oriopusul primei fraze. Limbajul insinuant a apărut datorităfaptului că zmeii se tem de zei şi nu pot minţi, iar dinpractica socială au învăţat că nici adevărul spus pe de-antregulnu le e întotdeauna favorabil.ADELA LUNGU-SCHINDLER1 ibidem, p. 37.2 ibidem, p. 37.3 ibidem, p. 37.4 ibidem, p. 45.5 Cf. Umberto Eco, op. cit.24

Pe 9 martie 1878 se năştea, laBârlad, Elena Paximade, cea careavea să devină apoi cunoscută subnumele de Elena Farago. Pregătireaşcolară de bază şi-a făcut-o în oraşulnatal, la pensioanele Varlaam şiDrouhet, apoi a pornit într-o lungăperegrinare prin ţară, stabilindu-se încele din urmă la Craiova, acolo undea şi creat cea mai mare parte a opereisale.Elenei îi mergea foarte bine cuşcoala, deosebindu-se de ceilalţi copiiprin delicateţea de care întotdeaunadădea dovadă, dar şi prin capacităţileei intelectuale alese. Înscrisă în clasaîntâi secundară la externatul dinBârlad, Elena este dezamăgită decomportamentul cadrelor, dragosteapentru învăţătură transformându-se îndezgust. Găseşte totuşi un refugiuprintre cărţile ei de literaturăpreferate. Acasă, viaţa era din ce în cemai grea. Prima nenorocire care seabate asupra familiei este boala, careseceră rând pe rând pe Nicolae,Celestina, Antoneta şi, în cele dinurmă, pe mama poetei, în 1890.Odată cu moartea mamei, Elenarenunţă la şcoală pentru a putea aveagrijă de fraţii mai mici. Ziua munceaprin casă, iar noaptea, după ce-şiadormea fraţii, Elena citea ce apuca,pentru a nu pierde contactul cuînvăţătura. Cu şcoala întreruptă, cu ocopilărie deja stinsă, cursul vieţiipoetei capătă o altă dimensiune, era înacelaşi timp şi mamă şi soră pentrufraţii ei. A doua lovitură puternică dinpartea vieţii a primit-o la moarteatatălui (1895), care se îmbolnăvisebrusc, murind în braţele sale. Toţifraţii au fost răspândiţi pe la rude,Elena ajungând împreună cuGheorghe la Brăila, la unchiul lor dinpartea mamei, Gheorghe Thomaide.Îmbolnăvindu-se pe neaşteptate,Elena este adusă la Bucureşti pentru aprimi îngrijiri medicale. Aici, după cese face mai bine, rămâne o perioadăla fratele ei, Ernest, după care seangajează pe post de menajeră în casalui Gheorghe Panu. În urma deselorserate organizate în reşedinţa Panu,,Elena este remarcată de I. L.Caragiale, prieten bun al familiei,care rămâne impresionat auzindpovestea de viaţă a poetei. După cepleacă din casa Panu, Elena ajunge încasa familiei Caragiale. Perioada1897-1898 o va descrie mai târziu cafiind cea mai frumoasă din tinereţeaei. Reşedinţa Caragiale este locul încare poeta îl cunoaşte pe viitorul eisoţ, Francisc Farago, unul dintreprietenii familiei Caragiale. În anul1898, după ce devine Farago, poetadebutează în lumea literelor printr-unreportaj pe care îl pune subpseudonimul Fatma. Adevăratuldebut literar însă va avea loc în ziarul„România muncitoare“, în aprilie1902, cu poezia „Gândul Trudiţilor“.Pentru poetă, urmează perioadeleConstanţa şi Brăila, unde locuieştealături de soţul ei, care era numit înfuncţia de director al Băncii GeneraleRomâne. În cele două locaţii,inspiraţia poetei este în creştere,publică mai multe poezii, dar tot subpseudonim. Însă era momentul catimiditatea şi anonimatul să ia sfârşit.De la Brăila vine foarte des înBucureşti, la bunii ei prieteniConstanţa Hodoş şi soţul ei, IonGorun. Aici începe pasiunea pentruliteratură, în mijlocul unui cerc detineri entuziaşti care frecventaureşedinţa soţilor Hodoş. Anul 1903este momentul în care poeta iese dinanonimat şi, depăşindu-şi temerile,scrie prima poezie pe care osemnează cu numele întreg. Aveanumai 25 de ani. Din 1905 revista„Semănătorul“ trecea sub grija luiNicolae Iorga, iar poeta devine ocolaboratoare strânsă a acestuia.Revista „Semănătorul“ era tocmaimediul care o favoriza. Poeta, desprecare Nicolae Iorga scria atât defrumos la apariţia volumului„Versuri“, devine un model şi unexemplu de muncă pentru tineriiiubitori de rime care aşteptaumomentul primei lor apariţii.În 1907, familia Farago vine laCraiova, unde se şi stabileşte. Pentrupoetă, Cetatea Banilor era locul încare se putea dezvolta, de aici pornisepe vremuri Traian Demetrescu, cupoezia lui delicată şi tristă. Luase dejafiinţă revista „Ramuri“, în al căreicomitet de redacţie se înscrie şi poeta.Şedinţele literare ale grupului erauţinute în casa Farago, aici fiind loculîn care se reuneau la timpul acelapersonalităţile de marcă ale culturiicraiovene de mai târziu. Din 1907, încasa familiei Farago apare un noumembru, fiul adoptiv Mihnea, şi odată cu el încep să curgă rând pe rândvolume întregi de poezie şi literaturăpentru copii: „Bobocica“, „Să nuplângem“, „Să fim buni“, „Într-uncuib de rândunică“, „A ciocnit un oude lemn“, „Într-o noapte deCrăciun“ etc. Tot în 1907 poetaparticipă la suferinţa ţăranilorrevoluţionari, la care merge de maimulte ori cu mâncare, atrăgândantipatia autorităţilor, care erau cât pece să o închidă dacă n-ar fi intervenitNicolae Iorga.Primind aprecierile AcademieiRomâne (premiul „Adamachi” -pentru volumele Şoapte din umbră şiTraduceri libere, respectiv premiul„Neuschotz”, pentru Ziarul unuimotan), Elena Farago esterecunoscută unanim ca fiind cea maimare poetă a timpului său._________Foto: Ansamblul sculptural “Inmemoriam – Oarba de Mureş”,25

În 1924 a primit PremiulInternaţional Femina, iar în 1938,Premiul Naţional pentru Literatură, orecunoaştere a valorii operei sale.Nici Regele Carol al II-lea nu a rămasinsensibil la realizările scriitoarei,căreia îi acordă Medalia Bene Merenti- clasa I (pentru merite literaredeosebite) şi Ordinul MerituluiCultural - Cavaler clasa a II-a.Inspiraţia bogată şi cugetareaadâncă, muzicalitatea şi formadesăvârşită a versului, mlădierea şistăpânirea unei limbi pline derezonanţă sunt atuurile pe care poetale adaugă delicateţei sale,imprimându-le în creaţia sa de geniu.Această perioadă plină de satisfacţiise completează cu apariţia celui de-aldoilea copil, Cocuţa Farago. PentruMihnea şi Cocuţa poeta scrie în 1913două volume de poezie pentru copii:„Pentru copii“ şi „Copiilor“.Cu volumul de versuri „Numi-am plecat genunchii” (1926),Elena Farago îşi încheie activitateapoetică. Despre aceste versuri, marelecritic literar Perpessicius scria: „Odesăvârşită artă ale cărei principii n-apar defel la suprafaţă atât denatural şi obligatoriu firească este întoată desfăşurarea ei". EugenLovinescu avea să noteze şi el: „Prinprofunzimea sentimentului din careporneşte şi a emoţiunii ce răsare…,prin reducerea poeziei la principiul eifundamental, cât şi prinoriginalitatea formei, Elena Faragoeste cea mai patetică şi maipersonală poetă a generaţiei noastreliterare", iar G. Călinescu afirma:„Cu deosebire originale sunt poeziilecare cântă maternitatea şi în care, înritmul tărăgănat al cântecului deleagăn, mama se roagă cu sinceregoism ca din toate rugile s-ajungă lacer numai a ei".Recunoaşterea personalităţii saleîncepea să fie din ce în ce mai conturată,prieteniile se statorniciseră, preţuirilese accentuaseră, iar în viaţaCraiovei Elena Farago începea săînsemne mai mult, chiar mai mult decâto mare poetă. Încă din momentulstabilirii în Cetatea Băniei, poeta seconsidera olteancă prin adopţie. Anul1921 marchează un moment importantpentru cultura oraşului, Elenafiind numită de către primarul Ioan.B. Georgescu în funcţia de directoarea Fundaţiei „Alexandru şi AristiaAman“, post pe care îl ocupă până lasfârşitul vieţii sale. Roadele inteligenţeişi perseverenţei sale nu s-aulăsat aşteptate. Într-o perioadă relativscurtă, poeta înfiinţează pe lângăFundaţie o „Universitate liberă“ saumai bine spus un mijloc prin carepersonalităţile intelectuale aleoraşului aveau posibilitatea să ţinăprelegeri pe diverse teme, însăşi poetaprezentând celor interesaţi un curs deistoria artelor. Pentru a fi mai aproapede dragii ei colaboratori, ElenaFarago s-a stabilit cu locuinţa deserviciu în curtea Fundaţiei Aman.Această locaţie va deveni, peste ani,casa memorială „Elena Farago“,prima casă memorială din Craiova.Printre oaspeţii de seamă ai poetei s-au numărat şi importanţi prelaţi aiBisericii Ortodoxe, care, fie în vizită,fie cu probleme directe, au trecutpragul casei poetei, în care au găsit opermanentă colaboratoare. Pe data de2 iulie 1922, episcopul deCaransebeş, Filaret Musa, însoţit de odelegaţie din partea Primăriei şiFilarmonicii, după ce a participat laSfânta Liturghie oficiată la Biserica„Sfântul Ilie“, a fost întâmpinat depoeta Elena Farago în curteaFundaţiei Aman. Pe toată perioada încare poeta a condus destineleFundaţiei, au fost încheiate mai multecolaborări între Muzeul Aman şireprezentanţii Bisericii Ortodoxe dinOltenia. Era nelipsită de la slujbele deTe Deum pe care ierarhii Băniei lesăvârşeau cu diferite ocazii, poetafiind permanent invitată.La împlinirea a 50 de primăveri de lanaştere, poeta Elena Farago a fostsărbătorită în Sala Mare a TeatruluiNaţional din Craiova de cătreSocietatea „Prietenii Ştiinţei“. Cuaceastă ocazie, a primit urări de binedin partea celor care i-au fost în26permanenţă aproape şi au apreciat-o:Liviu Rebreanu (pe atunci preşedinteleSocietăţii Scriitorilor Români),Eugen Lovinescu, Şt. O. Iosif, EustaţiuStoenescu, Lucian Blaga etc. Totacum e declarată cetăţean de onoareal municipiului Craiova, recunoscându-i-seîncă o dată meritele literare,culturale şi cetăţeneşti, fiindconsiderată o mândrie pentru toţioltenii care o adoptaseră.A muncit până în ultima clipă avieţii, deşi era imobilizată din cauzabolii. Pe data de 4 ianuarie 1954,Elena Farago, poeta cu „viaţă deroman şi subiect de dramă“, aşa cumo descria marele I. L. Caragiale,trecea la cele veşnice, la vârsta de 75de ani, fiind înmormântată decunoscuţi în Cimitirul Ungureni dinCraiova. Despre inestimabilul dar pecare poeta Elena Farago l-a lăsat încapitala Olteniei, Geo Bogza spunea:„A fost o vreme când, pentru oriceintelectual român, Craiova însemnaElena Farago. Acolo, în capitalaOlteniei, continua o bănie, datorităunei femei a cărei casă cu uşa mereudeschisă devenise o instituţie: oricineîi trecea pragul pleca mai bogatsufleteşte, mai hotărât să respingăurâtul şi nedreptatea“.Fără a se număra printre cei mai deseamă reprezentanţi ai literaturii române,Elena Farago rămâne unul dintreautorii preferaţi ai generaţiilor decopii de ieri, de azi şi de mâine, oDoamnă a sublimului copilărieinoastre.Prof. GEORGE BACIU__________Foto: Ansamblul sculptural “Inmemoriam – Oarba de Mureş”,

După ce jocul a început, jocul ca marea joacă sau ca„joc cu mărgele de sticlă”, aşteptăm nerăbdători să (ne)vină o carte, cartea care să întregească/ rotunjeascăformaţia, ca în lumea cartoforilor înrăiţi, pasionaţi caorice alţi pasionaţi, poate chiar înrăiţi. Oricât de buni amfi, oricât de bine am (ne-am) juca, finalul, scorul, depindde o carte, care poate să apară la noi sau la alţii, colegii dejoc, vecinii, adversari sau prieteni, în funcţie de miza pusăîn joc. Teoretic, şi acest joc, de scriitori, se învaţă ca oricejoc, doar că practica, exerciţiul, constanţa, perseverenţasunt cele în timpul cărora se descoperă trucuri, obiceiuri.Cine trişează, iese din joc, dacă este prins. Şi cum ulciorulnu merge de multe ori la apă, din punctul acesta devedere, aspectul cinstit al jocului este salvat. Uneori,cartea mult aşteptată şi dorită, aproape epidermic, vine dinprima, alteori se termină jocul şi formaţia nu se maicompletează cum trebuie, careul de aşi se mută în poalaaltui norocos. Jocul e până la urmă de noroc.Aceasta a fost povestea. Revenind în lumea cărţilor,aşa cum le ştim noi, aşezaţi la masa de scris ( de joc?),întrebarea „ce înseamnă o singură carte?” este ca un fel deformulă magică, ce trebuie repetată, spre a nu fi uitată.Când mijim, când ne ascundem, când căutăm sau suntemcăutaţi/ găsiţi, nu trebuie să uităm să rostim în gând „undee singura carte?” Şi răspunsurile vor veni de la sine:singura carte, cu toată încărcătura ei sensibilă este primacarte, este ultima carte sau o carte dintr-un timp nu atât debine definit, dar important tocmai prin existenţa acesteicărţi, care uneori schimbă fiinţa ludică (în sensul dat deHuizinga).Ce e prima carte? Cartea pe care am văzut-o, pe caream citit-o, pe care am scris-o? E Cartea Cărţilor, Biblia,din care ne hrănim de milenii? Totul păleşte, nimic nurezistă, nu stă în picioare, în faţa propriei cărţi care neaduce succes, glorie, care ne consacră. Apoi, mucegai.Sau ...”flori de mucegai”. Toţi visăm la marea carte. Adestinului, a aşezării sau a schimbării de macaz. E greu săte opreşti la o carte, la o singură carte. Eminescu a avutparte, în timpul vieţii, de un singur volum şi nici pe acelanu l-a putut percepe în condiţii tocmai lucide. După„comiterea” primei cărţi, restul vine de la sine. Oricât aivrea să fugi, să scapi, vei fi prins şi aşezat în captivitatealivrescă, în spaţiul închis al semnelor acestea ceconstruiesc singure lumea în care trăim, de multe ori, maipalpabilă decât cea adevărată. Nu este o lume de rang doi,ci este una care îşi impune ea regulile şi rigorile în ceaobişnuită, ca un fel de răsturnare a ierarhiei, pe bază deastral, nu de teluric.Prima carte are emoţiile ei, nu doar de primă „facere”,dar şi de realizare propriu-zisă, de redactare, de domeniultehnic. Ele dispar destul de repede, îndată ce avem carteaîn mână. Greul dispare, este uitat, şi se instalează dorinţade-a scrie în continuare, pasiunea însoţită de neastâmpăr,multitudinea de alte rânduri, neodihna, frământarea ce totspune, ignorând sfaturi: „scriu pentru că nu pot altfel”.Scrisul devine acţiune pornită din instinct, involuntar,cartea se materializează treptat. Uneori, tinerii întreabă:câte pagini trebuie să aibă o carte, de poezie, dar de proză,ce să facă: să publice sau să nu publice? Şi dilema nu ţinedecât trei zile, ca orice minune.Primul vers coboară până la clasa zero. Cu tot cu„gradul zero al scriiturii”. Prima poveste se scufundă înapele copilăriei, de acolo aducând semne ale precocităţiiliterare, ca fenomen normal. Rareori se încheie liceul, fărăun debut răsunător. Numai în condiţii vitrege, aparte, firulse rupe după prima carte. Altfel el creşte/ sporeşte ghemulpână la zeci de volume, dintre care e tot mai greu să veziacea „o singură carte”. La ea visează scriitorul. Către ease-ndreaptă criticul, subiectiv, obiectiv, căutând acelcheag al operei, nucleu, miez de lucru. Unde e aceasingură carte? Aici nu se potriveşte parafrazarea „unde neeste singura carte de altădată”, pentru că problema eactuală şi numai actuală. Unii spun că ea ar fi cea ultimascrisă, proaspătă, mai dragă nouă. Alţii susţin că primacarte este cea care ne caracterizează cel mai bine, care nereprezintă, ca o bună pornire, aşa ca „sfânt doar nunta,începutul”.Scriitor al unei singure cărţi, precum bărbat al uneisingure femei? Aproape imposibil. Aşa ceva nu existămerită spus, ca-n faţa girafei din textul lui Marin Preda.Cine-i atât de modest să scrie doar o singură carte, dupăce a citit alte sute? Nu ştiu dacă s-a marcat vreodatăparitatea: câte cărţi citite, tot atâtea cărţi scrise. Trebuie săfie o ambiţie, o competiţie greu/ uşor de realizat, deurmărit. Nici nu ştiu dacă în lume există vreun echilibrusau vreo relaţie între cărţile citite şi cele scrise şi dacă i-adat cuiva prin cap să ţină o astfel de evidenţă.Nevoia de o singură carte dispare după ce cartea existădeja. Vrei mai mult. Omeneşte e de înţeles şi de înţeles eşi creator. Dacă „lumea există ca să ajungi la o carte” (prin aceasta înţelegând şi preocuparea de-a citi şi pe ceade-a scrie, în măsuri diferit, după previziunea luiMallarme, atunci unde este locul manuscriselornepublicate, al ciornelor, al experimentelor, al probei,dacă tot e cuprins imediat între coperte? Coperte careînvelesc şi îngrădesc un moment, chiar şi când finalulrămâne deschis, pe ultima pagină, ca o casă de unde plecişi laşi poarta deschisă, ca să mai vină cineva în urma ta,fie să aibă pe unde intra, fie să o închidă el în locul tău. Elocul unde vin criticii şi, ca nişte somnambuli, cautăcartea, cartea din cărţi.___________Portret de Ovidiu Grovu27

În luciditatea lor proverbială, ei nu fac decât sătrudească la propria carte/ operă. Studii după studii senvârtîntr-o căutare permanentă de-a defini cât mai bine,de-a nu greşi diagnosticul, de-a vedea cu ochiul liber saucu ajutorul aparatelor. Din strădaniile lor, rezultă câte opagină de cronică literară ( ca un fel de cronică a vremii,ca un letopiseţ document), câte un comentariu prinreviste, câte o prefaţă şi chiar câte o carte concentrată,redusă la sânge, de esenţă tare, privind opera unui scriitor,lucru mai rar în zilele noastre. Opera e un substantivcolectiv ce presupune un număr relativ, inexact de cărţi.Când am gândit nevoia de o singură carte, n-am avut învedere ideea de operă, în ansamblu, care se poatemanifesta magnific în faţa ochilor (minţii), ca un peisajunic.Din partea scriitorului, acea carte râvnită, dorită,aşteptată, pentru care îşi sacrifică timpul vieţii propriuzise,e o acumulare de titluri ( în sens de titlu unei cărţi),de idei, de sentimente, de personaje, de bucurii şidezamăgiri, i-am spune o acumulare cantitativă. Dinpartea criticului, nevoia de o singură carte reprezintăordinea lucrurilor, a cărţilor, sortarea lor după o măsurăproprie, cu putere de esenţializare, de-a coagula, de-adescifra cât mai direct şi pe scurt cifrul conţinut în fiecareoperă, fiind o acumulare calitativă. E ca o citire a uneihărţi vechi care duce la o comoară de mult ascunsă.Din acest stat în preajmă al criticului pe lângă scriitor,fără ca niciunul să fie slugă sau stăpân, apar şi relaţii deneevitat: criticul râvneşte la statutul de scriitor, dar mairar scriitorul la cel de critic. Cei care spun că şi criticaface literatură, vorbesc despre un compromis, care facetrimitere la grămada de texte de orice fel. Sigur că operacritică, dacă are şi caracter narativ, îi abureşte pe mulţidintre cei interesaţi. Dar depinde ce aşteptăm de la acestecărţi. Onest ar fi ca textul critic să nu abandoneze metoda,instrumentele, viziunea, percepţia, comparativul şiterminologia de specialitate cu care să lucreze încunoştinţă de cauză, chiar dacă în apropiata vecinătate cutextul literar.Nevoia de o singură carte este o fineţe specificăgurmandului. El, rafinat, din toate merele, doar pe celede-un anumit soi le preferă, le caută, le procură şi sebucură de gustul ştiut. Cărţile sunt precum faptele noastre.Cartea potrivită la locul potrivit. Când ne e sete, nu bemvin, şi când e momentul vinului, nu-l botezăm pe acestacu apă.Preocuparea pentru o singură carte este, în ultimăinstanţă, dorinţa de autodepăşire. Dacă scriitorul aconştientizat cine este el printre confraţi, dacă şi-a văzut/găsit locul sub soarele literaturii, nu va mai avea linişte încăutarea cărţii care să-l reprezinte, alergând ca după aceaperfecţiune, despre care se spune că nu există. Despreaceste circumstanţe, ca-ntr-un labirint, scriitorul vorbeşte,dacă este întrebat. Dar despre momentul unui interviu,data viitoare.ELENA M. CÎMPANAMPRENTA PE UN ZID DE LAPTECe mă voi face cu taurii cei trişti?Cu acest răspuns pe-această întrebare,cu porţile funebre de nu mai vor a fi,cu luna mohorâtă ca o algădezgolită de noapte, cu faţa albă,neagră, sacră?Cu cerul frământat de focurile aspre,cu neadevărata existenţă a noastră,ce mă voi face cu-acest, cu-această...întoarcere a gândului din carcera buimacă?Şi cu acest plesnet de ploaie în fereastra uitată,cu linţoliul vânăt, cu miezul purpuriual nesfârşirii îngrămădite într-un destin,cu încercarea nimănui de a ne despărţi?Cu acest ciorap risipit ca un fumsărind peste vetre de dor,cu acest picior...cumpeste seninul răbdărilor?Şi-am rătăcit încă o zinetulburaţi de paşi străini,cu văgăunile întunecoase în simţiri...cu foşnetul apei în căuşul sterp,nemaiprivind în urmă pustietateadârelor tale, răsucită ca un fus în jelanie.CADENŢETe-ar uimi plânsul uităriiînflorind pe scalpul lacrimilor,te-ar uimi intrarea bruscă a nopţiiîn patul cu rotile moi al fecioarelor,te-ar uimi greşelile trecutului brăzdate în palme,te-ar uimi întoarcerea din iarnă a toamnei.Te-ar uimi gândurile măreţesăltând pe coama valurilor,te-ar uimi casele imaginareîndărătul spaimelor,te-ar uimi urzirea iţelor vrajbeiîn poame şchioape,te-ar uimi goana furtunii de jarpe dinaintea felinarelor ample.Te-ar uimi scaieţii nepovestiţiîn sticle de jale,te-ar uimi dimensiunile fără rostpe bolţile inegale,te-ar uimi sângele amintirilorîmpăiat în zarzăre,te-ar uimi degradarea voită a unui leşinîn pasăre.Te-ar uimi abandonul în stricăciuneal viselor esenţiale,te-ar uimi un sentiment profundîn fluiditatea mişcărilor suave,te-ar uimi păcatul şoapteisub clape grave,te-ar uimi cursul absolut firescal apelor printre stelele nemişcate.MIRELA HUBALI28

Scriitorul Eugen Dorcescu ne propuneo carte profundă despre prezenţa absenţei,despre realităţile contrare, o carte tristă,dar şi una a ţipătului într-o vreme cândtimpul pare mai contractat. Elegiile de laBad Hofgastein, Editura Mirton, Timişoara– 2010, o carte a elegiilor la marginede cuvinte, durerea produsă de absenţamamei, plecată dincolo, după vorbeleoamenilor, eterna existenţă nevăzută.Imaginea mamei, o imagine spirituală,o amprentă din mintea celor care rămân,legătura cu lumea de aici şi lumea de dupăviaţă, prezenţa adâncă, tainică, regula deaur a vieţii pe pământ în simplitatea ei, înmăreţia ei, în lumina ei nesfârşită, chiardacă moartea e ruptura dintre generaţii.În ultimele volume, Eugen Dorcescuabordează fragilitatea trupului, viaţascurtă a omului şi tăcerea, aparentă, a luiDumnezeu în mintea omului, dar prezentîn inima lui prin durere, un abis care nepune la încercare. Curajul poetului e alunuia care se bazează nu pe talentele sale,pe capacităţile sale, ci pe puterea divină,care se sprijină pe valorile biblice, pemiracolul speranţei într-o altă viaţă.Cartea, una fragilă în aparenţă, e una acălătoriei prin peisajul durerii, a iniţieriiîn tăcerea ultimă, mama a suferit, a plecat,a lăsat făclia urmaşului, reîntregireaomului cu femeia sa, misterioasa legătură,bucuria vieţii imposibil de exprimat încuvinte, doar elegia, un cântec abia auzit,dar căzând greu în mintea autorului, apoia cititorului, experienţa de a trăi aici,simţindu-i pe cei de dincolo.Sunt câteva teme prezentate de poet,profunde pentru existenţa în trup:neputinţa absolută după o viaţă plină,unde s-au dus toate? Apoi, lipsarăspunsului, vântul care mişcă absenţele,voluptatea morţii pentru cel răpus deviaţă, simetria în vid, arome ciudate decimbru, paradisul, râul de argint…Elementele elegiilor se adună magnetic,sunt ideea trecerii, câteva versuri deEminescu, emblemele poeziei eterne,apoi, iată, o limbă eternă, neştiută, darînţeleasă de toţi, e limba omului atins depăcatul etern care aduce moartea. Dar şiploaia ciudată cu şerpi violenţi de lumină,timp sideral, zidul tăcerii, infinitul deciment, venirea iernii cu frigul absolut,mijlocirea preotului la margini de lumepentru trecerea invizibilă, mijlocireapentru chemarea lui Iah Elohim,eternitatea, simplu…Tandreţea spunerii şi cuvintele careexprimă uimirea în faţa certitudiniiabsenţei prezente, sunt gesturile poeticeale autorului care focalizează în poeme oemoţie intensă, dincolo de raţiune,dincolo de logică, bazată pe promisiunilelui Dumnezeu.Toate nu se pierd, se adună în memoriaomului: „Într-o fotografie/ obiectivă,realistă,/ diferită de cele ce se suprapun,se/confruntă, se developează şi/sevoalează, la nesfârşit,/ în cameraobscură/a memoriei mele./ (elegia 18)Iată descrierea absenţei, ruptura dintremamă şi urmaş, ruptura în carne,dureroasă: „Absenţa e-o prezenţănegativă,/ E-un gol, o aşteptare, olatenţă./ E moarte şi viaţă, deopotrivă –/Chiar Domnul, pentru simţuri, e-oabsenţă.” (Prolog) E o revoltă aici,revolta omului în faţa morţii şi a lipsei derăspuns a lui Dumnezeu la chemareaomului, aparenta tăcere…Volumul se structurează pe câtevapărţi: Prolog (Absenţa), O, maică…,Vechea fotografie, Epilog (Adam), părţirelevante, cu trimiteri spre cele spuse,spre cele scrise cu mult înainte în cărţilesfinte… Elegiile au numere, o numerotaresimplă ca simplitatea trecerii, casimplitatea durerii, totul există, însă…La înmormântarea mamei se detaşeazăfiinţa soţiei, emblematic, legăturaprezentă, viaţa ca taină iarăşi: „Şi-amvăzut-o atunci/pe soţia mea, pe îngerul/meu,/trebăluind şi ea, harnic, tăcut…/Stop cadru vibrant,/clipă scânteietoare./Profil ei nobil, frumos,/decupat pe unecran/de frunze aurii şi/de soare…/”Peisajul capătă semnificaţii adânci,munţii par corăbii ce ne poartă prinunivers: „În ceaţa mare, mereu/freamătă,prinşi în/ancore grele de lut,/ Alpii/fantastice crucişătoare./Abia dacă le poţidesluşi/catargele/pupa sau prora,/…”(elegia 9)Evenimentul simplu, de neevitat, fulgerîn vid, fulgerare care străbate minteaomului declanşează uimirea, chiar semoare? Eu sunt aici, afirmă poetul, omul,Adam cel de azi, voi sunteţi acolo, nuexistă moarte lângă apele freatice, e untremur, o vibraţie care trădează viaţa dedupă moarte, îndoiala omului limitat, ecertitudinea, semnalul că există cevaetern…Volumul sfârşeşte cu reîntoarcerea înmatrice, în cel de pământ, Adam, fiinţaprimordială, Eva e un dram din trupul decarne, el şi ea formează unicul trup, pânăla urmă unirea aceasta face ca în lume săexiste omul şi Dumnezeu, creatura şicreatorul… Elegiile lasă calea deschisă înmodul acesta, chiar dacă omul e depământ, fragil, prin prezenţa luiDumnezeu se schimbă lucrurile, absenţade la început devine prezenţa a ceva cumult mai mare, mai intens, tristeţeadevine taină, miracol, este existenţă.Eugen Dorcescu are ca repere cărţileBibliei, a pătruns mesajul lor şi elegiiledevin ecouri la acest mesaj, universul seumple prin mişcarea generaţiilor, prinbărbatul venit prin femeie, femeia făcutădin carnea bărbatului, întrebarea magică:ce înseamnă a avea? Răspunsul este doarpoezie curăţită de lacrimă, elegie înprimordial.Cartea e un fel de testament al omuluiEugen Dorcescu, bazat pe ajutorulscriitorului care vede, înţelege sau nuînţelege, dar ştie să pună întrebările, săcaute răspunsurile, să lase loc de absenţăîn prezenţa cuvintelor…„Din zori pân` la/cină,/sub soarele o-blic, sub/soarele orb,/zânele râului sorb,/şuşotind, murmurând,/cupe lungi, cupereci, străvezii,/de lumină./” (elegia 25)Peisajul elegiilor e taina ce o vom beapână la urmă, în lumea volatilă, adicătrecătoare, alături de Mama… E prezenţaarhetipului în raiul posibil, momentan, înnatura mişcată a lumii…În mod cert, Eugen Dorcescu rezistăispitei experienţelor poetice atât de lamodă în literatura ultimului veac, seîntoarce la elementele eterne şi esenţialeale literaturii, la început, la elegia careintră în memoria cititorului, aducândgândurile de sus… Dar este o experienţăspirituală de o viaţă, un preţ greu, plătit cusuferinţă, poate nevăzută dar care a lăsaturme… Totuşi, în poezia sa, cu totdiscursul înalt, arhetipul Noului Adam nuse lasă văzut, rămâne cumva un mister,deşi el a fost clar prezentat în persoana luiIisus, e o tăcere cumva în această zonă acreaţiei lui Eugen Dorcescu, abisul i-aoferit o ieşire din labirint prin elegie, iarelegia, până la urmă e lacrimaadevărului… sau cum singur declară întrunciob de scriere - cognitio mortisexperimentalis… (elegia 3)CONSTANTIN STANCU29

Poate fi comparată naraţiunea cufacerea lumii, aşa cum ne-au vorbit denenumărate ori, în felul lormirobolant şi ispititor, din toatetimpurile şi de orişiunde, povestitorii?O geneză epică, folosindu-se adicăspusa, rostirea, ca în cea dintâi,glorioasă poveste a omului, SfântaScriptură. Nu va fi crezut altcumva,continuând însă pe S.Kirkegaard,filosoful român Constantin Noica,asemuind Fenomenologia Spirituluide Hegel cu o istorisire: povestiridespre om. Aşadar, istorisirea,povestea: Hegel, lumea, Dumnezeupot fi istorisiţi. Povestiţi, numai aşane sunt oferiţi în percepţie, doar închipul acesta îi cunoaştem; doar închipul acesta şi există ? (Nu ştiu cinea remarcat că în „gulaguri” s-asupravieţuit numai acolo unde auprecumpănit povestea, povestitorul.)Existenţa este trecere, trecere – petrecere;fiinţa nu doar fiinţează, cifiinţează dovedindu-se; se va arăta vasă zică deşirându-se/înşirându-se înpoveste, într-o istorisire. Istoria lumiieste o invenţie a fiinţei spre a se arăta,ea, ca lume, o lume povestită: lumeaca literatură, literatura ca lume.Dar se mai întâmplă ceva cuscriitura şi acest lucru l-a observatDaniel Drăgan; poate chiar mai demult (deodată cu Caravana, în Apella memorie ş.a.), dar acumîntâmplarea ni se înfăţişează limpedeîn Subreta (Editura Arania, Braşov,2010). Anume că în interiorulscrisului, al istorisirii, apare oschimbare, o luptă, apare competiţia:înfruntarea între memorie şiînchipuire. Între regăsiri şi aduceriaminte, între reamintiri şi imaginaţie– sau chiar mai mult de atât:imaginaţia dar şi fantasmeleimaginarului. Sau, ca în Subreta(inspirat subintitulată „un alt fel deroman”), între biografia omului şibiografia operei, între ficţiune şiaspecte aflate la marginea nonficţionalului.Se perindă aşadar înSubreta situaţii memorialistice(copilăria la ţară a autorului, aciresimţind nu de puţine ori bătaia uneiaripi lirice, urmată de anii de ucenicieşi de formaţie într-o societate ce seautoconstituia ca regim totalitar,începuturile literare, iniţierea înfaimoasa Şcoală de Literatură,episodul cunoscut al oratoriuluiTrandafirii Doftanei etc.), situaţii,adică, cvasidiaristice dar şi, în acelaşitimp, creatura tare a ficţiunii:simbolul, vocea oraculară, profetică.Mă refer la episodul întâlnirii cucometa, o probă de iniţiere şideopotrivă de proteguire, parcursă deautorul copil la iniţiativa bunicului –moment de început al istorisirii (alcărţii), dar şi de sfârşit al acesteia,când în locul bătrânului se va aşezaautorul însuşi, ajuns la orizontul deunde poate porni o altă neţărmurităiniţiere.Mona Mamulea, o eseistă pătrunzătoare,a observat că un moment aidomaîn ordinea semnificaţiei e apariţiasubretei – sforarul, adică rezoneurul.Dar subreta e în carte autorulînsuşi: nu Sanda, nu soprana MiaPopa (undeva, la pagina 228, aceastachiar întreabă: „-Am auzit că înTrandafirii Doftanei nu există rol desubretă. – Ba da, există. Numai că a-colo subreta este chiar autorul. –Cumaşa ? –Foarte bine. El trage sforile, elface pe sluga, face reverenţe, darconduce piesa acolo unde trebuie”.)Revenind, dilema subretei, prin urmarea scriptorului, ar fi aceasta: el eîncolţit între chemarea scrisului, a a-mintirii, a documentului şi a închipuirii:cele dintâi ar fi grave, ele purifică,deja banalizează ori îndreaptă,rectifică; altcândva vor tenta comunicareasocială. În schimb, închipuirea,imaginarul codifică, vor pune relatarea,istorisirea sub semnul metaforei,al ficţiunii, al literaturii.30*Debutând editorial ca prozator (în1978 cu romanul Doi ori doi), DanielDrăgan nu-şi va uita, părăsită ovreme, lira mângâiată în tinereţe, şi în1995 îşi adună stihurile, poemele(volumul Hohote mari auzind,urmat de Continentul Whitman, în2002, şi de poemul mistic, Clipa deapoi, un an mai târziu; astăzi, laEditura Arania, la 75 de ani, el a ieşitcu antologia de autor Perimetrumagic). O întoarcere în memorie?Mai degrabă o rostire a sufletului:rostirea de taine a acestuia, o lecturăde severe şi enigmatice embleme.Ca romancier (nu e de ignorat însănici autorul de proze scurte, vezivolumul Mărgele roşii din 1984),Daniel Drăgan a parcurs calea de lanaraţiunea în care prevaleazărealismul fidel (Doi ori doi, Oceanuletc.) la aceea stăpânită de secretefiinţiale şi mistere seducătoare, la,adică, o povestire în care-şi fac loc,iscând fractura şi stupoarea, vocilefantasticului (Ciuma boilor, deexemplu). Proza de reflecţie politică,trecută prin iscusirile parabolei, ori(ca în Caravana, de pildă) înfăţişândsituaţii din proximitatea istorică, lamarginea non-ficţionalului va poposi,în operele mai noi ale scriitorului, lascriitura (raţiunea) critică, îndemnândsau silind la reevaluarea condiţieiumane – a valorilor omului întransmodernitate.Izbutirile beletristice, încă în curs,ale lui Daniel Drăgan, situate petreapta de sus a literaturii române deazi (câteva fiind capodopere) sunt pecale a contura profilul unui impozantscriitor.A.I.BRUMARU

Doi scriitori. Primul bistriţeanstabilit la Mureş, al doilea venit dinCetatea Sucevei la Bistriţa. I-aapropiat litera, care dă sensibilitateartei. Nicolae Băciuţ, directorulDirecţiei pentru Cultură Mureş, şiElena M. Cîmpan, preşedintaSocietăţii Scriitorilor Bistriţeni, aduc“Gândul care uneşte”. Idei, concepţii,trăiri literare, toate oglindite în carteace a văzut lumina la Editura Nico.Autoarea cărţii, Elena M. Cîmpan, nueste la prima carte de critică, însă estela prima carte care se ocupă de operaunui nume. Nici Nicolae Băciuţ nueste luat pentru prima dată în vizorulcriticii într-un volum, însă viziuneade acum este cu totul specială. A unuiom ce se vede că a studiat cărţile, iarmai apoi, prin filtrul proprilor idei leadat o interpretare. O provocare caredebutează la masa de dialog, unde,receptorul doreşte să găsească tainelescriitorului. A celui care a avutbucuria de a sta lângă Romulus Guga,Nicolae Steinhardt, Nichita Stănescu,Matei Vişniec, Ana Blandiana, MarinSorescu, Augustin Buzura. Astăzi,Băciuţ are propriul drum în literatură.Este un om care respiră cultură.Omul, scriitorul şi editorul îşidezvăluie ideile, frământările,aspiraţiile în faţa criticului. Căutândcărările divinităţii, cea care dă talanţifiecăruia, scriitorul adună frumuseţicreştine de pe Muntele Athos, undecerul e cel mai aproape de pământ,Nazaret, Bethleem, Ierusalim. Care leredă apoi cititorilor, în poezii, jurnalede călătorie, dialoguri cu înalte feţebisericeşti. Elena ştie să rânduiascălucrurile, să adreseze întrebări la carenu s-a răspuns până acum. Aflămastfel că punctul cel mai înalt este celpe care talpa îl atinge, până nu seizbeşte cu tâmpla de cer. Aici, pepământ, poţi descoperi propriul cer,poemele fiind respiraţii (inspiraţiecare se desăvârşeşte prin expiraţie).Taifas în distanţă şi vreme “ între 100de km, cel puţin, şi 2000 de km, celmult, şi timp din primăvară până-ntoamnă”. Şi, mai departe, să lăsămcărţile să vorbească, după cum spuneşi Elena M. Cîmpan. Prima recenzieeste cea a volumului „Memoriazăpezii”, 1989, Cartea Românească,în vocea de poezie a lui NicolaeBăciuţ adunându-se “entuziasmul luiNicolae Labiş, tălmăcirea lui NichitaStănescu, ficţionalul lui VasileVoiculescu”. Titlul este văzut ca unprea-plin, greu de cuprins în cuvinte,deşi acestea sunt cele care îl salveazăpe poet de la uitare. Albul zăpeziipoartă “circumvoluţiuni ca alememoriei, într-o comparaţie bazată pecantitatea de alb care ne copleşeşte”.O carte a memoriei personale“fructificată în condiţii de singurătate,de izolare, de linişte, cu semnificaţiigeneral-umane”. Profund atentă lafiecare detaliu, construindu-şi riguroseseul critic, Elena trece la „Nostalgiiinterzise”, Editura Columna, Târgu-Mureş, 1991. Însemnări în poeme, unjurnal care evadează din anonimat,intimul sufletului fiind pus în palmacititorilor. „Mănuşa de gheaţă” şi„Nostalgii interzise”, sunt titlurimetaforice pentru cele două cicluridin carte, “ radiografia unui poet”.„Anotimpul din colivie” al luiNicolae Băciuţ, Editura Tipomur,Târgu-Mureş, 2006, e o antologie deanotimpuri/timpuri poetice, de glasuridiferite, în momente aparte. Elenadescoperă în titlu o metaforă azborului ce urmează să se întâmple,făcând trimitere la ideea de libertate,la urmele pe care aceasta le lasă,deschizând chiar imaginea uneiantologii sub formă de colivie. Sumacoliviilor şi a anotimpurilor sporeşte„corola de minuni”, de mister a lumiipoeziei. „Singurând”, Ed. Nico, 2007,aduce incantaţii ale sufletului,poemele ritmate şi rimate deţinând opondere însemnată în carte, daraceastă trăsătură ţine de forma fixă apoeziei, nu îngrădeşte (aşa cum amcrede) ideea şi gradul înalt demanifestare a unor trăiri. Elena M.31Cîmpan descoperă la Nicolae Băciuţasumarea poeziei pe cont propriu,ieşirea din generaţie (optzecistă),desprinderea de influenţe. În acestdecor de timp şi cuvânt, iubirea nupoate fi decât o sumă, o forţă deneînvins. Volumul „Lina lumina”,Editura Tipomur, 1999, aduce poeziipentru copiii de toate vârstele. Poetulurmăreşte naşterea poeziei în„celălalt”, în fiu, şi se-nfioară lagândul că scrisul copiluluis-ar putea transforma în poezie şisupraveghează atent întâmplarea, deaproape, ca unul care ştie să tacă şi sălase iluzia propriei descoperiri. „Cursşi recurs”, Editura Tipomur, 1997,aduce „portrete” al căror original s-amai schimbat peste ani, fizic, dar leaurămas neschimbate cărţile. “Amgăsit, spre bucuria mea, aceeaşiprospeţime a exprimării, care nu şi-apierdut din valoare, din valabilitate,din actualitate”, scrie pana criticului.„Curs şi recurs” e o carte deinterviuri, realizate între 1982 şi1996, “cu greii literaturii române deatunci, dar care au rămas la fel, şiacum”, iar alegerea scriitoruluiNicolae Băciuţ de-a dialoga cu ei, şinu cu alţii, reprezintă o dreaptăevaluare, o scoatere a lor din pluton,şi nu a altora, o grijă deosebită pentruconturul realizat pentru mai târziu,pentru posteritate, în oglindă, pentruo istorie care nu uită, nu iartă.Descoperim în cartea Elenei un ciclude texte critice bine structurate, carevin ca un firesc al istoriei, al vieţii, oinvitaţie la drum în lumea cărţilor, acondiţiei de scriitor. Cartea „Şi aşamai departe” ş.a.m.d., EdituraArhipelag, 1997, este structurată petema generaţiei în literatură, cuprecădere discutându-se despre„generaţia 80”. „O istorie a literaturiiromâne contemporane în interviuri”,vol. I şi II, apărută la EdituraRenaşterea, Alba-Iulia, desfiinţează,în viziunea ochiului critic, orice tipar,cu care am fost obişnuiţi, şipromovează „ideea” ca mod deidentificare pentru autorul uneigeneraţii. N. Băciuţ face posibilă

naşterea ideilor printr-o metodăfirească, a dialogului deschis şineagresiv: „920 de pagini şi nu maipuţin de 120 de scriitori”, după cuminventariază Alex. Ştefănescu,alcătuiesc o lucrare impresionantă,care oferă în prezentarea fiecăruipartener de idei nu obişnuitele fişebio-biografice şi fotografii, ci câte unmotto. „În aşteptarea melcului”, Ed.Nico, Târgu Mureş, 2008, se aşează,magnetizant, în seria opereibăciuţiene (termenul aminteşte deistorie literară şi nu ştiu dacă s-a maifolosit). “ Păstrând limitele şi putereaexemplului, un astfel de scriitor esteNicolae Băciuţ, care nu doar că nurenunţă la nimic şi nu aruncă, dar nicinu pierde nimic din ce s-ar puteatransforma într-o carte, şi căruia nu-iscapă nicio ocazie de-a ajunge la ocarte, vorba lui Mallarme, că de aceeaexistă lumea (şi viaţa)”. O colecţie dearticole, interviuri, opinii, pe temeactuale, clar formulate, scrise„apăsat”, care aduc în prim-plan rolulcivilizator al omului de cultură, dupăcum a remarcat Al. Pintescu, vorbinddespre Nicolae Băciuţ, că în poezie el„revigorează metafora cu un sensmoral, civic ori chiar civilizator”. „Înaşteptarea melcului” propune undemers activ, Nicolae Băciuţînţelegând literatura, nestând cumâinile încrucişate, în visare, ci şitrudind zilnic, citind, scriind,„singurând” la atâtea mâini, pe atâteateme, câte ne oferă existenţa”. „Liniade orizont”, dialoguri literare, EdituraNico, 2009, semnată de NicolaeBăciuţ, este o carte care dă conturimaginii de grup de scriitori dintr-unloc anume (Mureş). O carte cu carenu te plictiseşti. “Vitalitatea şiprospeţimea textelor provin dinschimbul de oameni, de stiluri, detendinţe, adevărate flash-uri ale arteiliterare. Cu cât ne apropiem mai multde un scriitor, cu atât lumea lui seschimbă-n „nenţelesuri şi mai mari”,ca linia de orizont. NicolaeSteinhardt, „Între lumi – dialoguri cuNicolae Băciuţ”, este un volum pecare Elena îl compară cu „Jurnalul dela Păltiniş”, pornit dintr-o admiraţieneobişnuită a lui Gabriel Liiceanupentru Constantin Noica, aşa cumNicolae Băciuţ e marcat decorespondenţa cu Nicolae Steinhardt.Dialogurile sub formă epistolară,acoperind rigorile unui interviuobişnuit, se contopesc într-un schimbde idei luminos, atât de util, plăcutlecturii, blând şi vindecător. Un jurnaldescoperă şi “Arheologia clipei”,Editura Nico, 2007, un semn căzborul nu este pierdut şi că, uneori, ocarte bună se termină prea repede.„Ferestre fără zid”, Editura Nico,2007 – e un exerciţiu de libertate, delibertate de exprimare, de libertate acuvântului, în cel mai nepropagandisticînţeles posibil, iar„Ziduri fără ferestre”, Ed. Nico, 2008,ne aminteşte de legenda locuitorilordin Schilda, care şi-au construitprimăria şi au uitat să-i facă şiferestre, iar la sfârşitul lucrării, cândau văzut că nu puteau vedea, auînceput să care lumina de-afarăînăuntru, în coşuri imense, doar-doars-ar fi făcut lumină, dar ce n-ai gânditde la bun început, ne-gândit rămâne.„Înapoi, la viitor!”, Editura Nico,2010, mizează pe o conştiinţă ascrisului, pe o literatură care„ameninţă” ca un bumerang să seîntoarcă împotriva celui care a creato.Elena M. Cîmpan descoperă treiipostaze ale scriitorului NicolaeBăciuţ: autor de interviuri, criticliterar şi publicist comentator. Cartea,ca sursă de învăţătură pentru cel cevrea să se mai încălzească la călduraei, va dăinui de-a pururi. De ZiuaPoeziei, Băciuţ a editat Antologia“Boemia”, care cuprinde 22 descriitori, diferiţi ca stil, ca gen, cavârstă, adunaţi sub denumireagenerică de “boemi” sau “boemişti”.În acest mod, scriitorul, preşedinteleClubului Boemia, editorul Băciuţ şi-aarătat generozitatea de a împărţi cuconfraţii cartea. Cartea „NicolaeBăciuţ – Cina din cuvânt”, Ed. Nico,2009, demonstrează, încă o dată, căprietenia literară n-a dispărut. Autorulei, Valentin Marica, aduce în luminăo parte din cărţile scrise de NicolaeBăciuţ, în interpretări pertinente,realizând o galerie de portrete, dinrecenzii publicate în presa culturală.Timpul scurs nu a şters prospeţimeaaprecierilor, nu a lăsat praf pesteunele titluri. Despre cărţile lui32Nicolae Băciuţ, Valentin Maricavorbeşte în cunoştinţă de cauză,oferind judecăţi de valoare,radiografii exacte ale textului citit înspiritul lui, în adevărul lui, în esteticalui. În „Solstiţiu la echinox”, autorulcomprimă şi, în acelaşi timp, dilatătimpul”, „Între lumi” e un altar deidei”, în „Aproape departe” sedefineşte reporterul în accepţiuneacălinesciană – un intelectual, unscriitor şi totodată un om de studiu”.“Gândul care uneşte”, carte de critică,demonstrează, încă odată, că ElenaM. Cîmpan moşteneşte fibra literară amacrocosmosului existent. Redactorla „Vatra Veche” şi la revista decultură „Conexiuni”, preşedintă aSocietăţii Scriitorilor Bistriţeni„Conexiuni”, de la Centrul CulturalMunicipal „George Coşbuc” Bistriţa,autoare de cărţi de poezie, proză,critică, jurnal: „Dile(m)ne”, EdituraLimes, Cluj- Napoca (2000), „Dansulverde” (2003) şi „De la tu lael”(2006), la aceeaşi editură, în 2007,„Cabina de probă”, Editura Karuna,Bistriţa, tot aici publică „În culoareadimineţii”, 2008, traducere dupăGioconda Belli, „Jurnal reflexiv”,2008. În 2009, la Editura Eikon dinCluj-Napoca, „Dulcele meu amar” şi„Cartea de joc”. În 2009, a început şicolaborarea cu Editura Nico (director,Nicolae Băciuţ) unde au apărut„Poezia noastră cea de toate zilele” ,„Pe bază de lectură”, „Echivoc deinefabil” (2010) şi prima antologie deautor „100 – cele mai frumoasepoezii”(2010), o carte foarte frumoasăşi pentru că este în colecţie debuzunar şi poetul se poate lua cu sineşi cititorii îl pot lua cu ei. Are încădouă cărţi terminate: „Pianul şi altepoeme” şi „Eseul de cleştar”, pe carele aşteptăm pe piaţa de profil. Aceastaeste Elena M. Cîmpan, personalitatecomplexă a literaturii noastre, ceacare ne oferă posibilitatea de a intra îndialog cu Nicolae Băciuţ, prinintermediul cărţilor lui, o adevăratăbibliotecă de colecţie. Doi scriitori ceşi-au dat mâna peste timp, carteadevenind de acum document al uneitrăiri întru literă. O carte bine scrisă,despre un om al culturii româneşti-Nicolae Băciuţ.MENUŢ MAXIMINIANFoto: Nicolae Băciuţ şi cărţile sale îndialog cu cititorii bistriţeni, alături deElena M. Cîmpan şi Dorel Cosma,directorul Centrului Cultural„G.Coşbuc”, Bistriţa, 2008

De la sfânta pasăre, prigoria, cu care aconfigurat un mit pentru poet, DumitruToma se apleacă asupra fiinţei omului încel mai insesizabil şi dramatic moment aldevenirii, acolo unde aceasta se atinge şise deschide nefiinţei. Volumul de versuriUmbra şi fumul (Ed. Sim Art, Craiova,2010) aduce determinări din participareaomului la drama divină, din aceapreschimbare numită mai în toate locuriletrecerea şi petrecerea omului. Nu multe,dar bine fixate în chiar “nodul”contradicţiei şi extrase din profunzimiledramei ca mărturii ale sufletului, care vinpe pragul conştiinţei drept realităţimetafizice cu ajutorul foşnetului liricstârnit din marea cultură populară. Omulparticipă la drama divină cu sine şigeneraţiile anterioare – fiind fiinţăbimilenară –, în marele său Sinestrângându-se trecerile şi petrecerileanterioare împreună cu cea din urmă,încât sunt posibile “comunicări” dinadânc şi din orizonturi şi spaţii culturaleîndepărtate. În această carte, nu vinaspecte din ceremonialul trecerii Dincolo,din cunoscutele şi preavechile bocete alenoastre, Cântecul Zorilor sau CânteculBradului, nici din altele de aiurea, citentativa poetului se restrânge la acelepâlpâiri sau iluminări ale subiectivităţiiproprii şi anonime ce sunt percepute caîntorcându-se de Dincolo, din parteaalunecată în nefiinţă. Nu se dau “sfaturi”întru călătorie, pentru trecerea de“răspântii”, nu apare o “călăuză” care să-l“înveţe” pe cel plecat, nu i se rostescversete ajutătoare ca-n Cartea morţilortibetană, ori să le aibă înscrise spre citire,precum vechii egipteni, pe pereţiilocuinţelor subterane. Nu, poemele par căse înscriu la fiecare frângere a fulgeruluiprin noapte, ca pulsiune a luminii. Dar, şica rostite de un ţăran sub umbra crucii.Primul poem, Dumnezeu să te-ajungă,emite din rezonanţa dramei divine, la careparticipă Dumnezeu şi omul, Creatorul şifăptura creată din lut după chipul şiasemănarea sa, primind odată cu aburulsfânt din esenţa şi funcţia dumnezeiască,între care cea de a participa creator lamarea creaţie şi, fireşte, asupra sa.Simplificând la câteva cuvinte, omul I-aalunecat din braţe, din vină fără vină, dardupă rătăcire şi încercare trebuie sărevină, să I se întoarcă în braţe. Nu numaiomul are nevoie de aceasta, ci şiDumnezeu, altfel nu l-ar fi trimis, dupăîncercări succesive, pe unicul său Fiu sprea-i arăta omului modul reîntoarcerii!Versurile o spun aidoma: “Povârnişul elung şi urcuşul e greu, / Cât albastru săfie şi să curgă mereu, // Să te-ntorci înmăduva luminoasă ca paiul / Întru joculde-a lutul, de-a Grădina şi Raiul... //Dumnezeu să te-ajungă să Îi fii peaproape / Când din mână toiagul va figata să-l scape, // Să te-aprinzi şi să arzipe colinele vrerii / Şubrezirea să-I rezemipe toiagul puterii. // N-o să fii niciodatăîmproşcat pentru plânsu-ţi / Ce-a stârnitdisperarea de-a rămâne tu însuţi”.Fiecare are nevoie de celălalt, diferenţaajutând totalitatea.În desfăşurarea dramei, în clipa cea maide jos, când fiinţa se-atinge de nefiinţă şi-igata să se împlinească desfacereasufletului de trup, omul îşi repetă viaţa sa“mică”. Nouă poeme o desemneazătrecând prin trei faze, fiecărei revenindu-icâte trei poeme: jocurile, încercările şirugile. Jocul de-a facerea, de sine (“Iaaşează-Te-ntr-o rână / Să vezi, Tată, cummă joc - / Iau din rouă şi din foc / Pentrucapul de ţărână, // Fur din zare şi dinprund, / În vedere-i pun cicoare, / Iar dinTine rup şi-ascund / Un copac, un miez,şi-o floare. // Tu să-mi spui dacă greşesc /Din ţărână ori din apă, / Că ai pus ceva-nlumină / Ca să văd dar mie-mi scapă”,Iau din zare şi din prund), de lume(Vino, vino şi-ai să vezi) şi de celălalt(femeia) (“Plouă, Doamne, cu stropi cruzi/ Coapsele să i le-ascunzi / În rochiţa cuboboci, / Ochii dacă Ţi-I întorci”, Penserat,cu stropii cruzi). Încercările seînşir pe traseul vieţii, omul este lăsatpradă răului ce năvăleşte din afară peste33el, se confruntă cu acesta fără să poată săidesluşească rostul, peripeţiile se cos peun fir nevăzut, şi el îi întoarce Creatoruluio privire de Iov, răsucită în întrebare.Toate se îndură cu speranţa ca Dumnezeu,să repete gestul iniţial, să sufle nu asuprasa, ci a cuvântului: “Spune-mi dacă ai degând / Să îmi sufli în cuvânt“. Numaiastfel poate să numească şi să participe lacreaţie, să priceapă, cine ştie, din cele denepriceput ale lui Dumnezeu, căci preamulte “Le-a prins seara încurcate”, şiprea nu este “timp / Că se cer multe laschimb" (Doamne, spune ce gând ai). Cucandoare şi umilinţă Îi solicită să-i deacunoaşterea pătrunzătoare a firii de sus şimântuitoare a firii de jos, ca să-şiîmplinească menirea, împletind “În fire decurcubeu - / Rostul meu în rostul Tău.// Şisunt grele şi sunt multe / Pentru ochi şipentru frunte / Şi se-nşiră când le-ndes /În pânza pe care-o ţes. // Doamne, ajutămăşi-n zori, / Vei purta laibăr cu flori”(Îmi scapă când le aleg), sau să poată să-idăruiască gândurile, făpturi vii, “Într-unborangic subţire / Ca să poată să respire”(Într-un borangic subţire). Imagineaexistenţei ca ţesătură, în care omul săprindă şi gândurile divinităţii, dar şi caţesătură în care să I le înapoieze, cu sporde frumuseţe, trece prin multe poeme alelui Dumitru Toma, ea vine mai dinapoichiar de la Parce şi se întâlneşte înconcreteţea firelor ţesute prin sateleromâneşti întinsă pe sub paşii uşori aimireselor la intrarea în noua casă, amirelui, ori chiar prin viziunile filosofilor,îndeosebi la prinţul acestora, bătrânulHegel. Dumitru Toma se joacă cu acestenestemate de gând şi existenţă cucandoarea unui copil sau cu seninătatea şiînţelesul unei maici ieşind din biserică.Vorbirea sa este deopotrivă cu vârstarăsturnată şi împăcată a celui ajuns latrecere. Urmează rugile cu pocăinţa lor:“Doamne, dă-mi pietre cuminţi / Să lemacin între dinţi / Când stă timpul într-orănă / Iar Tu cauţi în ţărână, / În nisip casă mă iei / Să umblu-n papucii Tăi - /Peste creasta valurilor, / Spre verdeaţamalurilor” (Şi renuţă la sandale); ori:“Fă-mă, Doamne, mai uşor / Şi dă-miaripi ca să zbor / Să prijon din ochii tăi /Când îngrop adânc în văi // Zarea carespintecă / Tot ce timpul vindecă” (N-aregură ca să strige). Ce-a fost împreună,trup şi suflet, lut şi suflare, materie şispirit, se desface în faţa porţii, pentrutrecere şi petrecere. Din locul de jos, dinvale, se ridică ruga cea mare pentru“întruparea ce iartă”, cea nouă:“Doamne, Dumnezeule Mare, / Suntsuflete mici şi ies la vânzare / Şi cele ce-smari câteodată sunt mici / Cusute de tineîn spini şi arnici // La vreme de vrajă-nmigală şi roşu / Când clipa le duce petoate la Moşu / Sub sălcii amare, în vale,la plângeri / Cu trenă de scai purtată deîngeri. // Genunchii şi ochii lor cată spre

poartă / Şi tac şi aşteaptă-ntruparea ceiartă / Când teama-nverzeşte la toate-nspinare, / Iar moartea îngheaţă de-atâtarăbdare” (Cu trenă de scai). Desfacere,teamă de judecată şi aşteptarea întrupării.Teama le cuprinde pe toate, căci niciunsuflet nu-şi cunoaşte întreg trecutul,fiecare a străbătut o lume de zi cu zi şi apurtat o alta ce ţine din istoria saupreistoria sa. Însă teama aceasta nu leşterge speranţa; iar moartea trebuie săaştepte, chiar la locul funcţiunii ei, săîngheţe. Viziunea este neobişnuit deomenească şi de înduioşătoare, nu arenimic înspăimântător, e numai dramatică.Dumitru Toma, împreună cu ţăranii noştricreştini, ştie că omul ajuns aici împlineşteun destin şi că urmează un model christic.Clipa trecerii l-a preocupat pe omdintotdeauna. Bătrânul V. G. Paleolog îmispunea că doreşte, ca în acea clipă, să fielucid ca să facă o zgârietură peinconştient. Mulţi or fi făcut, dar detransmis mai puţin şi improbabil. DumitruToma doreşte, oarecum, altceva, să taie“gâtul infinitului”. De o parte este omul,în despărţire, de cealaltă divinitatea: “Unnimic între nimicuri / Când se-ntind ca sămă prindă / Palmele lui Dumnezeu” (Seîntind ca să mă prindă); de o parte, trupulşi sufletul despărţit alunecând Dincolo, încealaltă parte. Sufletul ca parte şi întregdin divinitate. Într-o parte “nimicul”, încealaltă “întregul”, “Unul” spre care tindşi se reîntorc toate, mântuite; într-o partefinitul, în cealaltă infinitul. “Are omul unstăpân şi acela este infinitul”, s-a zis deEminescu; are omul o sarcină şi aceeaeste să ascute infinitul pentru a face săvorbească “abisul”, străfundul morţii, alnegativului, dar şi cele revărsate omului:“Întâi scot arcerul şi apoi cuţitul, / Căceaţa m-ajută s-ascut infinitul, / Să fac oţepuşă ce sparge abisul / Să-mi curgă îngrai nesfârşirea şi visul” (Dorul e-mplinitîn muguri). Fără să urmărim dialecticatrecerii şi petrecerii, de-altfel nici poetulnu o face, el vorbind simplu şi poematicdoar de o desfacere a “nodului”, săavansăm în zona “petrecerii”, undeDumitru Toma se desfăşoară cu mareizbândă poetică.Să revenim la modelul christic. Petraseul celor şase săptămâni, de la Învierepână la Înălţare, Iisus a stat în preajmaapostolilor, arătându-se de câteva ori cuun alt fel şi acelaşi trup, de lumină dar şicu rănile vizibile. Mai întâi, femeilor,Mariei Magdalena, Mariei mama şiînsoţitoarelor lor, prin intermediulÎngerului sau direct, spunându-iMagdalenei să nu-l atingă, şi apoi,ucenicilor: lui Cleopa şi Simon, în drumspre Emaus, când le-a povestit “istoria”Sa; celor unsprezece ucenici adunaţi, laIerusalim, când, apărând în mijlocul lor şifiind înspăimântaţi, le-a zis: “Uitaţi-vă lamâinile şi picioarele Mele, că Eu sunt;pipăiţi-Mă şi vedeţi că un duh n-are carneşi oase, cum vedeţi că am Eu”; apoi dupăopt zile, necredinciosului Toma, pe care l-a invitat să pună degetul şi mâna pe rănileSale; şi ultima oară, la Marea Tiberiadei,când ucenicilor le-a umplut mreaja cupeşte, şi ieşind ei pe ţărm “au văzut acolojăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şipâine”. De fiecare dată, Iisus le-a vorbit şide recunoscut l-au recunoscut prin putereasa, făcându-se “viu” în pânza reamintiriilor; i-a binecuvântat şi le-a dăruit puteridintr-ale Sale. Se observă şi trei faze aleapariţiei: celor apropiaţi, prin naştere şisalvare; comunităţii restrânse a ucenicilor;şi, mai îndepărtat, ucenicilor în acţiunealor obişnuită, dar cu desfacere simbolică.În câmpul poematic al lui DumitruToma, “omul” petrecut repetă acelaşi felde manifestare, mai puţin forţa depătrundere “dincoace” şi dăruirea deputeri. (Cine ştie, dacă în realitate nu s-orpetrece?!). “Omul” petrecut, sufletul, îşiîntinde “acţiunile” din aproape, familie şiiubire, comunitate şi până la lumea maiîndepărtată. Îşi reia “istoria”, putem zice,cu “lumea mică” şi “lumea mare”, până sedesface de ele. Totodată, spaţiul şi timpul,raporturile dintre lucruri se schimbă,dimensiunile se reduc, aparimperceptibile, raporturile de cauzalitatese răsucesc, devin acauzale, “nodurile”desfăcute se reînnoadă, cuvântul secomunică, dar nu comunică – este a patradimensiune. I se cer poetului multe, ca şicelui petrecut, sufletului, pentru a aducecuvintelor sens de dincolo, zvon şivedenii greu de perceput. Efortul luiDumitru Toma creşte pe cât vorbeşte maisimplu. Ca un murmur, ca o doină. El seîmplineşte poematic. Sub ţesăturaversurilor se află o ordonare, o alesătură şio năvădeală de minte populară şi de trăirereligioasă creştină. În primele nouăpoeme, “petrecutul” încă se află înfăşuratîn amintirea celor de dincoace, dar sub ease repetă ca reamintire propria-i istorie defăptură omenească, de la ispita şarpelui(Şarpe, ziuă şi descântec), prin proba“jertfirii de sine”, a cunoaşterii (“Am visatcum te despoi / Şi că-ţi iau cămaşă veche/ Ca s-o trag pe gânduri noi / Şi pe lucrurinepereche”, Cât am înţeles din semne), ladesprinderea umbrei de trup (“Doamne,ce-ar mai fi să rup / Până când ar fi să vii/ Să vezi totul în fâşii...”, S-a desprinsumbra de trup) cu “rezumatul” condiţieiomeneşti, ce pare paradoxal, fiindcă maistăruie amintirea celor trupeşti: “Să nezbatem degeaba şi firesc să ne frângem”(E urzit să ne strângem). Următoareledouăzeci şi unu de poeme şi-aruncălumina asupra noii condiţii, a căinţei şiînţelegerii situaţiei create. Îşi aminteşte căa îndurat păcatele iubirii (dar vina îiaparţine lui Dumnezeu, Mă bucur şilaud), cu propriul său trup multe a ascuns,în noua situaţie mult-ul i se desface şi îşiarată sensul (“Miezu-i taina care-n haină /Străvezie de pământ, / Din elan schimbatîn spaimă, / Se pânzeşte în cuvânt”,Miezu-i taina); priveşte dincoace unde s-34au întins deşertul cu deşertăciunea, gerulşi îngheţul (“Şi cuvintele-s fragile, /Pedepsite în firidă / Unde sufletul priveşte/ Colivia lui de chidă”, Ploaia albă), golul(Casa e goală). Este o idee generală căcel “petrecut” îşi continuă şi îşi priveşteviaţa sa trăită fără să ştie că el a trecutDincolo. O idee din Tibet până în Oltenia.“În răcoarea de sub dud / Ce departe suntde lume - / Eu îi strig pe toţi pe nume, /Dar ei nu mă mai aud...” (Doarme timpulîn pridvor), sau: “Tu cu cine râzi pe dig /Când de dincolo te strig, / Când sfarmpietrele-n genunchi / Şi strâng lacrimi înmănunchi /.../ Eu te văd, tu nu mă vezi /Când cu altul te dezmerzi. / Eu te ştiu şi tumă ştii, / Dar minte nu mă mai ţii” (Cândde dincolo te strig). Din pricina absenţeidialogului cu lumea de dincoace, faptsurmontat de Iisus, creşte dorul pânăîncepe noul limbaj, univeral, gânguritulcerului. Este locul unde apare misterioasa“Ea”, unde, în termeni filosofici, multipluse strânge în unu. Este viziuneaÎnţelepciunii ce-i stă alături luiDumnezeu, este ceea ce îi e dat omuluiajuns aici să înţeleagă. “Dumnezeu, la Ea,în palmă, / Punând rosturi de lumină... //Şi le-aşează câte trei / Ca să fie tot de-aUnul / Când se-ntunecă-n scântei /Învierea şi Crăciunul” (Tot de-a Unul).Ultimele douăzeci şi opt de poemereprezintă înţelegerea şi acceptarea noiicondiţii ca împlinire a misiunii divine, casăvârşire a întregului şi desăvârşire adramei divne, ca întoarcere în Unul: “Şide-atunci, şi-acum se trage pentru noi dinmiez de Fire / Sucitură cum e fumul şi caumbra de subţire; / Înfrăţite dintru oară,niciodată nu se rup / De când Este Cel CeEste cuibăresc la mine-n trup, // Şi cenuşăşi ţărână una-ntr-alta îşi fac nod / Şi cascaiul prins în lână trec cu mine pestepod, / Şi umbrindu-mi luminişul pentrucare-am fost adus / Amândouă se fac unaşi se-ntorc din nou pe fus” (Se întorc dinnou pe fus).La capătul acestei petreceri de şasesăptămâni a omului (la tibetani “stareaintermediară”, Bardo durează 49 de zile),care poate să ţină cât o zbatere depleoapă, Dumitru Toma, în petrecereapoematică, întoarce sensurile neobişnuiteşi adevărate în cele obişnuite şi aparente,mântuindu-le pe acestea, întinde lumina şitransparenţa de Dincolo peste cele dedincoace şi pune în cuvinte, după expresiaproprie, “un pic de lumină”.Este vădit că această carte, Umbra şifumul, ne poartă împreună cu ea şi lumeaei dincolo de ceea ce-i spune, în modobişnuit, titlul. Că sub cele două cuvinte,al căror sens este răsturnat în consistenţă,poetul a aşezat omul cu condiţia sa deîmplinire divină. Ele doar trebuie gândite,cu poeziile acestea sub ochi şi cu CarteaCărţilor în minte, până când în reamintirese ridică stâlpul de foc sau norul de fum.DUMITRU VELEA

Nu mai citisem de multă vreme opoezie de-a lui Adrian Botez.Rămăsesem blocat în azimaCrezurilor creştine, şi mă feream dealte adăstări în universul său liric, aşacum evităm să mai consumăm ciorbăde cartofi după ce ne-am terminatfriptura din farfurie. Aş fi vrut să-mimenţin degustarea încercată cu cinciani în urmă, când am fost fascinat delirismul său cald, pios şi plin decucernicie.Ce eroare! Adrian Botez nu scriemai multe feluri de poezii şi ştacheta,odată ridicată la o înălţime harică,rămâne necoborâtă pentru tot restulzbaterilor sale genuine. L-am regăsitşi în ultimul său volum de poeziiCartea profeţiilor (Editura Rafet,Rm. Sărat, 2010), tot înfăşurat, vorbapoetului, în aceeaşi mantie de irizăriecumenice, de smerenie şi denestrămutată credinţă. Autorul chiareste fixat în în rigorile bătrâneinoastre credinţe şi nu este – ştiu astaşi din numeroasele sale eseuri – clare,ferme şi vaticinare - niciodată dispusla concesii şi la negocieri, când evorba de relaţia noastră cu Cerul.Adrian Botez este un fel de JustinPârvu laic, care apără învăţăturaHristosului celui viu de pe poziţiiprofane, dar la fel de necruţător, desmerit şi de încrezător în destinulacestui popor.După deceniile comuniste deateism agresiv şi gonflat, mulţi poeţis-au reîntors la tradiţia creştină, lavalorile bisericii ortodoxe, dar la felde mulţi o fac artificial, formal,teatral, neconvingător. Impostura seobservă repede, pentru că nu esusţinută de convingere şi de trăiresubiectivă. Cu Adrian Botez estealtceva. La el credinţa şi trăireareligioasă sunt chiar esenţa moduluisău de viaţă.Nu pot fi supărat pe Tine, Doamne/cât Tu eşti ritmul vieţii mele:/indiscutabil mă vei duce-n toamne/dar primăvara m-a spălat de rele…//şi vin spre Tine-n dănţuiri ciudate/tot risipind petalele pe trepte:/ cei dinoglinzi râzând pe săturate/ /măîncunună-n zodii prea deştepte!//…de-atâta blând roire de lumină/ s-aşters din frunte-mi scrisul cel de vină!(Artificii)A făcut din ideea sofianică, ceacare ajută omului în trecerea vămilor,măreţie de arhitravă şi, dacă NaeIonescu vorbea despre funcţiaepistemologică a iubirii, AdrianBotez se interesează de funcţiaizbăvitoare a epifaniei şi-a căutat latot pasul arătările divinului. Acunoscut toată gama dezamăgirilor şis-a înfiorat de cursul ubuiesc, luat demecanica devenirii - şi nu o dată şi-areprimat însuşi darul profeţiei. Numai vreau să profeţesc nimic/ nu vezi– vine noaptea şi-mi cade/ nasul înstrachina cu/ somn/ce-mi tot zici de/războaiele tale/ - de parcă n-ai vedeacă/ nu mai prididesc cu atâtea/hărţuieli – buşituri personale – unele/monumentale// acuş e vară – şi-i aşade frig/ de parcă Miezul Lumii a-ngheţat. (Greva profetului).De unde vechile profeţii anunţauvenirea Celui mult aşteptat, noileîncercări profetice au rămas fără sacruşi se resorb din vraiştile acestei lumi.Cine avea de venit – a/ venit...Structurat în patru cicluri – Carteaprofeţiilor, Cartea glasurilor,gesturilor şi tăcerii, Carteadescântecelor şi Cartea apocalipsei,ultimul volum de versuri semnat deAdrian Botez dă seama de om, deneam, de raporturile noastre cutranscendenţa şi de destinul nostru defiinţe rostitoare, dar şi împregnate demulte metehne şi beteşuguri. A făcutdin iubirea de neam un crez, oconstantă, o obsesie - de care nu s-adespovărat niciodată. Suferă pentrutoate lufturile trecerii noastre prin35lume şi se consternează de toatănepriceperea guvernanţilor noştri,insensibili la întronarea demnităţiiromâneşti. Are şi soluţia. Neamulnostru va-nvia/ Când Lumina vavedea:/ Pe Hristos când vom iubi/Neamul ni-l vom mântui (Catren decopil).Poate şi de asta îl iubesc pe autor,îi urmăresc evoluţia şi-i aştept fiecarenouă carte, ca pe un balsam pentruceasurile de restrişte.IONEL NECULAPublicat în anul 2010, la EdituraRafet din Râmnicu Sărat, volumul depoezii „Cartea Profeţiilor” estestructurat în patru părţi: „CarteaProfeţiilor”, „Cartea Glasurilor,Gesturilor şi Tăcerii”, „CarteaDescântecelor” şi „CarteaApocalipsei”. Autorul, Adrian Botez,îşi dedică volumul familiei. Dar arepoetul viaţă personală? (Nichita arspune că Nu) Şi de ce „CarteaProfeţiilor”? Nimeni nu este profet înţara lui. Dar în propria inimă? Dar îninima altora?În prima parte, ce poartă şi titlulvolumului, ne întrebăm: Care esterolul poeziei la Adrian Botez? Pentruce s-a născut Poetul? Urmează, el,exemplul celui care prin lumina sa –clocotindă tăcere (superbă metaforă)–spune TOTUL? Răspunsul nu se lasăaşteptat: „te-ai născut – deci – pentruca să / vindeci nădejdea / şi toţi ceicu ochii plecaţi – din mine – deodată/ s-au privit drept în ochi şi / s-aurecunoscut” („Despre cel născutatunci, acolo”– pag. 7). Acesta estemesajul: nădejdea, recunoaşterea,trezirea spirituală. Mai mult de atât,spune poetul, „mântuirea va fi doarcând vom lua / asupra noastră –răspunderea întregului / Rău / cândvom lua din spinarea / presupuşilordiavoli – povara zdrobitoare-a /ispitirii” („Atunci când”, pag. 11).Adrian Botez se descrie pe sinedrept un apărător al legilor sfinte careucide impostura („Despre mine”, pag.13). Presupuşii diavoli despre carevorbeşte sunt în noi. Sunt dorinţele şifricile noastre, care ne închid sufletulîntr-o închisoare de oase, sânge şicarne. Nimeni nu îşi mai poartă

crucea martirului, cu toţii am devenitindiferenţi…, preamuritori şi reci.Evident, există un risc al poeziei luiAdrian Botez, pentru că estenominativă şi nu lasă loc de alegeri şiinterpretări. Dar, se pare că poetul,justiţiarul acestor vremuri„distrugătoare şi delapidatoare” deconştiinţe, nu mai are vreme depierdut. Cumva ne aduce aminte depersonajul interpretat de actorulDenzel Washington în filmul postapocaliptic„The Book of Eli”,apărătorul ultimei Biblii existente pePământ. Eli citea o Biblie pentru orbişi o învăţa pe de rost pentru atransmite cuvintele luiDumnezeucelor care aşteptau povaţaşi izbăvirea. În cazul nostru, AdrianBotez scrie o carte de poezii pentruorbi, pentru ca cei „din urmă” săpoată face pasul înainte, şi îşirăspunde singur la întrebarea dinpoemul „Proştii, lina şi punctul” (pag.30) : „nici nu-mi dau seama de ce /şi-a mai pierdut vremea Dumnezeu –de m-a / trimis în lume – şi pe / unulca mine.”Poemul „Bătrân lup de cer” esteunul memorabil. Călătortransdimensional şi extrasenzorialprin Universul vălurit, poetul se(re)trage „către umbra înţelepţilor /daimoni ai copacilor – bătrân / nebun– năzuind înapoi – la sânul / răcorosal mamei sale” (pag. 39). Refuză„neliniştea”, „zgomotul forjăriidestinelor” şi îşi acceptă condiţiaumană. Dar să nu credem că acceptuleste rezultatul unui dialog umil cuDivinitatea. Nu în această etapă.În partea a doua a volumului,glasurile, gesturile şi tăcerile poetuluise îndreaptă către revoltă. Din„Bolşevismul cosmic” (pag. 61) seaud„Bâlbâielile divine” (pag. 66!!!):„Dumnezeu e trist – trist şi dând /impresia – din pricina norilor – avizibilităţii / limitate – că ar fi şimeschin: un Dumnezeu supărat / îşiia pseudonimul „Satana” – dar / n-aurost investigaţii / onomastice – încasa celui care / şi-a luat vacanţă în /muntele Sinai”. Omnipotentul,atotştiutorul, „a avut profesori – totatâţia câţi / oameni a creat: fiecareom / este întruchiparea nemulţumirii /divine – de a afla – atât de / strâmbşi / puţin”.În poemul „Vrăjmăşie mocnind”(pag. 69), poetul mărturiseşte că „numai sunt tânăr de mult: Dumnezeu /mă şantajează cu / suferinţele – casă-L / privesc în ochi…”. Evident, nudespre adevăratul sens al cuvântuluişantaj vrea să ne vorbească AdrianBotez, pentru că marele creator nueste responsabil pentru nefericireanoastră. Nu el trebuie să fie ţintaprotestului şi a înverşunării. Numai opersoană cu inima curată îl poateînţelege pe Dumnezeu şi îi poateînţelege căile SALE. Poezia, în cazulnostru, este o formă de purificare prinardere, atât cât îi este permis poetuluisă ardă înspre fireasca sumisiune, prindescântec de cuvinte, în partea a treiaa volumului, sau prin apocalipticelovituri până la sânge, în partea apatra.Spune autorul în „CarteaApocalipsei”: „vine vremea când /nu-L mai suporţi nici pe /Dumnezeu – ca / Maestru…” (Mane,Tekel, Fares – „Numărat, Cântărit,Împărţit”–pag. 123). Dar ce s-arîntâmpla dacă… Dumnezeu, plictisitde atâta tânguire, nu ne-ar maisuporta pe noi, ca ucenici, şi ne-arlăsa pe mâna profesorului distrat,TIMPUL, fără niciun indiciu, fărănicio revelaţie?Totuşi, să nu ne facem o impresiegreşită despre creştinismul poetului,contradicţiile şi revolta din volum facparte din parcursul firesc al căutării şicunoaşterii. Poeţii sunt fiinţenonconformiste şi extremiste, carezboară spre înălţimi primejdioase canişte Icari, coboară precum luceferiiblânzi şi sfârşesc, nu de puţine ori, înInfernul lui Dante. În cazul nostru,Poetul, atât de încercat de forţeleluciferice, încearcă să-şi ridice spiritulcât mai sus prin intermediul proiecţieisale în universul astral. Astfel, îl“invită” pe OM să arunce o “privire”inţiatică spre adevărurile absolute aleDumnezeului Paradisiac: Voinţa -Călăuză, Spiritele Voinţei(Tronurile) – pag. 127, ordinea cadisciplină celestă : Spiritele Ordinii(Heruvimii) – pag. 130, iubirea ca şicerc al infinitului - Spiritele Iubirii(Serafimii) – pag. 132 - şi visul ca“răzoare de lumini” (Preludiihiperboreene – pag. 134).21 ianuarie, 2011, MontréalIONUŢ CARAGEA36Când am recenzat, în 1997,prima carte, editată în româneşte, aNadiei Cella Pop, Gânduri deveghe (Editura Artprint, Bucureşti,1997) spuneam că autoarei estecazul a i se stabili un loc în poezianoastră de azi. Un loc şi un rol:acesta din urmă învederându-se, întimp, în chipul unui importantcomunicator de cultură, de imagineromânească peste fruntarii. Despreloc nu se poate însă preciza, totuşi,mare lucru, poeta fiind, mi se pare,ignorată în continuare. Cazul ei eunul special şi, în mare, e cunoscut.Nu e inutil însă a-l relua, pe scurt.Nadia Cella Pop a debutat nu înţară, ci în Franţa, în 1980, la unconcurs internaţional de poezie, lacare a obţinut o menţiune, fiindinclusă totdeodată în antologia 100poeţi de azi. A fost aleasă, numaipână în 1991, în peste 10 academiişi societăţi literare, între care înSocietatea Poeţilor francezi,publicând ca urmare în numeroaselimbi şi obţinând aproape o sută dedistincţii literare. În ţară însărecunoaşterea întârzie, deşi, aşacum am consemnat şi înrecomandarea pentru U.S.R.,importanţa, astăzi, a schimbuluicultural între naţii nu mai trebuiedefel demonstrată.Dar, fireşte, nu doar pentru acestrol, de purtător de cuvânt poetic înuniversal, ceream a i se stabiliscriitoarei un loc vizibil înliteratura noastră, ci, recenzându-icărţile, până la aceasta de faţă,Naufragii amânate (EdituraEurocarpatica, Sfântu Gheorghe,2010), din nou un volummultilingv, pentru calificaţiile înzona valorii beletristice alescrisului său.Remarcam, aşadar, încă de peatunci, observaţia fiind şi acumvalabilă, în poezia Nadiei Cella Pop,amestecul de solemnitate cuîngenunchierea blândă, plătită adicăpioşeniei, însoţirea smereniei cusentimentul vremelniciei, dar şi cuacela al păcii netulburate, alnemişcării eterne. Ca, atunci, înpoema Pescăruşul rănit, ca astăzi înEremitul, un poem remarcabil, încare nota dominantă e totuşiscepticismul intelectual, melancolia,

nu deznădejdea: „Mărturisirile ce leaiputea face unui eremit/suntrupturile inimii cu fluxuri dureroase/iluziile înfrânte de orgolii, teamă şideşertăciuni./Întrebările ce vin dininsomnii şi uimire/au o modulaţie degheaţă şi sfumat./Sunt ca spaimele şifuriile unui diletant/pe corigenţa repetatăla cunoaştere. /Destinul, hamalsau tribun al amurgului vieţii/lasăzorii de cleştar să fie descoperiţidomol./Noi căutăm acei magisteri cene pot învăţa/să privim spre noi şispre ceilalţi zâmbind/cu îngăduinţă,speranţă, complicitate şi farmec.”Rostirea lirică a Nadiei Cella Pop,mai ales în producţiile din urmă, eumbroasă, înecată uneori de frig, onelinişte vagă urcă din încăperile înserateale unui suflet apăsat de chemărineauzite, de nostalgii secrete:„Va veni o vreme”, spune poeta,„când privind cenuşa amintirilor/vomzâmbi înţelegători/capriciilor şi eşecurilor./Vomasculta simfonia sincerităţii,/zborulzilelor şi nopţilor/şi nevom contopi cu aşteptările./Cu zâmbetofilit/vom răsfoi scrisori imaginare,/alunecândîntr-o lume secretă/dejăratec şi gheaţă,/de foste şi viitoareîmpliniri./Va veni o vreme,/cândcuvintele vor muri,/lăsând loculbucuriei vinovate/de a ne întoarceaceiaşi/pe drumul anilor noştri” (Vaveni o vreme).S-ar putea zice că lirica NadieiCella Pop e una a meditaţiei în tihnaintimităţii. E, mai degrabă, o poeziereflexivă – reflecţii, cogitaţii în margineaunor motive (să nu ne sfiim săspunem) metafizice (poeta, precizez,are pregătire universitară filosofică).Recuzita scriiturală, mai precis a„atitudinii” în câmpul rostirii poeticefiind aceea (cu un termen de împrumut)a neoromantismului expresionist:admisia, încă totuşi cenzurată, înpoem, a vocilor neprietene, întunecate,sub ele privirea şi transparenţa,sufletul şi trupul devin uneori opaceori dureros se îndoaie şi se sting.Întruchipează, filosofic vorbind,căutarea. Dar şi ceva mai mult deatât: îngrijorarea că orişice căutare esau fără de capăt, ori ea conteneşte înciuda oricărei chemări, în margineaaceea neprevăzută, în deşertul dedincolo de moarte. Nu poţi vorbi deacestea fără de tristeţe, nici cu candoare,e mai potrivită însă întrebareadevastatoare (în noaptea de nesomn,în „noaptea albă”) privind răscumpărarea?Să vedem poema Sinceritate:„O sinceritate brutală/umple cuvintele/ce nu se rostesc./Ele se vor alergând/înfiece clipă,/în muzici şi temple./Măplimb prin gândurile mele/caun străin,/şi simt/cum noaptea albă/îmi devastează fiinţa,/şi mă înăbuşe/lăsând în urmă-i/o goliciune deSahară,/simt cum/inima-i un cimitir/şiochii minţii au orbit./Păcat.../Sufletulnu poate fi răscumpărat.”A.I.BRUMARUPrin efortul şi dăruirea neobosituluiBaki Ymeri, numeroşi poeţi albaneziau fost traduşi în limba română. Despreaceste cărţi au scris: Marius Chelaru,Mihai Antonescu, Victor Steromşi recent, Monica Mureşan. VolumulMonicăi Mureşan, Kosova literară(Ed. Rafet, 2010), se deschide cu oprefaţă semnată Marius Chelaru, urmatăde cuvântul autoarei, conţinutulcărţii şi cuvântul traducătorului.Volumul pe care-l comentăm /1/cuprinde două capitole Kosova37literară şi Poeţi din Albania şiRomânia. Primul capitol cuprinde 11poeţi născuţi în regiunea Kosova (unuldintre ei stabilit în Belgia), iar aldoilea, doi autori proveniţi din alte regiuni,actualmentetrăitori în România.Pentru că scriitorii albanezi recenzaţinu sunt cunoscuţi în România,Monica Mureşan le prezintă câtevadate biografice necesare, înainte de a-i analiza stilistic. Recenzenta observăunele trăsături comunne poeţilor proveniţidin regiunea Kosovo: tristeţeaprodusă de idealul naţional nerezolvat,gravitatea expresiei, atitudineacivică, pendularea între planul real şicel fantastic, uimirea în faţa miracoluluinaturii, cultivarea poeziei dedragoste. E reconfortant să regăsimaceste teme de bun simţ, chiar dacănu în mari construcţii lirice, azi cândse practică, şi la noi, în mare măsură,stimulată de criticii cu notorietate, opoezie postmodernistă pornograficăsau demolatoare, care ia în derizoriuorice temă sacră, de la patrie la Dumnezeu.Monica Mureşan analizează cuminuţiozitate textele poeţilor recenzaţi,relevând şi caracteristicileparticulare stilistice.Lirica lui Sali Bashota pulseazăîntre real şi fantastic, tristeţe şidramatism, gravitate şi melancolie.Poetul simte un exilat în propria-iţară: „Atunci poetul a zis:/ Oraş almeu asediat / Încălzeşte-te cu foculmanuscriselor / Ce dureroasă estetristeţea patriei / Lipsită de suflet.”Pictoriţa şi poeta Miradije Ramiqiface „gestul de a înrăma lumea prinartă” pe fondul pur al culorii albe.Poeziile lui Ibrahim Kadriu suntradiografii sociale, „fotograme” liriceornate cu epitete rare, în care se manifestăo diversitate tematică ciclică, încare primează virtuţile morale.Estetul Ibrahim Berisha ne încântăcu mirarea de a exista şi cuînfloritoarea sa poezie de dragoste.Sabile Keçmezi-Basha rătăceşteprin vis (Dor de Itaca), în pregrinărileei descifrând ANATOMIA IUBIRII.Pentru Basri Çapriqi poezia este unritual, o poartă invizibilă ochiuluiobişnuit, ea se deschide numaiochiului interior, o oglindă în care sereflectă lumea reală şi cea imaginară.Tonul profetic al vesurilor poetuluiNexhat Texa deivă din retrăirea unuitrecut strălucitor.Pentru Hysen Këqiku gradinaHesperidelor cu mere de aur esteţinutul natal al copilăriei.

Adem Zaplluzha vine spre noi cusufletul în palmă, versurile sale civicesunt ca o apă limpede ce are efecttaumaturgic.Skënder Sherifi se lasă sedus defemei celebre, cu care îşi imagineazăscene picante, pasionale.Nuri Plaku adoră paradoxul, pendulândîntre concret şi fantastic. Meditaţiilesale ne revelează un gânditorcând meditativ când revoltat (prometeic),de regulă maniheist. Un deosebitde puternic omagiu îl aduce iubirii,imagindu-l pe Adam smulgânduşisingur coasta pentru a o crea peEva.Versurile poetului Wilhem VranariHaxhiraj realizează un dialog poetnatură,pe corzile iubirii.Sorin Arbănaş (România) îşi aminteştede o lume din care a fost exilat,e un „nomad astral”, vizionar, uneoriapare in ipostaza unui guru oriental.Baki Ymeri e un copil şi un îndrăgostitperpetuu, pururi optimist „urmaşal lui Don Quijote, dar unul capabilsă privatizeze morile de vânt”„porumbel al păcii”, cetăţean a douăţări.La cele spuse de Monica Mureşan,aş vrea să adaug un singur aspect relevant.Filosoful român ConstantinAmăriuţei spunea că Eminescu ilustrazăîn literatura română modelul/prototipul tânărului voievod. Nu numaiîn poeziile în care acesta apare capersonaj dar şi în cele în care lipseşte.În acestea din urmă, atmosfera e voievodală,natura gigantică, stâncile semeţe,codrii nesfârşiţie, de aur şi argint,izvoarele limpezi şipotind. Poeţiidin regiunea Kosova, datorită neîmpliniriiidealului naţional, ilustreazătipul exilatului în propria-i ţară, al înstrăinatului.Sali Bashota are un volumintitulat chiar Exilul sufletului.De aici provine tristeţea iremediabilăşi gravitatea granitică a tonului lor. Laaceşti poeţi, nu am întâlnit nicio urmăde umor (cu excepţia optimistuluiBaki Ymeri). Poeţii albanezi aiprovinciei Kosova sunt gravi, solemnişi melancolici. Situaţia provinciei Kosovase aseamănă într-o oarecaremăsură cu aceea a Basarabiei noastre.Prin faptul că scriitoii şi artiştii basarabenisunt publicaţi la noi şi mulţidintre ei prezenţi la evenimentele culturalede aici, ei au România lor spirituală.Prin traducerile lui Baki Ymeri,şi poeţii albanezi au dobânditRomânia lor.LUCIAN GRUIASe spune frecvent că “suntem ceeace mâncăm”, şi mai rar că “suntemceea ce citim”. Părintele Ilie Bucur seaflă la a doua încercare de ademonstra că suntem ceea ce citim, călecturile sunt temelia formării noastre,a modelării noastre. Viaţa nu batelectura, oricât de bun dascăl este ea.La temelia oricărei vieţi adevărate stălectura, într-un orizont profesional,dar mai ales într-unul al cunoaşteriisinelui, în ce are el mai profund.Fiecare vârstă îşi are lecturile ei. Pecare le descoperim singuri sau ni lerecomandă părinţii, dascălii, prietenii...E foarte important cât citim, dardecisiv rămâne cum citim. Lecturile lasuprafaţă, grăbite, poate că îşi atingţinta măcar ca informare, dar ele nuproduc în noi acele acumulări “cantitative”,ca să asigure saltul“calitativ”.Fatalmente, timpul pare că-şischimbă dimensiunea, pe măsură ceînaintăm în el. Secundele, minutele,orele zilele, lunile sunt mai scurte,nici nu ne dăm seama cum trec anii,într-o grabă continuă, într-o crizăpresantă. Totul invers proporţional cucât şi ce trebuie să citim, căci gândireaşi sensibilitatea umană adunăopere după opere care ne aşteaptă săne înâlnim cu ele.Cine mai citeşte, cât mai citeşte,cum citeşte, de ce citeşte, când citeşte– iată un posibil lanţ de întrebăridespre lectură.Statisticile ne vorbesc desprechestiuni materiale – număr de cărţitipărite, cărţi cumpărate, număr debiblioteci, număr de cititori, dar nupot spune nimic despre cum se38citeşte. Acest lucru se vede însă cuochiul liber, zi de zi, pe stradă, înrelaţiile dintre oameni. Cultura şieducaţia sunt jaloanele printre care sestrăbat traseele vieţii. Nu doar somnulraţiunii naşte monştri, ci şi somnullecturii.Preotul Ilie Bucur vine în sprijinulcelor care mai cred în lectură, carevor să se întărească prin citit. Dar ţineseama şi de cultura şi de educaţia şide timpul cititorului contemporan, nua unuia oricare, ci a celui care îl cautăşi pe Dumnezeu. El este, în primulrând, cititor pentru sine. Dar ca buncreştin el nu vrea să ţină aceastăbucurie doar pentru el, vrea s-oîmpărtăşească cu alţii. Şi face acestlucru extrăgând din cărţi fundamentale,concentrate, pilule de artă,înţelepciune, credinţă. Ca într-un felde tratament intensiv, în care se aplicădoze mai concentrate, pentru efectmai rapid şi mai bun. El extrage dinlecturile sale pasaje relevante, cărorale dă rang de “cugetări”, termengeneric pentru un univers foarte vastal meditaţiei. Le oferă apoi ca“băutură duhovnicească”.Părintele Ilie Bucur, însă, în modestiasa, spune exact care îi e rolul încele “1001 cugetări” pe care lepropune în această antologie. “Eudoar le-am căutat şi le-am “şlefuit”puţin pentru o mai uşoară înţelegere”.Ba, mai mult, consideră că „Fiecarepoate să facă ceea ce am făcuteu”. De aceea se consideră unprivilegiat, un învrednicit în a faceaceastă selecţie, socotind că a primitun dar care să poată fi, apoi, dăruit,pentru ca tot mai mulţi să dobândeascătrăire creştinească. Pentru că„se spune că sufletele curate şi bunevăd pe Dumnezeu şi prin ele Dumnezeuse face văzut”. Preotul IlieBucur are un suflet curat.Selecţia textelor a fost una inspirată– şi la propriu şi la figurat. Din autoride ieri şi de azi, din cărţi care au statla căpătâiul multora dintre cei care auştiut care e preţul cuvântului scris.„1001 cugetări” sunt o poveste fărăde sfârşit, pentru că ele, dincolo deceea ce oferă prin ele însele, deschidalte ferestre spre cunoaştere şi trăire.Pentru că atunci când simţi pe buzegustul picăturii de apă în deşert, nu sepoate să nu visezi la o cană de apăcare să-ţi potolească setea.NICOLAE BĂCIUŢ

Pene de îngeriPene de îngeriaceşti fulgi tot mai mariîn pupila dilatată,iris de rezervăal cerului;pe trecătoarea munţilordialoghează văzduhul cu pământuldespre recoltaviitoarelor livezi;vântul timid vorbeştedespre întunecarea anunţată,cu firul razei odihnindîn pădurea luminatăde lună;porumbei călători duc,precum nişte steaguri de ceaţă,rugăciunile noastrespre castele de brumă;cineva, pe dealuri,cântă muzica zăpezii dintâi;punte-i umbra între malurile aşteptării,căţel prin ierburi visate-idorul de munţi;a mea tristeţe-n nelinişti născându-seaude venind, tiptil, câinii înserării.Mari sfeşnice de mesteacăn s-aprindPrivesc drept în ochi mesteacănulplângându-şi cu galbene lacrimi trecereacând anotimpul pleacăcu poala plină de greieri,când limbile apei în tihnă se nascprin marea de ceaţă;pe scări de aer coboară ţipătuldin acel copac singuraticşi turmă de bivoli noaptea va veni;departe, vântul mătură corăbiile,când ard plopii seriiprin singurătăţile ierbii;umbre de sfinţi se răstoarnă pestenemărginireaacestor păsări, mici virgule-n cercu aripi de toamnă;clopote-s stelele bolţiinumărând picurii bănuţilor ploiicăzute a îngropăciune;îmbătrâneşte ţărâna pe dealurişi cântă steaua beată de atâta-nalt,când goarna flăcărilor alt secolzăreşteodată cu pădurile din moarte întoarse;în umbra aripilor piatra începe săvorbească,doar paşii duşilor demult dintre noiîn bagajele inimilor tresar;în ochii lui Dumnezeu,mari sfeşnice de mesteacăns-aprind.Doar acolo cântec de heruvimi semai audeTăceri argintii colindăsingurătatea colinelor,ascultând respiraţia pământului;departe,dune de purpurăvisează ierburile adormitede veacuri,valuri-valuri venindde dincolo de zăripe armăsarii albi ai cerului;ursuz, muntele îşi ascultă inimarătăcită prin alungate zăpezicu ele ducând memoria pădurilor;claxon al cerului,în hăuri aruncându-se,tunetul devine apogeul singurătăţii;triste făclii,mesteceni, pe cap mângâiaţi delumină,numără zilele rătăcite prin bălării;fotografie enormăsub blitz-ul înaltului;sterp estetot cerul;doar acolo cântec de heruvimise mai aude.În genunchi urcând muntele„Noi suntem copiii lumii!”strigă, cât îl ţine gura,poetul prin piaţă;cu amintirea fericirii în palme,dialogul cu sinetrece prin noroiul zileimai mohorâte decât oricând;cu ochii plecaţi,pe lângă noi trece sufletulcu sânge de lună,sub vântul ierniivenind, auzindu-se;prin amurgul sângerând,încremenesc morile timpuluicu cicatrici mariîn locul ochilorretraşi în adâncul memoriei;până aicis-aude lunecarea şarpeluipeste indiferenţa pietrei,prin cariere de marmură,doar poetul ia chipul luminiiîn genunchi urcând muntele.Când ninge peste amintiriSimt troienirea timpului,încet-încet lăsându-sepeste sâmburele adevărului,peste veşnicia umedă a toamnei,peste vântul rece din buzunarulnopţii,peste puşca serii, plină de nori,peste înşirarea mărgelelor zilelor,peste mătasea albastră a dimineţii,peste umbra singurătăţii,peste numele poeţilor morţi,peste mesele tăcerii,peste cărţile din rafturile uitării;peste izvoarele răsărituluivăd icoanele tristetrecând graniţa,când ninge peste amintirimuntele urcămările dispărute.____________Foto: Ansamblul sculptural “Inmemoriam – Oarba de Mureş”,39

CONTURfrunzele pomului au obosit în metalsunt de paloare cadavericăzâmbeteledin colţul străzii a 5-anorii abrazivi coboară pe scarade retragereiar staţia facultativăse reazemă cu o eroare mai josde pervazul ferestrei căcile simt fruntea rece de septembrieprin penetraţia culoriiîn tuşa violacee a conturuluicum acostează lângă ringul ce a sedusalaltăierisub beneficiul de inventarîşi joacă pragmatic rolul pe intrareacătre piaţa dinbuza drumului exersatse desenează vioi intenţiadincolo de cartierul improvizatal ţiganilorcăci râd printre dinţii de ferestrăucând iau în răspăr podoaba unui mărpădureţcare nu se lasă constrânsINVESTITIEşi eu care ştiu cum l-am adăpostit peSocratecând să-l arunce tata în jarpentru că nu-mi mai desprindeam ochiide pe otrava luişi m-am legat la cap cu elîntr-un final de noiembriedigerând de la distanţă atmosferabanchetuluinu mă mir că încercând să alung dinîndoieliîl rabd lângă defunctul părintepe cel viucum irigă cu sângele lui de esenţă tarecercul vicios al ştiinteinimicnicieiCRONOSîndeobşte nu e nimic ascuns în acestmecanismferocecu care aparent sunt în armistiţiudin startprin călătoria fiecăruia în dimensiuneimproprieprecum frunzape undele râului îmi roteşteprivireaaproape sedusă de unghiulfascicululuimulticolorde soaretopind aerul deasupra munteluiînclinatdoar astfel un petec de umbră dezisse resoarbealtuiaîntr-un punct indecis iarprintre degetele molcome aleanotimpuluitrecut de jumătateimprevizibilgândul meu alunecă virtuallângă făpturile lui Prometeu peclaviatura din stânga coloanei liniarcioplităfără clintire de memoria luiBeethovenBAUUisprăvind ceea ce se continuă înbraţele einoaptea este pânteculdin care prizonier fiind abordezemisfera întâmplăriiaion îmi copiază mişcările precumfructulcopiaza arborele din stângadrumuluispre balta părăsităintrigat de eşecurise încarcă la priza din nord atenacităţiica orice impuls neprieten cumatematicadar îşi face numărul de magiedeşi nu se recunoaşte în gena pecarea lăsat-o să circuledupă o schemă atât de flexibilcalculată40LUSTRALĂinsula Corfu mai păstrează încăurmatrupurilor umedeîn nisipprin hemoglobina poemului pâlpâieîncă frenetica spuzăa gestului tăuserul refrenului gelatinos al lireilui Orfeu prinsublima resetare a acelui tremoloursuzizbeşte vasul de ceară al zileicu lacrimile văzduhului scăpate dincada lui zeusglisează pasiuni homericeîn golful Agios Georgeos paşii tăipe nisipul brizeidin zoriîmi developează nereuşitajocului deschis între limiteprin presiunea sanguină sub bolţilegroteilui Poseidondeşeul sentimentului care s-a stinsstăpâneştepragul de apeELEMENTEexperienţa lucrurilor este mânadreaptă a apeiîn exerciţiuun cod peripatetic recombinăparfumuriîn colţul ascuns al lui martemă face rob palatalui demărgăritareexhibiţieidin cartea de vise a nestatorniculuiFreudcăci treptat nu rămâne niciun spaţiusă nu aspireacestui malaxor priceputcum şapte zile mă ung cu temeiulinvizibilrezonând atâtea fibre din opaiţulrotund al bâtrânului îngrijitorde săruri fecundeelementece se întorc şi pleacă indiferente lacarneaputrezită a imperiului paralelION SCOROBETE

Lumina suferinţei„Omul nu este propriul lui prezent. El este propriul luiviitor”.(Constantin Noica)- Dacă e posibil, vorbiţi-ne puţin despre familia d-voastră?- Am patru copii din prima căsătorie – trei fete şi unbăiat. Primele două fete sunt Anita, care locuieşte la Bath,unde lucrează ca asistentă la spital, nu este căsătorită încăşi a lucrat mult cu copii mici la diferite creşe, chiar şi înRomânia, la Braşov, unde a lucrat două săptămîni într-unspital pentru copii; Julia, a doua mea fată, este căsătorităcu un avocat, are doi copii, o fetiţă de 9 ani şi un băieţelde 3 ani. Bineînţeles, sunt cei mai drăguţi nepoţi din lume.Julia, ca mamă, stă mai mult acasă, în Bristol, dar are şi odiplomă în marketing, fiind foarte apreciată şi căutată înacestă profesie. Ea e cea care are calmul bunicului filozof,îi place să scrie poezii şi vrea să scrie o carte despre bunicaei maternă. Brian (băiatul) şi Angela au nişte disabilităţişi într-un fel au rămas tot copii mici, nu ştiu săcitească sau să scrie fără ajutor, dar sunt foarte sociabili,politicoşi şi învaţă văzând şi făcând. Au o memorie foartebună. Brian este foarte ordonat, bine organizat, are simţulspaţialităţii foarte dezvoltat, povesteşte ceva foarte concentratşi profund şi are momente când sclipeşte şi tesurprinde cu ce spune. Angela, cea mai mică, din păcateeste cam bolnavă, are o scleroză multiplă, dar cum nu-şidă seama ce înseamnă boala asta, trăieşte fiecare zi ca şicum ar avea o viaţă normală. Amândoi locuiesc într-uncămin cu alţii asemenea lor, sunt extraordinar de bine îngrijiţi,sunt respectaţi şi au câtă independenţă pot ei să aibă.Angela lucrează în atelierul de broderii şi pictează pesticlă, iar Brian face dulgherie şi munceşte şi într-un atelierde reciclare a hârtiei. El mi-a făcut o căsuţă, cu acoperiş,pentru păsări, ca s-o pun în grădină, şi de Crăciunşi-a făcut pentru camera lui o mică scenă din lemn ilustrândnaşterea Domnului în grajd, cu animale cu tot. Laasta e foarte capabil şi, cu ajutor, lucrează foarte frumos.Ce păcat că bunicul lor faimos nu a ajuns să-i vadă aşaaşezaţi, fericiţi şi lucrând cu atâta plăcere. Ei îşi aduc mintede bunicul lor şi mai ales de plimbările pe care le făceauîmpreună în 1983, când tata a venit aici ultima dată.– Cum arată o zi din viaţa d-voastră?Ce pasiuni aveţi?Cum vă implicaţi în viaţa socială?– Zilele mele sunt pline de tot felul de lucruri.Câteodată am de cusut pentru biserica noastră, mai facvreun veşmânt pentru un preot sau un acoperământ pentrualtar, brodez pentru nepoţii şi copiii mei, fac modificări lahaine pentru altar, brodez pentru nepoţii şi copiii mei, facmodificări la haine pentru o prietenă sau alta. Mai fac şiprescura pentru biserică de vreo două ori pe lună. Altfel,conduc cu maşina două prietene în vârstă la spital sau lacumpărături, şi chiar fac parte dintr-o asociaţie careasigură transport cu maşina, ca voluntar, persoanelor maiîn vârstă care au nevoie să meargăla doctor, dentist sau să ajungă laspital pentru analize ş.a.m.d. Îmiplace să gătesc şi avem musafiridestul de des. Muzica clasică îmiplace foarte mult, ca şi cititul. Princărţile primite din România îlredescoper şi-l cunosc mai bine petata, citesc şi în englezeşte, însămai mult clasici. Viaţă socială ammai mult cu prietenii cunoscuţi labiserică, dar şi cu per-soane carelocuiesc lîngă noi şi, bineînţeles, cu membrii familieimele de aici, cu toate că suntem cam risipiţi.– După cum am observat, în ciuda vieţii zbuciumate pecare aţi avut-o, iradiaţi o seninătate contagioasă. Oareacesta să fie şi efectul credinţei pe care aţi înveşnicit-o însufletul d-voastră?– Toate faptele bune, în oameni, vin de la Dumnzeu şi,dacă suntem ajutaţi în viaţa să le apreciam şi să le înmulţim,atunci putem trăi şi îndura toate furtunile care vinpeste noi cu mai mult calm. Părintele Sofronie de la mănăstireadin Essex şi duhovnicul fratelui meu, mi-a spusîntr-o zi nişte cuvinte pe care le-am înţeles abia dupămulţi ani. Eram cam tulburată în apropierea divorţului, m-a simţit, s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Prin suferinţăcâştigăm înţelegere”. Patru cuvinte care m-au ajutatenorm să privesc suferinţa mea cu ochii deschişi spreDumnezeu, văzând şi simţind mângâierea Lui. Nu m-alăsat să mă zbat singură şi prin asta şi prin vorbele frateluimeu, credinţa mea s-a întărit.– Aici, în Anglia, împreună cu copiii şi soţul d-voastrăactual, dl.Barnabas (care are un glas bisericesc profund,tulburător) faceţi parte din parohia ortodoxă. Însăşi casadvoastră, sfinţită de un sobor de preoţi cu mulţi ani înurmă, este un loc în care prezenţa lui Dumnezeu seresimte. Cum este să fii ortodox într-o societateoccidentală, cu o coloristică destul de variată din punctde vedere creştinesc?– Mult timp nu am putut să merg la o biserică ortodoxă,fiindcă nu aveam maşină, nu era autobuz şi era preadeparte de unde locuiam. Foarte rar mă duceam lamănăstirea din Essex şi stăteam cu mama, care locuia înapropiere. Când l-am întâlnit pe Barnabas, iar el a devenitortodox, atunci am putut să merg mai des. Avea maşină şiam început să mergem la parohia din Bath, în mod maides. Făceam asta de vreo două ori pe lună, însă mai nou,de doi ani, avem o parohie ortodoxă mai lângă noi, undemergem o dată pe lună. Se merge distanţe aşa de marifiindcă nu sunt prea mulţi preoţi locali, slujbele se ţin prinrotaţie, dar ortodocşii sunt obişnuiţi să facă asemeneaeforturi pentru Sfânta Liturghie. Merită şi te întorci acasăbinecuvântat, ştiind că trebuie să păstrezi această comoarăpentru două sau trei săptămâni, până când poţi reveni labiserică. E mai greu aici să fii ortodox, deoarece nu aiîntotdeauna o biserică sau un preot în apropiere, însăefortul de a trăi viaţa ortodoxă prin rugăciune, citindpărinţii bisericii şi trăind în fiecare zi în rugăciune cătreIisus, te ajută foarte mult.→41

Între lumiLiniştea sapă adânc înfundamentul timpuluiDespică firul clipei înunde şovăelnice,Un trup încremenitdual,Luminăfir între viaţă şi moarteCoboară sau urcăo dâră recePaşii sacadaţi ai unei inimicheamă lumina orbitoare.Tărâmul întunericului caldse pierde.Strigăt de viaţă,fericire.Clipă incertădual sfâşiat de neant.Ochi înceţoşaţi de luminăşi întunericBucurie, trisţeDuplicitare trepte sprelumină.MamăPruncInfinitTată.19. 01. 2011Poarta infinituluiAruncă o plasă de razeadună clipele,Carireţele ascunse în plămadatimpurilorşoaptele gândurilor,devorate în umbra unuistejarRodinPoarta spre infinits-a scurs în Merkaba unuisărut.Infinitul,ceas al tăcerii,ascultă cum cresc pietreleStatornicie efemerăRevărsată în clepsidraunei zileBrahma...15.01. 2011Întunericul albPaşii se pierd,întunericul alb pluteşte învaluri de o clipăiederă albăAştept...Te caut,Răsăritul se contopeşte cuamurgulumezeala roade cerulpăsărelele îşi şoptescmisterioase ecouriPâclaun burete care picurăciripitul unei vrăbiiîn palma unui bradsomnorosTe caut,Ce bine te ascunziinima te vede atunci cândochii par orbigândul te ascultă când amasurzit de atâta linişte,nu, nu-i noapteeste doar un întuneric aliluziilorprierdute în neantul rece alaşteptărilorSoare.druizii îţi ard rădăcinilepentru a te înălţadolmenele se deschid,culegând însetateîntunericul albascult şoapta pietrelorun micron, doi culegfiecare cristalmă cufund în noaptea recea zilei aşteptându-tesurâd,razele curg, calde înînteriorte-ai transformat în izvorde lumină.10. 01. 2011Paşiiun bisturiu nemilosmă disecă în noaptevălul alb invadează totulavioane suspendateatemporalStonhenge se opunefiecare piatră murmură undescântecmâini însângerate adunăNăscută în 4 august 1957în Brăila, absolventă aColegiului Gh. M.Murgoci din Brăila şi aFacultăţii de TehnologieChimică Bucureşti. Apartipat la mai multeCongrese de Dacologie, apublicat în AgeroStuttgart, în Texas,Toronto, Arizona, poeziişi eseuri.zmeurlespezişarpe de gheaţăinvadează ungherele inimiio scânteie străpunge clipaArde, ardeInima revasă potirul...11.01. 2011Rubrică deMARIANA CRISTESCUFoto: Compoziţie de GeorgeRoca, copertă la volumul depoeme “Paşi spre poartainfinitului”, de CameliaTripon_________________________________________________________________________________________________→– Aveţi cunoştinţă dacă opera, cărţile scrise defilozoful Constantin Noica au fost traduse în limbaengleză?– Deocamdată, din păcate, Constantin Noica nu preaeste tradus. Mama a tradus în engleză „Rugaţi-vă pentrufratele Alexandru”, dar nu am găsit încă o casă de editurăcare ar publica-o. Recent, am descoperit pe internet căuniversitatea din Plymouth, din apropiere, a tradus cele“Şase maladii ale spiritului...”. Nu sunt sigură dacă esteo traducere numai pentru uzul intern, al studenţilor, sau şipentru publicul larg, o să mă interesez. În orice caz, am cele da prietenilor mei să citească. Poate că puţin cu puţin,cu timpul, se va rezolva şi această problemă. Importanteste ca traducerile viitoare să nu piardă din farmecul şilimbajul frumos al lui tata şi nici sentimentul lui românescaşa de pur.– Ce sfaturi, ce recomandări aţi dori să daţi tinerilordin România?– Poate ceva ce ne spunea tata şi nouă, în una dinprimile scrisori ale sale către noi, după ce am plecat dinţară, în 1955: „Să nu uitaţi că sunteţi români!”. Mi-amdat seama că a fi român însemna aprecierea tradiţiilorpărinţilor noştri, respectul unuia faţă de celălalt, însemnafamilia, cultura, muzica, viaţa spirituală şi celelalte valoricare în ţările Occidentului se cam pierd şi chiar nu maiexistă din cauza pragmatismului. Lucrurile care rămânneatinse şi pure sunt cele care nu costă nimic.– În încheiere, vă rog să transmiteţi un mesaj de sufletcelor care vor citi aceste rînduri!– Nu lăsaţi materialismul să vă deposedeze comoarasufletului bun şi pur românesc, aşa cum m-a învăţat şi pemine dragul meu tată, Constantin Noica.CARMEN TANIA GRIGORE42

Universul GramatopolMult înainte de a-l cunoaşte personal, îl ştiam, măcaraproximativ, pe Mihai Gramatopol ca autor, deoareceurmăream viaţa culturală, revistele mai importante şiapariţiile editoriale. Pe de altă parte, întâlneam frecvent, înperimetrul delimitat de Academia Română, Institutul deIstoria Artei şi Institutul de Arheologie, un bărbat tânăr şifrumos, cu o servietă destul de încărcată în mâna stângă.Purta stigmatul clar al intelectualităţii. Ulterior am aflat căera Mihai Gramatopol.Mă tenta să-l cunosc mai bine, să pot dialoga şiinteracţiona cu el. Acest prilej s-a ivit abia pe la începutulanilor ’80 ai secolului trecut, când s-a întâmplat să neaflăm la aceeaşi masă, la Restaurantul Uniunii Scriitorilorde pe Calea Victoriei. A fost, la început, destul de reticent,prudent, probabil că nu îi era clar pe ce direcţii mă poateaborda. Bănui că mă ştia din aceleaşi motive din care şi euîl ştiam pe el, dar rezerva putea veni şi din faptul că erammult mai în vârstă decât el. În orice caz, eu ştiam căam în faţă pe autorul unor cărţi ca „Moira, mythos, drama”(1969), „Civilizaţia elenistică” (1974), „Les pierresgravées du Cabinetnumismatique de l’AcadémieRoumaine”, Collection Latomus,Bruxelles (1974), „Dacia antiqua” (1982), „Artă şi arheologiedacică şi romană” (1982). Tot în1982, fusese coautor la„Enciclopedia civilizaţieiromane”. Urma să-i apară „Artaimperială a epocii lui Traian”(1984). Acum ştiu că, ulterior, apublicat „Artele miniaturale înantichitate” (1991), „Artamonedelor geto-dacice” (1997) iarîn anul 2000, deci ca lucrăripostume, „Arta romană în România” * şi „ Antichitate şimodernitate. Eseuri pragmatice”. De o factură specială estecartea „Morfologia dezastrului” ** (2005), elaborată întreanii 1992 şi 1994, o meditaţie asupra situaţiei Românieiîntr-o perioadă în care, ieşită brusc dintr-un regim totalitar,persistă în dezorientare, nefiind încă pregătită pentrudemocraţie. Natura pesimistă a autorului nu făcea decât săpotenţeze o situaţie oricum dureroasă.Revin la întâlnirile mele cu MihaiGramatopol, în anii ’80 ai secolului trecut.După ce s-a convins că are în mine un partenerde încredere, verva sa se dezlănţuia, oscilândîntre sarcasmul necruţător şi (auto)ironia demare fineţe. Folosea un limbaj cultivat, cureferinţe livreşti, dar acest fapt era în acord custructura spiritului său şi nicidecum omanifestare de preţiozitate şi snobism.Pe ce căi se întâlnea un matematician cuspecialistul în arta antichităţii?Răspunsul este simplu: matematicianul era,în anii ’80, autorul unor lungi incursiuni în umanistică(lingvistică, poetică, folclor, teatru etc.) iar istoricul arteigreco-romane nu era confiscat de erudiţie, ci aveacapacitatea de a desprinde,din investigaţiile sale,semnificaţii care aveau învedere întreaga cultură şiputea dezvolta analizeistorice care puneau într-onouă lumină nu numailumea antică, ci şimodernitatea. Să maiadaugăm faptul că în anii1992-1994, prin stagiilemele la Departamentul deAntropologie alUniversităţii Laval dinQuébec, am aprofundatstudiul miturilor, fapt care mi-a deschis noi căi de dialogcu Mihai Gramatopol.Dar interlocutorul meu avea interese şi vocaţii multiple.Îmi aduc aminte că, atunci când am început să-l cunoscmai bine, era foarte implicat în realizarea versiuniiromâneşti a „Memoriilor lui Hadrian” de MargueriteYourcenar, lucrare publicată în 1983, premiată de UniuneaScriitorilor în 1984 şi reluată în ediţii succesive la EdituraHumanitas, în 1994, 2001 şi 2005. A mai tradus lucrări deRichard Brilliant, KennethClark, François Chamoux,AlbertThibaudet,A.M.Snodgrass, Jean-PierreVernant, Michael Crawford,la toate scriind şi Cuvântulînainte.Laureat al unui Premiu alAcademiei Române [1993],activ în presa culturală,istoriograf, eseist, istoric deartă, estetician, scriitor,traducător, interesat de toateaspectele culturii şi istorieilumii greco-romane, MihaiGramatopol era un om frământat, chinuit atât de stareaprecară a sănătăţii sale (era cardiac), cât şi de adversităţilecărora trebuia să le facă faţă atât în profesie cât şi în viaţasocială în general. Şi-a presimţit sfârşitul apropiat şi atrecut la redactarea memoriilor sale la o vârstă la care alţiiîşi fac încă multe planuri. Rezultatul îl constituie lucrarea„Gustul eternităţii” (ce titlu !), supravegheată de DoamnaViorica Gramatopol, lucrare din care douăvolume au apărut în anul 2006 iar continuareaapare acum [nu le-a scris, din păcate!].Doamna Gramatopol merită admiraţie pentrudevotamentul pe care l-a manifestat, atât întimpul vieţii lui Mihai Gramatopol cât şi dupădispariţia acestuia, faţă de personalitateacăruia i-am dedicat rândurile de faţă.ACAD. SOLOMON MARCUS[ 29 august 2009 ]Foto mss: Raţiunile politicii balcanice a luiBurebista (variantă), aflată în ms., a studiului Politicabalcanică a lui Burebista, cuprins în vol. Studia III,p.15.43

Motto„Gravity is the wisest child alive.“(Cina)sunt nemântuit necunoscut nebărbieritşi apolitictrag după mine o Masăcu o mie de picioarevine elşi se aşază pe un scaun mutvine eaşi se aşază pe un scaun mutscaunul prinde rădăcinipe la-ncheieturi înmuguresc ghioceitoporaşi narcise„ce bine că mai avem anotimpuri“trag după mine o masăşi în urma mea rămâne ca-n povesteo flămândă urmăde firimituri***Am mai multe mame. Dar una celpuţin îmi este mamă vitregă. Acumdorm cu ea în acelaşi pat. Pare unincest necesar: oracolele nu mă mairecunosc, sfinxul a murit de mult şinici eu nu mă simt prea bine.(munci şi zile)Orizontul are două chipuri: unulocupă un loc aproape de animalul tăuumed. Celălalt este departe unde el îşispală mâinile seara pe malul înaintemergător.(Runc)Muntele orb de apă coboară în oraş.elevii chiulangii fug de la şcoală,ajung pe malul râului Moldova, scotpietre, scăfârlii umede şi lucioase depe vremea când profesorii recitau: „tobe or not to be“.Pietrele, curg; apa rămâne.(Felinarul)Lumina roşie părăseşte camera etajatăşi păşeşte mărunt de-a lungultrotuarului. Băieţii pe o frunză destejar dau bineţe; trupurifosforescente machiază noaptea pânăla marginea felinarului.Unde bancnotele foşnesc trist şidegete umede numără anii.***„Ziua asta este o armă pe care trebuiesă o încarc şi să-mi zbor creierii cuea“, îşi spune tot mai des, dar oamână la infinit mulţumindu-se doarsă o lustruiască.Se uită îndelung pe ţeavă şi vedechipuri cunoscute şi atât de multiubite.***vara la mare în staţiunea Venusmă scol dimineaţa devremecu palmele aburind de mirosul tăudormi încăeu mă furişez afară din hotelsoarele e obosit ca după o noaptefierbintebriza însufleţeşte apa din piscinăo fetiţă iese din apă trăgând şiroaiemuzicalese aşază într-un chaise-longştiu că este fiica taadesea îmi spuneai „sigurîmi moşteneşte forma gurii“şi asta îmi este de-ajunsochiul meu galben o priveşte ca dintrojunglăochiul meu roşu o priveşte ca dintr-opeşterăsânii ei chiar sunt nişte ceşcuţe plinecu alcoolstrânse în palmele de dimineaţă alebărbaţilorveniţi la mareei zac în nisip până la ora prânzuluiînsemnaţi de scoici şi algepe chipul lor pământiu vezi o plasă deridurifrumos împletită de femeile lor deacasăfiica tae singură acum peste apevalurile îi despletesc părulcântecul ei îmi aduce aminte de tineea ştie astamă priveşte cu acea siguranţăa lucrurilor nevăzute care schimbăordineade dincoaceşi asta îmi este de-ajuns***la ora Luidomnul profesor stă cu spatele laclasăşi fumează o cretă neagrăelevii şi-au uitat limba maternăşi dorm în bănciîn diferite poziţiiprofesorul suflă cercuri albeşi împodobeşte cu eleumbrele de pe tablăle recunoaşte ăsta-i Cristi, asta-iAngelicae un pic derutat parcă Bazil nu stătealângă Suzanase concentrează pune câte o aurăpe capul fiecărui elevîi creşte tensiuneaîi scade colesterolulîn cele din urmă termină de fumatia buretele şi şterge tablaelevii se trezesc molcum şi zâmbescPlaton e de serviciuşi sună clopoţelul pentru recreaţiamareunul dintre copii se apropie de elşi-i aduce aminte ceva„Sir, you’ve forgotten to shut thewindow.“(poemul)iarna un lup coboară Runculintră în magazia cu lemneşi-ncepe să cotrobăiascăprin lada cu lucruri adunatede-a valmagăseşte o baionetăo ascute îndelung la polizornoi luăm cina în bucătărienici veseli nici triştifocul duduie în sobămotanul doarme ermeticdeodată bunica ridică melesteuldin ceaunul cu mămăligăşi spune„ascultaţiăsta-i moşu’ meua luptat în războinu s-a mai întors acasăde la o vremeumblă prin magazieşi ronţăie fiare vechi şi-nmiresmate“HORAŢIU STAMATIN_______Prof. de engleză în Câmpulung Moldovenesc;membru al U.S. din Romania; a publicatplachetele de versuri: Deasupra zăpezilor,1980, Echinocţiul necesar, 1985, BaladaDomnului de Rouă şi alte poeme, 1991, Zulnia,1995, Uită Arcadia!, 1998, Cântec de adormitsomnul, 2002, Pantofii sirenei, 2006, La est deMâna mea, 2009;un microroman: Făt Frumosdin clasa noastră, 2002; Traducere dinengleză: Samule Huntington: Ordinea politicăa societăţilor în schimbare, 1999;- didactica: Time to Read, 2008; - omonografia: Cartea şcolii noastre, 2009.44

"M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu maitrăiesc, ci Hristos trăieşte în mine". (Gal. 2, 20)"Se spune că un tânăr, dornic de aleasă învăţătură, s-adus odată la o mănăstire, să-i ceară sfat unui bătrân călugăr:- Părinte, daţi-mi, vă rog, o carte din care să pot învăţacel mai bine cum trebuie să fie un creştin; cum trebuie săgândească, ce trebuie să facă. O carte care să-mi explicetoate aceste lucruri!Călugărul i-a spus că are o asemenea carte în chilia sa şis-a dus să o aducă. Însă, după câteva clipe, s-a întors ţinândîn mână o Cruce pe care i-a întins-o tânărului. Văzându-lmirat, i-a spus:- Fiule, Crucea este cea mai de seamă învăţătură pe careDumnezeu i-a dat-o omului".Au trecut trei săptămâni din Postul Mare, al Paştelui, timpîn care credincioşii s-au rugat mai mult, au mers mai des laBiserică, iar unii s-au şi împărtăşit. Pericopa evanghelică dinaceastă zi ne propune un citat scripturistic, cunoscut şi uşor deţinut minte: "Dacă vrea cineva să vină după Mine, să selepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. "(Matei16, 24). Şi nu numai uşor de ţinut minte, ci şi foarte actual şiimportant. Cuvintele "Veniţi după Mine", apar de 15 ori înSfintele Evanghelii. În plus, mai există şi alte numeroase ocazii,poate 40 sau 50 de ocazii diferite, când se vorbeşte desprepersoane individuale sau grupuri care, într-un fel sau altul, aufost chemate în modul acesta, să-L urmeze pe Hristos. Şi El nule dădea celor cu care vorbea o opţiune, cei cărora li s-a adresatcu aceste cuvinte, au lăsat imediat ceea ce făceau şi L-au urmat.Când suveranul spune ceva, faci ceea ce îţi cere! Deşi, nu e uşor.Zilele trecute, am întrebat un prieten ce-ar face dacă la unmoment dat s-ar pomeni faţă în faţă cu Iisus, împovărat de Cruceşi încununat cu spini, zicându-i: "Ia-ţi crucea şi vino dupăMine!" Ce va alege el? Dar dumneavoastră iubiţi credincioşi?Dar noi toţi? Căci Dumnezeu l-a făcut pe om liber şi l-a lăsat lamâna sfatului său. Poate să primească şi poate să refuzechemarea lui Dumnezeu. Acest lucru ni-l arată cuvinteleDomnului nostru Iisus Hristos, care zice în Sfânta Evanghelie:"Cine voieşte, să vină după Mine"!Dacă, într-o dimineaţă, un străin ar veni la tine cerându-ţisă-l urmezi, oare nu l-ai invita, politicos, să caute pe altcineva?Ce folos s-ar putea trage din urmarea unui necunoscut? Niciunul. A urma pe cineva este o treabă nu lipsită de primejdii.Cine ştie ce mi s-ar putea întâmpla!? Aş putea sfârşi rău. Câţinaivi n-au plătit cu viaţa lor, urmând diverşi talentaţi, care pânăla urmă nu s-au dovedit a fi decât nişte impostori cu ideiextravagante? Cum să renunţ eu la familie, la bucuria pe care ţiodau mâinile copiilor încolăcite în jurul gâtului, la mângâierilesoţiei, la tihna meselor de seară luate împreună cu cei dragi aicasei? Cum să renunţi la poziţia în societate, la trăncănelile cuvecinii, la munca obişnuită, pentru a-L urma pe Cel ce nu areunde să-şi plece capul. Am soţie şi copii. Trebuie să-mi hrănescfamilia. Şi, prin urmare, trebuie să practic o meserie. Cine arenevoie de cer, când cele de pe pământ sunt atât de aproape, atâtde prezente, atât de evidente? Cu siguranţă, lumea te va ţine denebun. Sau de ce nu, unii te vor admira şi te vor invidiadeopotrivă.În cuvintele Evangheliei din a treia Duminică a PostuluiMare, Învăţătorul desluşeşte taina legăturii dintre suflet,mântuire şi Sfânta Cruce. Şi de ce ni s-ar părea ciudat că, laînceputul celui de al treilea mileniu, Sfânta noastră Bisericăarată încă o dată Crucea, ca drum de viaţă şi de fericireautentică, că Biserica dintotdeauna crede şi mărturiseşte cănumai în Crucea lui Hristos este mântuire."Un soldat britanic dinprimul război mondial şi-apierdut curajul de a mailupta şi a dezertat. Încercândsă ajungă în port,pentru a găsi un vapor cucare să plece spre Anglia înaceeaşi seară, a ajuns sărătăcească pierdut şi fărăsperanţă într-o noapteîntunecoasă. La un momentdat, a ajuns la ceea ce el acrezut că este un semnrutier. Noaptea era aşa dedensă, încât s-a suit pe acestsemn rutier pentru a-l putea citi. În vârf a aprins un chibritşi s-a trezit privind direct în faţa Domnului Hristos. Atuncişi-a dat seama că, în loc să se urce pe un semn rutier, el seurcase pe un crucifix de la marginea drumului."Atunci el şiareamintit de Acela care a murit pentru el, care a îndurattotul şi niciodată nu a întors spatele să fugă. A doua zidimineaţa, soldatul s-a întors în tranşee.Astăzi, după cum vedeţi, se scoate cu mare evlavie înmijlocul Bisericii Sfânta Cruce. De ce se scoate Crucea lajumătatea postului în Biserică pentru închinare, unde stă osăptămână? Se scoate pentru a ne întări şi a ne îmbărbăta înnevoinţa postului, ca să-l putem parcurge cu folos până la capăt.Căci privind la Sfânta Cruce şi cugetând la patimile Domnului,uităm de necazurile vieţii şi primim putere pe calea mântuirii. Şipână nu este prea târziu trebuie să înţelegem că salvarea noastrăne este dată prin Cruce. Crucea este prima şi ultima hartă alumii. A-ţi lua Crucea înseamnă a avea propria Cruce, fără decare nu te poţi orienta pe pământ. A nu avea Cruce, a nu-ţi luaCrucea, înseamnă că nu poţi, nu vrei, nu ştii, nu înţelegi sărăspunzi la chemarea lui Dumnezeu, la iubirea lui Hristos, laîmplinirea Duhului Sfânt; înseamnă că-ţi pierzi definitiv sufletulîn cotloanele acestui neam desfrânat şi păcătos. A-I urma luiHristos înseamnă a te orienta în Cer. Fără de cruce pierim,oameni buni !"Cu ani de zile în urmă, la cascada Niagara, un tânăr afost angajat ca ghid pentru turiştii care vizitează aceastăcapodoperă a creaţiei lui Dumnezeu. Într-o zi, acest tânăr,neavând ceva special de făcut, a acostat o barcă cu mult maisus de cascadă şi s-a întins în ea să se odihnească. Legănat demişcarea apei, el a dormit. Balansându-se din cauzacurentului apei, nu după mult timp, barca a început săplutească spre cascadă. Turiştii de pe mal, văzând marelepericol în care se afla tânărul din barcă, au strigat tare la elca să-l trezească, dar el nu s-a trezit. Încă dormea, cândbarca a fost atrasă rapid spre cascadă. Ca prin minune, laun moment dat, barca s-a proptit de o stâncă ce ieşea dinapă în mijlocul fluviului. Turiştii care stăteau pe mal, dorindsă-l ajute, şi-au dublat eforturile ca să-l trezească pesărmanul tânăr adormit în barcă şi au strigat cât au pututde tare: „Urcă pe stâncă! Urcă pe stâncă!”. Аceastă stâncăar fi fost salvarea lui. Dar el n-a putut fi trezit din somnul luiadânc. În câteva clipe s-a prăbuşit în apele învolburate alecascadei".Nu e aceasta o mare avertizare şi pentru noi? Să nu ne lăsămadormiţi în barca vieţii şi astfel să fim purtaţi cu repeziciunespre pierzarea veşnică! Chemarea lui Dumnezeu este universală,este adresată tuturor oamenilor din toate timpurile şi locurile,este chemarea la iubire, la desăvârşire, la fericire, la veşnicie,adică la Dumnezeu. Este chemarea la a fi oameni adevăraţi,deplini, desăvârşiţi, fii ai lui Dumnezeu. Astăzi Domnul Hristosnu ne spune cum le spunea contemporanilor Săi : "Veniţi dupăMine şi vă voi face pescari de oameni", nouă ne spune :"Luaţi Crucea şi veniţi după Mine! Vă voi face Oameni"!Prot.pr. NICOLAE GHEORGHE ŞINCAN45

Prin plecarea MitropolituluiBartolomeu Anania la cele veşnice,ne despărţim, poate, de ultimul marecărturar al bisericii ortodoxe române.Figură impozantă, leonină,impresionantă prin simpla prezenţă,Bartolomeu Anania arhiereulimpunea prin forţa sa morală, printăria de caracter, prin fermitateapoziţiilor sale, puse în slujbacredinţei, adevărului, demnităţii.Am avut şansa de a-i fi în preajmă,de a mă solidariza cu aspiraţiile sale.Ar fi meritat, pentru tot ceea ce afăcut pentru biserica ortodoxă, să urceîn scaunul patriarhal. Nu ştiu cât ar fiputut face ca patriarh pentru credinţastrăbună, în puţinii ani în care s-ar fifi putut afla în fruntea BisericiiOrtodoxe Române, dar, cu siguranţă,biserica ortodoxă ar fi crescut îninimile credincioşilor săi incluzând îngaleria patriarhilor şi pe Î.P.S.Bartolomeu Anania.I-am fost alături şi într-un alt gândal său, înfiinţarea MitropolieiClujului, Albei, Crişanei şiMaramureşului, pentru carevremelnicii puterii de atunci m-autrimis, ca-n vremuri staliniste, în faţaComisiei de disciplină, umplându-sede ridicolul demersului lor.Mitropolia s-a înfiinţat ca ofirească reaşezare a structurilorbisericeşti, iar Î.P.S. BartolomeuAnania a păstorit această mitropoliecu aceeaşi artă cu care şi-a rânduitîntreaga sa viaţă.Verbul său a fost mereu încărcatde har, atât în faţa credincioşilor, câtşi în faţa paginii albe de hârtie, în carel-a mărturisit pe Hristos, în care aiscat „frumuseţi şi preţuri noi” alecuvântului care zideşte.A înălţat biserici de zid, dar şibiserici în sufletele credincioşilor.De la Înalt Prea Sfinţia Sa amînvăţat că purtarea Crucii e purtareabiruinţei.Se spune că nimeni nu e deneînlocuit. Există şi excepţii: Î.P.S.Bartolomeu Anania e de neînlocuit şi,cum spunea Călinescu despreEminescu, „Ape vor seca în albie şipeste locul îngropării sale va răsăripădure sau cetate, şi câte o stea vaveşteji pe cer în depărtări, până cândacest pământ să-şi strângă toatesevele şi să le ridice în ţeava subţire aaltui crin de tăria parfumurilor sale",cred că s-ar putea spune şi despreînaltul ierarh al bisericii noastreortodoxe.NICOLAE BĂCIUŢFoto: Întronizarea ÎPSBartolomeu ca mitropolit, alăturide PF Patriarh Teoctist, Cluj-Napoca, 25 martie 2006____________________________________________________________________________slujire a bisericii şi a culturii creştine. Deşi greu încercatde viaţă, deşi viaţa era marele viscol – „în viaţă am trecutprin multe” – înaltul ierarh, apărător al adevărului înbiserică şi în pagina de literatură, trăia bucuria vieţii:Îşi amintea mereu de o vorbă a mamei, vorba ceaveche a preabunilor pământului şi cerului: Decât să întindPort o cruce, pentru că şi Iisus a purtat-o şi această crucenu e chin, ci poate aduce linişte dacă e suferinţa asumată.în unt şi să mă uit în pământ, mai bine săDespre suferinţă, singurătate, iubire,întind în sare şi să mă uit la soare.Imaginea aceasta a demnităţii – Înaltiertare, putere, tinereţe, starea lumii deazi, sensul vieţii şi al morţii, dar şi desprePreasfinţia Sa respectându-şi cu îndârjireinvidie, nesimţire, minciună, iad,propria demnitate, respectând demnitateaaltora – a preluat-o în poemele din volumulFile de acatist, închinate martiriului înduratde Ioan Valahul în numele dreptei credinţe:formalism religios a predicat ÎnaltulBartolomeu; simţind de fiecare dată, cumspunea, nu de mult, într-un cuvânt deînvăţătură rostit la Mănăstirea Nicula, înbucură-te că ai soare / pe veşminte...miezul pâinii de pe Sfânta MasăÎnaltul Bartolomeu, scriitorul Valeriulumina mântuitoare a ÎmpărăţieiAnania, trece, acum, dintr-o existenţă înCerurilor. Avea cuvântul pătrunzător,alta, cea a somnului şi a Învierii, cu soareleclar, maiestuos, întotdeauna încărcat depe veşminte. Nu există deosebire întresemnificaţie, de francheţe, ca un prelungmoarte şi somn, predica Înaltul Bartolomeu.jurământ. V-o spune un om cu mâna peNe îndemna să nu folosim cuvântul moarte,inimă, erau cuvintele de început ale uneici adormire, reflectând la sfintele cuvinte:predici.Odihneşte, Doamne, sufletul adormituluiÎi vom relua modelul?tău...! Moartea nu există, este numai oVom reuşi, oare - se întreba, cândpunte spre Înviere, o trecere într-un tărâmclopotele Ardealului îi anunţau Înaltuluinumai al lui Dumnezeu, cel al veşnicieiBartolomeu adormirea, ÎPS Teofan,Sufletului. Dacă ar exista moarte şi totul arArhiepiscop al Moldovei şi Bucovinei –fi nimicire, dacă nu am crede în propria noastră Înviere, să auzim în continuare glasul lui de trâmbiţă?zadarnică ar fi credinţa noastră.VALENTIN MARICAVersul închinat Marelui Eminescu, din volumul ImnEminescului, Menit ai fost să scaperi un verb de foc prinFoto: Întronizarea ÎPS Bartolomeu ca mitropolit,oameni, i se poate aşeza la căpătâiul marii treceri celuiCluj-Napoca, 25 martie 2006 (Foto N.Băciuţ)care l-a născut, celui ce a fost Ostenitorul întru statornica46

Cred că adagiul lui Cicero se potriveşte de minunedemersului pe care doi cărturari, de talia Marianei Cristescu şi alui Lazăr Lădariu, îl întreprind prin lucrarea lor „Pentru credinţă,neam şi ţară”, Editura Nico, 2010.E un bun început pentru ceea ce ar trebui să însemnerestituirea memoriei unor personalităţi care şi-aupus amprenta pe cursul destinului unei credinţe,pe devenirea unui neam şi pe rotundul de ţară.E prima lucrare care abordează înintegralitatea ei fenomenul ASTRA(Asociaţiunea Transilvană pentru CulturaRomână şi Literatura Poporului Român), aşa cums-a manifestat el în spaţiul mureşean, într-odistincţie cu suficiente motivaţii suplimentare,faţă de alte zone, fiindcă astriştii mureşeni auavut de înfruntat nu doar timpul, mentalităţileunui veac, ci şi un front etnic cel mai adeseaostil.„O obligaţie morală” – se spune în prefaţacărţii – este această întoarcere cu faţa spre trecut, spre acelevalori ale sale considerate „apostoli jerfelnici”, care şi-au asumat„purtarea de grijă” pentru condiţia dăinuitoare a fiinţei naţionale.E un recurs la o istorie care a trecut prea repede la index,odată cu regimul comunist, opera de luminători de neam a unorpersonalităţi care au preluat sub semnul ASTREI atribuţiistatale. Să numim doar prima conducere a ASTREI, înfiinţată în1861 la Sibiu: Andrei Şaguna - preşedinte, Timotei Cipariu -vicepreşedinte, George Bariţiu - secretar primar, pentru aînţelege popularitatea şi autoritatea pe care a reprezentat-o de laînceput Asociaţiunea.ASTRA a avut în structurile sale funcţionale din spaţiulmureşean, despărţăminte puternice, cercuri, la Reghin,Târnăveni, Sighişoara, Târgu-Mureş Luduş, Râciu – a căroractivitate este inventariată şi evaluată.Totodată, lucrarea Marianei Cristescu şi a lui Lazăr Lădariue şi un dicţionar esenţial al celor care şi-au pus energiilespirituale şi resursele materilale, prin intermediul ASTREI, înslujba naţiunii române. Informaţiile adunate din diverse surse şisistematizate oferă baze de date definitorii pentru fiecarepersonalitate în parte. Unii dintre aceştia ar merita, măcar pentrucontribuţia lor în cadrul ASTREI, să aibă monografiicuprinzătoare, pilduitoare atât pentru clasa politică cât şi pentruceea ce ar putea să însemne implicarea intelectualilor, asocietăţii civile, în viaţa publică. Chiar dacă condiţiile socialpolitice,culturale diferă, multe dintre principiile programaticeale ASTREI nu şi-au pierdut valabilitatea, ba parcă sunt maiactuale ca oricând, în condiţiile degradării sentimentuluiromânesc al fiinţei, cum ar spune C.Noica.Pentru Lazăr Lădariu, lucrarea are o conotaţie în plus,legată de calitatea sa de preşedinte al Despărţământului centralMureş al ASTREI, cartea fiind şi un omagiu adus celor care aufost înaintea sa lideri sau personalităţi de marcă ale ASTREImureşene, înscriindu-se astfel într-o galerie contemporană aastriştilor.Un documentar minuţios, realizat cu rigoare şi acurateţe, înlimita unor surse de informaţie accesibile, o sistematizare a unorinformaţii risipite în presa vremii, în cărţi, alte cercetări îndomeniu, risipiri care diminuau relevanţa contribuţiei astriştilormureşeni.În această variantă, ies mult mai bine în lumină fenomenulastrist mureşean, personalităţile sale proeminente, care au rămasîn memoria colectivă, oricât le-ar fi vrut unii şterse definitiv.Nu întâmplător, cartea se deschide cu Despărţământul Reghinal ASTREI (înfiinţat în 1874, la 13 ani după înfiinţareaAsociaţiunii!) şi nu întâmplător primul pe listă e Eugen Nicoară,cel mai activ în acţiunile de înfiinţare de şcoli, cămine culturale,de construit biserici, biblioteci, de ridicat troiţe, monumente, deeditare de publicaţii, de susţinut conferinţe de luminare şi popularizareîn primul rând în mediul rural, dar nu numai. Cu grijănedisimilată pentru sănătatea trupescă şi spirituală a populaţiei!Eugen Nicoară nu a fost doar un astrist de seamă, a fost oadevărată instituţie, dacă luăm în calcul măcar cele două edificii,Spitalul orăşenesc şi Casa de Cultură din Reghin, care-i poartă şinumele. Realizări pe care nu le-a egalat niciun regim la Reghin,oraş care are la vârful său imobiliar cu cele două instituţii.ASTRA a reuşit să mobilizeze energiinebănuite, să antreneze personalităţi din toatestraturile sociale, a reuşit să creeze stări de spiritcare au făcut posibile cele mai importanteevenimente ale istoriei naţionale. Lista celor cares-au impicat în acţiunile ASTREI esteimpresionantă, iar personalităţile ASTREI s-auimpus în viaţa publică într-un mod făra precedentşi fără egal în întreaga mişcare a societăţii civileîn spaţiul transilvan. Numele acestora domină şiacum viaţa publică, prin nume de străzi, instituţiide cultură, nume de ONG-uri.Până la urmă, lucrarea oferă un set demodele demne de urmat, atât de societatea civilăcât şi de clasa politică.O ideologie angajantă, a fost asumată fără reţineri, fărăteamă, cu spiritul sacrificiului şi al jertfelniciei.Totodată lucrarea încearcă se reabiliteze nişte conceptefundamentale, erodate prin abuzul de uz, ori prin invocateînregimentări globalizatoare, care sfidează naţionalul de dragulunui universal fără identitate. E o invitaţie de reîntoarcere laorigini, la esenţe, nu de dragul de a da ceasul înapoi, ci pentru a-i da pregnanţă orei de acum. Pentru a nu se pierde tradiţionalul,specificitatea, substanţa etnicităţii.Relevant este şi respectul astriştilor pentru trecut,materializat, ca să dăm doar exemplul astriştilor reghineni, înlucrări semnate de Eugen Nicoară şi Vasile Netea, atât culegeride folclor cât şi de de evocare a unor personalităţi ale vremii -„Figuri mureşene” şi „Murăş, Murăş apă lină”.Amploarea manifestărilor organizate de ASTRA euluitoare, doar dacă o raportăm la mijloacele de comunicare şideplasare de care se dispunea!ASTRA a făcut cultură şi educaţie la modul exemplar şiacest lucru reuşesc să-l reliefeze foarte bine autorii acesteilucrări, cu foarte multe trimiteri bibliografice, în ideea de a nuface nici foarte stufoasă o lucrare în care informaţia e personajulprincipal. De aceea, poate, lucrarea s-a născut trudnic, într-unefort continuu al selecţiei şi prioritizării informaţiei.Paradoxal, societatea civilă, în numele căreia ASTRA s-asituat în frunte, a asigurat ceea ce astăzi e abandonat cuindolenţă şi de instituţiile Statului: „nicio comună fără cerccultural şi bibliotecă populară”.Ba chiar unii descoperă ceea ce se promova înainte cu maibine de opt decenii: „Educaţia fizică este ramura cea maiimportantă a igienei pozitive, parte integrantă şi indispensabilăa culturii generale... Educaţia fizică... înseamnă năzuinţaomului cult spre sănătate, singura chezăşie a unei vieţifericite”- spunea, în 1931, Iuliu Haţieganu.Să mai adăugăm că ASTRA a contribuit şi la înfiinţareabăncilor săteşti, ca argument peremptoriu al implicării şiinfluenţarea vieţii în întreg orizontul ei.Dincolo de toate acestea, i se recunoaşte ASTREI un meritfundamental, acela de „Cărămidă de granit la temelia RomânieiMari”.Recuzita la care recurg cei doi autori pentru a ilustra câtmai convingător teza lor include şi fotografii de epocă, imaginiîncărcate multe de parfumul vremurilor.„Prin încercări grele se ajunge la stele” („Per aspera adastra”) - sună deviza Astrei. Cred că cei doi autori, au ajuns lastele, cu această lucrare meritorie, necesară, demnă a ficontinuată, extinsă.NICOLAE BĂCIUŢ47

(IV)HARTA IICarte d’HONGRIE en général, contenant selon laDivision ancienne & methodique, la Hongrie enparticulier, la Croatie, la Dalmatie, la Bosnie, laServie, la Boulgarie; la Principaute de Transylvanie,les Despotats de Walachie & de Moldav; le tout dressésur pied de l’ancienne et de la nouvelle Geographiepar Mons. I.M. Hasius, Profess, des Mathemat.Deosebit de titlul din entête,în cartuşul din stânga,sunt enumerate în detaliu,regiunile înfăţişate pe hartă.Sunt adăugate explicaţii asupraîntocmirii hărţii, sunt indicaţieditorii şi anul tipăririi (Tabulaex recentissimis pariter etantiquissimis relationibus etmonumentis concinnata acsecundum leges Projectionisstereographicae legitimaedescripta a I.M. Hasio M.P.P.Curantibus HomannianisHeredibus C.P.S.C.M. 1744).În cartuşul din dreapta al hărţii, se dau explicaţiiprivind alcătuirea hărţii – şi Scala – din care transcriem:Plus simplici vice cum monitum sit, in regionibus, quaeTurcarum imperio subsunt, propter aditus difficultatem,sine monumentis antiquis itinerariorum Antonini,Augustani, Arriani & Geographiam nihil posse: ideo nontam ad explenda spatia quae vacua relinquenda fuissent,quam ad rationem nostraru hypothesium oculis exhibendam locorum Veterum Situm et Ductu umItinerariorum vestigia ductis lineis repraesentare e reGeographice studiosorum esse duximus.Ripae Danubii, litoralia Ponti et Archipelagi ex ipsisillis monumentis descripta ex tant’ Veterum locorum,quorum nulla amplius ex tant vestigia, nota nobis est (*)sed () his uncinis includuntur voces ex Geographia antica.În afara chenarului, la partea de jos, este trecutăurmătoarea notă: NB. Limites in hac mappa, qui sunt interTerras Austriaces & Turcicas, coloribus repraesentantursecundum novissimam pacem Belgradensem, sed ubisimul etiam limites pacis Passarovicensis punctulisnotatos conspicere licet.Ca orişice hartă particular interesantă şi aceasta armerita o discuţie critică, istorică. Nu voi observa însă – caşi în cazul documentului Bonâ, şi ca şi în cazul celorlaltehărţi reproduse în acest Appendix – decât ceea ce estestrict afin Istrului, din primul mileniu înainte de Christos.Pe acest document cartografic, legătura fluviului cu marea,pe linia Hârşova-Histria, apare figurată într-un modcare denotă, pentru autor, certitudine în ceea ce priveşteexistenţa ei anterioară, şi aceasta este ce interesează aici:între Hârşova şi Histria este arătată o joncţiune în formăde „Y”, piciorul sprijinindu-i-se în mare, iar braţele pefluviu; braţul din stânga, cel care începe imediat dupăCarsium, este îngroşat cu un mare lac, a cărui tendinţă dea continua spre Constanţa este categoric împiedicată.Carsium este scris „Carsiu”, dublat de „Kersova”, iarlacul ce se formează din fluviu în această parte, poartădenumirea de „L. Carasu v. Carsoviensis”. Din punct devedere lingvistic, aceasta sugerează: „slavizarea”vechiului Carium („Carsiu, Kersova”, Kersoua în altedocumente cartografice contemporane) adică Hârşova –nume păstrat până în zilele noastre, odată cu localitatea, şi„turcizarea” – cu sens ad hoc – a aceluiaşi cuvânt(Carsium, Carsiu – Carsum în documentul Bonâ -, Carasuşi Cara-Su). Aşadar, actuala vale Cara-Su, şi-a putut priminumele – prin transfer cartografic – numai după încetareareprezentării pe hărţi adispărutei văi a Istruluidinspre Histria. Faptul nutrebuie să mire pentru că, înacest teritoriu dintre fluviu şimare, se întâlnesc la răsăritde Capidava, localitateaCarasoiu, iar la răsărit de„Silistria (Dristra,Durostolum, Durostorum)”,către Varna, localitateaCarasou. O confirmare căharta reproduce vechiul cursal fluviului de după Carsiumstă în faptul că localitatea„Baltags” (Băltăgeşti) este trecută la Sud de acest curs,respectiv la Sud de lacul pe care autorul hărţii îldesemnează ca fiind lacul „Carasu”, lac care, în aceavreme, va fi fost încă o realitate, adeverită azi deexistenţa, pe acel loc, a celor două mari bălţi: Puturoasa şiGroapa Ciobanului.Harta marchează şi un curs al fluviului, ce pleacă de laSud de „Biroe” şi se varsă în mare – acolo unde se varsăazi râul Teliţa şi unde odinioară se vărsa braţul Peuce -,lângă localitatea „Baba”, în faţa cetăţii „Yegni Cale”.Aceste cursuri de apă ce unesc fluviul cu marea, curgaproape paralel, traversând o Dobroge relativ bineproporţionată, şi preced Delta cu braţele şi gurile sale;locurile lor de vărsare în mare – ca şi în geografia antică –nu au nume proprii. Nume proprii au numai braţele ce sedesprind unele din altele, în faţa mării, pe ţărmul unde –în antichitate, acolo neexistând localităţi – nu puteau fialtfel identificate decât după numele gurilor lor şi dupăordinea în care acestea se succedau.Gurile fluviului, din deltă, sunt numerotate cu cifreromane, în ordine crescătoare, de la Nord la Sud: I. Psilontenue ost. vel Stoma, II Boreum, III Pulchrum, IVNaracum, V Sacrum ost.Insula Peuce, fără contact direct cu apa mării, estelocalizată în deltă, înconjurată de braţe ale fluviului. Înaceastă localizare, Hasius se dovedeşte credincios opereiistorice şi geografice a papei Pius al II-lea, pe care ocunoaşte. Observ că localităţile Salsovia şi VallisDomitiana nu sunt arătate pe teritoriul insulei Peuce, ci peal unei insule învecinate pe la Nord; aceasta excludeposibilitatea identificării insulei Peuce din harta luiHasius, cu localizarea făcută de Kruse pentru aceastăinsulă, adică cu teritoriul dintre braţul Peuce, presupus deel, şi braţul Sf. Gheorghe.CAŞIN POPESCU48

Dintotdeauna, genezaproduselor populare aprodus cea mai interesantădezbatere. Istoria teoriilorreferitoare la genezaacestora urmăreşteexplicarea paralelelor şianalogiilor din diferitemitologii şi a asemănărilordintre mituri şi formele de bază ale prozei populare. Înacest sens, se presupune că ar fi existat două direcţii:prima ar fi poligeneza prin care tipuri de poveşti custructuri similare pot lua naştere independent în diferitezone ale lumii, iar a doua ar fi rezultatul difuziunii,invenţia într-un anumit loc care s-a transmis în alte ariiculturale ale lumii. Despre atitudinea omului faţă de mit,C.G. Jung afirma că „cel ce trăieşte fără mit sau în afaralui constituie o excepţie. Ba el este chiar un dezrădăcinat,care nu are o legătură adevărată nici cu trecutul, cu viaţastrămoşească (care trăieşte pururi în el), nici cu societateaumană prezentă.”[1]După unii cercetători, cele mai vechi sunt miturile şilegendele, apoi basmele despre animale şi, în sfârşit,basmul propriu-zis, care ar avea o funcţie mai multestetică decât utilitară. De asemenea, trebuie să nu uitămcaracterul ceremonial în societatea primitivă, miturile şilegendele se recitau, iar alături de basme aveau atâtfuncţie estetică, cât şi moralizatoare. În acest chip, omuldepăşeşte profanul, apoi el descoperă sacrul.Timpul mitic la nivelul primitivului nu întruneştevalori epistemologice, el fiind numai o dimensiune areflectării epice, clasificabilă numai în timp sacru şi timpprofan, aflate în opoziţie. Opoziţia „se prelungeşte înconştiinţa omului prin conversiunea timpului religios înacel timp imaginar”[2]. Trecerea de la mit la folclor s-arealizat prin contaminarea unor motive, creaţiile epicefolclorice au preluat prin demitizare numeroase valori. Lanoi, la români, mitul de o vechime incontestabilă estemitul de factură tracă, la care adăugăm influenţe grecoromane,deoarece poporul român a fost creştinat înaintede a se forma, aşa că este greu să vorbim de o mitologieromânească. „Primele vestigii arheologice probândintroducerea creştinismului pe teritoriul ţării noastredatează din secolul al IV-lea, perioadă care coincide cuoficializarea creştinismului şi cu cucerirea vremelnică decătre Constantin cel Mare a malului stâng al Dunării (…)Se poate presupune că în aceste circumstanţe, tradiţiilepopulare locale, ca şi datinile şi credinţele aduse deromani în Dacia, au continuat să se perpetueze paralel cucreştinismul, sau în strânsă legătură cu acesta.”[3]E foarte important să se cerceteze urma arhaică a riturilorşi a miturilor până în epoca primitivă. Pentru a fi nemuritor,„primitivul îşi scoate sufletul din corp în diferiteîmprejurări care presupun un pericol real sau imaginar”.[4]Sub semnul acestei origini stă şi credinţa referitoarela transferul unui suflet pur al unei fiinţe în corpulmănăstirii pentru a-i dărui durabilitate. În acest fel, fiinţazidită face schimb între sufletul său muritor şi nemurire.Dintre cercetători, Frazer a reuşit să realizeze una dincele mai importante sinteze etnografice din zilele noastre,aruncând o lumină nouă asupra concepţiilor primitivilordin epocile străvechi. Acesta studiază multe practicitradiţionale prezente la români. Un obicei dinTransilvania legat de mitul jertfei, pe care-l aminteşte înstudiul său, este măsurarea umbrei omului şi zidireaacesteia în temelie.Există un principiu primitiv al transferului răului la oaltă persoană, la un animal sau la un obiect. De aici aizvorât practica descântecului. Aceste purificări iau formaunor expulzări în forţă a răului prin două căi: izgonireadirectă sau imediată şi izgonirea indirectă sau prinintermediul unui ţap ispăşitor. În primul caz, spiritele relesunt invizibile şi alungarea lor se face prin hărmălaie: prinţipete, strigăte, blesteme. În al doilea caz, spiritele relesunt încărcate într-un vehicul material, animal sau omcare preia aceste spirite şi apoi îl izgonesc sau îl ucid.La purificarea generală de rău se procedeazăperiodic, intervalul dintre ceremonii fiind un an. Acestinterval ciclic al ceremoniilor este simetric cu cele treiprobe, cu zidirea treptată şi sub formă de glumă a soţieimeşterului atât în basm, cât şi în legendă. Din aceastăpractică s-a născut colindul despre zidire, pe care atât defrumos l-a valorificat Ion Taloş în studiul său, MeşterulManole. Contribuţie la studiul unei teme de folcloreuropean (1997). După izgonirea răului, urmează din nouo perioadă de libertinaj, în care doar încălcările grave dereguli pot fi pedepsite. Obiceiul de a omorî un animal sauom divin este răspândit pe o sacră largă în epocaprimitivă, apoi odată cu evoluţia societăţii acest fapt aprimit o interpretare eronată. Basmul Meşterul Manolea,din culegerea lui I. Nijloveanu, prezintă în mod fabulosridicarea din senin a bisericii după ce femeia a fost zidită.Ea îşi continuă existenţa în lumea reală, venind ziuametamorfozată în pasăre şi îndeplinindu-şi în continuareîndatoririle gospodăreşti, iar noaptea nu este decât o stafiecare hălăduie prin biserici. În unele variante ale colinduluişi Manole este metamorfozat în pasăre. Pasărea este unsimbol al păcii, este Duhul Sfânt şi, alături de visulmeşterului, de ascultarea şi îndeplinirea rugii de cătreDumnezeu, acest fapt ne confirmă caracterul divin aljertfei. Caracterul divin al omului este diminuat înlegenda zidirii soţiei, fiind considerată o simplă victimă.Din alt punct de vedere, odată cu înaintarea în civilizaţiamodernă, popoarele îşi aleg persoane care oricum ar fidaţi pradă în faţa morţii.În legendă, este transmis de divinitate prin vis faptulde a fi zidită soţia meşterului mare şi nu oricine. De altfel,acest lucru demonstrează că soţia lui Manole ar fi cea maidevotată soţului, ceea ce reiese din modul cum înfruntăobstacolele ce-i ies în cale. În altă ordine de idei,caracterul divin al soţiei fidele se răsfrânge şi asuprameşterului, respectiv asupra pruncului nenăscut, conformmitului biblic al femeii credincioase. Dar, mai există şi unalt motiv, care se referă la genialitatea meşterului. Întrecut era ucis fiul împăratului pentru bunul mers alcetăţii, şi putem demonstra prin existenţa blestemuluiasupra Ierihonului din Vechiul Testament. Din punctulacesta de vedere, este aleasă soţia meşterului pentru căeste însărcinată. La temelia mănăstirii este pus spiritulunei întregi familii şi această familie este cea a creatoruluiDupă Frazer, „folosirea divinităţii ca ţapispăşitor lămureşte caracterul ambiguu sub care, dupăcum am văzut, apare obiceiul popular european al49

izgonirii Morţii. Am expus motivele ce ne îndreptăţesc săcredem că în această ceremonie aşa - numita moarte erainiţial spiritul vegetaţiei, ucis anual primăvara, pentru casă revină la viaţă cu toată vigoarea tinereţii”.[5] În acestcontext, este discutabilă relaţia dintre cel care transportăefigia Morţii şi încărcătura funestă pe care o duce, astfelcă persoana respectivă va provoca întotdeauna spaimăcelor din jur şi lumea va fugi de ea. Tinereţea Anei, „floareacâmpului” conferă similitudinea frumuseţii mănăstiriişi acest epitet ne duce cu gândul la anotimpul primăvara,când începe munca ziditului, după o iarnă în care castazidarilor se odihneşte din cauza condiţiilor vitrege alevremii. Nu trebuie să uităm că apa are şi ea un rolapotropaic. Practica jertfei zidirii îşi are izvorul în aceastăurmă preistorică de alungare a răului, de alungare a„Morţii”. Această ceremonie de izgonire al spirituluiMorţii are loc primăvara la popoarele slave, aşa că nu estegreu să demonstrăm caracterul balcanic a acestei legende.Conform acestei credinţe străvechi, după acest sacrificiule era imposibil meşterilor să trăiască. Lumea din jurse bucură de măreţia construcţiei, dar resimte teamă şioroare faţă de cei care au făcut sacrificiul. Fiind ţapispăşitor, soţia zidită ia asupra sa păcatele omenirii careau determinat spiritele pământului să se revolte. Manole ecel care a jertfit-o, iar povara morţii soţiei trece asupra lui.Ceremonialul ar fi incomplet fără moartea meşterului. Eleste condamnat din momentul în care este hotărâtă de suszidirea în temelie a soţiei, apoi, fiindcă la jertfă participămeşterii, sunt şi ei condamnaţi la moarte. Oamenii, însă,nu reuşesc să vadă deosebirea dintre povara funestă şipurtătorul ei. Urme ale acestor credinţe din timpuripreistorice se găsesc şi la noi prin diferite obiceiuri, cumsunt: Caloianul, Paparuda, turca etc., aceste elemente aufost preluate în stadiul pur de legende şi acest lucru estedat de elementul veridicităţii legendei, apoi de basmulcare le-a estetizat. Pe canavaua folclorului, aceste motiveau ţesut şi alte producţii cum sunt: snoavele, poveştile,doinele, baladele sau cântecele bătrâneşti, cimiliturile,proverbele şi zicătorile, descântecele etc.Duelul cosmic între zi şi noapte este reprezentat şi înlegenda mănăstirii prin faptul că tot ce se construianoaptea ziua se surpa. Balada ne consolidează imagineaabsenţei ritului prin repetiţia „tremura lucrând,… lucratremurând”, ceea ce semnifică atitudinea omului în faţaincognoscibilului. Ritul se consolidează după aflareasecretului de la „vocea de sus”, prin cele trei încercări lacare este supusă soţia meşterului de către divinitate prinjocul zidirii treptate la care are o atitudine supusă şi princele trei invocări către meşter din care reiese suferinţaprin nepotrivirea condiţiei umane cu cea divină.O altă ipostază a etnicului românesc prezent înlegendă este comuniunea de după sacrificiu dintre apapurificatoare şi piatra din care e făcut corpul mănăstiriisimbolizând pe cei doi soţi, Manole şi Ana. Ţinând contcă în vechile legende ale Greciei focul a fost ascuns dePrometeu în piatră când a fost furat de la Zeus şi datomenirii, sufletul soţiei meşterului, devenită corp almănăstirii, se transferă în focul din piatră, iar Manoletransformat în izvor cu apă tămăduitoare. Să nu uităm caapa şi focul sunt, alături de aer şi pământ, cele patruelemente cosmogonice universale. O asemenea legăturămagică este întâlnită şi în ritualul pentru deochi unde, celedouă elemente, alături de formule magice rostite cuscopul de a alunga răul, creează o perfectă staresincretică. De altfel, în legenda cetăţii Devei, meşterulKelemen prepară celebrul mortar al veşniciei din apă şicenuşa soţiei ucise. Faptul ca mănăstirea are patru turnuriar putea fi simbolul celor patru elemente fundamentaleuniversale, iar faptul ca mormântul Anei se află în parteasolară (sudică) a mănăstirii nu e deloc întâmplător. Înritualurile de perpetuare a fertilitatăţii şi fecundităţiiîntâlnim următoarele obiceiuri: Udatul Ionilor, Udatulnevestelor, Sântoaderul, Tânjaua, Sângiorzul, Caloianul,Paparuda, Cununa grâului, Sântandrei etc. LaBobotează, tot ce e stropit cu busuioc şi apă sfinţită va fiapărat de forţele răului.În Transilvania, la Solstiţiul de Iarnă, se stingea foculvechi, iar la capătul vetrei se aprindea un butuc care trebuiasa ardă pe tot parcursul ciclului cosmogonic formatdin cele douăsprezece zile din Ajunul Crăciunului şi pânăla Bobotează. Cenuşa trebuia păstrată tot timpul anuluipentru că avea calităţi apotropaice. Tot în Transilvania,apar credinţele referitoare la echivalentul dintre umbră şisuflet, iar “acest obicei înlocuieşte vechea practică de aucide un om sau de a-l zdrobi sub piatra de temelie a uneiclădiri noi, pentru a-i asigura soliditate şi stabilitate”.[6]O altă formă de manifestare a folclorului e colindul,ceea ce e manifestare poetică a ritului. Printre colindelevechi, amintim Mioriţa, Meşterul Manole, Soarele şiLuna, Colindul Cerbului. O adevărată revoluţie a marcatîn studiul temei mitului jertfei cercetarea lui Ion Taloşdespre colindele despre meşter. În colind, găsim foartemulte elemente, care pot fi decodate, contribuind ladescoperirea realităţii de unde îşi au izvorul. Colindul, caşi doina sau balada, este un produs conglomerat al celortrei aplicaţii populare: sunet (muzică), imagine (rit), text.Elementele din colindul Meşterul Manole ne oferăamănunte care se referă la la originalitatea şi cizelareatemei în geneza mit – basm – legendă – colind -baladă. Într-un colind din Maramureş, Siminic conjurădivinitatea şi îi trimite soţiei un lup şi un lujer. Lupul, caanimal sacru a fost simbolul steagului geto-trac, iar lujeruleste elemental floral cu care femeile dace îşi împodobeaucămăşile. Acest element vegetal este sculptat mai întâi peporţile de lemn ale gospodăriilor, apoi pe zidurilemănăstirii şi pe stâlpul funerar.Iată că într-o epocă atât de înfloritoare, cu un domnşcolit la curtea otomană, pe locul Vechii Mitropolii a ŢăriiRomâneşti, construită în secolul al XIII-lea, poporuladaptează această temă universală a jertfei zidirii la istoriamănăstirii Curtea de Argeş, cea mai frumoasă realizarearhitecturală românească din acea epocă, filtrând-o prinsufletul său de poet în balada cu o mulţime de variante.Drd. LUCREŢIA BOGDAN[1] C.G. Jung în Prefaţă la Simboluri ale Transformării, ColecţiaArchetypos, Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Editura Teora,Bucureşti, 1999, p. 9.[2] Al. G. Sergiu, Arhaic şi universal, Editura Eminescu,Bucureşti, 1981, p. 214.[3] Monica Brătulescu, Colinda românescă, Editura Minerva,Bucureşti, 1981, p. 35[4] James George Frazer, Creanga de aur, vol. V, Traducere deOctavian Nistor, Note de Gabriela Duda, Editura Minerva, Bucureşti,1980, p. 117.[5] James George Frazer , Creanga de aur, Vol. IV, ed. Minerva,Bucureşti, 1980, p. 226[6] Ibidem, Octavian Nistor în Prefaţă, op. cit., p. XVI.50

Autori: prof. Ioan Câmpean, prof.Mircea Damian Câmpean,Editura Galaxia Gutemberg, TârguLăpuş, 2010.Cartea începe printr-un Argument, unrăspuns la întrebarea: De ce o carte despreInstitutul Pedagogic de băieţi din Gherla?Pentru că aşa cum scria unul din directoriiei, dr. Augustin Taloş-Măluţanu, era oinstituţie care de 85 de ani e strajăneadormită şi cetate de lumină pe acesteplaiuri, pentru că Preparandia din Gherlaa fost un izvor de cultură pentru poporulromân, dând neamului, şcolilor şi ţăriioameni de seamă(…) care au contribuitdin plin la formarea României Mari şi lapăstrarea limbii române. (Iuliu Pop). Afost o şcoală care a funcţionat la Gherlafără întrerupere timp de 85 de ani (şi 95,dacă îi adăugăm pe cei de la începutul ei,de la Năsăud), ea pregătind peste 1900 deînvăţători pentru românii din nordulTransilvaniei. Cartea este nu doar undocument preţios, dar şi un omagiu adusslujitorilor Episcopiei Greco-Catolice dinGherla, care au înfiinţat şi întreţinutPreparandia – Şcoala Normală, şi desigurcadrelor didactice care au activat înaceastă şcoală.. Lucrarea care are peste500 de pagini este structurată astfel:Preparandia de băieţi din Năsăud(1859-1869)Preparandia de Băieţi din Gherla(1869-1919) era o şcoală confesionalăcare, mutată de la Năsăud, îşi începeactivitatea cu două cursuri şi treiprofesori, şi lucru interesant, în cincizecide ani a avut doar cinci directori! Din1870, limba maghiară devine obiect deînvăţământ obligatoriu, iar în 1879 seînfiinţează Biblioteca, având la început146 de cărţi şi mai multe foi pedagogice.Din 1879, se introduce cursul III, iar din1906, cursul IV. Majoritatea profesorilorerau preoţi cu studii la Viena, Budapesta,Seminarul Teologic din Gherla (V.Gr.Borgovan, Ilariu Boroş, Eugen Seleş ş.a.).Elevii proveneau din satele şi oraşeleTransilvaniei, majoritatea fii de ţărani, darşi de meseriaşi şi învăţători. În anul şcolar1900-1911, şcoala avea 111 elevi, iar în1903-1904, 133 elevi. În perioada 1873-1918 au luat examenul de calificare 816candidaţi, din 926 absolvenţi. Aşa dupăcum scria Vasile Podariu: Absolvenţiifostei Preparandii din Gherla s-audovedit pe parcursul vremii a fi cadre dincele mai pregătite pentru viaţă, datorităcărui fapt mulţi s-au ridicat pe caleierarhică până la cel mai înalt gradposibil.Şcoala Normală de Învăţători (1919-1948) funcţionează şi în perioadaregimului horthyst (1940-44), când limbamaghiară se preda în fiecare clasă 6 ore pesăptămână. S-a procedat la epurareabibliotecii, s-a impus afişarea tabloului luiHorthy şi, în mai multe rânduri, clădirea afost ocupată de armata maghiară. S-auintrodus clasele de liceu şi s-au lichidatclasele de normală. După cum nota în mai1946, inspectorul şcolar V. Scurtu: Încursul celor 4 an de stăpânire horthystă,această şcoală a înfruntat vitregiavremurilor şi şi-a menţinut existenţa,încălzită de sufletul profesorilor şicălăuzită de înaltul patron şi adevăratulpărinte I.P.P.S dr. Iuliu Hossu, ca şiacesta, ea a fost pionul românismuluiîntr-un timp când vijelia cea mai grozavăse abătea asupra neamului nostru.În 18 octombrie 1944, conducereaşcolii adresează episcopului Iuliu Hossuun Memoriu pentru ridicarea şcolii la 8clase şi plasarea ei în localul Liceului„Petru Maior”, cerinţe rezolvate parţial.La începutul anului şcolar 1947-48,directorul şcolii, dr. Augustin Taloş, cereaprofesorilor să se încadreze în spiritulvremii: Trăim într-o lume nouă. Şi înşcoala noastră trebuie să se simtă toatălumea bine, fără să presară disensiuni deneam sau aluzii tendenţioase la adresaideologiei actuale de guvernare. Fiecareare datoria de a se încadra în spirituldemocraţiei integrale. Se hotărăşte caprofesorii să se înscrie şi să ia parte laactivităţile Asociaţiei Române pentrustrângerea Legăturilor cu UniuneaSovietică (A.R.L.U.S.). Câteva nume de51profesori care au predat în aceastăperioadă: Aurel Pop, Teofil Coste, Gh.Breharu, Dionisiu Fărcaşiu. S-au înscrisîn anul I, cls. a IV-a, V-a, 585 de elevi, şiau absolvit 528 elevi. Proveneau dinGherla, Dej, Bistriţa, Beclean, Năsăud,Zalău, Carei, Satu Mare, Vatra Dornei,din satele din nordul Transilvaniei.E de menţionat existenţa unei Societăţide lectură, ce purta numele lui IuliuHossu, în cadrul căreia se dezbăteau opereliterare, se scria, se organizau activităţi cuprilejul unor evenimente precum:Octavian Goga - 50 de ani de viaţă,comemorarea lui Spiru Haret etc.Practica pedagogică s-a făcut laînceput în Şcoala parohială, la Şcoalaprimară de stat, iar în 1930 sereorganizează Şcoala de aplicaţie.Şcoala Pedagogică de Băieţi (1948-1954)Şcoala Normală de Învăţători a fosttransformată dintr-o instituţie confesionalăîntr-una de stat. În anul şcolar 1948-49, erau 16 clase; ciclul II şi claselepedagogice funcţionau în localul LiceuluiPetru Maior. Internatul şcolii avea 150 delocuri, iar şcoala avea o fermă de 17 ha.de pământ. Pe lângă cei din zonă, maisunt înscrişi copii din regiunile: Bacău,Buzău, Bucureşti, Constanţa, Iaşi, OraşulStalin. În instituţie se impunea o educaţiecomunistă: Niciun repetent şi cât maipuţini corigenţi! Ei pe ei să se îndrepte!Şi sărbătorile sunt altele: 6 Martie, 1 Mai,23 August, aniversarea lui I.V.Stalin etc.În anul 1953, au primit titlul de învăţătorcalificat 407 absolvenţi, dintre care mulţişi-au continuat studiile la diversefacultăţi.Recent, o parte dintre aceştia au trăitemoţiile reîntâlnirii la Liceul “PetruMaior” din Gherla, după atâta timp, cuocazia împlinirii a 720 de ani de la primaatestare a municipiului. Au rememoratîmpreună cu autorii lucrării, evenimente,colegi, profesori din anii de şcoală, desprecare unii au scris pagini inspirate chiar înaceastă lucrare, ce va constitui, fărăîndoială, un document de referinţă pentrucercetători şi nu doar pentru ei!Ioan Câmpean (profesor de istorie laLiceul „Petru Maior”, Gherla) estecoordonator şi autor al lucrărilor:Împănatul boului în satele Pădurenii şiMintiu Gherlii, 2005, Gherla pe trepteleistoriei, 2004, Liceul Petru Maior dinGherla, file de istorie, 2006, Liceul„Petru Maior” în perioada interbelică,2009, Contribuţii la dezvoltareaînvăţământului confesional românesc dinzona Gherla-Cluj, sf. sec. XIX- începutulsec. XX, (I. Câmpean, V. Moldovan,Mircea Câmpean), 2008, etc.IULIAN DĂMĂCUŞ____________Foto: Ansamblul sculptural “Inmemoriam – Oarba de Mureş”,

„E atât de tainic tărâmul lacrimilor...”,spunea Antoine de Saint-Exupéry.O „ţară” misterioasă, ai căreiexploratori, cartografi şi cercetători suntpsihologi, pedagogi, teologi.Valorificarea subtilă, profundă şicomplexă a afectivităţii, a plânsului şi aîntristării, a suferinţei şi a lacrimilorprefăcute în izvor de nădejde, bucurie,seninătate şi sănătate interioară, putereade stâncă plină de pace a sufletului, toateacestea devin trăsături specifice,distinctive ale unei spiritualităţi înalte, aleunui umanism teandric (PaulEvdokimov), ale unei atitudini şi orientăriînţelepte, ale unui caracter bine clădit, aleunei ars vivendi obţinute printr-o autoeducaţiepermanentă, printr-o continuă şineobosită auto-perfecţionare şi autodesăvârşire.Doar în acest fel ne putemghida corect şi concret în peisajul auster şiincandescent al cotidianului, în ţinutulmântuitor dar şi riscant, lin şi accidentat allacrimilor, care este de fapt tărâmul lupteiduhovniceşti, al împlinirii sinelui spreSine şi al izbânzii spirituale a omuluiasupra ego-ului alterat şi alterant.Există cărţi care ne vorbesc despreacest adevăr paradoxal: lacrima, rouafericirii...Printre ele, se numără şi: „Cântecullacrimilor”, de Olivier Clément;„Fericita întristare”, de O. Clément, É.Behr-Sigel, B. Bobrinskoy, M. Lot-Borodine; „Teologia lacrimilor. Plânsulşi străpungerea inimii la Părinţiirăsăriteni, cu o antologie de textepatristice”, de Irénée Hausherr; „Bucuria.Faţa lui Dumnezeu în om”, de AlphonseGoettmann şi altele. Urmând aceastădirecţie de gândire şi de simţire, MateiPopovici, preot de o densă trăire şi de oînaltă ţinută intelectuală, continuă cu viiexemplificări şi cu ardentă argumentaretematica mai sus-amintită, explicitândaceastă atitudine teandrică în cartea sa,„Bucuria Lacrimii”, apărută la EdituraRenaşterea, din Cluj-Napoca, 2010.Venind la o distanţă de câţiva ani dupăo altă carte, pe care o publicase în anul2001, şi anume „Sărbătorile Eterne.Cuvinte de zidire sufletească” (EdituraRenaşterea, Cluj-Napoca), în volumulactual, „Bucuria Lacrimii”, autorulgăseşte puterea de a publica o serie de„Cuvântări funebre”, cum sunt, spreexemplu: „Cuvântare la înmormântareaunui copil”, „Cuvântare la înmormântareaunui tânăr”, „Cuvântare laînmormântarea unei mirese”, „Cuvântarela înmormântarea unei mame”,„Cuvântare la înmormântarea unui tată”,„Cuvântare la înmormântarea uneibunici”, „Cuvântare la înmormântareaunui om în vârstă”, „Cuvântare laînmormântarea unei preotese”,„Cuvântare la înmormântarea unuipreot”, „Cuvântare la înmormântareaunui bărbat mult încercat”, „Cuvântarela înmormântarea unui sinucigaş”,„Cuvântare la înmormântarea unuiiubitor de veşnicie”...În prefaţa cărţii, profesorul universitardr. Mircea Muthu scrie: „Unitateadiscursului rezidă, în chip firesc, încircumscrierea atitudinii creştin-ortodoxefaţă de moarte şi, implicit, a situaţieitragice a omului care ar consta, cumafirmă Jean Danielou, în faptul că acestaaparţine unei lumi care nu mai este, darşi unei lumi care încă nu este. (...) Rostitcu ocazia unui eveniment memorabil(înmormântarea) fiecare discursrememorează, dar şi proiectează, înacelaşi timp, drumul de la dispariţia(negaţia) fizică, la pozitivarea celestă.Prefacerea lacrimii Suferinţei în lacrimaBucuriei ritmează, din interior,emoţionantele şi pilduitoarele cuvântărisemnate de învăţatul preot MateiPopovici.”În completarea celor scrise anterior,prof. univ. Mircea Muthu aminteştedespre ştiinţa oratoriei „pe liniamentulAristotel – Cicero – Quintilian ş.a.”,constituită într-un legatum, implicând treigenuri cu valoare paradigmatică: genullaudativ sau panegiric, genul deliberativsau juridic şi genul funebru. În continuare,dr. Mircea Muthu ne reaminteşte cum, „înexegeza românească modernă există treiorientări, ilustrate de prelaţi şi laicideopotrivă. Prima dintre acestea susţine –prin Nichifor Crainic sau MirceaVulcănescu, existenţa unui tragic creştinabsolut legat de conştiinţa pierderiiParadisului. O altă direcţie,contemporană, pledează pentru ideeaanulării tragicului în creştinism, prinrelativizarea limitei absolute şi prinmomentul învierii, aşa cum susţin printrealţii, Constantin Galeriu sau IleanaMălăncioiu. În sfârşit, a treia orientare52reprezentată de Nicolae Steinhardt,apelează pentru acceptarea tragiculuistenic redevabil, în cea mai mare măsurătextului sacru (Fericiţi cei ce plâng, căaceia se vor mângâia, Matei 5, 4) şi lacare se raliază, integral, discursurilefunebre ale lui Matei Popovici: Pentruprima dată, omul descoperă cărareanebănuită care duce la bucurie,paradoxal, prin plânsul cauzat desuferinţă. Argumentarea, existentă înacelaşi text de început, sugestiv intitulatBucuria lacrimii, trimite la mormântulDomnului, care este punctul de contactfizic şi suprafizic în acelaşi timp întrelumea materială şi cea spirituală, iartrupul înviat al Domnului devine breşaprin care lumina dumnezeiască pătrundeîn bezna rece a lumii materiale...”Durere, dezamăgiri, deprimare...Tristeţe, nostalgii, eşecuri... Dor, regrete,deznădejde... Iată, tot atâtea situaţiiconjuncturale în care lacrimile vin ca unizvor al tămăduirii, să ne mângâie faţa, săne aline sufletul, să ne spele ochii detăcerea mistuitoare a vântului de nisip alsuferinţei.„Aducerea aminte de moarte” setransformă în „aducerea aminte deDumnezeu”... şi atunci izvorăsclacrimile... Iar lacrimile devin ceea ceIoan Scărarul numea „haina de nuntă” asufletului omenesc: „Cel ce a îmbrăcatplânsul fericit şi plin de har ca pe o hainăde nuntă, acela a cunoscut bucuriaduhovnicească a sufletului...”În mod paradoxal, lacrimile devinoglinda surâsului luminii, iar cuvintele sedeschid spre tăcerea de dinlăuntrul inimii.Macarie cel Mare spunea: „Cei care s-au învrednicit să devină fii ai luiDumnezeu şi să se nască de sus, de laDuhul Sfânt... se roagă cu lacrimi pentruAdam şi toţi cei dintr-însul... Uneori,duhul lor se aprinde de o asemenea

ucurie şi o asemenea iubire, încât, dacăar fi cu putinţă, i-ar aduna pe toţi oameniiîn inima lor, fără a-i mai deosebi pe ceibuni de cei răi...”„Lasă-te prigonit, dar tu să nu prigoneşti...Bucură-te cu cei ce se bucură şiplângi cu cei ce plâng... Fii prietenul tuturor,dar, în duhul tău, rămâi singur...”(Isaac Sirul)„... despărţit de toţi, să rămâi unit cutoţi...” (Evagrie Ponticul)Un asemenea om trăieşte în „lumeape dos” a Fericirilor şi se detaşează de„lumea pe faţă” a ambiţiilor, a trufiilor, aslavei deşarte, a ceea ce Nicolae Berdiaevnumea „îmburghezirea spirituală”.„Ce este oare o inimă iubitoare?, seîntreba Isaac Sirul. Este inima aprinsă dedragoste pentru întreaga făptură, pentruoameni, pentru păsări, pentru animale,pentru diavoli, pentru toate făpturile. Iatăde ce un astfel de om se roagă neîncetatchiar şi pentru şerpi, îndemnat de milanesfârşită care se deşteaptă în inima celorcare se unesc cu Dumnezeu.”Atunci când se înlocuieşte ori, maibine-zis, se completează prieteniasemenilor cu „prietenia lui Dumnezeu”,lucrurile se schimbă: mintea coboară îninimă (idealul isihast), gândirea îmbinatăcu iubirea se transformă, parcă alchimic,într-o înţelegere atotcuprinzătoare, grijilecotidiene (sau, mai corect spus, exceseleacestora) se potolesc, simţirea agitată selinişteşte într-o stare de calm luminos,atenţia dispersată pe lucruri minore şipasagere se focalizează concentrându-sepe o privire de ansamblu asupra vieţii,într-o trăire afectivă de echilibruemoţional stabil. Este ceea ce oameniiînduhovniciţi numesc „metanoia”, adicăsublimarea lacrimilor în bucurie.Limitele psihice ale ego-uluiindividual sunt forţate, zdruncinate cazidurile unei cetăţi inamice, iar sinelenostru se uneşte prin empatie cu sinelesemenilor, într-un sentiment de frăţietatefără fruntarii. Este drumul de„individuaţie”, după expresia lui CarlGustav Jung, de dezvoltare a personalităţiiumane din faza de sâmbure în faza defruct, de la un ego mărginit,centripet, la un sine personaldezmărginit, centrifug, cupotenţialitatea unirii acestuia cuSinele colectiv, atingândspiritualitatea înaltă, de sorgintedivină. În acest caz, priorităţilepersonalităţii respective, însăşiscara interioară de valori aomului se modifică. Pe primelelocuri nu mai rămân necesităţileindividuale (potrivit piramideilui Maslow), ci nevoileaparţinând comunităţii umane şifiecărui individ din aceastăcomunitate, în parte, cu carepersoana respectivă se simte, calocuitor al planetei Terra,cvasi-unită.Urcuşul spre spiritualizareaextremă, în sens creştin, cuprindeparcurgerea a trei etape, de la „vitapractica” (viaţa activă) la „vita theoretica”(viaţa contemplativă), a trei căi, în trepte,ale „urcuşului spre Dumnezeu” (EvagriePonticul), şi anume: calea curăţirii sau apurificării (catharsis), calea iluminării şicalea desăvârşirii spirituale sau a uniriiteandrice cu divinitatea (Dionisie). Înparcurgerea tuturor acestor etape, un rolcentral al vieţii psihice îl constituievoinţa, această „facultate motrice”, cum onumeşte Alphonse Goettmann, carefocalizează întreaga fiinţă umană, toateprocesele psihice şi toate trăsăturilepersonalităţii respective într-o anumitădirecţie, sub imboldul unei singurepropensiuni: dorinţa de unificare a sineluipropriu cu energiile necreate, de sorgintetranscendentă.În toate aceste secţiuni aledezvoltării ontologice a omului, acestaeste însoţit de lacrimi, precum revărsareazorilor unei zile de vară este însoţită depicăturile de rouă ale unei adevărate bunevestiria soarelui arzător. Ele, lacrimile,sunt mereu o rouă a luminii din spiritulomului, o dovadă vie şi convingătoare aînduhovnicirii acestuia, a bucuriei inimiiomeneşti de accedere la tărâmulîmpărăţiei lăuntrice. În acest fel, s-a ajunsla sintagma de „teologie a lacrimilor”, K.Holl fiind primul care a folosit aceastăexpresie în lucrările sale de specialitate,începând din anul 1898, trăire ideatică şiafectivă care nu este altceva decât unaspect al harului capacităţii detranscendenţă spirituală.Expresii cu un conţinut asemănătorsunt şi cele de „botez al lacrimilor” şi „daral lacrimilor”... Acestea însoţesc întreagamişcare a vieţii duhovniceşti: de lapurificarea activă (realizată de putereaumană), întotdeauna nedesăvârşită, lapurificarea pasivă (realizată de putereadivină), culminând cu vederea slavei...Autorul cărţii „Bucuria lacrimii”,preotul de aleasă propensiune culturalăMatei Popovici, cuprinde într-unansamblu structural de nezdruncinat53întreaga panoplie a nuanţelor dureriiomeneşti în faţa despărţirii iremediabilede cei dragi, de semenii plecaţi într-o altădimensiune a existenţei universale.Trimiterile bibliografice suntabundente, fiecare frază, şlefuită parcăsculptural, are o densitate ideatică de orară anvergură şi o încărcătură afectivăcopleşitoare. Din fiecare filă a cărţii s-arputea clădi un eseu de o profunzime deneegalat asupra existenţei omeneşti,văzută ca un echilibru complex întredestin şi liber arbitru... între tainiculcotidian şi inefabilul teandric... întrelacrimă şi surâs... între vijelie şicurcubeu...Pe coperta a patra a cărţii „Bucurialacrimii”, profesorul universitar dr. AurelSasu scrie cu o inedită şi uluitoareinspiraţie: „Prin lacrimi te desparţi, prinbucuria lor răscumperi drama despărţirii.Prin lacrimi porţi neconsolat stigmatuldisperării, prin bucuria lor te faci robdesăvârşit nădejdii tale. Prin lacrimi eştiprada păcatului în lume, prin bucuria lordai neputinţei şansa de a fi parte a izbânziitale. Prin lacrimi îl iubim pe Dumnezeu,prin bucuria lor ne facem botezasemănării Lui. Prin lacrimi ne căutămmarginile de lumină, prin bucuria lor neînălţăm la deplinătatea trăirii înHristos. În cartea PărinteluiMatei Popovici, lacrimile şibucuria lor sunt cele două maridaruri ale sufletului: rana şiînvierea.”Înălţată la rang de bucurie,lacrima tămăduitoare devinemonadă a universului lăuntric,bijuterie de lumină, treaptă descară spre cerul mântuitor, flamăde izbândă, blazon deînveşnicire dincolo de timp...PERSIDA RUGU__________Foto: Ansamblul sculptural“In memoriam – Oarba deMureş”,

Starea prozeiTrenul sacada nebuneşte distanţele. Câmpia largă, păreafără de sfârşit. Toamna culcase la pământ iarba înaltă. Îiizgonise dropiile. Vântul îi pribegea ciulinii. Ochii luiTilică Şoşoi le urmăreau, pierduţi, rătăcirea: ”Cât pământ,Doamne Dumnezeule!”Trecuseră anii. Îl sedusese Capitala cu nevoile ei dintotdeauna:cărbuni şi gaz iarna; vara, legume şi zarzavaturi.El, totdeauna, cocoşat sub cobiliţele grele. Din zori pânănoaptea târziu. Noaptea, somnul de-o clipă. A doua zi,iarăşi. I-a ascuţit oasele Zbreancu, negustorul, dar nu pedegeaba. I-a dat bani. Banii cu care să cumpere pământ.Să-l are. Să-l semene. Să-l muncească cum ştie numai el.Căci al lui va fi rodul. Să devină, în sfârşit, cineva, în satulunde suferise atâta de sărăcie.Îşi aranjeză fudul pălăria de fetru. Cuprinde, amângâiere, mustaţa tunsă scurt. Îşi potriveşte costumulnou, în dungi. Îşi ridică puţinpantalonii ca să nu facă genunchi.Pantofii strălucitori. Cu stiloul pus”de sanchi” în buzunarul de lapiept, părea stingherit în vagonulde clasa a doua. Călătorii, sfioşi, îifăceau loc. Se grăbeau să ia dinfaţa lui sacii, valizele, paporniţele.Se înghesuiau ca să-l deranjeze câtmai puţin. Asta îl umplea defericire, până la sufocare. Nu maiauzea vorbele celor din jur.Desigur că vorbeau de aceleaşi necazuri pe care lecunoscuse şi el. Acum va fi, însă, altceva. El va aveapământul. Îşi va repara casa. Le va da cu tifla celor care aurâs, când au aflat că pleacă să-l slugărească pe Zbreancu.Plecase din sat clătinându-se. Îl susţinea cu greutate, darşi cu credinţă, bătrânul său tată. În car a adormit până laCraiova. Voia să uite de lumina plumburie. Şi de noriigroşi care vesteau o iarnă grea. Parcă se ţesea în juru-isingurătatea şi-l copleşea. Erau, desigur, gândurile că vabate la uşi străine pentru o amară bucată de pâine. Ca uncâine de pripas...Când s-a trezit, s-a cufundat în cârciuma de la gară.Dar la Bucureşti nu l-a ocolit norocul. A găsit slujbe cubacşiş gras şi timp de doi ani nu s-a atins de băutură. Erachiar fericit, în acea cumplită suferinţă. Dar acum aveabanii. Îi va lăsa pe toţi cu gura căscată. Să ţină cont de el,Tilică Şoşoi şi să se minuneze.Bancheta părea prea tare pentru el. Iese pe coridor. Sereazemă cu grijă de bara de sprijin, după ce o şterge îndelung.Priveşte lung câmpia nesfârşită. Cu o plăcere groasă,de stăpân. Cu gândul secret la partea care-i va aparţine.Aprinde tacticos o ”regală”. Trage adânc fumul în piept.Se îneacă. Fumul amar îl îndârjeşte. În faţă, firul neliniştital Oltului. Într-o clipită rămâne în urmă. Lui Tilică Şoşoi îivine să chiuie. Se izbeşte, însă, de privirile uluite alecălătorilor. În ochii lor apărea încă... ”cineva”. Îi pare rău,acum, de rolul pe care-l juca. Părea un singuratic înmulţimea care vorbea atât de mult.În gara Craiovei era lume multă şi fum. Se sufocaulocomotivele grele. Duceau hurducând vagoanele pline.Oameni şi mărfuri rătăceau prin lume.Tilică Şoşoi coboară ţeapăn, strângând sub braţ geantaburduşită cu hârtii de bancă. Caută cu ochii vreun car sauvreo căruţă. N-o va lua peste deal ca să nu-l ”miroase”hoţii de la Aninoasa. Ocoleşte pe Balş, unde nu s-a preaauzit de tâlhari de drumul mare.Găseşte, în sfârşit, o ocazie. Îi flutură sub nas omului ohârtie de o mie. Acesta îl priveşte hulpav. Lui Tilică Şoşoii s-a părut că e un om cinstit. Sare în căruţă. Se trânteşte înfânul proaspăt. Se lasă purtat de trapul sacadat. Vântuluşor înfiora mohorul uscat din brazdele jilave. Caiimergeau domol. Tilică adoarme.Se trezeşte într-o forfotă mare. E hanul de la Ciuturoaia.Tilică şi vizitiul se dau jos. Caii caută odihnă. Toţi din jursunt călători la răscruce de drumuri. Printre ei sunt şi mulţipierde-vară. Se topeau după mititei şi ciorbă de burtă. Seospătau cu pastramă de oaie. Se ardeau cu frigărui, submormane de mirodenii. Se stingeau cu vin galben deDrăgăşani, sau cu vin roşu ca sângele de iepure. Cântataraful lui Ilie Chirea, bătrânul. Sescutura în ofuri lungi o ţigancă cuochii de tăciune. Se păstrăgăleau subiia înflorată ţâţele tari, ca douănestrunite botişoare de miei. Ţigancaîl arde cu privirea pe Tilică. El îiocoleşte dogoarea. Ţiganca, însă, nuse lasă.Cei doi se aşează la masă. Năvălescpeste frigărui. Gâlgâie zgomotos vinulrubiniu. Vine bătrânul lăutar la ei lamasă. Le cântă la ureche. E cânteculvechi al Ciocârliei, interpretat de bătrân doar pe un fir depăr de cal. Tilică scuipă pe o hârtie. I-o lipeşte pe frunte.Omul se cocoşează pe vioară. Ca o şerpoaică se frângea şitiganca. Tilică Şoşoi îi năucise cu banii. Erau robii lui.Departe, soarele căuta la orizont un cuib de linişte.-Haide, boierule, că scapi frâiele. S-o luăm din loc, că seface noapte, îl potoleşte blând cărăuşul.-Te-am plătit să mă duci când vreau eu, nu când vreimata.-Da, dar am şi eu treabă, nu pot sta după chefuldumitale.-Ascultă, omule, te-am cinstit, te-am omenit, ţi-am datsă ai de cheltuială şi mă laşi aici?-Dar, boierule, eşti tânăr şi cheltuieşti cu nesăbinţă.-Cheltuiesc banii mei, nu ai tăi. Aşa că nu-mi purta degrijă.-Dar ştii şi dumneata că banii se fac cu greutate...Lui Tilică Şoşoi îi sare ţandăra. Străinul îi ”ginise”starea...-Mie-mi spui asta, domnule? Mie, care am crescut înpuf? Mai ia o mie şi piei din ochii mei. Găsesc eu pecineva să mă ducă acasă.-”Mână, birjar”...! îi înghiţea cuvintele ţiganca. Omul aplecat, mulţumit, în treaba lui...Tilică Şoşoi a ţinut-o tot aşa o săptămână. Cu ochioasala braţ şi cu taraful în urma lor. Într-un final, i-a propusfetei căsătoria. Ţiganca a râs, plină de ifose.→_____________Foto: Ansamblul sculptural “In memoriam – Oarba deMureş”,54

prezentului meu de azi: ce dor îmi va fi de tinespune-mitu cum îţi petreci vindecareascânceşte aerul ce-l legenicu braţele topitecum te priveşti din oglindăşicu ce inimă înghiţi pastileleimensevor veni caiipentru fiecare om câte unulşi ne vor împinge din aşternuturicu marile lor boturi umedene vor scoate din case zvârlindu-ne pe scărica pe nişte suluri de postavne vor împinge aşa printre blocuri pe străziprin oraşe vor ajunge cu noi pe câmpii prin pădurini se vor lipi de pleoape frunze şi crenguţepe sub cea mai frumoasă paradă de norivor intra în ape şi ne vor rostogoli pe fundurileoceanelorca pe nişte trunchiuri de copacicaii de lemn ai copilăriei cu boturile mariimenseca un lordastăzi nu am cearcăne sau poate nu m-am trezit încăpe sub soarele acesta de zăpadă nimic nu mă mirănici cuţitul care răsuflă greu în mânănici amintirile55care mă buzunăresc de toate respiraţiilenici carnea care îmi luceşte prin pielee bine că am plecatîmi dau sfaturi ca de la bătrân la tânărvecinilor le vine apa caldă în caloriferecu tot cu broaşteşi eupot purta cuţitul pe post de pălărieca un lordtest de iubireiubesc mai mult decât fac sexpoate şi dintr-o frică oarecare de moarteexistă desigur o laşitate ascunsăşi atunci când mirosim o floarenu doar în sinucideremi-aş dori iubitosă ne oprim din gesturile pe caredoar noi le considerămsă ne privim şi să exclamămimpacientaţicât de mult ne iubimdar ştiusuntem prizonieri ai privirii de la nivelul umerilorde unde vedem toate lucrurile acestea galopantefrumos de tristecum e ninsoarea într-un cimitircare ne arată cu degetulŞTEFAN CIOBANU_______________Născut la 24.06.1979. Debut editorial: aliona – 2007, Ed. Amurgsentimental, convoi de tăcere – 2009, Ed. Princeps Edit (Marelepremiu al Festivalului Internaţional Grigore Vieru, Iaşi)_________________________________________________________________________________________________→Dar în dimineaţa plecării, Tilică Şoşoi se trezeşte singur.O linişte grea îi apăsa tâmplele. I le strângea ca într-omenghină. El, care se obişnuise să se deştepte în tânguiride cântec. Se ridică într-un cot. Unde s-o fi dus Aglăiţa?Geanta era la locul ei. Plină. Un gând negru îl fulgeră. Serepede la ea. O deschide. Numai hârtii de jurnal. Leazvârle pierdut. Ţiganca l-a prădat. Urlă. Se rostogoleştepe scări. Primprejur, nici ţipenie. Bate la uşacârciumarului. Cu mâinile şi cu picioarele.-Hai, nene Gogule, deschide odată!-Ce este? Ce s-a întâmplat?-Hoţii! Deschide, omule, c-am fost prădat!-A, dumneata erai, coane Tilică? Dar ce e cu zarva asta?-N-auzi omule că am fost jefuit? Mi-a furat Aglăiţabanii. Bănişorii mei munciţi cu cârca...-Dar ţine-te tare, boierule. Cum să-ţi fure fata banii?-I-a luat, domnule. I-a luat şi s-a dus... Oare unde-or fidispărut cu toţii?-Boierule, să nu vorbeşti cu păcat. Poate că nici n-ai avutbani. Vezi, că mi-eşti dator două mii de lei...Tilică Şoşoi se clatină. Simte cum îi fuge pământul desub picioare. Se reazemă de zid...-Cum două mii? Nu ţi-am dat atâţia bani?-Da, dar camera nu ai plătit-o.-Camera? Cum nu am plătit camera?-Foarte bine. Am martori. Iar dacă nu achiţi intri larăcoare...Titică Şoşoi bagă mâinile în buzunare. Îi azvârle în faţătot mărunţişul. Cu geanta subsuoară fuge prin aerul tare aldimineţii. Ochi dispreţuitori îl urmăreau de după perdeleletăinuitoare. Omul avea un mers împleticit, de nebun. Cucostumul boţit şi pălăria strâmbă nu domoleşte paşii.Pe dealul Beneştilor adastă sub un pom. Îşi tragesufletul. Pe jos, căzute, numai pere. Pere pădureţe. Culegeuna. Se înfruptă. Zeama ei amăruie îl readuce la viaţă.Priveşte în jos satul. Alb, sub povara şindrilelor înnegritede vremi. Pământul îşi dăduse prinosul. Pe ogoarele golitecopiii păşteau vitele. Tilică adună pere. Îşi umple geanta.Coboară ameţit de o bucurie neînţeleasă. Împarte la copiipere. Aceştia îi mulţumesc. Îşi dau coate.-Fraţilor, s-a-ntors Tilică Şoşoi de la Bucureşti.-Cine, bă, Tilică Şoşoi? Şi ce-a adus de pe-acolo?-Pere, bă, pere pădureţe!-Ha, ha, ha! I-auzi al dracului!GEO CONSTANTINESCU

Ars poeticaMisterul de a fisingur.Doar tu şiCuvântul.Cum pururi în tremur,pădureaascultă în foşnetevântul.TăcândCu capu-n mâini ţi-aduci aminteDe o trecută după-amiază.Când te-aşteptam, de tot cuminte.Ca nimbul explodând în rază.Şi părul meu, mai greu ca mierea,Căzând cascadă în apus.Să nu vezi licărindul plânsetAl vorbelor ce nu s-au spus.CopaciiPictorului Laszlo ValovitsCopaci cu crengile în piept,Cu triluri tânjind către stele.Cum stau fix şi-i străbat rotitor,Carusele de timp, în inele.Nişte călugări în tulpiniMustind în barbă slavă vegetală.Cu subţioara-amirosind răşiniDe lemn ispăşind în vioară.Căci cruce lorusi şi Icoană suntDin necuprinsul Firii întru Fire.Copacii nu mor, se preschimbă sfântÎn sunet. În Cuvântul din citire.EdenCum prinse somnul să mă fure,O apă mare, scânteindă.Pe ea o punte. O oglindă.La ţărm, castele mari, maure.Spre cine aş fi vrut să trecPe apa aceea strălucindă?Nici nu puteam să mă înec.Cum să te-neci într-o oglindă?Şi m-am întors înspre castel.Cu mine, mama. Şi-o femeie.Ce ziduri groase, fel de fel.Bătute-n palide camee.Gândeam: mai bine-aş fi trecut.Dincolo cineva aşteaptă.În singurare-nfăşurat.Şi poate nici n-ar fi pututS-aştepte-atât. Înfrigurat,Ar fi venit înot, abrupt.Şi nimeni de-ar fi fost să fie,O copcă-adâncă m-ar fi supt,Într-un Eden. Copilărie.SalomeeaO, Salomeea!Ce pusă-a fostsă dănuiascăcu farmecele ei divinela masa-aceea-mpărătească.Apoi, prin dansul eisă dezvelească înţelesul.Cum că,prin răzbunare,Irodiada prefăcu păcatulîntr-unul şi mai mare.Şi-atât de ameţităţi-ascultătoarede mama ei,ca-n somn părea, chiar ea,că săvârşise totul.Aduse capul retezat pe o tipsie:Şi de acolo,ochii lui de mort frumos,trăit în curăţiespuneau:— Tu nu ai nicio vină!Tot ce era de-nfăptuitşi-a fost să vină,a şi venit.S-a şi-ntâmplat.Şi ochii lui Ioan au lăcrimat.Apoi venindu-si parcă-n fire,în lacrima fierbinte,ea s-a culcat cuminte,precum la pieptul unui mire.Mireasă, iasomiaNu-s în apele mele.Cum aş putea fi?Cu atâtea ploişi plânsori de petale…Cineva îmi spuneade Baki Ymeri…Acum, când în găriiasomia încremeniMireasă.Şi ce tristne mai face cu mâna,cum stă parfumatăîn rochia ei de batist…Nu-s în apele mele.Pe cine aştept?Focul din lacrimă,arsura din piept?Cluj Napoca, 22 ianuarie 2011MARIANA FLOAREA56S-a născut la Arad, la 2 aprilie 1956.A absolvit Liceul Teoretic MoiseNicoară in Arad (1974).Licenţiată a Facultăţii de MedicinăGenerală a Universităţii de Medicinăşi Farmacie Iuliu Haţieganu dinCluj-Napoca promoţia 1982.Doctor în ştiinţe medicale.Membru în colectivul de redacţie alRevistei Române de ExpertizăMedicală Bucureşti.Debut literar în 1996 în revista „Clipacea repede”, Bucureşti.Membru al Cenaclului literar VictorPapilian Cluj Napoca, din 1995.Membru al Societăţii MedicilorScriitori şi Publicişti din România din1996.Colaborează cu poeme şi eseuri larevistele: Steaua, Gândirea (serienouă Sibiu), Tribuna, Cetateaculturală, Cluj-Napoca, Clipa cearepede, Viaţa medicală, Fântâna dinKos, Bucureşti, Lumină lină, NewYork., Vatra veche Tg. Mureş.A publicat în anul 2000 volumul deversuri Rana din privire, EdituraParalela 45, Piteşti, 2000, prefaţă deIrina Petraş.Este prezentă în mai multe antologii:Chemarea amintirii, Ed. Pro-Vita,Cluj-Napoca, 2004; DicţionarulMedicilor Scriitori şi Publicişti dinRomânia, Ed. Viaţa Medicală,Românească, Bucureşti, 2001, VasileSav in memoriam, Ed..Casa Cărţii deȘtiinţă, Cluj Napoca 2010., Cearastinselor tăceri, Editura Napoca Star,Cluj-Napoca 2010.Referinţe critice: M.N.Rusu, revistaLumină lină, nr.2, 2010, New York,Irina Petraş prefaţa volumului Ranadin privire, editura Paralela45, Alex.Trifan, revista Viaţa medicală, 2000,prefaţă Dan Damaschin la volumul depoeme În braţele ceţii, în curs deapariţie la Editura Paralela 45,Piteşti, 2011.

Fiecare oraş îşi are poveştile şilegendele lui, iar Nǘrnbergul nu faceexcepţie de la această regulă. Deasemenea, fiecare oraş, ar trebui sădea naştere unui scriitor care săiubească poveştile şi care să îşidorească să scrie literatură pentrucopii. O astfel de dorinţă a avutdoamna Elena Dittrich, o doamnă aliteraturii pentru copii, care a fostadoptată de oraşul Nǘrnberg în 1987.Elena Dittrich, sau Puşa, cum îi spuncunoscuţii, şi-a împlinit visul de ascrie, astfel încât, începând din anul2003, a făcut primii paşi în domeniulliteraturii pentru copii şi a început săscrie poveşti pe care le-a semnat cunumele literar Elena Cesar vonSachse.Citind acest pseudonim cu greupoţi să îţi dai seama că autoareapoveştilor pentru copii este de faptsora binecunoscutului scriitor OvidiuPecican. Talentul l-a moştenit dinfamilie şi tot familia a fost cea care aîncurajat-o să scrie şi să îşi publicepoveştile. În acest context, a apărutcartea de debut, „Ţara Fericirii”,publicată, în 2003, la EdituraFundaţiei „Desire” din Cluj-Napoca.În 2006, cu ocazia Festivalului„Prichindel”, desfăşurat la Nürnberg,şi-a lansat cartea „LegendeleNürnbergului”, conţinând adaptări şirepovestiri după naraţiuni popularedin regiunea bavareză. De asemenea,micii cititori au primit cu maximinteres o altă carte scrisă de aceastăautoare: „În Ţara PoveştilorStrăbune”. Elena Caser von Sachse acolaborat şi cu Editura „Casa Cărţiide Ştiinţă” şi a acceptat propunereaediturii din Cluj Napoca de a publica„Povestea lui Şugubeaţă” în volumulcolectiv „Cartea mea fermecată”.Recent, a reuşit sa editeze încă 2poveşti: "Drăcuşorul alb" şi"Hannes", publicate de EdituraANAMAROL din Bucureşti, iarpentru viitor a pregătit multe altesurprize literare, pe care le vomdezvălui în cadrul acestui interviu.Liliana Moldovan: Să începemaşadar într-o manierăneconvenţională. Dezvăluiţi-ne,pentru început, câte ceva despreproiectele pe care doriţi să lerealizaţi anul acesta.Elena Cesar von Sachse: Îngeneral, nu îmi fac planuri pe termenlung, ci las lucrurile să decurgă de lasine. În primăvara acestui an,Editura „Dacia” din Cluj-Napocaîmi va edita povestea „DragonulRoşu”. Tot în Cluj-Napoca aştept sămiapară în revista „Tribuna”povestea „Inorogul din vis”. LaEditura Anamarol din Bucureşti o sămireeditez povestea „În ŢaraPoveştilor Străbune” şi un volum denuvele: „Vis şi realitate”.Pe plan muzical, pregătesc unCD cu melodii de dragoste peversurile poetei Elena Rodica Lupu.-Din ce perioadă cochetaţi cuideea scrisului, la ce vârstă aţiconceput prima poveste şi cui a fostadresată?- Ca orice copil, la început amcochetat cu poezia, dar imi plăcea săjoc mici piese de teatru pe care leprezentam copiilor din vecini. Cândfiica mea a fost mică, îi inventam fel57si fel de povestioare pentru un micteatru de marionete. În ceea cepriveşte muzica, de când mă ştiu mi-aplăcut să cânt şi să dansez.Deşi inventam fel şi fel demelodii, nu mi-am dat seama că aşputea să compun, în schimb, am fostconvinsă că m-aş descurca cu scrisul.Totuşi, târziu, m-am apucat deaceastă frumoasă îndeletnicire.-Aţi crescut într-o familie carea dat naştere la scriitori şi artiştideosebiţi. Cine v-a călăuzit primiipaşi în lumea tainică a culturiiscrise?- Eu cred că există o anumitămoştenire genetică la care se adaugăşi atmosfera în care am crescut. De latata, am moştenit, atât eu cât şifratele meu mai mare, talentulmuzical. Fratele meu a fost liberprofesionist toată viaţa, a avutorchestră de muzică uşoară şi erafoarte cunoscut în urmă cu 30 de ani.Căsătorit în Germania, a lucrat cainginer de sunet la teatrul dinHeilbronn.Tatăl meu a fost cantor labiserica catolică din Ghioroc şi s-aocupat de corul bisericii. A reuşit săformeze un cor format din cântăreţidin trei sate, fiind foarte iubit şiapreciat de consătenii lui. În tinereţe,a fost un bun dansator, dar a fostatras şi de poezie, a regizat piese deteatru, a predat copiilor din Ghioroclecţii de muzică. Toata viaţa a trăitpentru muzică, poezie şi teatru deamatori.Nici mama mea, în tinereţea ei,nu a stat departe de muzică şi dans. Afăcut parte dintr-un ansamblu dedansuri populare dar a fost şi solistă.Ea s-a recăsătorit, iar noul tată a fostun om cultivat şi muncitor. Avea obibliotecă mare la care apelam şi noi.El a fost cel care ne povestea fel şi felde povestioare din prizonierat, întrunfel comic, de care noi copiii neamuzam la culme. Din aceastăcăsătorie, s-a născut şi fratele meumai mic, actualmente istoric şiscriitor.-Poate vă aduceţi aminte careeste prima poveste pe care aţi auzitoîn vremea copilăriei. Care estepersonajul de poveste preferat, cual cărui destin vă identificaţi învremea copilăriei?- Povestea pe care nu am uitat-oniciodată era o poveste cu tâlc. Eravorba de un prinţ care dorea sa fiecât mai repede mare ca să devină

ege. O zâna i-a dăruit un mosor cuaţă şi i-a spus că atunci când vrea săscurteze timpul, să deşire puţin dinaţa de pe mosor. Dar să fie atent căla un moment dat aţa se va deşirasingură, iar el nu o va mai putea opri.Fără să fi primit un mosor cu aţăfermecat, şi eu am ajuns în momentulîn care aţa vieţii se deşiră singură, deaceea vreau să înmulţesc numărulpoveştilor scrise şi al melodiilorcompuse.Povestea mea preferată a fostîntotdeauna „Cenuşăreasa”, cu careîntr-adevar m-am identificat într-unanumit fel. De la vârsta de 16 ani,până la 36 ani, am făcut parte dinEchipa Internaţională de Coafură şiFrizerie a ţării, ca model. Desigur,pentru o fată fără posibilităţimateriale, care a ajuns să poarte celemai strălucitoare toalete de seară şisă prezinte cele mai superbe coafuri,create de nişte mâini măiestre, care aumblat în ţară şi peste hotare, şi afost aplaudată de mii de spectatori,admirată şi iubită, nu făceam altcevadecât să retrăiesc de fiecare datăpovestea Cenuşăresei.-Dar în cazul poveştilor pe carele aţi inventat, există vreunpersonaj năstruşnic, vreo prinţesă,sau poate vreun spiriduş pe care îladoraţi?- Îmi plac personajelenăstruşnice şi sunt convinsă că şicopiii le apreciază. Eu cred ca celemai haioase personaje din poveştilemele sunt cele cu drăcuşori, pe carecititorii îi pot întâlni în povestea„Drăcuşorul Alb”. DrăcuşorulŞmecherici e un personaj dinpovestea „Dragonul Roşu”. Înromanul de aventură şi fantezie lacare lucrez în prezent - „CămaşaPurpurie” - există un spiriduş taresimpatic şi hazliu, care se numeştepur şi simplu: Spiriduş.-Sunteţi o persoană sensibilăînzestrată cu talent muzical. Cumse îmbină arta scrisului cu pasiuneapentru muzică?- În viaţa mea creatoare, muzicaşi literatura sunt în strânsă legătură.Fiecare poveste are câte-o melodie.Dacă am debutat în literatură cucartea de poveşti „Ţara Fericirii” -cu care am luat la Festivalul „LiviuRebreanu” premiul juriului - înacelaşi an am participat la Festivalulde muzică pentru copii din Oneşti şila cel din Nürnberg, unde am luatdiferite premii. Pe lângă muzicăpentru copii, am scris şi muzică folk,romanţe, cântece de petrecere,muzică instrumentală, chiar şi unmuzical inspirat din viaţa lui IoanBudai Deleanu. Am sperat mereu săgăsesc un solist cunoscut să măpromoveze. Dacă nu l-am găsit pânăacum, nu însemnă că renunţvreodată la această idee.-Locuiţi de multă vreme înGermania şi v-aţi stabilit din 1987la Nǘrnberg, mai păstraţi contactulcu ţara natală şi sub ce formă?- Aproape în fiecare an mă întorcacasă cu aceleaşi emoţii şi bucurii.Desigur că prin ceea ce scriu dorescsă las copiilor din ţara mea ceva dinsufletul şi experianţa mea de viaţă.Doresc să-i fac să vadă diferenţadintre bine şi rău, lucru foarteimportant în dezvoltarea lor.„A fost odată, într-o ţărişoarămică, o tânără prinţesă care senumea Cezara. Şi aşa cum seîntâmplă de obicei, părinţii auînvăţat-o, de mic copil, ce e bine şi cee rău.- Pentru că numai dacă ştii săfaci această deosebire poţi creşte şideveni un om adevărat şiputernic.....”.( Ţara fericirii)-Povestiţi-ne, pe scurt, cumerau „Crăciunurile” de altădată.Există vreun obicei din trecut pecare v-ar plăcea să îl reînviaţi?- Dacă aş putea să readuc laviaţă trecutul, cu siguranţă aş dori sămă reîntorc la Crăciunul petrecutalături de bunici mei. Bunica meafolosea un adevărat ritual pentru aîntâmpina Crăciunul şi desigur acestemomente le simţeam şi noi, copiii. Sevorbea mai încet, trebuia să fimcuminţi şi ne rugăm. Era un fel deintensitate sfântă care creştea în jurulnostru cu fiecare zi care ne apropiade Crăciun. Ritualul începea cu ocurăţenie generală. Hainele de paterau scrobite şi albe ca spumalaptelui. Miroseau a prospeţime. Apoiurma prepararea prăjiturilor. Coardăcu mac şi cu nucă şi mâncărigustoase. Supa de carne cu tăieţei,sarmale şi friptură. O adevaratănebunie. În acele timpuri, nu eraumaşini, ci sănii cu zurgălăi. Îmiplăcea foarte mult să ies pe înserateîn curte, în timp ce ningea şi săprivesc cerul. În acest peisaj depoveste şi-n clinchetul de clopoţei cese auzeau din stradă, mie mi se păreade fiecare dată că Moş Crăciun elângă mine. Aceste sentimente apar înpovestea mea „Fantezie de Iarnă”,dedicată celor care mai cred în MoşCrăciun. În seara de ajun, bunica neîmbăia şi ne culca pe mine şi pefratele meu sub o „dună” caldă şipufoasă, iar dimineaţa, când netrezeam, bradul ne aştepta împodobit.-În final, vă rog să adresaţituturor românilor o urare deînceput de an.- Românilor din oraşul Tg.Mureş le doresc ca anul care vine săle aducă mulţumiri sufleteşti,realizări şi sănătate. Celor caretrăiesc la Nǘrnberg le doresc să fiemai uniţi. Sper ca toate organizaţiileromâneşti care activează în acestoraş să fie mai solidare unele cualtele. Le apreciez entuziasmul şimunca depusă pentru a menţine însufletele noastre „flacăra vie” aculturii şi muzicii româneşti, dardoresc să le aduc aminte că atuncicând trăieşti într-o ţară străină,sentimentul de „român” ar trebui sădevină un sentiment al frăţiei deneam. Vorba cântecului: „Hai sădăm mână cu mână // Cei cu inimaromână...”LILIANA MOLDOVAN58

(psalmi)23. în chiar clipita aceastaîn palmele mele serotunjescmirositoarele fructemie fiindu-micel mai plăcut să ţin loculcopacilor tineri, cărorale vine să zburdepe pajişti ingenuecu mieii dintâi.auziţi cum în oasele melerespiră ca-n fluieretimpul?un cântec fără sfârşit estedrumuldintre sămânţăşi rod.mâinile meleşi cuvintele melevă jurdau în floarecum pomul de mărşi cum pomulde stele.24. uneori mă cuprindeo cerească mâhnirecă n-am reuşit să mă nascdin polenulcăzut pe bobiţe de rouă.să fi crescut curcubeupeste întinderi suaveprin ploi poruncitede fecioare şi grâu.îngenuncheatela picioarele meles-ar fi adăpatvocale dospiteîn aşteptarea amieziineîntinate se gudurăla picioarele meleînsămânţate vocaleca un izvor de absintrăsăritpre sub pleoapeletemplului.o, niciodată nu morcei înhămaţi la cuvintelezeului mut.27. trece poetul pe câmpuripreablând umezindu-şigenunchiiîn rouăsfiosaplecând în iubirea sacerul.el poartătoată răspunderea veriipe umerişi sufletul săuo fântână de linişteeste.el cântă şi în seminţecoboarăo tainică vlagă, el spuneşi iată, cuvintele salefertilizează ţărânaca un surâs de copil.el ascultă.el este un omcu o îngrijorătoareînclinaţiecătre nemurire şi vis.ca un crinîmpurpurat de zăpezitrece el.30. seminţii de mioaretund munţiicei mari de verdeaţăîn ochiipăstorului tânăr.căci toate se adapă cu viaţădin fluierul său fermecat. eladucela chip cu un faunpreadulceşi ramuri suave îi cresciar nu unghiisau plete.miei gingaşirup aerul proaspăt din juru-icu primul lor scâncet ceumplecu susur de lapte potirelemameiabia slobozite.o clipăse-nduioşează păstorul celtânărşi-i paremăicuţă bătrână că-i plouănprivireatât de subţire atât desubţiredar e doar nălucă.o, el se usucăde roua năucănimbat la ulucă.33. valuri de soaredeasupraşi spicele ca nişte corăbiide aurse desfăşoară spre ţărmuriipâiniiîn respiraţiaîncetinită a verii.trec miriiînvredniciţi de iubire pecâmpiile-n pârgăca printr-opădure a abundenţeicu miresele lor înspre searăşi cântă.dacă inima meanu-şi găseşte astâmpăr,dacă privighetorilebinecuvântează copaciicu lemn de vioară,dacă cetăţile noastreau trandafiri în ferestre şilotuşidacă simt între linişticum pâlpâie steauadacă prietenii meise-nduioşează privindu-măaşa împovărat de cuvinteşi păsărieu sunt fericit.34. am să urc între voidimineaţaşi încă ostatic în haruri voiardeca o tăcere în greieri cândfrunzeletânguitoarelor ramuriîncep să trădeze şi cadmărturisind pre sub paşiimei tainaîntoarcerii pururi.departeprivirea mea se destramăsă se înveţe de către cocoriilumina aceasta şi-n zborsă le ţină de sete.o, iarba asfinţeşte încuiburiparcă năucă de dragosteşi parfumatele fructe seslobozescîn grădinile mele învinsede-o ploaie de rod.aripile toamnei vâslescprintre strugurişi-n aerul stins intoneazăpatetice imnurivai miesub ghilotina cuvintelorcrin şovăielnic.35. ca o ninsoare de crinipeste vârstegenunchii mei se aşeazăduiosdesenând în câmpiealtare de cântec.iubitoci cum să nu stăruicât urmele mele desfundăperechi de izvoaresă nu se înăbuşeînsetatele duhuriîn neclintirea amiezii?ascultăîn rădăcini se despicămemoria la sânul cel dulceal clipelor.mâinevom fi aşternut sub zăpadăcuvinte nestinsemai mult decât toateiubirile elepăstrându-ne chipulprecum o fântână în flăcări.VASILE ZETU59

Dulce harababurăPublicarea pe internet, deci,implicit, vărsarea către gura lumii aunor secrete din surse diplomatice şimai ales diplomatic-militare prin ceeace ne-am obişnuit să numim dejaAfacerea WikiLeaks a declanşat unscandal fără margini, ale cărui urmăriîncă nu le putem cuprinde cu mintea.Unii au zis însă că secretele nuerau chiar mari secrete.Alţii, dimpotrivă, că relaţiiconsolidate în ani întregi au fostzădărnicite într-o secundă. Pe cine sămai crezi ?Doar că aşa cum observa superinteligentul analist economic JacquesAttali, afacerea WikiLeaks lansează oveche întrebare de-a dreptulfilozofică, anume : ce e un secret, defapt ?Pentru mine, care vreme de patruani am tot citit şi scris telegrame aşazis secrete, zi de zi, în perioada încare am fost într-un post diplomatic,povestea are o anumită savoare, ca dealtfel pentru toţi scriitorii care ajungîn asemenea situaţii. Nu se poate sănu te dedublezi de slujba măruntăadministrativă pe care o îndeplineşti,gârbovit de sarcini şi umilit de şefi,cum se întâmplă mai tot timpul, şi sănu guşti din revelaţiile conţinute detelegrame, asta în cazul în care eşti unpasionat al politicii internaţionale.Căci am întâlnit şi oameni caretrec prin asemenea situaţii ca gâscaprin apă şi de fapt nu au habar de cese petrece în lume.Trebuie să mărturisesc sincer căaceste ascunzişuri ale puterilor îţidezvăluie o cu totul altă lume : olume ascunsă şi care fascinează.Mă tem că prin Wiki Leakslumea se va schimba, dar în acelaşitimp mă tem că cei care au de ascunsmulte, vor găsi alte mijloace decâteternele telegrame diplomatice,cifrate parcă de dragul plăcerii celorcare se ocupă cu descifrareacifrurilor. Ca într-un fel de joacăplanetară.Tehnologia vine să încurce şi sădescurce foarte multe în zilelenoastre, creând alte tipare la care orine adaptăm, ori dispărem.Nu am nicio îndoială că acesterevelaţii vor fi subiectul unor cărţi,scenarii şi filme căci arta care place înziua de azi se hrăneşte din trupulactualităţii ca vâscul de plop.*Am fost la Fez, în Maroc, lasfârşitul anului trecut, la ceea ce secheamă « Forumul pentru AlianţaCivilizaţiilor », dedicat în anul 2010diplomaţiei religioase şi culturale.Am plecat de la Orly împreunăcu delegaţia franceză, condusă deprofesorul Charles Saint-Prot,directorul Observatorului de StudiiGeopolitice din Paris, pentru care mise întâmplă să lucrez la câte unproiect, din când în când.Zic asta pentru că, sincer,comparativ cu interesul pe carepolitica internaţională, geostrategia şigrupurile de reflexie le suscită înEuropa întreagă, ceea ce se întâmplăla noi este palid şi cvasi inexistent.Şi poate că nu din cauza celorcare animă aceste Centre numite dupămoda anglosaxonă think-thankuri, cidin pricina unui fel de a percepelucurile aici, la noi, căci orice reflexievenită din partea cuiva care nu arepentru moment pâinea şi cuţitul înmână, deci care nu e la putere politicăsau măcar în politică, se pare căpentru noi, românii, nici nu meritădiscutat.Suntem caduci în materie dereflexie socială, culturală, geopolitică,vocile care se fac ascultate suntnumai prin ele însele, adică vreocâţiva oameni de cultură care gândescşi scriu, dar cine să se ia azi după ei ?Asta, recunosc, e foarte, foarte trist.Mă obişnuisem să suport toatemizeriile vieţii cotidiene din Româniaoricărei vremi, cu gândul că, lasă, noisuntem totuşi deştepţi şi inventivi.La Fez, am văzut oameni din lumeaîntreagă, scriitori, politicieni,diplomaţi, analişti de politicăinternaţională, miniştri şi jurnaliştipuşi într-un fel pe picior de egalitateşi vorbind fiecare despre tema îndiscuţie printr-o abordare evident,personală. Marocul e un regat, acoloclasele şi castele sunt mai tari ca întrorepublică şi totuşi, am avut unsentiment îmbătător de egalitate, seputea discuta şi invitaţii vorbeau întreei aşa cum gândeau şi credeau, chiardacă aveau opinii diferite. Fondat în2007 şi condus de domnul AbdelhakAzzouzi, acest centru - pe scurtCMIESI - e unul de reflexie, studiu,cercetare şi expertiză multidisciplinarăocupându-se de problematicastrategică, diplomatică şi internaţionalădar şi de cea socială, economică,politică a unor ţări sau zone ale lumii.Toate lucrările s-au derulat în plen,cu mare fast, în sala primăriei dinFez, iar tema la care mi-am rostit eudizertaţia s-a numit Diplomaţiaparticipativă în serviciul Alianţeicivilizaţiilor, reunind pe podiumulconferinţei pe doamna DanielleCabanis, o cunoscută profesoarăuniversitară din Toulouse, pe însuşiGarry Neil, directorul celebruluiINCDR - réseau international pour ladiversité culturelle din Canada, pescriitoarea canadiană de originefranceză Nathalie Fave, pe GoraMbodge, profesor universitar şisociolog în Senegal, pe domnulMichel Capasso, despre care auzisemnumai de la televizor şi dinmanifestările legate de Forumulmediteranean, care şi este de altfelpreşedintele Fundaţiei Mediteraneeneşi pe mine însămi, care, nu prea ştiamcum să mă prezint, căci dincolo decalităţile din programul manifestăriiprecum scriitoare, jurnalistă sau fostdiplomat, simţeam că reprezint pentru→___________Foto: -În deşertul libian cu doilideri libieni tuaregi-La Forumul de laFez, decembrie 201060

J′AI DĖCIDĖAu point du jourJe mes suis réveillée optimisteEspérant que la vérité vaincra.J′ai décidé de ne plus lire lesjournaux.De ne plus brouiller mes pensées avecla télé;De dessiner sur mes lèvres un sourirepermanent.D′habiller mes idées d′une roberouge,D′écouter les battements du coeur del′air;De prolonger la joie d′une matinée.LA POĖSIEC′est la moelle qui coule dans mes os,La lumière qui cache entre deux rides,Une pierre blanche et laiteuseOù Dieu fair halteEt que les anges emploient pour bâtirleur maison.RÊVECette nuitMes os ont bourgeonné,A la place des cuisses, j′avais unarbreEt dans chaque genouJ′ave une étoile.Je parcourais des endroits inconnus,Mon cerveau avait soif,Des toiles de pluies blanchesRemplaçaient mes fesses.De mon ombilic un rayon étincelait,Ma chemise était ornée de lys,Des coquelicots tranchaient ma chair,Mes paroles éteient de longs couloirsde lumière.L′HIVER D′UN VERSLa nuitFrappe a la porte de la feuille depommierEt dans les semelles de la tournéeDeux brigands plantent des clous.Il fait froid et des loups hurlentAux portes de l′univers,61La lune fend les colonnes desmaisonsMoi,je fais halte la beige d′un vers.COLLECTIONNEURS DETRISTESSENous sommes devenís des poupéesAux yeux de verre,Collectionneurs de tristesse et dedésillusions,Bientôt on aura l′oxygène aussi surordonnance.Nous cachons nos insomnies dans nospoings,Au matin on se regarde dan lesmiroirsaveugles,O se lave avec l′eau qui parcourt uneterre éreintée.Aujourd′hui on n′a même pas peur dela mort,Les livres écrits ne sont quevengeance.MARIA OLTEANU_________________________________________________________________________________________________→ei, într-un fel, ţările din centrul şisud estul european, care au scăpat decomunism şi sunt pe un alt drum, celal valorilor democraţiei. Ţările la careMaghrebul se uită cu atenţie şi cusperanţe pentru ei înşişi.Aveam o responabilitate cu carede fapt nu mă investise nimeni, suntsigură că orice român cu minte-n cap,atunci când e undeva departe peplanetă, într-o situaţie publică, simtecă reprezintă ţara sa, spaţiul său şilumea europeană.Ştiţi care e paradoxul situaţiei ?Noi toţi aflăm o grămadă delucruri, de informaţii din toate surselecare vin spre noi, se revarsă peste noivrând nevrând.Dar când e să vorbeşti despre unpopor, fiecare din noi evocă omul,omul anonim pe care l-a întâlnit la unmoment dat şi care face parte din acelpopor sau din acea etnie.Deci, hotărâtor, culmea, nu egestul sau importanţa şefilor, a celormari, a regilor şi preşedinţilor, aminiştrilor şi generalilor şi nici măcara miliardarilor planetei.se fi comportat într-un anumit fel ;acea persoană îi oferă posibilitatea,vai, de a face generalizări şi de a aveao opinie anume.E un fel de revanşă a umilinţei.Faceţi un exerciţiu : de exempluse vorbeşte despre Senegal, ei binesenegalezul pe care l-aţi întâlnit înviaţa reală, e cel care vă dă o ideedespre popor, şoferul pakistanez carev-a dus cu taxiul e un eşantion dePakistanul vostru propriu, mental,turcul care v-a ajutat pe o autostradăeuropeană zice ceva despre propriavoastră Turcie şi aşa mai departe.Fiecare din noi are propria saam amintiri rele pe care le lipesc penumel ţării, fără ca ţara, poporul, înintegralitatea sa, să aibă vreo vină.Dacă şoferul libian de numelecăruia nu îmi aduc aminte şi care m-acondus în deşertul Munţilor Akakusera în stare să îşi sacrifice propria apăşi propria raţie de ciocolată ca să mile cedeze mie, o albă venită dinRomânia, toată simpatia mea serevarsă către acel popor libian, alcărui lider e dispreţuit sau demonizatde toată lumea.Poate nu vă place povesteamea, dar nu vă place fiindcă are omorală : până la urmă fiecare din noicontează şi e important, căci fiecarereprezintă acest popor român. Şipoate, uneori, aşa e definit acestpopor în mintea unui x de pe planetă,mai bine şi mai consolidat fixat înmemoria afectivă a oamenilor, decâtprin mai marii temporari şi adesea,inconştienţi.CLEOPATRA LORINŢIU_________Foto:-În deşertul libian, aproapede masivul Akakus cu şoferul libianPentru ca cineva să aibă o părere imagine şi configurare a satului într-o incursiune în lumeabună sau nuanţată sau rea, trebuie săfi întâlnit un om dintr-un poporanume, dintr-o etnie anume, care săplanetar.Dacă eu am fost prădată de uncartel mexican la Chicago, ei bine,tuaregilor.

(VII)După ce am redus la tăcereintervenţia tribunistului careîncercase să-i explice – ceea ceilustrul ştia foarte bine – că predauromână (ce altceva aş fi pututpreda?!) – l-am încredinţat că nuexistă persoana mai potrivită decâtmine pentru a asigura copiilor lui osolidă formaţie în domeniul tehnic; îiaşteptam nerăbdătoare când vorajunge la vârsta potrivită. Fireşte căar fi putut da înapoi, admiţând căfăcuse o glumă, şi schimbul dereplici ar fi putut fi interpretat dreptun ping-pong glumeţ. N-a făcut-o!Distanţa astrală ce despărţea lumealui de cea măruntă şi prozaică aînvăţământului era prea mare şi astaera de subliniat; după cum am maispus, era imun la ridicol.Pe acest fost coleg – cu ocarieră cu multe dedesubturi tenebroase– îl întâlnise Liviu la NewYork, într-o situaţie nu foartecomodă pentru el, căci, fără a-i fineapărat subaltern, se afla totuşi pe opoziţie inferioară în ierarhia diplomatică,ca să nu mai vorbesc desprenotorietatea şi relaţiile excelente cuoficialităţile americane ale destul deproaspătului ambasador al României,după isprava recentă, atunci curezoluţia Consiliului de Securitate.După cum a reieşit din istorisirilelui Liviu, A.D.Munteanu nuuitase deloc că fuseseră colegi degrupă şi-şi manifesta „prietenia”într-o formă pe care nu o pot numialtfel decât parşivă. Deşi îndatoririlesale ar fi trebuit să-l ţină laWashington - unde îi era de altfel şifamilia – ambasadorul făcea extremde numeroase escapade la NewYork; le numesc astfel fiindcă aveauloc cu precădere seara târziu, peneanunţate, şi cu un telefon, care demulte ori îl deştepta pe Liviu dinsomn, îl invita la o plimbarenocturnă „per pedes”. Durau multaceste plimbări pe parcursul căroraAurel manifesta o extraordinară vivacitateşi, mai ales, părea neobosit.La capătul, hotărât întotdeauna de el,al acestor hoinăreli fără ţintă, îşi lăsacompanionul stors de puteri cudesăvârşire, în vreme ce el însuşi erala fel de proaspăt şi de plin deenergie, gata să mai colinde ovreme, aşa cum îl şi încredinţa că vaface. Mai am şi acum în urechevocea cu o indiscutabilă tentăadmirativă a lui Liviu pentruinepuizabila energie a lui Aurel învreme ce-mi vorbea despreadevăratul coşmar al nopţilornewyorkeze cu epuizarea fizicădevastatoare a plimbărilor nocturne,de nerecuperat în puţinele ore desomn rămase. Nici nopţile când erascutit de ele nu erau întru totulodihnitoare, din pricina neliniştiiapăsătoare a iminenţei telefonului cuinvitaţia amicală. Trecuseră cevaluni de la întoarcerea sa acasă şi, cutoate că nu reuşesc să identific cuexactitate împrejurările în care seprodusese vizita mea în Mănăştur,scena mi-a rămas extrem de vie înmemorie: eram aşezată pe un fotoliuscund în dreptul bibliotecii, orientatspre măsuţa rotundă cu picioarecurbate de lângă peretele opus, învreme ce Liviu îmi vorbea stând înpicioare, la câţiva paşi de mine înapropierea biroului masiv; şi acum,în timp ce scriu în această dimineaţămohorâtă de august (fiindcă e augustdeja, ieri a fost Schimbarea la faţă,aşa că toamna bate la uşă), îmi dauseama că în toate scenele păstrate înmemorie, fie ele din vechea locuinţăde pe Bisericii Ortodoxe, fie din ceadin Mănăştur, nu-l văd pe Liviualtfel decât stând în picioare.Dincolo de motivaţia reală şifirească a îndeplinirii obligaţiilor degazdă – una prevenitoare şi foarteplăcută – trebuie să fi existat şi oalta, pe care nu reuşesc s-o discern,fiindcă nu era vorba în niciun cazdespre dominarea interlocutorului(lor),Liviu nu privea „de sus”, nui-am surprins niciodată o astfel deintenţie, iar privirea lui extrem devie, directă, din spatele ochelarilorera una de dialog, întotdeauna. Aşspune că îţi solicita imperiosprezenţa, atenţia focalizată. Şizâmbesc doar monitorului dinpricina unei neaşteptate vizite învreme ce încerc să descriu cuexactitate privirea lui Liviu înasemenea ocazii: e o vizită sonoră,glasul doamnei Irina Boldişor,profesoara de „naturale” (astăzi sezice de „biologie”) de la „Unirea”,liceul târgumureşean pe care l-amfrecventat până în clasa a IX-a.„Clasă, eşti cu mine?” , obişnuia săspună ea când ajungea cu explicaţiala un punct critic ce solicitaimperativ înţelegerea. Şi nu ştiu înce măsură glasul mi s-a oferit caanalogie sau ca chemare la ordine agândului meu, gata mereu să serătăcească în labirintul trecutului, cumultă irosire de timp, fiindcă, iată,ceasul începutului rutinei zilnice eaproape şi căţeluşul meu şi-a părăsitculcuşul princiar, se întinde culăbuţele din faţă sprijinite de fotoliuşi-mi aruncă priviri pline de veselulîndemn de a ieşi la plimbare.Se pare că glasul chemător laordine al doamnei Irina Boldişor aajuns prea târziu: ziua de ieri niciplină, nici goală sau, cu egalăîndreptăţire, şi plină şi goală, a fostîncă una pierdută pentru înaintarea demelc în hăţişurile timpului cu capcaneîmbietoare ce iţesc scene, chipuri şichiar melodii ce poartă, fiecare înparte şi toate la un loc, mici istorii cese coagulează o clipită şi se risipescîndată în magma rotitoare. Un ciripitvesel de sticlete de pe vârful uscat alunui salcâm spre care mă trage aţapatimii mele de dată recentă,fotografiatul, aduce cu sine o imaginetare veche, de pe vremea studenţiei,de la o zi aniversară a Ioanei, cândne-am prostit cântând în duet, cupasiune cavernoasă, „Călugărul dinvechiul schit”, coborându-ne vocileca o sabie a destinului pe rimeledramatice ale lui „schit” „annebunit”,„a şi murit” şi înălţându-leîntr-un tremolo lungit, cam glisat, la„sihaaaştri” şi „albaaaştri”. Am râs cuveselia adolescentină pe care timpul oînghite fără greş de isprava noastră„artistică” şi imaginea acestui duo,62

uşor comic el însuşi din pricinadiferenţei de înălţime – eu eram maicurând scundă, Ioana, înaltă şi amândouăne-am fi dorit un plus sau minusde centimetri – a însoţit focalizarea înobiectiv a păsării minuscule cu uncolorit atât de viu, foarte rar admiratîn realitate, doar când magicianullumină o potriveşte. Marele glob allămpii cu picior lângă care ne-amprodus e la fel de real/imaginar ca şicercul rubiniu din jurul cioculuisticletelui pe care nu-l disting, ştiudoar că este acolo. Şi-uite aşa s-ascurs ziua, între reprize de ploi,detestate de căţelul meu, a căruiîmpotrivire rugătoare de a părăsiholul blocului când zăreşte picăturilede apă căzând mă amuză întotdeauna,cu „La riva bianca, la riva nera” alIvei Zanicchi, răsărit de cine ştieunde, dintr-o altă vară, revărsat dincutia unui magnetofon (pe atunciultimul răcnet al invenţiilor, azi doaro relicvă, obiect de muzeu), cu istoriaproprietarului său, de mult petrecutdin această lume, care i-l împrumutaseunei amice şi cu multe altele,căci pentru mine „la frontera” cedesparte „la riva bianca” al vieţii de„la riva nera” al celuilalt tărâm tacede tare multă vreme. Şi e o altădimineaţă, poate mai puţin mohorâtăca cea de ieri, şi iată-mă-s în faţamonitorului, întrebându-mă dacă mămai aşteaptă imaginea lui Liviu stândîn picioare în dreptul bibliotecii,vorbindu-mi despre debordantaenergie a lui Aurel Dragoş Munteanuşi extenuantele (până la năucire)plimbări nocturne prin New York. Eaici, împreună cu certitudinea multmai târzie că nesomnul hiperactiv alambasadorului era rodul unor stimulenteartificiale. Deşi pe atunci nuştiam nimic despre efectele unorastfel de stimulente şi habar nu aveamcă ele sunt destul de larg folosite detineri mai cu seamă pentru nopţi depetrecere debordantă, n-am putut sărezonez la admiraţia ghicită în vocealui Liviu. Fără niciun argument serios,aveam o bănuială la limitacertitudinii că era ceva necuratenergia neistovită şi de neistovit afostului nostru coleg; în acelaşi timpînsă mă bântuia nerostită o întrebare;de vreme ce aceste nocturne erau nunumai neoficiale, ci explicit consideratede Aurel drept amicale, ca întrevechi camarazi de tinereţe, pentru ceLiviu nu l-a refuzat nici măcar osingură dată, pentru ce se supuneafără crâcnire calvarului repetat? N-amîntrebat dintr-un amestec destul deconfuz de considerente: aveam eu însămiun răspuns, nu neapărat formulatclar, şi i-ar fi fost stingheritor şineplăcut lui Liviu.Pretinsul amic de noapte arăta o cutotul altă faţă ziua, în situaţii vag deserviciu, căci se arăta interesat cu insistenţăde preparativele deschideriinoului sediu al Centrului Cultural.Spun „vag de serviciu” pentru căintervenţiile lui depăşeau sfera atribuţiilorunui ambasador, era vorba dechestiuni de bucătărie a Centrului, casă spun aşa, precum locaţia sediului,organizarea şi decorarea spaţiului şi,în unele privinţe, programul lui. Existaun tipar al acestor intervenţii:veneau de fiecare dată sub formă deordine sau decizii date unor angajaţisau parteneri de contract după ce lucrurilefuseseră hotărâte şi anume înprezenţa lui Liviu. Cât de expert încitirea oamenilor trebuie să fii ca săînţelegi rostul interesului ambasadoruluipentru Centrul Cultural românesc?!Nu ştiu în ce măsură un altdirector al acestuia ar fi generat oatitudine similară şi nu vreau săspeculez. În situaţia dată, îmi e însălimpede că Aurel îşi lua o zdrobitoareşi meschină revanşă pentru anii studenţiei,când Liviu îl eclipsase, fărăefort şi evident pentru oricine, întoate privinţele: în rezultate, în preţuireadascălilor şi în respectul şi stimacolegilor.Dintr-un colţ al memoriei melecapricioase răsare imaginea mâniiadolescentine a lui Aurel împodobităcu un inel de aur bărbătesc, ”cu pecete”,cred că avea monograma gravatăsau în relief – nu reuşesc să disting. Îlavea din anul I, dar de majorat almamei lui, după cum se zvonea princăminul „Avram Iancu”, unde a statpână la foarte timpuria lui însurătoare.Făcuse rumoare cadoul, nuneapărat una binevoitoare şi niciadmirativă, fiindcă la începutul anilor60 moda bărbătească era austeră,bijuterii purtau doar femeile şi, chiarşi la ele, singurele apreciate erau celevechi, moştenire de familie. Preţ deîncă o decadă cel puţin, inelele noufăcute – le recunoşteai de la distanţăprin lucrătura lor puţin meşteşugită,invers proporţională cu cantitatea deaur - erau semnul opulenţei noi, îndoielnice,aşa încât prin bijuterii sefăcea o diferenţă de castă. Asta lafemei. La bărbaţi, ca să nu mai63vorbim de băieţandri de 18 ani, erapur şi simplu o ciudăţenie, o bizarerie,şi nu una de bun gust. La vremearespectivă, am avut vaga impresie căpodoaba avea rolul de a sugera oascendenţă distinsă, dacă nu chiarnobiliară, ceva tulbure, de impostură.Cred însă că impresia mi-a fost întărităde cu totul neobişnuitul său mariajşi când spun neobişnuit mă referla vârstă. Astăzi, căsătoriile studenţeştisunt destul de frecvente (în oricecaz cu două decenii în urmă aşa erau),însă la începutul anilor 60 nu eraudeloc aşa. Colegul nostru cu un ce defetişcană în înfăţişare s-a logodit pe la18 ani, în anul I! Aleasa lui nu era dela Română, ci de la Franceză, o fostăcolegă de promoţie cu mine pe careînsă o cunoşteam vag din multe pricini,singura cu relevanţă aici e aceeacă cercul ei de prieteni (eu nu aveamniciunul) era din afara liceului nostru.S-ar fi putut ca nucleul lui să se fiformat în şcoala primară, la „Bob” –aşa i se spune şi azi - aşezată în centrulistoric al Clujului şi frecventatăca atare de copiii ai căror părinţilocuiau în zonă, asta însemnând şi unanumit standard social. Nu ştiu sigur,bănuiesc doar după unii din componenţiisăi, despre care am aflat de laIoana, fiindcă Ioana făcea parte dinel, iar viitoarea soţie a lui Aurel eracea mai bună prietenă a ei. Cele douăadolescente se cunoşteau, cred, dinfamilie, o relaţie închegată întremame în timpul vacanţelor la mare,petrecute în camere închiriate lalocalnici din Eforie. Cum gazdele nuse schimbau cu anii, chiriaşii temporariajungeau să se cunoască şi săşifacă programe comune, începândchiar cu perioada rezervării camerelorînvecinate. Între adulţi, relaţiile închegateastfel rămâneau oarecumîngheţate în restul anului, copiii şiadolescenţii însă, dacă-şi descopereauafinităţi, le continuau într-un regim deviaţă mult mai supravegheat şi mairiguros ordonat decât îşi poateînchipui cineva astăzi.ELENA NEAGOE

Tabloul Gara dintre castani seconstituise după ce trenul începuse săînainteze, când garnitura e în mişcarenu întorc capul indiferent ce seîntâmplă, prietenii din compartimentjucau cărţi, erau prea absorbiţi dedispută ca să-mi fi acordat atenţie,întrebarea mi-a rămas pe buze. Şi cuasta episodul s-a încheiat, am întorstabloul cu faţa la perete fără să ştiuprin ce gară trecusem.-Deci nu cunoşteai numelelocalităţii, cu toate astea, desigur înurma unei opţiuni, ai ajuns să testabileşti în oraşul cu gara dintrecastani. Te miri dacă voi spune că-miscapă ceva?-Ai folosit termenul opţiune.Înlocuieşte-l cu hazard şi situaţia va fidintr-o dată alta. Când intervinehazardul, demersul logic, oricât desclipitor ar fi, e exerciţiu contrafăcut.Dacă colega cu media apropiată de amea – poate mai mare, poate maimică, oricum consecutive – ar fi alesaltă localitate, Gara dintre castani arfi rămas o sintagmă îngropată înmemorie pentru totdeauna.-Suntem deci după absolvireafacultăţii, în Bocşa.-Nu, în Bucureşti. Încă înBucureşti. La repartiţii. Pe vremeaaceea numirile în învăţămînt sestabileau în Capitală. Tabel nominalîn ordinea mediilor pentru toţiabsolvenţii din ţară, liste cu catedrelelibere, comisie, opţiune. Dacă postulera liber, ţi se întocmea dispoziţiaministerială, în caz contrar solicitaicatedră în altă localitate.- Urmează întâmplarea?- Da. Pentru că sunt născut înBraşov, pentru că iubesc muntele,sporturile de iarnă, mi-am notat doarlocalităţi din zonă: Braşov, Predeal,Sinaia, Buşteni, Azuga… Şi ladifuzor numele meu şi intru, îmidezvălui opţiunea. Membrii comisieise uită pe liste, da, posturi în oriceoraş de pe Valea Prahovei. Am ales,fireşte, Braşov-ul. Copleşit de fericiremă apropii de secretară, încep să-idictez datele personale. Numai căatunci – o intervenţie ce mi-a tăiatrăsuflarea: Nu, dumneata nu poţi luaBraşov-ul. Nici Predeal-ul, niciSinaia. Ai fost bursier al regiunii, poţisolicita un post în Banat. Doar înBanat.E vorba de bursele de Sfat. Înaintede 1960 harta administrativă aRomâniei arăta altfel. Ţara erapartajată în regiuni, fiecare din ele înraioane. Cum după război numărulprofesorilor era mai mic decât alcatedrelor disponibile, una dinproblemele consiliilor regionale a fostasigurarea unităţilor şcolare cu cadredidactice calificate. Soluţia a fostacordarea de burse. Se încheia uncontract între reprezentatul consiliuluişi student, instituţia se angaja săfurnizeze banii, viitorul absolvent săpreia o catedră dintr-o şcoală de peteritoriul regiunii.- Amănunt pe care îl vei fi uitat.- Timp de 5 ani, banii ăia mi-auprins bine. Tata avea un salariu devreo 700 de lei, bursa mea era de 315.Mi-au prins foarte bine. Numai căprecizarea reprezentantului regional,uitătura, m-au dat peste cap. Cumnumai în Banat? De fapt unde, că pelista cu posturile din regiune nu măuitasem nici cu coada ochiului. Dinpăcate nu sunt ins răzbătător, nuconcep să dau din coate, cândlucrurile ies pe dos mă remontez greu.Greu şi, de regulă, târziu. În acesttimp, inspectorul regiunii noastre,Albăstroiu, cu ce zici de Oraviţa… dePâncota… de Variaş?... Eu, în sineamea, de ce Oraviţa… Pâncota…Variaş, unde vrea să mă înfundenenorocitul ăsta; lui Nu, nu merg laOraviţa… nici la Pâncota… Nu-nu,nici la Variaş…Şi-n situaţia asta – întâmplarea!Colega cu media apropiată de cea dinfoaia mea matricolă. Un schimb dedoar câteva vorbe, urmat de oneaşteptată propunere. Ia Bocşa,Titus. Ia şi tu Bocşa, să nu fimsingure. Hai, te rog, te rugăm, o fac şiîn numele lor, ia te rog Bocşa.Două colege obţinuseră catedre înBocşa pe motiv de domiciliu – soţiierau salariaţi la întreprinderi din oraşde un an, respectiv doi –, ea era atreia şi, fiindcă mai exista o normă,mi se adresase preferând s-o iau eudecât cine ştie ce necunoscut. În ceeace mă privea, vorba aceea, ce-mi eraBocşa, Oraviţa, Pâncota ori Variaşul?Dacă propunerea ar fi venit din partealui Albăstroiu, aş fi refuzat-o. Pentruc-a formulat-o colega, am acceptat-o.Nu cu entuziasm, din lehamite, însinea mea spunându-mi: Păi oriBocşa ori celelalte, că n-o să staudecât două-trei luni, până găsesc cevaîn Timişoara!-Dar pînă s-o ştergi, gara dintrecastani!- Încă nu. Întâi octombrie, tren, eula fereastră privind în faţă, tabla cunumele gării – şi primul pas în Bocşa!- În frumoasa gara dintre castani!- Nu. Acolo voi ajunge peste optluni! Acum mă găseam în prima garăa oraşului. Actuala aşezare s-aconstituit din unirea administrativă alocalităţilor Bocşa Română, Vasiovaşi Bocşa Montană, fiind destul deatipică. Mai toate casele se găsesc deo parte şi cealaltă a drumului spreReşiţa, străzile perpendiculare peacesta fiind scurte, rare. Dimensiunilespun totul. Peste 12 km. lungime,lăţimea medie fiind de câteva sute demetri. Mai târziu, într-o emisiuneconcurs„Dialog la distanţă”,prezentatorul Mihai Florea i-a blocatpe competitori cu întrebarea: în ceoraş din ţară acceleratul opreşte de 3şi personalul de 4 ori? Nu era vorbade marile aglomerări urbane, ci deBocşa. Acceleratul oprea în fiecaregară a localităţilor ce intraseră încomponenţa noului oraş, personalul şi___________Foto: Ansamblul sculptural “Inmemoriam – Oarba de Mureş”,64

la cantonul din apropierea colosuluiindustrial UCMB – Uzinele deconstrucţii metalice Bocşa.-Acceleratul oprea de 3, personalulde 4 ori, tu în Bocşa dar nimic, niciovorbă despre misterioasa gară dintrecastani. Exista cu adevărat?- Exista, dar nu ştiam că exista. Şinu ştiam pentru că eu o priveam dinspate iar ea era altfel îmbrăcată. Nunu-nu,nu mă întrerupe, vorbele ausens. Primăria, mă rog, consiliulpopular, aşa se numea atunciadministraţia locală, mi-a repartizat ocameră într-un imobil ce se găseaaproape de altă gară a Bocşei şi, cândmergeam la Timişoara la părinţi,luam trenul de acolo. În acest fel, îmierau cunoscute două dintre gărilelocalităţii, cea în care coborâsem înoctombrie, Bocşa Română, şi cea lacare apelam pentru drumurile lapărinţi, Vasiova. Nu şi a treia. Pelângă care treceam zilnic mergând şirevenind de la şcoală dar, cum ţi-amspus, eu o priveam din spate, iar eaera altfel îmbrăcată. Aşa în octombrie,aşa în noiembrie… Aşa până înmai, când au înflorit castanii. Castanii,datorită cărora am ajuns la tabloulGara dintre castani, pe care-laruncasem în magazia memoriei imediatce-l achiziţionasem, cu ani în urmă,într-un drum cu trenul spreReşiţa.În ziua aceea, veneam spre locuinţăfără să mă grăbesc. Soare blând, aerproaspăt-primăvăratec, crengile pomilorîncărcate de frunze verzi în toatenuanţele, unele şi de flori. Păşeam,cum se zice, alene, bucurându-mă detot ce-mi cădea sub ochi, fără săanticipez trăirile ce mă vor încercapeste câteva momente. Mai aveampână la scurta alee ce duce spre garăvreo 20 de metri. Şi o privire înainte,şi în starea de reverie – o fisură.Pomii, lampadarele acelea florare…Nu erau castanii mei, dar nici unii pecare să-i privesc cu totală detaşare.Mi se părea că în baza mea de dateaveau un corespondent, numai că nureuşeam să-l identific. Făceam oarecumceea ce face criminalistul cândconfruntă amprenta unui infractornecunoscut cu cele din arhive. Şi încătrei-patru paşi şi aceeaşi preocupare,pomii, lampadarele alea florare… Şialţi paşi şi ajung la colţul clădirii deunde vedeam gara. Gara şi castanii înfloare. Declicul s-a produs instantaneu,înainte de a fi ajuns în faţa65clădirii. Am coborât cele câtevatrepte, am străbătut cei 40-50 de metriîn grabă, m-am întors. În faţă –tabloul Gara dintre castani!Locuiam, constatam după mai binede 8 luni de zile, în oraşul în care,datorită gării, un adolescent promiseseceva viitorului profesor de matematică,în localitatea în carenimerisem datorită insistenţelor uneicolege, atunci spunându-mi că eravorba de-o soluţie de moment.Am plecat însă din Bocşa după 16ani.-E momentul să facem o precizare.Cunosc Bocşa bine, am scris despreea o carte, Bocşa din inimă, amrealizat pentru televiziune filme şiinterviuri cu personalităţi locale –sculptorul Bottlik, Filip Matei, ZenoVancea, Tata Oancea, ConstantinGruiescu… -, mi-e dragă şi mie. Garadintre castani e Bocşa Montană. Noisuntem total deschişi unul faţă decelălalt, Titus, de aceea o să-midezvălui starea sufletească din acestmoment. De azi o s-o văd cu alţi ochi.Cu ai tăi. Şi deja mi-e mai dragă.-Mulţumesc.VASILE BOGDAN________________________________________________________________________________________________Literatură şi filmMuriel Barbery s-a născut în 1969. În 2000, a publicatprimul său roman - Une gourmandise -, iar în 2006, laGallimard, romanul L’élégance du hérisson, adică...Eleganţaariciului. Renée e portăreasă, are 54 de ani, ni se adreseazădirect, spunându-ne că „sunt văduvă, urâtă, grăsuţă...discretă şi insignifiantă”. Celălalt personaj principal efetiţa Paloma, prea deşteaptă pentru vârsta ei, urând şicriticând lumea anodină a adulţilor, pregătindu-se de osinucidere, fără să priceapă complet nici semnificaţiavieţii, nici tragedia morţii. Cine să fie ariciul, dacă nuRenée, portăreasă de 27 de ani pe strada Grenelle, mereuîncruntată, autocritică, însă extrem de cultivată, întrucâtse... ascunde într-o cameră doldora de cărţi, unde vapătrunde Paloma şi va înţelege mai apoi sensibilitatea şieleganţa unui suflet de excepţie... ?!Subiectul era prea tentant, ca să scape de mrejelecinematografului. Mona Achache realizează astfel primulsău film, intitulat Ariciul, cu Josiane Balasko în rolulportăresei. Cândva, am urmărit un interviu al actriţei lateleviziune, tocmai despre acest film. Ea, actriţa,dezinvoltă, plină de vitalitate, deschisă, tonică, la antipodulpersonajului din film, semănând oarecum cu actriţaclujeană Melania Ursu, se entuziasma cu rafinament,referitor la filmul Monei Achache, care a servit textulliterar cu o intuiţie aproape genială. Cred că e rolul cel maibun al Josianei, aşa precumapariţia vecinului japonez înviaţa lui Renée înseamnărealizarea totală a unei vieţi.Paloma, fetiţa de 12 ani,refuză „borcanul adulţilor”, ştiindcă eroii „mor escaladândEverestul”. În roman se întretaiedouă voci distincte. Renée are capitolele ei la persoanaîntâi, iar Paloma pe ale sale, la aceeaşi persoană confesivă,intitulate Jurnalul mişcării lumii. În film se folosesc culoridiferite pentru replici, gesturi, gânduri, sfidând registrulpleonastic. Spre exemplu: începe o muzică lină, iar peecran scrie musique douce. Adică poate fi un gând, oconcordanţă, o ironie, o orchestrare, o regie dublă...Japonezul Kakuro e văduv, politicos, calm, tandru,cultivat, iubindu-l pe Tolstoi, despre care ştie prea bine şiRenée, autodidacta modestă, care explică unei amicediferenţa dintre Levin şi Lenin. Iubirea nesperată apare laorizont. Renée îşi schimbă coafura, dispoziţia,îmbrăcămintea... Ariciul devine elegant şi în exterior.Niciodată nu putem şti când ni se poate schimba radicalviaţa. Numai că, deodată, survine - tot pe neaşteptate -moartea. Un accident stupid. Renée moare, iar Palomapricepe tragedia morţii, adică „să nu mai poţi vedea ceeace iubeşti”, însă mai înţelege că e important ceea ce eragata să faci în momentul morţii. Ce făcea Renée înmomentul morţii? „Era gata să iubească...”.ALEXANDRU JURCAN

HAIKUUL DINCUVINTEHaikuul din cuvinte ,Aprinde-n zoriDimineaţa metaforiDe aur.*Nu mai plouă :Dar, în pădure,Se aude cum curgeDin frunză liniştea.*Grec din neam străbun,Tatăl meu,A fost ...Şi-a murit ;Român !*Vă trimit, DomnuleBreban,Două litereDe un ban ;Unul pe faţă,Unul pe dos :Pentr-un timp maicălduros,L-am cusut cu firDe metaforă, radios,Într- un vers,Îmbrăcat mai frumos.*Ei se ceartă cum câinii,Prin gard ;Flecăreală întreparlamentari.*Din paharul vieţii mele,Au băut trei rândunele;Mi-a lăsat pe fund de tot,Liniştea arzând în foc.*Aripa vântuluiÎn fluturăriScutură din pomiParfumul de flori.*Faţa zilei spre-nserareFace linişteiPrin păduri cărare.*Cu faţa zâmbitoare,Primăvara,Stă pe gânduriÎn fiecare floare.*Sămânţa vieţiiÎncolţeşte în ochiiDimineţii.*Vaca ce fuge-n strecheDă din gând într-o ureche.Lacrima bucurieiE un oceanÎn ochii copilăriei.*Pe drumul înserăriiAleargă umbra plopilorSă limpezeascăStrigătul tăcerii.*Ochiul zilei în curgereÎn pasta fierbinteDe asfinţit.*Viaţa ;Un perpetuu tren,Ce-aleargă în permanenţăSpre ultima staţie.*IederaStrânge copacul în braţeŞi-l sărută de-l usucă.Funeralii electroniceÎn muzica bisericească.*Fiecare ţară are paznici :România ;Nu mai hoţia şi minciuna.*Apele râurilorTrec prin cascadeFără picioare,*AutobuzeleTransportă un oraşUnde sufleteleSe-ntorc acasă.*Iarna,Curăţă pădureaDe insomnie.*Am un vis mare:Să opresc în casăSoarele de mâine.De-atâta ştiinţăŢara e plinăCă fiecare deşteptAre-n dovleac,MinteaCât o găină.*În munţiiFără păduri,Vijelia suflăCu-o mie de guri.*Acest oraşE un mare borfaş,Fură vieţileÎn goanăŞi le duce-n cimitirPomană.*Seara curge din seninO mătreaţă sclipitoare,Şi pustiul din cântecAureşte tăcutele viori:Aruncată într-o beznăDe ninsori,Pacea munţilorRăscoleşte în sufleteFiori;Când,Umbra unui şarpeSe lungeşte-n prezăriri,Şi noaptea-şi ascundeLumea din priviri.*Din adâncul vremurilorSe-aude un ţipăt;Trecutul meuTaie ca un cuţitÎn stânca întunericului ;Şi vin zorii la fereastră,ÎmbrăcaţiÎn steaguri tricolore,În triumfala zi,ÎmbobocităPe fruntea munţiilor.*Vă spuneam că mâineVa pica un munteÎn prăpastiaUnui strigăt de bucurie :Din atâteaCuvinte grele,Bolovani de lacrimiCad din cerulPlin cu stele.PUIU BOBELICĂCISLĂU___________________________________________________Aduceţi pari, aduceţi pari de vieAduceţi pari, aduceţi pari de vie,Visele mele au încă roade bogate,E păcat, neproptit, să mă rup în ciolaneŞi poemele mele, căzute pe jos, să-mi fie călcate.Coapte, de-a fi auzite-n cădere,Mustind în arome, alunecând pe retineAi fost bloc de granit, Doamne,Dar dalta peniţei m-a adus la tine.Tu, David al meu, de nimeni auzit,Mi-am lăsat barbă să mă apăr de aşchii de vers,Când îţi fac portret din sensul brut al lumiiŞi te decopertez din Univers.Dar tot eu ştiu că nu fac bine,Că şi sterilul e forma cu tine armată,Tu, David al meu, cu bloc cu tot,Te iubesc mai bine ştiindu-te-n piatră.Şi te voi arăta cum mi-ai spus să te-arăt,Un Dumnezeu din infinitele faţete,Eu sunt răspunsul tău la protectoarea întrebare:Ce mai faci....poete?Aduceţi pari, aduceţi pari de vie,Încă să rămân cu crengile-n vânt,Am încă o cifră octanică mare,Ce-mi dinamizează Dumnezeul meu de cuvânt.14 septembrie 2010RĂZVAN DUCAN66

(II)O întrebare, o şoaptă, o remarcăinoportună din partea unui eventualpartener, impietează, disturbă.De aici, cred, mi-am câştigat oreputaţie de nesuferită. Pentru că,extrem de atentă fiind, automatdeveneam nepoliticoasă, ori cereamlinişte. Remarcile se fac dupăspectacol, nu în timpul scenelor celormai dramatice pe care eu chiar letrăiesc alături de actori.Am avut din totdeauna un acut simţdramatic, percepeam fibrele drameipână la cea mai mică. E de prisos săspun cât mă enervau râsetele şizgomotele din jur, atunci când peobraji ar trebui să se prelingă doarlacrimi.De aceea, în timpul spectacolelor,la concerte, opere sau piese, mă aşezîntr-un colţ, departe de oameni, ca sănu fiu nevoită să le ascult, fără săvreau, comentariile.Altfel, risc să mă uit urât la oameniori să-i apostrofez să facă linişte, cusâsâituri, ceea ce e neplăcut din toatepunctele de vedere.Am un mare respect, un uriaşrespect pentru orice gen de spectacolpentru că ştiu că acolo şi-au pusinima protagoniştii, regizorii, întregulansamblu tehnic, pentru ca să nebucure pe noi, să ne ofere cevafrumos. Se munceşte pe rupte, sedăruieşte ceva din trupul şi sufletulactorilor, cântăreţilor, autorilor.Şi dacă e zgomot, vorbărie,comentarii, e ca şi când cineva îşibate joc, le iroseşte talentul şi truda.N-am înţeles până acum de ceDumnezeu mi-a lăsat singurătateaperfectă toată viaţa. S-o ţin încustodie cât trăiesc, apoi s-o predau,îmbogăţită.La ea am lucrat, pentru populareaei, pentru înfrumuseţarea şi creştereaei ca din trupul meu. De fapt, înÎnţelepciunea Sa, El m-a lăsat să crescpână la treapta la care azi am ajuns şică fără această singurătate, sorăgeamănă, destinul meu literar-artisticn-ar fi existat. Aş fi eşuat într-olegătură matrimonială banală în carespiritual nu s-ar fi simţit în largul săuşi n-ar fi putut hălădui liber spreînălţime. Unde există griji casnice, nuare ce căuta spiritul. Meschinăria dătârcoale şi se instalează lejer în casă.De fapt, fiecare iubeşte pe altcineva,se gândeşte la altcineva, lucrează înfavoarea altcuiva. Mai rămânconvenienţele pentru care unii mailuptă, o vreme. Căsătoria e doar ounire trupească şi interese commune,fără nimic spiritual.A, dragostea e cu totul altceva.Acolo au loc şi convieţuiesc în bunăarmonie şi spiritul şi trupul.Se cuvine să-I mulţumesc luiDumnezeu pentru singurătateadăruită, care, cu toate inconvenienteleei, din zile de onomastici şi sărbători,mă ajută să mă regăsesc, să mă adun,să fiu doar cu mine, să-mi aflu esenţaspirituală, să mă desăvârşesc în planulpe care Dumnezeu l-a întocmit pentrumine, cu mult înainte de a-mi permiteieşirea din întuneric către sfântaLumină.Cartea – simbol al gândurilor şisimţămintelor mi-a fost şi îmi estesuport trainic în drumul spre veşnicie.Cu ea sub braţ mă voi prezenta laJudecată. Pentru ea a meritat să aducjertfe.Ar trebui să scriu un tratat desingurătate, plin cu gânduri amintite,cu gânduri la flacăra ochilor.Singurătatea e o temă recurentăcare nu a fost ocolită de poeţi. Se parecă ea este apanajul lor. Poezia –domeniul lor predilect, îndeobşte, nuse poate naşte în mijlocul vacarmului,ci în castelul de rouă al sufletului,atunci când iarba dă colţ în pământulinimii.67Dar cea mai acută şi mai dureroasăe singurătatea-n iubire. Fiecare esingur, aşa cum a spus Iannis Ritsos,în naştere, în iubire şi-n moarte.Fiecare iubeşte pe altcineva, care larându-i, iubeşte pe altcineva, aşa cumam mai spus, bineînţeles, ca-nvestitele Legi ale lui Murpphy.Astăzi, a doua zi de Crăciun esteSolemnitatea Sfintei Familii. Papa aconsacrat trei ani de acum înaintefamiliei. Totul se învârteşte în jurulfamiliei. Crăciunul e o sărbătoareexclusiv pentru familie. Cristos s-anăscut în Sfânta Familie. Dar pentrucel care nu are familie, nu s-a născutCristos?Doamne, iartă-mă.Sunt oare excluşi de la SfântaSărbătoare a Naşterii, cei singuri, ceistingheri, cei pe care nu-i mai iubeştenimeni?Se pare că da.Şi liturghiile sunt împărţite astfel,în chip segregaţionist: a copiilor, atinerilor, a familiilor.De bătrâni, de bolnavi, deînsinguraţi, nimeni nu pomeneşte. Artrebui să existe şi un Crăciun al lor.Să se bucure şi ei de Naşterea Sfântă.Nu. Nu-i loc. Nu-i timp. Nu-i chef.Nu-i disponibilitate. Cui să-i facăplăcere să petreacă alături de-unbolnav? Cine să ia la el acasă, obătrână, un copil orfan, o văduvă, unholtei?“Ce să facă ei în casele fiilor?/ Auplecat să nu incomodeze” – zice întrunpoem vechi Mircea Dinescu(“Bătrânii”).CEZARINA ADAMESCU____________Foto: Ansamblul sculptural “Inmemoriam – Oarba de Mureş”,Maxim Dumitraş, “Locuire”, 1993

Mapamond(X)Decembrie 2010 – Ianuarie 2011Cumva, luna decembrie m-a făcutîntotdeauna mai conştient de trecereatimpului. Sunt convins că mulţi alţiiau aceeaşi senzaţie. De data asta,însă, pentru mine e ceva mai mult.Sunt de mai bine de un an în India,lucru pe care nu mi l-aş fi pututimagina atunci când am ajuns pentruprima dată aici. Trebuie să admitacum, după sute de zile şi cine ştiecâte zeci de mii de minute petrecuteprintre indieni, că datorez totuşi cevaacestei ţări. Mi-a oferit timpul libernecesar pentru a scrie şi a citi, pentrua ieşi din rutina suicidară care punestăpânire pe tine ca profesor înRomânia. Parte a unei maşinării care,ca orice maşinărie, de altfel, e lipsităde imaginaţie şi atât de durerospredictibilă! Aici îţi începi fiecare zifără să ai nici cel mai mic indiciudespre cum se va sfârşi. E, desigur,în asta ceva periculos: e greu sărămâi lucid şi organizat în mijloculacestui Babilon care are, indiscutabil,fascinaţia lui. În India, în cele dinurmă, totul se rezolvă. Câteodată, amsenzaţia că nu trebuie să fac altcevadecât să aştept ca lucrurile să serezolve de la sine. Or, asta e extremde periculos. Am cunoscut nonindienipe care această încredere încapacitatea Universului de a conspiraîn favoarea lor i-a transformat, lent,dar mă tem că şi ireversibil, înoameni fără direcţie, fără punctecardinale. Ei văd în asta un soi deiluminare de sorginte spirituală şi echiar trist să îi vezi cum zi de zi îşipierd capacitatea de a-şi organizapropria viaţă, de a fi riguroşi, de a-şiduce proiectele până la capăt. Toţioamenii aceştia atât de bucuroşi lagândul că se află într-un spaţiu încare îşi pot delega orice tip deresponsabilitate nu sunt de fapt decâtnişte biete vietăţi prinse într-oingenioasă pânză de păianjen numităIndia. Nu am încercat să discut cu ei.Ştiu foarte bine ce le-aş putea spune,ştiu foarte bine ce mi-ar putearăspunde. După mai bine de un an deconvieţuire împreună, ne cunoaştemideile şi argumentele atât de bineîncât nici măcar enunţarea lor nu nemai trezeşte vreun interes.Mă gândesc că ceea ce scriu acumpoate părea cititorului (deloc saupuţin familiarizat cu India) lipsit desens. Dacă eu însumi aş citi acesteînsemnări cu mintea de mai bine deacum un an nu aş reuşi să înţeleg înspatele acestor cuvinte decât unsimplu exerciţiu retoric. Cum săexplic, deci?! Lipsa de presiuniexterioare şi suspendarea a tot ceeace erai obişnuit să defineşti ca fiindnormal, toate astea te moleşescîngrozitor aici. Senzaţia că nimănuinu-i pasă dacă îţi faci sau nu treaba,dacă porţi aceeaşi pereche de şoseteo săptămână, dacă te-ai spălat sau nupe dinţi în ultimele 62 de ore, dacămai trăieşti sau ai cine ştie ce boalăincurabilă, toate acestea, trăite zi dezi, secundă de secundă, te transformăîntr-un individ căruia nu-i mai pasăde prea multe lucruri. Şi dacă aiajuns în acest punct, cine Dumnezeuştie cum şi dacă mai poţi refacedrumul înapoi spre punctul în carepoţi redeveni cel care ai fostînainte?!Personal, încerc să mă protejezprintr-un exerciţiu permanent pe careîl practic cu din ce în ce mai mareîncăpăţânare. E un experiment, dacăvreţi. India e un miraj, un fel de FataMorgana (în legenda originarăitaliană ea e asociată şi sirenelor)căreia nu trebuie să îi cedezi decât osingură dată şi eşti pierdut. Aşa că,de fiecare dată când îmi place cevaanume la modul de a vieţui în Indiaşi această plăcere tinde să fieexacerbată, îmi îndrept atenţia cătremizeria Indiei, către lipsa ei deînţelegere pentru tot ce înseamnădecenţă. În acele momente, mă retragmental în afara Indiei şi încerc să oprivesc din nou cu ochii europeanuluisosit pentru prima dată aici.68Când fac asta, India, cu toate contrasteleşi paradoxurile ei, devineimaginea în oglindă a unui adolescentsuperficial, arogant şi bântuitde cultul personalităţii, iar ceea cemă atrăsese cu câteva minute înaintedevine banal, cel mult acceptabil.Până acum, experimentul meu nu adat greş niciodată. India rămâne,astfel, în măsura în care omeneşteeste posibil, exterioară mie. Măbucur de ceea ce-mi oferă fără a-iceda prea mult spaţiu interior, acolounde ar avea – o ştiu cu siguranţă – oputere de contaminare căreia mi-ar fiimposibil să-i rezist.Se apropie din nou 15 ianuarie şiinvariabil va trebui să particip la aşazisamanifestare culturală organizatăde A.K. Anul trecut a fost un coşmar,dar măcar atunci am sperat până înultima clipă că nu va fi aşa. Anulacesta nu îmi mai pot permite să îmifac iluzii. Încerc să îl evit pe A.K atâtcât pot. Manifestarea începe la 9dimineaţa. Cu o seară înainte, A.Kmă sună, rugându-mă să vin cevamai devreme cu laptopul şi câtevamelodii pe versuri de MihaiEminescu. Insistă, aşa că, odată înplus, mă las înşelat de insistenţa lui.A doua zi mă prezint în faţa sălii carear trebui să găzduiască simpozionulcu o jumătate de oră înainte. Suntprimul sosit. Îl sun pe A.K. Măinformează calm că ajunge acolo înzece minute. De data asta, nu mă mailas păcălit. După mai bine de un anîn India, ştiu foarte bine ce înseamnăzece minute. Ştiu atât de bine încâtnu de puţine ori am folosit eu însumitextul acesta de fiecare dată cânderam aşteptat şi urma să ajung înjumătate de ceas. Ies în afaracomplexului, fumez o ţigară, măplimb şi revin la 8.45.____________Foto: Festivalul de Literatură dela Jaipur. În centrul imaginiiOrhan Pamuk (sus), Pushkar, 1ianuarie 2011 (jos)

Încă nu venise nimeni. Pe la 9.15apar primii invitaţi. Odată cu ei, A.K.Pare a fi uitat complet de rugăminteape care mi-o adresase cu o searăînainte. Începe simpozionul. Ca şianul trecut, A.K monopolizeazămicrofonul, încercând să vorbeascăîn română (lamentabil!), engleză(dezastruos!) şi hindi (mi-am întrebatmai târziu studenţii dacă vorbeşte ohindi curată şi elegantă, iar ei mi-auconfirmat bănuiala: A.K e la fel dedezorganizat şi confuz în hindi ca şiîn celelalte două limbi pe careîncearcă să levorbească!). Repetaaceleaşi idei deanul trecut, dar astanu ar fi nimic. Maigrav e că repetaideile pe care abiale enunţase cu zeceminute în urmă. Eca un player pus perepeat.Urmează un discurs al unui colegindian, profesor de italiană. Ştiu cusiguranţă că tot A.K a scris şi acesttext numai că nu îl putea citi pentrucă discursul era un laudatio adresatsieşi. Cum o fi să stai în faţacomputerului... pardon, în cazul defaţă, a foii de hârtie - şi să scriidespre tine ca eşti genial, apreciat desocietate, jurnalist de prestigiu,intelectual rafinat... În acelaşi discursapare pentru prima dată o idee careavea să se repete şi la alţi vorbitori.Profesorul român (adică eu) poate arface bine să insiste pe lângă statulromân să i se ofere lui A.K unpremiu sau o decoraţie ceva pentrumunca în slujba culturii române dinultimii peste douăzeci de ani. Totul eo farsă... Cu toţii ştim că A.K nu ealtceva decât un individ mediocru ceorganizează astfel de simpozioanepentru că acolo are şansa de a vorbidespre ce îl taie capul şi cu toateastea îi jucam jocul. Mă gândescserios ca, de la anul, dacă mai rămânaici, să nu mai particip la astfel demascarade. Eminescu e folosit capretext: nimeni (cu excepţiasubsemnatului) nu a vorbit despreEminescu (nici acum, nici anultrecut) pentru simplul motiv canimeni nu ştia cu adevărat cevadespre el. Şi cu toate astea, mulţidintre oamenii ăştia vin aici înfiecare an. Un rol important îl joacăprobabil şi masa pe care A.K o oferădupă.De altfel, când plictiseala atingecote paroxistice, ies pentru o ţigară şiconstat că jumătate dintre invitaţi suntafară, ceea ce spune multe despreinteresul manifestat faţă de ceea ce sepetrecea înăuntru.Tot în ianuarie, se desfăşoară înJaipur unul dintre cele mai importantefestivaluri de literatură din Asia. Anultrecut am mers şi am fost mulţumit dealegerea făcută, aşa că decid să mergşi anul acesta. Printre invitaţi senumără doi scriitori de Nobel:Coetzee şi Orhan Pamuk. Discuţiilesunt extrem deinteresante, concertelede asemenea. Necazăm într-un GestHuse cu o terasăliniştită. Ne retragemacolo seara pentru adiscuta ceea cevăzuserăm peste zi. Eatât de bine încâthotărâm să ne prelungim şederea cuîncă o zi. Sunăm la agenţia de turism,acolo unde deja avem relaţiiprivilegiate cu patronul. Nu de alta,dar per ansamblu, circulăm destul demult, iar omul vinde din greu biletepentru Portugalia, România, Italia,Germania, Spania etc., plus altedestinaţii externe şi interne, aşa că aretot interesul să cultive relaţii specialecu noi. Reuşim în cele din urmă şi nehotărâm ca ultima zi a acestei vacanţesă ne-o petrecem în Pushkar, unorăşel situat undeva la 150 de km deJaipur. Închiriem o maşină şi pornimpe la amiază. Pushkar e un loc liniştit,relaxant, unde poţi găsi o cameră deînchiriat începând de la ceva mai multde un euro. A doua zi, pornim din noucătre Delhi. Marea problemă, însă,apare atunci când constatăm că,schimbându-ne planurile, e mult maisimplu acum să plecăm către capitalădin Ajmer (oraş aflat la o jumătate deoră de Pushkar) şi nu dinspre Jaipur.Însă, evident, bilete avem pe rutaJaipur-Delhi. Pentru ruta Ajmer-Jaipur va trebui să ne descurcăm, ceeace nu e deloc simplu, pentru căbiletele nu se pot cumpăra cu zeci deminute înainte de la gară, aşa cum seîntâmplă pe oriunde prin Europa.Urcăm în tren, oferim mita de rigoareşi totul se rezolvă. Din nou în Delhi,resimt pentru a nu ştiu câta oară unsoi de confort al întoarcerii într-unspaţiu pe care îl cunosc.OVIDIU IVANCUFoto: Pushkar, 2 ianuarie 201169Vilanele indiene(1897-1990)1Dragostea-i Regina vieţii mele.Palatul ei e în sufletul meu.Iubirile-s să te salvezi prin ele!Universul trăieşte-o magie de stele.Voinţa lui este Lege mereu.Dragostea-i Regina vieţii mele!În orice acţiune sunt energii fidele.Aud în toate glasul ca de zeu.Iubirile-s să te salvezi prin ele!În suflete răsună cereşti violoncele.Credinţa-mi este singurul trofeu.Dragostea-i Regina vieţii mele!Zămislită-n tainic joc de Iele,Să-şi urce vâlvătaia-n empireu,Dragostea-i Regina vieţii mele;Iubirile-s să te salvezi prin ele!2Prin zâmbetul tău ce ajunge în inimameaNopţii să plece am ajuns să-i spun -În sufletul meu se coboară o stea!Viaţa o-nfrunt cu tot ce-i rău în ea;Credinţei întru totu-i mă supunPrin zâmbetul tău ce ajunge în inimamea!Splendoarea în contextul ei mă vrea;Val de rubine-n calea ei m-adun:În sufletul meu se coboară o stea!Pom fericit ce-n floare stă să dea,Încrâncenat orbirii nefaste-i mă opunPrin zâmbetul tău ce ajunge în inimamea.Cu grijă conştientă voi vegheaLa drumul ce de-acum ne e comunPrin zâmbetul tău ce ajunge în inimamea.În sufletul meu se coboară o stea!În româneşte de ION ROŞIORU

Starea prozeiO primăvară în sudul Bucureştilor Sau nuvă mai aduceţi aminte de jocul: să ne facemun ceas, când fiecare încerca să lase urmeledinţilor şi o umbră la încheietura mâiniidrepte, care să ţină cât mai mult şi să arateora dorită, mai ales seara, când părinţiistrigau cât îi ţinea gura căutându-şiodraslele!Lămâile erau considerate ca şi portocalele, mandarinele şigrapefruits fructe exotice, venite cu mare efort în lădiţedin lemn alb şi subţire pe care cel mai des scria „Jaffa”.Era însă o diferenţă între aceste fructe: lămâi se găseau înmicile „alimentara” pe parcursul întregului an, pe cândcelelalte citrice şi bananele apăreau ca un fel de trufanda,în momentele sacre ale sărbătorilor. Erau cumpărate cumare grijă şi duse acasă cu sufletul împăcat şi cu aceamândrie pe care o ai după un lucru bine făcut, pentru aîmpodobi acele ore de sărbătoare, praguri de timp înamintirile noastre.Lumina ce o purtau în ele de pe plantaţiile însorite aleOrientului sau soarele mediteranean trecea prin cojilecolorate şi ne-au adus o deschidere spre lume.Cine nu cunoaşte poemul „Kennst du das Land wo dieZitronen blühen...” al lui Goethe, care spune şi spunedespre toate cele!Noi, în Rahova, ştiam instinctiv că lumea sigur e maimare şi că după ce treci de Piaţa Unirii, ajungi cutramvaiul la Gara de Nord, trebuie să te duci cu trenulmulte zile şi nopţi, să ajungi să vezi cu ochii tăi cum cresclâmâii şi portocalii......Puţini, cei aleşi de partid în primul rând, aveau acestdrept, cei talentaţi, pe care partidul oricum nu-i înţelegea,dar îi folosea pentru a se arăta cu ei în lumea largă, câţivascriitori, artişti sau sportivi, doar ei se puteau urca înavion sau tren să vadă lâmâii şi portocalii la ei acasă, şi,evident, tovarăşul Ceauşescu şi familia sa.Nouă imaginaţia ne era deajuns, ţinea de cald.Celor câtorva fructe soarele veşnic le arătase drumul pânăla noi şi asta ne făcea să le mestecăm cumpătaţi şi cuîncredere în Dumnezeul care avea grijă în acele zile, aşacă ne imaginam tot ce ne doream.Abia târziu, spre sfârşit de ianuarie, se topea zăpada odatăcu imaginaţia noastră cu tot.„Camerele frumoase” sau „cele dinainte”, cum li sespunea în Ardeal, erau din nou închise, se trăia iar în jurulmeselor de bucătărie, ocolind găleţile de muşcate şi floricare iernau prin colţurile caselor, pentru a se refaceprimăvara când ploua cu petalele florilor de măr şi prun.Lămâiul ocupa un spaţiu sacru, el avea voie tot timpul săstea în verandă, unde eu, după ce ceream voie, puteam săintru pentru câteva clipe doar, să iau câte-o pară sau câteun borcan de dulceaţă. Aş fi stat acolo mult şibine dacă nu ar fi fost atât de frig şi dacă mamanu m-ar fi chestionat cu voce aspră:- Was suchst du dort? Ce cauţi acolo? Das istalles für später.....Asta e totul pentru maitârziu....Nu căutam nimic anume. De fiecare datăobservam încă ceva şi încă ceva care mă făcea să uit deasprimea pedepsei dacă întârziam prea mult în acel spaţiu.Fixam de multe ori cutia cu culori de ulei, care a stat pedulap până ce culorile au fost tari ca piatra, o cutie uriaşăpe care am primit-o de la Tante Käthe pentru când voiintra în clasa a cincea.Probabil că îi povestisem o dată că vreau să mă facpictoriţă.Când am primit-o, în sfârşit, în clasa a cincea, culorile numai puteau fi folosite, borcănaşele erau atât de ermeticînchise, iar culorile îngheţaseră pe veci.Apoi acolo erau la loc de cinste colecţiile de revisteQuelle şi Burda, o colecţie de discuri pentru gramofon,care nu ştiu ce naiv pur şi simplu le-a aruncat, - nu maierau la moda. Între timp apăruse mult aşteptatul pick-up,o cutie gri, ca o maşină mică de scris pentru care din cândîn când se cumpărau discuri.De Crăciun şi de Paşti şi de ziua bunicilor, singureleserbate cu atmosferă gravă, fără cadouri sau tort, seasculta un concert de Bach la fel de preţios precum seasculta emisiunea de la Europa Liberă, apoi spredezbinarea petrecerilor se punea muzică săsească sauDrafi Deutscher, cu o melodie care toţi o repetau fără săştie prea bine despre ce este vorba „damm, damm,Marmor Stein und Eisen bricht”, „damm, damm,marmura, piatra şi fierul se crapă.....”.Le-am păzit pe toate acestea precum şi cele două viori,multe pachete şi pacheţele cu lână, andrele de tricotat dinlemn, pentru toate mărimile şi diverse modele, pentrugăurele mai mari sau mai mici. Da, le-am sortat la fiecarerevenire de-a mea în acea verandă din faţă şi mă totîntrebam cum va fi când mă fac mare, dacă voi reuşi săpictez, să cânt, să fac zecile de reţete din cartea de bucate,moştenită din generaţie în generaţie, de prin anii 20 aisecolului trecut.O carte scrisă în gotică, dezmembrată, ţinută şi ea la locde cinste lângă Biblie, într-un săculeţ de catifea, din careaflai multe despre gătitul complicat şi mai ales plin demirodenii, de care Rahova nici nu auzise.Pot să dau orice exemplu sau să comparăm pregătireaunui peşte, de pildă.... Pe vremea aceea se mânca multpeşte cu măsline, se şi numea mâncarea săracului.....şiapoi cine nu-şi aminteşte de cutiile de chibrituri pe carescria „Nici o masă fără peşte!”.ANNI LOREI MAINKA70

Pentru că am văzut de câteva ori cum arată Florida - ţinutul cunume crescut din petalele florilor - în anotimpul de maximăînflorire a naturii şi a spiritului de organizare turistică, am vrut saştim cum arată şi iarna. Aşa că am făcut o vacanţă în anotimpulhibernal, de Sărbători, în apropiere de parcul Disney WorldOrlando, locul pe unde, cu câţiva ani mai înainte, ne rupsesempicioarele de atâta alergare. Şi acum a fost o vacanţă frumoasă,chiar dacă ”iarna nu-i ca vara“. Florida este o zonă a pământuluisărutată de soare în mai toate zilele anului. Ştiam că nu îi pierfrumuseţile nici în vreme de iarnă şi după felul cum trag aiciseniorii canadieni să-şi petreacă iernile. Frumuseţea exuberantă azilelor de vară acum era înlocuită parţial cu cea a bogaţieidecorului ornamental care se întrecea pe sine în frumuseţeamulticoloră a luminilor revărsate pe clădiri şi grădini, pe oglinzileapelor ce împânzesc terenul şi în tot locul unde putea fi agăţat unfir de lumină. Pe teme şi forme diferite, decorurile şi luminileformau un univers spiritual omogen deosebit. Ne lăsam furaţi demagia luminilor, trăiam o stare de sărbătoare, eram încântaţi căputeam vedea cum petrec sărbătorile oamenii din alte părţi alelumii şi încercam să desluşim modul lor de a înţelege şi a-şi trăiviaţa. Şi totuşi…respiram şi aerul prea îmbibat de izul afacerilorcomerciale, iar registrul stărilor sufleteşti îl trăiam altfel decât celîn care am crescut şi care azi ne creează starea înaltă, liniştită,curată, fericită ca pe vremea copilăriei petrecută în acel locicoanănumit cu emoţie “acasă”. Bucuria acestor zile pe care otrăiam acum se împletea cu amintirea altei vacanţe asemănătoarepetrecută în Andaluzia Spaniei acum 5 ani, dar şi cu retrăirileîndepărtatelor vremuri ale copilariei, de care nu ne putemdesprinde niciodată. Aici era cu totul o altă lume, e adevărat,frumoasă şi interesantă, dar care nu făcea parte din fiinţa noastră.Încântătoare a fost şi vremea, fiindcă aici a îmbrăcat hainelecelor patru anotimpuri într-o singură zi. Dimineaţa ne întâmpinaun soare strălucitor cu lumină dătătoare de fiori plini de viaţă,încât ne trezeam cântând şi săltând de bucurie venită tiptil nu ştiude pe unde. Ne venea să ne credem mai frumoşi, mai tineri, maigeneroşi, gata să dam din prinosul de bunătate numai să fi fostcine să-l primească şi completam tabloul primăverii cu amintireapăstrată în urechi a cântecelor păsăretului chemându-şi perechea.La amiază, era o vară mai domoală. Ca să nu pierdem“anotimpul” de cateva ore ne-am dus la plajă şi ne-am aruncat înbazinul de afară cu apă încălzită. Neamrăsfăţat în nisip şi în razelesoarelui acum calde, dar prea repedetrecătoare. Ne-am făcut fotografii,fiindcă nu e de ici de colo amintireascaldelor pe malul apelor înanotimpul numit “scurta vară dintimpul iernii”. Seara gustam dinanotimpul toamnelor târzii, cu naturaadormită. Noaptea, temperatura neîncerca pielea ca o iarnă blândă, dartot cu “năravul” ştiut.Satisfacţii deosebite ne-au oferit şivizitele împrejurimilor. În localitateaSt. Petersburg, am petrecut o ziîntreagă atraşi de frumuseţea oraşului cu aer patriarhal şi demuzeul care adăposteşte colecţia tablourilor lui Salvador Dali.Acolo am ascultat iarăşi uimitoarea poveste a acestei importantecolecţii, un omagiu, nu doar pentru Dali, dar şi pentru familiaMorses, care a pus baza acestei colecţii. Am scotocit iarăşi ideiledin tablourile lui Dali, acest artist mereu tânăr care în mod repetats-a reinventat pe sine. Am revăzut acele aspecte dense şicomplexe, cu unghiuri diferite, cu peisajele deformate, ambigui,cu obiectele care curg, sau nelalocul lor, cu formeleameninţătoare sau contrasteleputernice ale tablourile lui. Neprovocau obsesiile şiciudăţeniile şi ne punea pegânduri perpetua dorinţă deschimbare în confruntarea sacu această lume. Tipicadolescentin… Aşa se explicăde ce, revenind la acestmuzeu după câţva ani,tablourile aveau încă multe despus din bogăţia de înţelesurirămasă ca o promisiunepentru mereu “data viitoare”.În această vacanţă, nunoutăţile au avut precădere înatracţia şi satisfacţia noastră,ci bucuria redescoperirii şi reevaluării celor văzute alte dăţi. Cândte afli la primul contact cu lumea în care ai intrat, trăieşti noutateacare te întâmpină, încerci să o intuieşti, să o cuprinzi cu toatesimţurile, să o cântăreşti, să-i găseşti un loc în scara valorilor, săţiîntipăreşti ce crezi că trebuie să rămână în zestrea memoriei peviaţă. Ca şi tablourile lui Dali, tablourile de viaţă care sesuccedau înaintea ochilor noştri aveau ceva mereu deredescoperit, de contemplat, de pus în alţi termeni, de privit dinalt unghi. Revenind după un timp, imaginile îţi par o cartedeschisă pe care ai citit-o, dar acum a venit timpul să observinuanţe sau amănunte relevante, să reevaluezi, să redescoperi, săguşti mai pe îndelete ce ai ingurgitat înainte la repezeală, săverifici ce ţi-a mai rămas din înregistrările memoriei afective.“De asta îţi aminteşti?” era întrebarea cea mai frecventă a acestorzile.Chiar şi drumurile de sosire şi plecare au fost într-un fel oreconstituire. Alergând prin aeroporturi de la un terminal la altul,ne-am lăsat furaţi de frumuseţea construcţiilor şi de bunafuncţionare a serviciilor. Cu 15 ani în urmă, primele impresiidespre uriaşele aeroporturi americane mi-au stârnit multăadmiraţie. Acum, optica era alta. Datorită internetului, am pututsă văd aeroporturi noi în Dubai, China, Japonia şi aiurea prinlume, clădiri sau chiar oraşe construite pe apă, sub apă, în plindeşert devenit un rai de frumuseţe, vapor uriaş, cât un oraş demare şi câte alte minunăţii… Pentru acestea s-au folosit tehnicide ultimă generaţie, s-au investit cutremurătoare sume de bani,făcând să stăpânească un lux exorbitant, iar serviciile să se ridicela cea mai înaltă clasă posibilă.Aeroporturile americane careformaseră obiectul deplinei meleadmiraţii nu cu mult timp înainte,acum păliseră. Funcţionau bine şiacum, dar mi se păreau prăfuite,modeste şi la mare distanţă de celeconstruite recent acolo unde s-auadunat cele mai mari bogăţii alelumii, iar tennica modernă ne-a creatsentimentul de uluire.In final, ne-am adunat şi noigândurile, am făcut ordine însentimente şi am plecat acasă, înToronto, unde ne-a întâmpinat albulzăpezii prin care întrezăream inocenţa copilăriei. Poate din cauzăcă m-am născut în toiul iernii, oricât de frumos ar fi în Floridasau în alte locuri pamântene, nu mi-ar plăcea să lipsească iarna cupuritatea zăpezii din peisajul vieţii mele.ELENA BUICĂ_________Foto: Ansamblul sculptural “In memoriam – Oarba deMureş”,71

„O carte construită muzical” (IrinaPetraş), o orchestră a vocilor narative,care intră în scenă la semnaluldiscret al dirijorului-narator, acelaşicare stabileşte „marşul” ce urmeazăa fi interpretat/tangenţiat în respectivulcapitol. Vocile se schimbă penesimţite, îşi spun monologul /povestea,fiecare în „cadenţa” proprie(Preludiu – întâlnirea lui TiberiuVánky cu Ana), ori în „cadenţa”mediului pe fundalul căruia evoluează/sederulează acţiunea (Recviemul,de Hector Berlioz – mişcareamuncitorească de la Braşov dinnoiembrie 1987) ori şi una şi alta(Fuga – transformările fizice aleRenatei şi transformările ce vor avealoc urmare a declanşării mişcării din1989). În opinia Irinei Petraş, „unconcert cu muzici derutant dedisonante”. Dar în opinia autoarei?Rep: Lansat anul trecut, romanulCADENŢĂ PENTRU MARŞEROTIC, apărut la Editura Limes,2010, are deja o „istorie”. Ce s-aîntâmplat în cele câteva luni de laapariţie?MG: După tipărire, romanul meu aavut câteva întâlniri cu cititorii. Primas-a consumat la Cluj (oraşul în care sepetrece o mare parte din epicaromanului), la Muzeul de Artă. Carteaa fost prezentată de doamna IrinaPetraş, de criticul literar Ion Pop, unconnaisseur în ale muzicii, deeditorul Mircea Petean. A lecturat dincarte actriţa Melania Ursu.Contrapunctul l-a făcut pianistulKolcsar Peter, care a interpretatexcepţional valsuri de Chopin.Accentul a fost pus pe structuramuzicală a romanului, pe profesia depianist a personajului principal. Însală, pe lângă familie, prieteni, foştielevi, foarte mulţi scriitori, foştiprofesori de la Facultatea de Litere,dintre care amintesc pe cel care mi-ascris prefaţa primului roman apărut laPolirom, CHEFUL... şi căruia îi datoreziubire şi recunoştinţă de discipolpentru fabulosul curs de Estetică, pecare l-a ţinut cu anul nostru, profesorulMircea Muthu. Această lansareclujeană se întâmpla în luna mai, totulîntr-un sincretism al artelor care mi-adat mie aripi de când mă ştiu.A doua întâlnire, la Tg. Mureş, afost parţial ratată din cauza prelungiriiprogramului de prânz, dar, în cele dinurmă, în sală, la Universitatea „PetruMaior”, au fost prezenţi, au vorbitdespre carte sau au pus întrebărientuziaştii membri ai asociaţiei delectură şi dezbatere „Bomba Carta”,profesorul Al. Cistelecan şi invitatulde onoare, profesorul prelat iezuitAntonio Spadaro venit de la Roma,personaj episodic în cartea mea.Lectura s-a făcut din secvenţaconcertului de la Roma, ultimulsusţinut de personajul meu.A treia întâlnire a fost la Neptun, laVila Uniunii Scriitorilor. Atmosferăludică, de vacanţă. Cu afişe prinse cucleşti de rufe alături de prosoape deplajă, cu un auditoriu aflat între douăbăi în mare, onorată de punctualitateamarelui Alex. Ştefănescu, NicolaePrelipceanu, de fiul dramaturguluiPaul Cornel Chitic, tânărul ce avea sădevină ulterior vedetă peste noaptedupă sceneta de gradul zero,„Cireşica” şi, evident, de omul dinest, Ioan Groşan, vecin de terasă lavilă, care, cu generozitate de clasic înviaţă, a decretat romanul meu „o cartepentru primul raft”, în timp ce eu măvisam pe raftul Denisei, venită învacanţă la Neptun.A patra întâlnire s-a consumat de23 August la Sighişoara, într-oambianţă ce era menită să neamintească de vremurile de dinaintede 1989 (marş de defilare, cântecepatriotice, portretul lui Ceauşescuînrămat în eugenii). În prim plan,epica din prima parte a romanului.Excelentă din nou în prezentare,preşedinta Filialei Cluj a UniuniiScriitorilor, doamna Irina Petraş. Aufost de faţă Petru Poantă, Ioan Neagoş,Ioan Marcoş, Toader Paleologu,Ioana Crăciunescu, mulţi jurnalişti,Puiu Ivaniţchi, şi el personaj episodicîn roman, traducătoarea de laHumanitas Dana Ilin, poetul DanMircea Cipariu...A cincea a fost tot la Cluj, laLibraria Book Corner, în cadrul ZilelorProzei, eveniment la care cartea afost premiată (alături de alte câtevascrise de Dora Pavel, Ruxandra Cesereanu,I. Groşan, Gabriela Adameşteanu)de către Filiala Cluj a USR.A şasea a fost în 14 octombrie, încentrul Bucureştiului. Cartea a fostprezentată auditoriului (printre alţii,rectorul Universităţii Bucureşti,domnul prof. univ. dr. Ioan Pînzaru,traducătoarea Dana Ilin, ToaderPaleologu, Arina Popovici de laRadio România, Radu Aldulescu,artista plastică Maria Constantinescu...)de criticul şi istoricul literarIoan Bogdan Lefter. Cu un aportcovârşitor la frumuseţea serii a fostmarele maestru Viniciu Moroianu.Din nou pian, din nou Chopin. Unregal adevărat în ambianţa de epocă aPalatului Şuţu.Şi întâlnirile nu s-au încheiat. Sevor mai consuma câteva şi în acestan.-Un amalgam de experienţe erotice(heterosexuali, lesbiene, homosexuali,parteneriat erotic în doi, în trei,în patru…), un amalgam de naţionalităţi/etnii(români, maghiari, saşi,rromi, evrei), un amalgam de ritmuri(sonată, fugă, ceardaş, bolero)...Viaţa ca un marş sau ca unamalgam?- Insist pe viaţa ca un marş.72

Amalgamul ţi s-a putut insinua şipe bună dreptate din diversitatea pecare tu însăţi o treci în revistă. Dar înmar-şul nostru prin viaţă suntem întruncontext social-politic, acelaşi lanivel naţional, acelaşi în ComunitateaEu-ropeană. Păşim în cadenţă însă cain-divizi care, volens nolens, avem îndreapta şi în stânga, în faţă sau în spatepe alţi semeni cu care, pe o secvenţăde ani, mărşăluim împreună.Fără să vrem, ritmul nostru e influenţatde context, de presiuneaproximităţii.-Pentru Tiberiu Vánky, marşulfinal e unul funerar, în timp ce triunghiulfeminin ascultă, la concertulFilarmonicii din Viena, în prima zi aanului (un nou început!), MarşulRadetzky, Radetzkymarsch, marşulvictoriei. Este victoria femininuluiasupra masculinului?-În derularea epică a cărţii, Marşulvictoriei apare în alt context, cel alcopilăriei evocate şi al lecţiilor depian. Radetzky Marsch, care încheieîn fiecare 1 ianuarie Concertul de A-nul Nou de la Viena, a fost adus în finalulromanului doar pentru a sugeraeliadesc că moartea nu sfârşeşte nimic,nu închide, aidoma cutiei instrumentelormuzicale. O cutie din lemn aunui violoncel, a unui pian, aidomaunei cutii funerare, nu închide.Ultimele cuvinte rostite de personajulmeu Tiberiu Vánky, în prezenţaasistentei FIREA (substanti-vizareainfinitivului lung al lui a fi), laechinocţiul de primăvară când totulrenaşte, au fost: „Doamne, cât desingur plec! Sau, poate, vin?”-Descrierea perioadei de dinaintede 1989 merge până la detaliu.Lipsurile de tot felul, „nechezolul” şi„adidaşii” persistă în memoria celorde o anumită vârstă, dar de unde, deexemplu, informaţia atât de precisăprivind programul Festivalului „G.Enescu” din 1987?-Este o licenţă auctorială. Tot acelprogram a existat în alt an, dacă numă înşel acum, când răspund laîntrebările tale, în toamna lui 1981. Întimpul studenţiei, participam caspectator la toate concertele dincadrul „Toamnei muzicale clujene” şila cele mai atractive, pentru mine, dincadrul Festivalului „George Enescu”.Pur şi simplu mă urcam în tren şi stăteamcâteva zile la Bucureşti, pentru aputea merge seara la concerte.-O parte însemnată din povesteamea de iubire este acolo [în piesa eide teatru], cu modificări şi atingerilivreşti, dar, da, în bună parte estepetrecută aievea – afirmă Ana Nemeş,una dintre „laturile” triunghiuluiisoscel (Renate, Ana, Margit).Mariana Gorczyca poate susţineacelaşi lucru? Se confundă cu unuldintre personaje sau cu triunghiul înîntregul lui? Căci, nu-i aşa, oricareapariţie rostită dezvăluie persoana –cum se poate citi în ultima însemnarea jurnalului intim care încheie/însoţeşte/încununează romanul!-Câte ceva din mine se află înfiecare personaj, fie el masculin, fie elfeminin. Unele scene sunt reale, celemai multe imaginate. Poate îmi lipsescmulte ca individ. De imaginaţieînsă, cu siguranţă, nu mă plâng. Amnevoie doar de câteva seminţe de realdin care cresc apoi în mintea mealumi virtuale.-Întâlnirile cu Tibi o încărcauînsă, îi creau pofta de muncă, îiinjectau energie creatoare (Ana); Decâte ori avea în public o spectatoarecu care rezona erotic, de atâtea oriprestările lui pianistice erau deexcepţie. (Tiberiu); Fără substanţă,fără trăire, cum să creezi? (Ana).Este marşul erotic ritmul/cadenţa cecondiţionează creaţia?-Când nu iubesc, nu pot crea. Măsurprind (dar nu mai spuneţi lanimeni) în unele zile, în baie, sau lavolan, rostind „te iubesc”, fără să ampe cineva prin preajmă sau o fiinţă încarne şi oase precisă. Aşa îmi vine săspun, după care zâmbesc şi totul mise limpezeşte în minte.-De unde nevoia completăriiromanului cu cele două „anexe”: Săbibliografiem şi Cum am scrisCadenţă pentru marş erotic?73-În privinţa Jurnalului nu sunt sigurăcă am procedat bine. Am supăratcâţiva oameni la care, de fapt, ţinfoarte mult. Probabil că îl admir înexces pe Thomas Mann şi de aici ideea.Probabil că imboldul postmodernde exhibare a bucătăriei de creaţie încăzăcea în mine. La reeditarea cărţiinu cred că voi mai publica Jurnalul.Oamenii, în general, scriitorii, înspecial, sunt şi suma cărţilor pe carele-au citit. Să bibliografiem e recunoaştereamea a importanţei background-uluilivresc. Nu e o fiţă. Esteo datorie onestă faţă de cărţile care nedau stropi de apă vie atunci cândconstruim ceva: un sfat, un gând, oaltă carte, când ne adunăm forţelepentru a izbândi în ceva.-…Viaţa poate fi înţeleasă numaiprivind înapoi, dar trebuie trăităprivind înainte. E acest roman, pentruautor, răsărit din nevoia de a „înţelege”viaţa pentru a putea mergeînainte? Şi aici gândul mă duce laprima întrebare pe care, într-un interviu,„reporterul” Mariana Gorczycao adresa lui Gh. Crăciun (Lacincizeci şi... ai confortul vârstei? Tesimţi bine în datele vârstei?),întrebare pe care sunt tentată să v-opun şi eu!-Scrisul pentru mine e un preaplindin care trebuie să golesc ca să pottrăi mai departe. Tot ce fac pe lângă(cititul, călătoritul, comunicarea cuoameni interesanţi care se întâmplă săîmi iasă în cale) fac doar pentru ca,dacă tot scriu, să scriu cu noimă, săscriu bine. Cred că mi-am fidelizatmulţi cititori pentru că plăcerea, iubireacu care scriu transpar din felul încare ajunge la cititor povestea.-Să sperăm că, prin acest dialog,am incitat la lectură mulţi cititori,care, odată prinşi în capcana lecturii,se vor integra acelei categorii afidelilor!RODICA LĂZĂRESCU__________Foto: 6 mai 2006, cu Liviu IoanStoiciu, la Sighişoara (sus)Ansamblul sculptural “Inmemoriam – Oarba de Mureş”,

Iunie 1997. Analiză a timpului şispaţiului în funcţie de o persoană. Feţede tarabă pe sprânceană mafiotă.Rumoarea a existat, lansată şi de mine,că (nu) plec ambasador în India.Bântuise şi crăiţa, salivase la carteamăturată securistic din ochi. Înghiţeaîn sec după un sindicat. Ocolul totuluipe după explozia nimicului.cine le mai ţine doar de drag portretefără de odrasle ori numai cu fete aniifără urmă ca de prin istorii roataînvârtită pe oasele horii astralul preatăcerii apleacă-te la culme stejarul vasă fie acum ce încă ulm e înfrigurareacurgă izvorului marda în duşmăniecheamă-mi şi câinele în şa scurtamumbra pe nimic de-am rămas hârbinamic îngrozit de-ale cosmosuluicrampe interiorizate la domiciliu înconexiune cu paraşamanii strigăt denesingurătate salut măcelari laoconiifontă balaurii montăMuson românesc. Lumânări aprinsela Colţea pe câte trei rugăciuni aburitea cere iertare greşelilor. Fata, de la Sinaia,cameră cu view la Cruce, Piscului,Arsă, 1400, Babe, completare demunte. Dentist. La 9 Săhleanu.Ciozvârte în picaj de la decapitare latăierea coloanei. Şah cu un om beat.Elefantul fugărit de tigru din cauzaunor fotoni. Riscul cere protecţie.Andru practică terapia destinului.cerule ce ne reverşi ochii uzi devulturi şterşi să vrei şi nu te mai poţipune în locul dezrădăcinătorului tăudegeaba i-ai povesti priveliştea cetocmai o distruge dădăcindu-te viiialtora pe toată ceara părinţilor fiiiîmpotrivirii abată-i din zare şiciocârlia regret a nu fi murit detânăr(ă) amazoane călugărite în pânzede păianjen timp-energie trecumenismcoloana s-a dărâmat pentru căera unică în lume mincinoşii extremicitta deviante antropologia lucidităţiito work like a Trojan floarea de teiinundată proteine în chip de viermiinterdicţie exponenţială creierii înbătaia razelor gama femeile la tinădin doină nicio daină în haită securiştiiprin turmele restriştii nu temănâncă pielea nici nu te rogi înDelea agonia empatică a indigenilorcarisma veneticilor rebomba risipitorilordin labirint cât să ne învăţăm altăinvidie pe propria prostire răsfrântăcu aerul mantelor desfăşurate în tăcerefără amintire bolţi înflorite pe replicagiganţilor spre marmora soldatuluipăsările îşi cântă aleanul din ceîn ce mai în van cine pe cine omoarăsă nu mai fie ţară tăiate rădăcini şivene cenuşa se mai interesează de noiEmil Cira mi-a lăsat o sticlă deMurfatlar. Grecii au un loc pentruorice pretenţie de gândire, care arrămâne tot în grădina lor. Tunete decu noapte, musonizare. Rupere deBucureşti cu agisare de defenetrarecum se sinucisese oaia nişte aleacaprele. Nu mai dau telefon, nu maisupervizez traducerea. Totuşi, casaVăideanu? cine întreabă? Anca, pestenoi a dat o mare nenorocire, ne-amurit fata, condoleanţe, să-i spunceva? nu, un doctorand din Grecia,poate-l prelua dânsul, pe assesment,vă caut zilele astea, ce nenorocire, îmivenise în minte Anta, se pusese ploaia,nu mai trăznea, a suferit? nu, accident?nu i s-a deschis paraşuta. Cepaloare văzduhul înainte de trăzneteşi ploaie. Debandadă comportamentală.Unde este inviolabilitatea domiciliului?Prietenul Ion nu s-a ferit sămărturisească. Ieşiţi afară cu mărturiavoastră, taină a spovedaniei. Toţisunteţi legionari, frontierişti, pistolari.Mitică Bordeianu zice că eu primul l-am lovit pe Costache Oprişan. Postdictum, Decebal şi Vercingetorix,suntem învinşi. Nevoia de degete.Cultstrăinism. Răvăşirea de multulrăului. Ezoterism penal. Rinocerb. N-a tolănit-o de-ajuns. Maestrul deceremonii ne iubeşte.compoziţii anii minţile priveghiţestele crăpate privighetoreghimamele asfixii taţii de alcoolnoaptea mici unghere geamurilor golmorţilor torida coridă pe ţeavăgazele talmudul citindu-ni-l avăchimie-mă şi pe mineraiule bucură-măiadule răuleiedule chiaburuleraia adusăde prin Riad crainemaiislamicpe trambulină74nu la boală abia sculareagonindu-mă cruce îmbierepăduri şi-ar arde tot aerulnumai plămâni bronhiirespiraţia tuturor fiinţelor unaîn gloria sufocării cuivadă-mi şi azi frunzasă i-o dau cetiniiUn anunţ cu trei vorbitori. O să fie filosofie,mi-a spus Augustin. A ne debitatreimea în conexiune. N-am nimic.Tu universul, dânsa politica. Deosăptămână prin tribunale din toatălumea, din toate timpurile, rar crimelegândirii, poate plictisitoare. Antepenalitatenonseniorială. Speţa oniricănu se lăsa filosofată corecţionalist.Îmi goleam mesajul bolborosit în aşteptarealitaniei non-lieu.SaltimbanciSaltin Banat winners halved withoutstruggle in a sunny day one vertebraflies toward hights. Sorana Gorjan,ireneică, se va dinamita fundaţiacoloanei, axul.a nu mai scrie poemul nescrieriinepoemului parcă-i venea să plângăde soarta ajungerii în vârful cozii perugină suind chemător de ruşi ca toţiparaliticii şchipoii americanii în debaralelenecunoştinţei cum să pricepisaxofonul altfel decât in summer timeRusia nu ne-a făcut decât rău Americanu ne-a făcut niciun bine ampierdut ceva ce n-aveam Clinton vinepe post de Terente toţi preşedinţiiRomâniei au vizitat România pentru ao sodomiza drog nor zădărnicie manămălură tăciune zburător oare ce mădoare că mă doare tare vino cu minecaietule turculeStelică adusese cafea, între două Margarete.Una tomitană, tăietoare. Eraiacolo când ai pupat-o. Puterea stă înatuul personal. O bere la Postăvarul.Pune şi-un verb, dă-te la o parte. Amtrecut la soare şi la ceasul mare cubaterioare. Il sole non tramontera. N-ai ce număra aur nici alte metale numaitimp. Trenul oprise sub o coloanădouă ace cu aţă unul fără cu care s-ofi ucis le iau pe toate trei le înfig înpaltonul lui Brâncuşi. Trenul plecaprin uşile deschise în haina de pieleacele crimei lasă-le cât să mă împingăsteag unguresc pornisem în alt trenbătrânul citea îşi deschisese valizagoală. Amanita Paloides ucide amanitineleşi paloidina.GEORGE ANCA___________Foto: Ansamblul sculptural “Inmemoriam – Oarba de Mureş”,

Starea prozeiDupă despărţirea de ex, unul dintre foştii mei elevi,inginer de calculatoare, venind să-mi repare ceva... placavideo... m-a convins să-mi facă un cont pe un site ...desocializare. Nici n-am ştiut ce şi cum să conversez, laînceput. Cu primii care m-au apelat, a vorbit el...mamă, cene-am mai amuzat. Acumulasem atâtea frustrări şisupărare, iar oamenii ăştia, necunoscuţi, erau de un haz şide o sinceritate...debordante. Unii erau mai obraznici, alţiivulgari, dar majoritatea, drăguţi şi amabili.Aşa m-am împrietenit cu un domn din Bucureşti, mareexcursionist. Mi-a arătat, pe net, mii de poze, din cele maiexotice ţări, ori din Europa...jungla şi Polul...marile muzeeale lumii...suburbii şi centre de metropole. Eu eram învacanţă, el, la job, în pauza de masă. Aşa cam ne găseam.Foarte rar seara. Pentru că îmi plătisem avocatul, nu maiaveam bani de concediu...Bucureşteanul „m-a plimbat”prin toată lumea...pe gratis.În toamnă, mă anunţă că va veni în Timişoara, cuprobleme de job, şi i-ar face mare plăcere să ne găsim. M-am bucurat şi m-am emoţionat, peste măsură. Era primulbărbat cu care mă întâlneam după plecarea fostului meusoţ, cu care, la vremea aceea eram încă în divorţ.Cu JB, bucureşteanul, ajunsesem să povestesc, dincolode excursii şi itinerarii... despre viaţa noastră. Eu măplângeam cu procesul, el cu salariul... ”că e umilitor săcâştigi, ca bărbat, mai puţin decât multe femei din ţaraasta.”Cu cât se apropia ziua sosirii lui, emoţiile creşteau. Într-odupă-amiază, am stat aproape 6 ore să mă cercetez înoglindă...ochii, sprâncenele, buzele, decolteul...până lacălcâie. Mi-am făcut listă şi programări: la coafor, lacosmetică, la masaj, la pedichiură... (chiar şi la ginecolog!).În preziua sosirii lui, mă chemă şefu’ la job şi-mi dădu înmână o delegaţie. A doua zi trebuia să fiu...în Constanţa.Aveam câteva ore pentru bagaj. Plecam cu un coleg (şi cusoţia lui geloasă, că “o duci pe aia la mare”). Am plânstoată noaptea. Eu călătoream din Timişoara spre Constanţa,el, din Bucureşti, trecea întâi pe la Cluj (un comision), apoise întorcea spre Timişoara.Când m-am cazat la Constanţa, mă sună şi el...ajunseseîn Timişoara, având în bagaj doar pantaloni şi şosete.Uitase umeraşul cu cămăşi şi tricouri. Era disperat. Nu ştiamagazinele...îi trebuia urgent o camaşă călcată!Am sunat o prietenă care avea magazin de haine. I-amdat numărul ei de telefon şi fata l-a servit exemplar: 3cămăşi călcate şi două tricouri... în 40 de minute, aduse lahotel.Stăteam ca pe ghimpi la cursul de la mare. Ca şi adolescenţii,ne trimiteam din când în când mesaje. Era amuzantşi palpitant. Doar seara mă plimbam cu colegele...şicolegul cu nevasta...Acasă ne aştepta un control de laminister. Dădeam telefoane să aflăm ce documente lecerea. Ei erau acolo, mai dregeau busuiocul, dar noi...de laConstanţa, ne întorceam chiar în gura lupului.Două zile şi jumătate a ţinut cursul, de marţi, până joidupă-amiaza. Dama colegului meu voia să stăm pânăduminică seara, dacă tot am venit până la mare. JB îmispunea, cu tristeţe, cât a visat el întâlnirea asta...şi acum eraîn Timişoara.Dintre toate excursiile povestite, cel mai mult l-a marcatpe JB cea de la Praga...nu doar prin ceea ce a vizitat...ciprin ceea ce a descoperit despre el: trecând podul spreoraşul vechi, s-a gândit pentru prima dată la ce fericit arfi...dacă ar avea altă companie (aşa am aflat, indirect, că ecăsătorit). Povesteam atâtea...dar numai cât voia fiecare săspună despre el, fără indiscreţii.După terminarea cursului, am ieşit la plajă. Colegul meumă ştia o fire veselă, iar acum eram de nerecunoscut. Ştiacă nu mă sinchisesc eu de nevastă-sa, dar nu înţelegea ceam. Dacă ea tot făcea rebus, noi am povestit. I-am zis deJB.„Sus! Plecăm! Acum, fără comentarii!”„De ce? Nu vreau! M-ai adus de proastă la mare? Ştiameu că bestia asta te conduce!” urla, pe plajă, soţia coleguluimeu.“Ţine bani de drum şi vii când vrei. Noi plecăm!”,zisetăios colegul meu. Şi nu glumea. Am mers la hotel, amîmpachetat…şi, când eram la maşină, a venit şi nevastabosumflată.“Ascultă-mă bine! O poveste de dragoste nu se ratează!Trăim o viaţă în rahatul ăsta de relaţii!...şi când apare oclipă care poate fi altfel, merită sacrificiul!”Am urcat în maşină. Dama a plâns până pe ValeaOltului...când a adormit. Colegul meu conducea cu 140-160 km/h. Abia respiram de frică. JB îmi trimitea mesajedin ce în ce mai înflăcărate.„Citeşte-mi şi mie, nu fi naşpa!” ordona colegul meu,care conducea cu un sandvici într-o mână şi cu paharul decafea în cealaltă. “Aprinde-mi o ţigară! Aşa...ce mai zice?Zi-mi şi tu ce-i scrii!” Ochii îi ardeau, ca şi cum avea febrămare. Îmi îngheţase sângele-n vine de spaimă, în toiulverii, căci vedeam clar că nu e ceva în regulă cu el (cândam ajuns, s-a dus direct la spital...i se înfundase o venă şi acondus tot drumul cu nişte dureri cumplite, fără să-şi simtădeloc piciorul stâng...dar asta am aflat-o abia înTimişoara!).Am ajuns în plină noapte. „Spune-mi adresa, că vinacum...nu mai am răbdare până dimineaţă!”, insista JB.Abia ieşisem de sub duş...un duş făcut cu vitezaluminii...Am deschis. Nu ştiu cum de n-am făcut infarct. În faţamea era un om blajin, cu ochii mari...mari de tot...albaştri.Mi-i amintesc aşa de bine, deşi era destul de întuneric înhol...că uitasem s-aprind lumina. Când am realizat, şi amvrut s-o fac, mi-a prins mâna în desfăşurarea gestului şi miasărutat-o:”E prea târziu!”A închis uşa şi m-a cuprins în braţe...în întuneric. Îmiplăcea teribil francheţea asta...dar mă apucase şi tremuratul...de frică, de emoţii. Mă năpădeau toate ştirile de laora 17, cu violatori...poveştile despre excrocii de pe net...ovedeam pe soţia colegului meu cum plângea...şi mă gândeamcă eu nu l-aş fi iertat în veci pe ex dacă-mi făcea aşao fază.Mă strânsese cu forţă, dar mă săruta delicat...pe gât...peureche...pe lobul urechii. Îmi atingea sânii...înfioraţi.„Îmbracă-te! Hai să mergem!”„Unde?”„Dacă e surpriză, surpriză să fie!”Tremuram din toate încheieturile. Ce să fac? Voiam să-lsun pe colegul meu...el e expertul la din astea...dar şi75

voiam să ştie cineva unde am plecat....când şi cu cine...încaz că...Ce-aveam de pierdut? Viaţa? Nu ţinem la ea...îmiadusese atâta suferinţă.“O poveste de dragoste nu se ratează!”...aşa îmi spusese,la mare, colegul meu. Chiar aşa...nu se ratează!Se iveau deja zorile. Am mers la un restaurant...afară dinoraş...el îl găsise pe net...şi, la 4 dimineaţa, mâncam fazan...şicăprioară...şi mistreţ...şi beam vin roşu. Râdeam cutoată gura...JB...pe sub ochelarii lui cuminţi, era un om plinde umor. Pot zice că m-am îndrăgostit...de expresivitateaochilor lui. Aproape că nu mai erau necesare cuvintele. Amsimţit cum renasc...în sufletul meu...după tot potopulsuferit. Am râs şi am povestit vrute şi nevrute, în soareledimineţii.“Mergem la job...să ne terminăm treburile...şi, pe la 12,ne găsim la o cafea...până nu plec?”O, da...mai era şi job-ul! ...ca să nu mai zic...şi controlulde la minister.M-a lăsat acasă. M-am echipat...şi-am plecat, cu soarelenpiept.N-am intrat bine în clădire, urcam scările spre birou, laetaj...că mă sună JB: „Vezi că eu mai am puţin şi termintreaba. Ai putea şi tu, într-un sfert de oră, să vii în faţă laoperă?”„Stai să văd cum e, că n-am aju...” aşa ziceam şi urcam,vorbind la telefon. În capul scărilor, JB vorbea şi el, cumine...la telefon, însoţit fiind de şeful meu. Am înlemnit.“D-na…, d-nul… e cel care ne controlează, din parteaministerului”, făcu şeful meu prezentările. Despre orice amvorbit cu JB, dar nu şi despre locul nostru de muncă.Amintisem, la început, că suntem bugetari…şi nimic maimult.“Doar doamna şi colegul, care e la spital, mai aveau deprezentat documentele.”…se scuza şefu’. “Colegul…care ela spital?”… nu pricepeam. În urmă cu câteva ore ne-amdespărţit.Ochii lui JB erau inexpresivi, dar ochelarii îi râdeau însoare...şi colţul gurii, la fel.Am prezentat documentele...a făcut recomandărilecuvenite...şi am părăsit, oficial, clădirea, conducându-l, cuşefu’...până la poarta unităţii, ca ultima inspectată.Cu primul pas făcut în exterior, m-a prins de mână...”Haila cafea, profa! Că te aştept de-un secol!” Şefu’ a rămasmut, în poartă.Odată cu raportul inspecţiei, veni de la Bucureşti,nominal...şi invitaţia de a participa la un Congres, peprobleme de învăţământ...la Praga!Când am ajuns acolo, chiar când am pus primul pas pepod, m-a sunat, din ţară, sora mea: se pronunţase divorţulmeu...sentinţa definitivă. Eram liberă!!!!!!!!!!!!L-am sunat pe JB. Voiam să-i mulţumesc...şi pentruparticiparea la Congres, şi ca să-i spun că se terminasedivorţul. Băteam din picioare deja. Îmi venea să sar însus...şi să strig, de fericire.Telefonul suna...suna...Un câine chau-chau îmi tot dădea târcoale, incomodându-mă.“Of, ce stăpâni!”, îmi ziceam...dar, la capătullesei, era JB!!!!!!!!!!!“El e Max!”…spuse cu un ton firesc.“Max, ea e iubita mea! O văd acum…şi cine ştie când!Peste două ore plec…definitiv…în Anglia.”Ah, podul din Praga!…da, podul din Praga…CORINA-LUCIA COSTEAFamilia Georgescu de la etajul al doilea ne oferă demulte ori ocazia să râdem. Sunt simpatici, dar sunt destulde des în situaţii caraghioase. Ca acum câteva zile...Doamna Georgescu, femeie în vârstă, are dureri de spate.Vecina de la parter se oferă să-i facă frecţie cu o alifiechinezească.Luni, pe la ora 19, ea merge la familia Georgescu.Doamna e foarte mulţumită de frecţie. Se simte mai bine şise mişcă mai uşor. Îi oferă vecinei un pahar cu bere, darvecina refuză politicos:- Nu te supăra, vecino! Mă doare gâtul. Nu pot să beaunimic rece. Dar, dacă vrei şi nu te superi, te rog să mă laşisă mă dau în gât cu spray-ul cu aloe vera pe care îl ai penoptieră!- Sigur, vecino! Dimineaţă am luat de la poştă pachetultrimis din Spania de fiica mea. Dacă spui că îţi face bine,dă-te!- Dacă vrei, vin şi dimineaţă să te tratez.- Dacă ai timp...- Am, că sunt singură.- Bine, te aştept după ora 8. Cu cafeaua.- Voi fi punctuală!Noapte bună!- Noapte bună, vecino!Dimineaţă, la orastabilită, vecina de la parterapasă butonul soneriei.- Intră, spune dinbucătărie, doamnaGeorgescu. Am făcutcafeaua.Cele două femei beau cafea şi se pun la curent cu bârfeledin bloc. Apoi, frecţia pentru care a venit „asistenta” deocazie.- Vecino, m-am simţit foarte bine după ce m-am dat cuspray. Te rog să îmi dai voie să mai dau o dată!- Desigur, vecino!- Vin şi deseară...- Bine, te aştept.Rămasă singură, doamna Georgescu merge la bucătărie.Se aude soneria. Deschide. Fiul doamnei:- Sărut-mâna, mamă! Te mai doare spatele?- Bine ai venit, Lică! Mă simt mai bine. Vecina de laparter îmi face frecţie.- Şi cât îţi cere pentru serviciu?- Vrea să-i dau voie să-şi dea în gât cu spray.- Cu ce spray? De unde ai tu spray?- Mi-a trimis soră-ta din Spania.- Să văd şi eu!- Uite aici!Lică începe să râdă. Mama lui nu înţelege ce se întâmplă.Lică râde, nu-l poate opri. Zâmbeşte şi femeia.- Mamă, spray-ul e cu aloe vera...- Da, vecina spune că nu o mai doare gâtul...- Dar e deodorant. Uite ce scrie aici „For Skin”.- Dacă ea se tratează, dacă îi face bine, ce treabă ai tu?Măi, da’ ce deştepţi sunteţi voi, ăştia tineri!MARIA TIRENESCU___________Foto: Ansamblul sculptural “In memoriam – Oarbade Mureş”,76

Stimate Domnule Nicolae Băciuţ,Am primit cu bucurie propunerea Domniei Voastre de a seinstitui o Zi a culegătorilor de ciuperci! Poate că vă întrebaţi deunde vine entuziasmul meu! Vă răspund imediat! Am fermaconvingere că respectivii culegători de ciuperci manifestă o(minimă) solidaritate de breaslă, lucru mai rar întâlnit în tagmascriitorilor, de exemplu. Nu cred că s-ar găsi vreun practicant alrespectivei îndeletniciri care să strecoare în coşul unui tovarăş deactivitate ciuperci otrăvitoare. Nici să lanseze vorbe cum căvreun distins coleg ar culege numai pălăria şarpelui (Amaritamuscaria pentru cunoscători). Apoi, lucru deloc de neglijat, îmiplace să cred că activitatea oneştilor culegători de ciuperci sebucură de oarece apreciere din partea conducerii superioare departid şi de stat (scuzaţi reminiscenţele limbajului antedecembrist!).Şi mai cred că nici biserica ortodoxă nu s-ar da în lături îna-i sprijini în întreprinderea lor. Parcă şi vădun sobor de preoţi sfinţind cu evlaviecoşurile culegătorilor înainte de a purcedeprin pădurile patriei! Aşa că, vedeţi dumneavoastră,iniţiativa ce o propuneţi ar pornisub cele mai bune auspicii.Mult mai bune decât acelea aleinstituirii Zilei Culturii Naţionale, care s-aconcretizat, în Capitală, în manifestareaorganizată în aula Academiei Române,sâmbătă, 15 ianuarie 2011. Nici vorbă desobor de preoţi (mă refer la BOR, căci,altfel, în sală a fost prezent MonseniorulIoan Robu), nici vorbă de reprezentanţi aiGuvernului (parcă aveam un minister alculturii?!) ori ai Preşedinţiei (Poate dataviitoare, la Ziua tinichigiilor), nici vorbă devreun mesaj din partea acestor instituţii (cuexcepţia celui trimis de preşedintele Senatului,dl Mircea Geoană). Cât despre reflectareaîn mass-media a evenimentului, jurnalul de seară alteleviziunii naţionale a început cu o ştire de importanţă capitală:azi, 15 ianuarie, s-a dat startul sezonului de reduceri (o fi vorba şide altceva decât de preţuri?! reducerea până la neantizare aculturii naţionale, eventual?)!Aşa că, vedeţi dvs., de aceea vin şi spun că propunerea nu erea, nu e rea deloc, mai ales că tot despre cultură e vorba! Fie eaşi de ciuperci! Şi e cu atât mai bună cu cât în denumirearespectivei zile nu pomeniţi nimic de ciupercile naţionale. Cusiguranţa, asta ar fi deranjat!***Şi dacă nu apreciaţi adeziunea mea, îmi permit să redaucâteva fragmente din discursul dlui acad. Eugen Simion din aceazi. Poate mă veţi înţelege!Sărbătorim astăzi, după părerea mea, două evenimenteimportante. Întâi, este ziua lui Eminescu, 15 ianuarie. De ceromânii simt nevoia ca în această zi să fie altfel, să vorbeascăaltfel, să se poarte altfel şi să gândească altfel – n-am să vă spunprea multe, pentru că aveţi răspunsul dinainte – cei care dorescsă-l aibă! Sunt alţii care sunt foarte enervaţi de ziua asta. Îndecursul anilor am auzit atâtea cuvinte de ocară, încât sunt puţinmai sceptic.Al doilea eveniment important pe care îl sărbătorim astăzi:inaugurăm faptul că Parlamentul României a votat – şi pe câteam aflat – aproape în unanimitate, Ziua Culturii Naţionale, care,nu ca un făcut, ci ca un pregătit, ca un bine gândit, se identificăcu ziua lui Eminescu. Iarăşi n-am să vă spun de ce era necesarăaceastă zi. Totuşi eu vă spun, pentru că nici n-a apărut bine, nicin-am apucat să vorbim despre ea, şi au şi apărut reacţii. Citeamieri în ziare nişte declaraţii care m-au bulversat. Ce-i mai curioseste că scriitorii, câţiva scriitori, chiar preşedintele scriitorilor,foarte enervat, „de ce o zi a Culturii Naţionale? La ce ne foloseşte?Frecţie – zice el – pe un picior de lemn”. N-a fost inspirat,după părerea mea, când a dat drumul acestui gând. Alţii, tot aşa,sunt foarte iritaţi. Câţiva scriitori zic: „Ce se întâmplă, domne,mai bine să purtăm doliu pe 15 ianuarie!” Acum, eu vreau săinterpretez pozitiv. Poate că s-a gândit să poarte doliu ca unprotest că nu-i suficient de respectată cultura şi nu sunt preamulte fonduri date culturii române şi sunt prea multe injurii laadresa lui Eminescu. Aş vrea să interpretez aşa ziua de doliu.Dar eu zic că este o sărbătoare a românilor, şi anume osărbătoare a spiritului românesc. Când noi am pornit aceastăidee, aşa ne-am gândit. Nu să reînfiinţăm Cântarea României,am văzut că există şi această suspiciune, fie la ei, nu la noi, că lanoi nu este, la ei, la cei care zic! Nu! Ne-am gândit la altceva, depildă ne-am gândit să ne vedem aici, în aula Academiei, membriiAcademiei, invitaţii noştri, membri ai Parlamentului României…(…) Eu cred că aceasta este în viitor menirea Zilei Culturiinaţionale: să gândim ce trebuie să facem. Ce n-am făcut sau ceamfăcut să subliniem, dar să gândim ce trebuie să gândim ceeace facem.VIORICA LĂZĂRESCU*Aveţi dreptate în ceea ce priveşte "ZiuaCulturii..." Demagogia şi faţada triumfă. Maigrav sau tot atât de grav e ceea ce se întâmplăîn şcolile noastre. Probabil că vă sunt cunoscutetipurile de teste de evaluare la limbaşi literatura romană... Îmi creează impresia căvor să construiască demagogi. Deviza:vorbeşte, inventează un discurs esteticarticulat, chiar dacă esenţa îţi este străină!Lucrările olimpicilor de la clasa a V-a abundăîn citate din Adrian Marino, NicolaeManolescu, Roland Barthes, memorate lavirgulă şi adaptate, oarecum, la textul la primavedere pe care copilul îl are de interpretat.După ce depăşim introducerea şicăutăm o fărâmă de conţinut, dincolo deidentificarea şi numirea unor figuri de stil selectate din textulliterar propus, nu mai e nimic. Arivistele Hortensiei devin palideîn raport cu personajele ce populează şcolile noastre, într-o veşnicăgoană după falsuri. Organizează simpozioane peste simpozioane,concursuri peste concursuri, fac schimburi de diplome, îlpreamăresc pe Eminescu, de obicei (este mai la îndemână),parteneriate la nivel interjudeţean, internaţional, inter... planetar(la asta nu s-or fi gândit încă!) şi iar alte concursuri cu teste grilă(literatura a devenit subiect pentru testele-grilă!!!) ca să mai obţinăalte diplome, dovezi concrete pentru a justifica parteneriatul.Pentru mine, drama este aceea că nu mă mai pot verifica.Evaluările naţionale se organizează în şcoală, subiectul ceurmează a fi tratat: "Imaginează-ţi jungla de pe planeta Venus";concursurile... "aici e stilul profesorului X!..." elevului îi dămpremiu (oricât de anodină ar fi lucrarea), dacă îl simpatizăm peprofesorul X, sau nu-i dăm premiu, dacă X este persona nongrata... provincialismul şi fanariotismul sunt în floare...Ziua Culturii Naţionale a trecut cam neobservată la noi...Ce făcurăm, că uitarăm chiar şi de Eminescu?A! Da! Toată elita profesorimii era implicată într-un mareconcurs naţional: diploma pentru organizator de concursuri naţionale:2 puncte la dosar; membru al juriului: 1.50; diploma pentruparticipare la simpozion naţional: unu, virgulă... sau zero virgulă...?diploma de însoţitor al elevilor: zero virgulă...; şi aşa maideparte... Ce să faci? "Lumea-i cum este şi..." tocmai de ceea ceurmează mi-e teamă! Nu vreau să fiu ca dânsa...Îmi cer scuze căam abuzat de răbdarea dumneavoastră... Astăzi sunt în vacanţă!CARMEN SIMAFoto: Ansamblul sculptural “In memoriam – Oarbade Mureş”,77

În acest moment festiv şiplin de încărcătură emoţională,îngăduiţi-ne, stimată doamnă conf.univ. dr. Lidia Kulikovski, să fimpărtaşi la bucuria Dumneavoastră, săvă purtăm în suflet şi să neexprimăm gratitudinea pentru ceeace sunteţi pentru noi. Vă dorim multăsănătate, împliniri pe toate planurileşi, mai mult decât atât, să rămâneţipentru totdeauna acelaşi OM cald,primitor şi de cuvânt.LA MULŢI ANI!Cu aleasă consideraţie,MONICA AVRAM,Directorul Bibliotecii Judeţene MureşAltoindu-ne sufletul...Alese gânduri Celei care nespune, cu consecvenţă, că prin cărţine salvăm din mediocritate,micşorând Fiinţa Lutului şi crescândFiinţa Duhului.Consideraţie şi afecţiune Celeice crede cu adevărat în puterealucrătoare a cărţilor, numindprestigioasa Bibliotecă „Hasdeu” pecare o conduce „calea ta sprecunoaştere”.Este un director de bibliotecă alzilei noastre; suplu, inteligent,prompt, cu fermitate, îndrumând unadintre cele mai dinamice publicaţii,revista BiblioPolis, detaliind coerentconceptele de cultură informaţionalăa bibliotecarului şi de fidelizare autilizatorului. Pentru doamnadr.conf.univ. Lidia Kulikovski,utilizatorii reprezintă cele maivaloroase „active” ale biblioteciipublice. De aici, o nouă gândireasupra nevoilor informative, până laaşezarea vieţii bibliotecii de laChişinău în efectele evenimentuluicultural de mare importanţă, deasemenea o nouă abordare astrategiilor succesului în bibliotecă.Pe tărâmul acesta al inovărilor,doamna Lidia Kulikovski respingerigiditatea, felul de a fi al DomnieiSale văzându-se într-o bucurieimensă cu care însoţeşte cartea şilectura; venind tocmai din spiritulcărţilor. Se spune că atunci cânddeschizi o carte, te întâlneşti cuautorul ei, cu trăirile acestuia, iardupă ce ai închis cartea te întâlneşticu tine, cu cel care a luat ceva dinpovestea autorului, întregind-o.Doamna Lidia Kulikovski repetă, cubucurie, aceste întâlniri, cu autorul şicu sine, întregind lumea cărţilor şi alecturii într-un limpede şi exemplarcrez profesional şi uman. ReflectaDemocrit: marile bucurii vin dincontemplarea operelor frumoase.Cu bucurie a iniţiat, bunăoară,proiectul deosebit de apreciat, pentruîncărcătura lui documentară şiafectivă, încărcătura lui frumoasă,Cărţi cu dedicaţii, în continuareaCatalogului cărţilor cu autografe.Îmi amintesc cu drag de proiectulacesta unic. Apoi, îmi amintesc cucâtă bucurie ne-a dăruit ediţiilejubiliare ale Editurii „Cartier”,Eminescu, Goethe, Puşkin,inegalabile ca splendoare editorială;ceea ce m-a făcut să mă uit custrângere de inimă la cărţile pe carele-am dus noi la „Hasdeu”, destul demodeste ca operă editorială, puse,însă, de doamna Kulikovski pesteştergarul cu pâine şi sare. Căci, înşirul de ani dedicaţi cărţii, a înţelescâtă vrednicie cuprinde cartea îngeneral şi cât de vrednici trebuie săfim în întâlnirile cu cărţile. Astfel,spunându-i doamnei Lidia Kulikovski„La mulţi ani!”, le spunem „Lamulţi ani!” cărţilor; alintândule...pentrucum ne altoiesc sufletulPROF.DR.VALENTIN MARICALidia Kulikovski alături de oamenide cultură din Chişinău şi Târgu-Mureş, la Biblioteca „Târgu-Mureş”, Chişinău, 16.02. 2010La mulţi ani, doamnei Conf. Univ.Dr. Lidia Kulikovski!Există oameni a căror valoare nupoate fi exprimată în cuvinte, existăun anumit tip de persoane care tefarmecă instantaneu şi te uimescprin inteligenţă, tărie de caracter şicăldură sufletească. Doamna LidiaKulikovski, directoarea BiblioteciiMunicipale „B.P. Haşdeu” dinChişinău, face parte, în mod cert,din această categorie.Când mă gândesc la LidiaKulikovski, mi se „umple inima debucurie” şi mi se conturează în minteimaginea unui specialist pentru careştiinţa informării şi documentării numai are secrete. Cu braţ de fier, cumodestie şi iubire, cu mintea doldorade cunoştinţe biblioteconomice,literare şi culturale, doamna LidiaKulikovski a influenţat definitivdestinele bibliotecarilor pe care i-apregătit, i-a coordonat sau pur şisimplu i-a întâlnit, de-a lungultimpului, la diferite manifestăriprofesionale şi culturale. Dindragoste şi respect pentru carte,pentru biblioteci şi oamenii, care şiaulegat destinele de lumea cărţilor,Lidia Kulikovski a transformatmeseria de bibliotecar, în artă, aschimbat statutul şi imaginea acestuimeşteşug şi a aşezat practicabiblioteconomică la nivelul uneiîndeletniciri cărturăreşti de mare preţşi de mare căutare.Fără a amplifica realitatea, acum laceas aniversar, nu îmi rămâne decâtsă îi doresc doamnei LidiaKulikovski - cu dragoste, prietenie şirespect - La mulţi ani!LILIANA MOLDOVANDirector onorific – Biblioteca„Ion Minulescu”, Nürnberg(Germania)___________Foto: Monica Avram şi LidiaKulikovski (sus), Chişinău, 16.02.201078

OAMENI DE LÂNGĂ NOIEste greu să-mi amintesc despre toate cărţile doamneiCezarina Adamescu. Trebuie să merg înapoi, în timp, neştiind lacare să mă opresc.Se opreşte dânsa şi începe să-mi vorbească, spunându-miuneori că sunt haioasă.Cu glasul molcom, deapănă amintire după amintire.Prietenoasă, deschisă la suflet, onestă cu dânsa şi mai alescu cei ce intră în contact, parcă şi văd cu ochii minţii, cum mânaialunecă pe coala de scris.Imediat începe să desprindă cuvânt după cuvânt, creionândşi tighelind, poeme, proze, eseuri, povestiri sau descrieri portretistice.Pe toate acestea le rânduieşte în cuvinte, sărbătoarea şibucuria sufletească de fiecare zi. Parcă anume păstrate în acestscop.Tot ce face nu înseamnă străduinţă, bunăvoinţă, mai mult;înseamnă har, talent, a crede în cuvântul scris.Cu adevărat mărturisesc!Când începe să sculpteze sufletele din cuvinte cu temei saudescrierea unei opere literare, picturale sau eseistică, citindu-le,devii mai bogat la suflet prin tumultul de cuvinte, simţindu-temântuit, ca după citirea Sfintei Biblii.Şi când o asculţi povestind, i-asculţi povestea cu sufletul lagură, fără a te îndârji să o asemeni cu cineva. Am aproape unsfert din cărţile dânsei, vreo douăzecişicinci la număr.Doamne, câte cărţi duce în spate ! Uneori le privesc pe celedăruite aşteptând cuminţi pe un raft din biblioteca mea. Nu le-amcitit pe toate din cauza timpului necesar. Celor pe care le-am citit,le-am întrebat într-o zi:-Ce se petrece în mintea măicuţei voastre ?Însă cărţile, cu sufletul închis între coperti, au tăcut.Aşa am înţeles, cum o Sfântă Lumină îi dă aceastămagnificitate şi măreţie, exact ca o misiune, să aducă în faţatuturora chintesenţa sufletului şi a harului său.O, sunt atâţi poeţi şi scriitori pe care-i cunosc personal, însădoamna Cezarina, parcă este bine inspirată de Duhul Sfânt.Când scrie, scrie cu o adevărată smerenie!Odată, i-am spus într-o doară: să văd ce-mi răspunde:-Dumneata, prietena mea, sunteţi rea şi uricioasă cu mine !Mi-a răspuns cu o mare gentileţe şi rafinament:- Sunt aşa, cum este omul lăsat pe pământ, uneori spunmulte… însă sunt bună şi smerită cu inima. Când scriu, nu-mi facdecât datoria faţă de semenii mei. Pe toţi îi iubesc în aceeaşimăsură, pe unii îi ador pentru frumuseţea minţii lor.În sufletul meu, s-au aşternut câteva clipe de tăcere, să potdelimita ce se petrece în mintea sa. Îmi veni în gând ceea ce ascris cu ceva vreme în urmă, despre mine, despre activitatea meaartistică, ba mai mult, despre cartea de poezii „La uşa iubirii”,cu versuri psaltice, la care nimeni nu a avut curajul să scriecâteva rânduri.Mi-am dat seama că mă iubeşte; mă respectă şi mă admirăcu sinceritate. Cu talentul său înnăscut, la doamna CezarinaAdamescu primează cuvântul, prin documentaţie şi argumentaţie- percepe totul şi scrie în felul său unic.CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ____________________________________________________________________________________________________________________PamfletŞi cum vă spuneam,… după ce ieşim binişor de pe E 29,putând să o luăm din Luxemburg, fie spre Germania, fie spreFranţa, odată casc ochii cât cepele (roşii, din cauza aeruluicondiţionat) când văd prin parbriz un indicator gălbejit de parcădăduse în icter. Iar acolo, scria negru pe galben: SCHENGEN !Desigur că am oprit pe dreapta, am aprins luminile de avarie şiam pus-o pe franţuzoaica de nevastă-mea să-mi facă o poza cuindicatorul respectiv. Nu s-a mirat ea prea tare, pentru că am maipus-o eu şi altă dată să mă tragă în chip pe lângă indicatoare decirculaţie mai ciudate aflate, de exemplu, în comunatransilvană… Veneţia, lângă localitatea franceză La Cour Barréede la sud de Auxerre, ori la intrarea în capitala regiunii Istria dinCroaţia, al cărui nume de tot hazul în limba română nu se poatetranscrie… Şi repede, repede, am pornit iarăşi la drum, că peaici, dacă stai ceva mai mult garat pe dreapta în loc neamenajat,imediat vine un echipaj să te ia la întrebări (desigur, cu cele maibune intenţii, aparent…) Şi am trecut apoi glorios de indicatorintrând în Schengen ca-n brânză, desigur degresată şi de vaci,având în vedere simptomele de hepatită ale respectivei tăbliţe.Mare scofală să intri în Schengen!... Uite în ce se împiedicăpolitichia dâmboviţeană!…Iată-ne deci, pe noi doi şi pe juniorii noştri franco-români, pemalul Moselei la monumentul dedicat semnării la 14 iunie 1985a aşa-numitului spaţiul Schengen, prin intermediul unui Tratatvamal de liber-schimb. Mult zgomot pentru nimic, meditez eushakespearian, să fiţi voi sănătoşi: noi suntem liber-schimbiştiîncă de pe vremea lui Caragiale, că de atunci la noi zoonulpolitic e azi hăis, mâine cea, dând cu oiştea doctrinară dintr-ungard în altul „ca tot românul imparţial” interesat doar de propriapricopseală.Dar se ridica totuşi o mare întrebare: unde au semnat ăştia,frate, Tratatul ? Că aici, în afară de „un mal frumos”, nu prea emare lucru. Nici palat, nici castel, nici cetate, nici sală deconferinţe, nici sală de protocol… eventual, vreo câteva crameprin împrejurimi… Pentru un moment chiar m-am gândit că s-ofi aplicat şi aici soluţia de la jumătatea românească a nunţii melecu franţuzoaica şi s-o fi închiriat un cort uriaş. Dar, nu! Citindlămuririle pentru turiştii nuli proveniţi din chiar spaţiulSchengen, am aflat imediat că ceremonia respectivă avusese locpe vasul Prinţesa Marie-Astrid amarat în portul Schengen (!).Ei, aşa mai merge, pentru că pe aici orice orăşel, precum St-Nicolas du Port, ce are debarcader se trezeşte că e neapărat…port, iar nu degeaba strasbourghezul de pe stradă e mai mândrucă urbea sa e oraş-port la R(h)in, decât capitala parlamentară aEuropei.După ce ăia mici se mai joacă niţel faţa-ascunsea (cachecache,îi spun ei în limba maternă) printre cele trei stele şi lapropriu şi figurat ale monumentului, dăm şi peste barajulSchengen - Apach care leagă deci două localităţi: una înLuxemburg şi, cealaltă, în Germania.Ei, şi atunci mă păleşte pe mine revelaţia politologică, deşieram la volan, iar nu la timonă, pentru că cele trei graniţe „dauuna în alta, ca proastele” (vorba lu’ Dinescu) nu departe, tamanîn mijlocul Moselei.E clar acum de ce ai noştri au probleme de aderare: păi,văzând ei că spaţiul respectiv e legat de acest loc, s-au gândit căe mai greu să te aliniezi la cerinţele unui cuvânt atât decomplicat pentru noi precum Schengen, aşa că s-au pliat pe ceeace le vine lor mai la îndemână şi s-au comportat ca nişte apaşi,dar în varianta lor de mahala pariziană. Că nu degeaba eBucureştiul un tot mai Mic Paris! Deci, pe de-o parte„achiesăm” europeneşte la… acquis-urile comunitare, iar pe dealta le dăm mârlăneşte cu tifla! Şi dacă până la urmă se observă,ce mare brânză ?! Nu o să intre Bucureştiul în Schengen pe caleterestră, o să intre pe cea a apelor! Că nu degeaba se vorbeşteiarăşi despre planul „iepocii de aur” de transformare a capitaleide pe Dâmboviţa în port canalizat până la Dunăre, astfel că se vaputea aplica vorba poetului care ştia cinci limbi şi ruseşte:„Mândră corabia - Meşter cârmaciul!”HYDRA N. T.79

Şevalet„Un pictor este ca un dirijor de orchestră: trebuiesă coordoneze armonia ei,astfel încât nici un instrument să nu facădiscordanţă”.( Anca Bulgaru)Am primit veşti, de la transatlanticul nostru prieten -omul de litere şi de artă - Cristian Petru Bălan (Chicago),prin care mi se prezentau câteva dintre tablourile unuiartist, până atunci necunoscut mie. Am rămas surprins şisupărat, în acelaşi timp. Nu mi-am putut explica de ce nuam luat contact mai devreme cu aceste lucruri. De ce nuam observat multe din lucrurile care contează cu adevărat?Şi deşi sună a retorică, trebuie să admitem că aceste lucrurini se întâmplă frecvent. Avem o ţară, „presărată” cudestine geniale, cu oameni al căror suflet abundă de talent,dar despre care nici măcar nu avem îndrăzneala de acerceta. Există, în proximitatea noastră, adevăraţi „monştrisacri”, care de multe decade străbat calea plină de sacrificiia scrisului, a artelor frumoase, încărcaţii de vibraţii oniriceşi construind cărămidă cu cărămidă panteonul valoriloracestui neam, binecuvântat de Dumnezeu. Trăim într-omare ignoranţă, frământaţi poate prea mult de grijilecotidiene, care ne-au transformat în sclavii materiei,uitându-ne condiţia de oameni („animale ” zice-se dotatecu inteligenţă sau purtătoare ale unui spirit pătrunzător).M-am apropiat cu teamă de lucrările acelea şi abiaatunci am observat în câte culori pot fi pictate simţirileunui suflet. Abia atunci am realizat că trebuie să(re)cunoşti, trebuie să simţi, trebuie să-ţi găseşti timpulnecesar de a te (re)întâlni cu propria persoană, încercândsă-i (re)descoperi pe cei din jurul tău. O astfel de teribilăexperienţă trăiesc din prima clipăcând am privit un tablou ce poartăsemnătura Ancăi Bulgaru. Deşi nuo cunosc personal pe distinsapictoriţă, am început să mă apropiicu o oarecare timiditate de„sufletul” artistei, revelat cu odeosebită generozitate prin picturilesale. M-am declarat din prima clipăun admirator al domniei-sale,recunoscând în artistă, nu atât pepictoriţa Anca Bulgaru, ci mai întâide toate pe poeta Anca Bulgaru.Fiecare tablou al său este o poezie, încărcată de metaforă şistil, plină de culoare şi etalând un rafinament dus până ladesăvârşire. Se spune despre pictori că înainte de a picta îşireconstituie în minte o imagine „poetică” a ceea ce dorescsă ilustreze grafic. Şi dacă aşa stau lucrurile, înseamnă căpictorii sunt artişti unici, dotaţi cu un înalt simţ deînţelegere şi de redare a realităţii. Aceste lucru ni-ldovedeşte din plin pictoriţa Anca Bulgaru, ale căreitablouri spun câte o poveste, „enunţă” lapidar o poezie,„vorbesc” despre o autentică trăire şi simţire poetică.Unele tablouri poartă titluri ce-ţi sugerează localizareatemporală a unui haiku în formă liberă (o descriere decircumstanţă) precum: „Feeria zorilor albaştri”, „Larăscrucea timpului”, „Liniştea unui răsărit”, „Povaraculorilor”, „Tăcereninsă în apus”,„Verdele de-acasă”, „Romanţa rozelor ude”.Născută la Iaşi şiabsolventă a Şcolii deArtă din acelaşi oraş (laclasa prof. pictor IoanGinju şi prof. pictorGhiţă Leonard), AncaBulgaru a avutprivilegiul de a se naşteîntr-o urbe cu osusţinută activitateartistică şi de a participala numeroase expoziţiicolective, care au şi consacrat-o în mediul cultural ieşeanşi i-au adus şi multe premii. „Crescută”, având ca modeloperele unor mari pictori precum: Grigorescu, Baba,Lautrec sau Dali, Constable sau Renoir, Hatmanu de la Iaşisau celebrii pictori ruşi, Anca Bulgaru are onestitatea de arecunoaşte şi opera unor valoroşi pictori contemporani,dintre care amintim de: Eduard Sandu, Doru Deliu, DavidCroitoru, Gheorghe Barbu, Ciprian Stratulat, AndreiBrănişteanu, Dorin Lehaci. Întrebată despre stilul artisticîn care şi-ar putea încadra pictura, Anca Bulgaru arăspuns: „În general îmi place să cred că sunt realistă şiîn viaţă şi în lucrările mele şi tocmai de aceea nu-mi faciluzii că pot reprezenta prin tablourile mele un stil anume.Ca orice îndrăgostit de culoare, iubesc impresionismul,numai că visele sunt mai greu de pus în culoare....Încercsă redau în pânzele mele, cu modestele mele puteri,”frumosul” care mă fascinează şi pe lângă care se treceadesea cu pas prea grăbit. Cred că este de datoria mea săslujesc acest vis alături de cei care au aceleaşipreocupări, indiferent că o fac caamatori sau ca profesionişticonsacraţi.” (Tablouri de Vis).Ca omagiu adus oraşului săunatal, pictoriţa expune permanentla „Galeriile Top Art” din Iaşi,acolo unde uneori este„colecţionată”,alteori„cumpărată”.Ce este impresionant în carierade peste patruzeci de ani a artistei,prezenţa acelui fior aproape liric,profund românesc, care face dinpictoriţa Anca Bulgaru, o veşnic îndrăgostită de plaiurileromâneşti, de flora lor unică, de peisajele lor – pe care, separe că s-a născut VEŞNICIA. Foarte multe dintretablourile domniei-sale poartă nume de localităţi, ţinuturi,aşezări româneşti, încercând parcă să imortalizezefrumuseţea aceea simplă, dar rarisimă a meleagurilormioritice: „Bobotează la Tihuţa”, „Cătun la munte”,„Vacanţă la Moeciu”, „Vară în Bucovina”, „SpreMăgura iarna”, „Apus de soare la Fundata”, „Plai dedor”, „Septembrie în apuseni”, „Vara la Mălini,„Privelişte spre Valea Seacă”, „Undeva în Bucovina”,„Urcuş la Bîrnova”, „În pădurea Şorogarilor”,„Bucovina, Plai de Dor”, „În soarele de Maramu”.Legată indisolubil pe pământul acestei binecuvântate ţări,pictoriţa încarcă de culoare, locurile pe care le redă în80

peisajele sale. Astfel, redă în tonuri calde şi vii, în culorileunor imperiale apusuri, frumuseţi fără de asemănare,desprinse din sufletul său generos şi nobil. Peisajele AncăiBulgaru poartă rareori doza aceea de neobişnuit, defantastic. Ele sunt pe cât de reale, pe atât de somptuoase.Cu o atenţie desăvârşită la detaliu, poeta exprimă „Tristeţide toamnă aurie”, declarându-se profund îndrăgostită dedouă momente astrale magice: toamna şi apusul. Astfel,foarte multe dintre picturile sale, executate în cea maimare parte în ulei pe pânză, poartă numele de apus:„Tăcere ninsă în apus”,”Miraj de seară”, „AmurgViolet”, „Apus pe mare”, „Apus nins”, „Apus înflorit”,„Apus imperial” (1,2), „Apus cu maci”, „Apus”(1,2).V-aţi întrebat adesea: de ceAnca Bulgaru nu pictează figuri,portrete, oameni? Am încercat săgăsesc măcar o infimă explicaţiea acestui fapt, observându-itablourile. Poate pentru că (estedoar un modest punct de vedere)în fiecare tablou al său, Anca îşipictează de fapt sufletul, îşipictează de fapt culorile multipleale stărilor pe care le trăieşte.Astfel, ca extensii ale propriilorreverberaţii, artista îşi dăruieştebucuria de a picta prin: culorile metamorfice ale frunzelortoamnei, bogăţia cromatică a florilor de câmp, în fâneţeleproaspăt cosite, în licărirea apelor din pădurea inundată, înanotimpurile ce se perindă cu ciclicitate şi nonşalanţă.Artista mai pictează flori. Flori, neasemuit de frumoase!Le simţi culoarea şi contemplându-le frumuseţea, parcă lepercepi şi aroma. Personal, am iubit dintotdeauna florile.Le-am privit mereu cu ochii unui copil neastâmpărat, carele „amesteca” aroma (acum inconfundabilă) cu varietateacoloristică. Observând şi trecând prin filtrul „raţiunii”florile pictate de draga noastră Anca, am realizat că osimplă floare înseamnă mult mai mult decât atât. Florile,pentru pictoriţă, sunt altceva. Cred că „reprezentarea” uneiflori îi dă un sentiment de nostalgie, pe care cu greu sehotărăşte să-l pună pe pânză, un sentiment care uneori, nueste deloc confortabil. Pentru Anca Bulgaru, o floareînseamnă un act de curaj, un demers finalizat prinaşternerea bucăţilor de suflet în armoniile unice alecorolelor florale. Ca o magnifică dovadă a unei autenticesimţiri româneşti, pictoriţa ieşeană redă, pe pânza sa,culorile vii ale florilor plaiurilor natale. Astfel suntilustrate: „Imortele” (Nemuritoarele), „FloareaSoarelui”, „Maci imperiali”(1,2…), „Bujori”,„Crizantemă”, „Anemone”, „Flori de câmp”,„Trandafiri roşii”, „Dumitriţe în vas de lut”, „Margaretealbe”, „Albe flori de primăvară”.Pentru pictoriţă, sursele de inspiraţie sunt variate.Inspiraţia poate veni de oriunde sau de unde te aştepţi maipuţin. De multe ori, arta înseamnă surprinderea unei idei, aunei teme, iar apoi lucrul la acea tema depăşeşte bariereleinspiraţiei şi se converteşte în chin. Un chin, prin careartista renaşte de fiecare dată, în pete de culoare, atinse dearipile divine ale creaţiei. Acolo, la intersectarea chinuluicu inspiraţia, se naşte lumea, se naşte lumina, strălucesperanţa sacră a Muzei. Ce m-au surprins la lucrărilepictoriţei Anca Bulgaru au fost: culorile, gama cromaticăvie, cu tonuri calde, utilizate cu generozitate de fiecaredată, creând iubitorului de artă acel unic melanj de linişte,confort şi meditaţie. Privind undeva dincolo dereprezentarea artistică, vei găsi o întreagă lume, carevibrează şi care îţi este dăruită doar ţie. Cu o rarăgenerozitate, Anca Bulgaru dăruieşte tuturor, câte ceva.Are pentru fiecare: o floare, o primăvară, un soare de vară,un amurg de toamnă sau un bulgăre de nea, un copac curamurile îngemănate ca într-o îmbrăţişare, toate acesteadovedindu-ne că pe tărâmul artei pot sta faţă în faţă “Doardoi”: cel care dăruieşte (artistul) şi cel care primeşte(iubitorul de artă). Nu ai cum să nu fii în tagmaadmiratorilor artei Ancăi Bulgaru, ţinând cont că poartă înea crâmpeie din veşnicia noastră, din veşnicia României –în genere. Aş îndrăzni să-l citez peHenri Focilllon care, spunea despremarele nostru Grigorescu: "NicolaeGrigorescu este român cu totsufletul şi în toată opera sa...Prietenia cu artiştii francezi nu areuşit să-l smulgă meditaţieiromâneşti, amintirii doinelor,imaginii întinsei câmpii dunărene,argintate de pulbere, acestei dulciţări de coline, cu vii şi căsuţeacoperite cu şindrilă. ...El rămânepoet, iar arta sa este un cântec depasăre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin,prin simpatia pe care o pune în pictură, în alegereamotivelor de-o melancolică întindere sau de-o intimitatevisătoare, prin ceea ce are tandru şi spiritual în manierasa.". Observându-i creaţiile şi cunoscându-i devotamentulmeritoriu în domeniul artelor, daţi-mi voie, ca prinanalogie să o „denumim” pe această doamnă a arteiplastice româneşti : un GRIGORESCU, în variantăFEMININĂ. Şi nu este o exagerare, acest punct de vederefiind împărtăşit de foarte mulţi iubitori de artă, fie eiavizaţi sau nu!Aş încheia intempestiva mea incursiune prin galeria deartă a doamnei Anca Bulgaru, redând un fragment dintr-onotă de corespondenţă personală cu artista. Cu o simplitateşi o modestie extraordinară, îşi amintea: „Ţin minte că amfost la Câmpina, când eram copil şi am vizitat şi casaMARELUI GRIGORESCU... profesoara care ne însoţea ...mi-a adus aminte să respir... căci mi s-a oprit respiraţiaîn faţa pânzelor lui. Nu o să uit niciodată că muzeografami-a dat voie ( pe ascuns ) să le ating. Eu sunt doar un omsimplu, amator de frumos, care doreşte să slujeascăfrumosul, cu modestie şi credinţa că oamenii încă îl dorescşi îl caută. Sunt în foarte mare măsură un autodidact.Profit de timpul care mi-a rămas.... să pictez cât e ziua delungă. Într-adevăr, mă simt bine în lumea mea colorată,unii se bucură de lucrările mele, alţii le atacă, alţii mălaudă...dar eu sunt fericită să mă trezesc dimineaţa cugândul că în sfârşit am timp suficient să pictez..... şi astaînseamnă totul pentru mine”.Cu adâncă reverenţă în faţa unei cariere de excepţie,practic a unei vieţi puse în slujba artei, aş aminti crezul deviaţă, dar şi de artist al Ancăi Bulgaru: “Daca veziîntotdeauna unde ţi-e locul, nu poţi face greşeli majore”,GHEORGHE A. STROIA81

,,Grigore Vieru este mai mult decît un poet,el este un destin ''N. DabijaLa 18 ianuarie s-au împlinit doi ani de la trecerea înnefiinţă a celui mai iubit poet contemporan al neamuluinostru - Grigore Vieru, care va rămâne în continuare olegenda vie pentru toţi cei care l-au cunoscut. GrigoreVieru a fost cea mai insistentă şi viguroasă vocebasarabeană, care, prin limba poeziei, a dezvăluitadevăruri temeinic ascunse despre obârşia, istoria şicultura noastră. S-a manifestat ca un adevărat pedagog alneamului, modelând în spiritul binelui şi frumosuluigeneraţii întregi de copii şi adolescenţi, contribuindsemnificativ la înnoirea mentalităţii şi viziunii referitoarela destinul istoric al neamului nostru. Este autorul a peste osută de cărţi de poezie şi a unor importante lucrărididactice – Abecedarul, Albinuţa etc., devenind astfel unadevărat povăţuitor al copiilor. Înzestrat de la natură cu unhar de necontestat şi o intuiţie absolut nefirească, poetulGrigore Vieru a reuşit în modul cel mai extraordinar săretrezească conştiinţa identitară adormită la sute de mii detineri şi să educe în spiritul dragostei de adevăr, dreptate,limbă, istorie şi neam generaţii întregi de copii.De nenumărate ori a participat la activităţile culturaleorganizate de biblioteca noastră, fiindu-ne oaspete deonoare. Am avut marele noroc să primim în dar carţile:,,Acum şi în veac'' şi ,,Rădăcina de foc'' cu dedicaţiile:,,Prietenilor mei de la biblioteca ,,Târgu-Mureş'',bucurîndu-mă că au norocul de frecvenţa acesteibiblioteci.Cu dragoste Gr. Vieru. 26.XI.2001''.,,Cititorilor Bibliotecii ,,Târgu-Mureş'', care-şi meritănumele cu dragoste şi credinţă în izbânda dreptăţiinoastre.Gr. Vieru. 19.II.2001''.Dumnezeu l-a înzestrat peGrigore Vieru cu unexcepţional har poetic, cubunătate, cu lumină, cuduioşie, cu compasiune, cu oinimă de copil. Important estefaptul că deşi a trecut înnefiinţă, numele marelui poetnu dispare niciodată de pebuzele copiilor. Soare, Pace,Lumină, Bunătate; mamă şicopil, izvor şi ram, o furnicăsau o albină – temele creaţieisale, creaţie pe care a ridicat-ola rang de sacru – un fel de început al tuturor începuturilor,izvor al vieţii şi al veşniciei. Nu există abecedar saumanual de literatură care să nu conţină creaţii de-alepoetului Grigore Vieru, nu există crestomaţii sau croniciliterare fără numele său. S-a compus până şi muzică peversurile sale, creaţia fiindu-i solicitată chiar şi pentruspectacole de teatru.Timp de aproape jumătate de secol a creat o poeziedeschisă ca o carte de citire şi a devenit un educator deconştiinţă, modelînd mai multe generaţii de tineri înspiritul demnităţii, al iubirii de părinţi şi al cultului pentrumamă, în spiritul dragostei faţă de tot ceea ce conferăindividualitate şi specific neamului nostru: graiul, istoria şitradiţia românească.Prezenţa profană a lui Grigore Vieru este substituităastăzi de prezenţa lui culturală, de prezenţa lui ca unferment al culturii şi al spiritualităţii, un ferment alînfrăţirii cu valorile culturale autentice.Grigore Vieru este şi astăzi prezent în şcoli, înbiblioteci, la acţiunile culturale, iar prezenţa lui postumă,este chiar mai vie ca oricând.Biblioteca noastră a iniţiat un concurs literar intitulat,,Grigore Vieru în creaţia proprie a cititorilor BiblioteciiTârgu-Mureş”. Cele mai bune lucrări s-au dovedit a fi aleelevilor de la Liceul Teoretic ,,Ion Creangă''. Lamanifestarea culturală ,,M-a strigat cineva''!, dedicatăscriitorului Grogore Vieru, la împlinirea a unui an de lamoarte şi a 75 de ani de la naştere, organizată în februarie2010 de Societatea Română de Radiodifuziune, StudioulRegional de Radio Târgu- Mureş,Fundaţia Culturală ,,Cezara CodruţaMarica'', în parteneriat cu bibliotecanoastră, Valentin Marica a oferitdiplome la şase elevi şi profesoareide limbă şi literatură română AnaGalaju, învingători la acest concurs.Ne face plăcere să vă împărtăşimşi vouă, târgumureşenilor, câteva dincele mai selecte poezii, dedicate luiGrigore Vieru, ale participanţilor laconcursul literar.CLAUDIA ŞATRAVCA,directoarea Bibliotecii,,Târgu- Mureş''Chişinău82

CurierVă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi însprijinul literaturii de ieri şi de azi.Cu respect,Mirela HubaliAn bun pentru Vatra VecheLunarul de cultură “Vatra Veche” a intrat înanul III, numărul pe ianuarie 2011 fiind ca osărbătoare a literelor la început de an.Redactorul-şef Nicolae Băciuţ ne propune pecopertă întâlnirea cu artistul plastic Liviu Ştef,cu lucrarea Biserica din Băgaciu, Mureş, dinciclul „Satul săsesc”. Antologie Vatra vechene oferă poezia lui Nicu Caranica. Sumarulbogat, ceea ce arată importanţa pe care o arerevista la nivel naţional, debutează cueditorialul “Festivalul ca instituţie”, scris deNicolae Băciuţ, în care se aduce un elogiu:“Publicul bistriţean de teatru a crescut, e unpublic rafinat, din toate categoriile de vârstă, şi,lucru important, tineretul are o ponderesemnificativă, ceea ce înseamnă public asiguratpe termen lung. Într-un astfel de context sociocultural,Festivalul Naţional de TeatruProfesionist „Liviu Rebreanu”, prin cea de aVI-a sa ediţie, organizată impecabil demanagerul Centrului Cultural „LiviuRebreanu”, dr. Dorel Cosma, este o adevăratăinstituţie teatrală, una pe care o merită Bistriţaşi care reprezintă poarta deschisă spre un vis albistriţenilor, dincolo de orice criză: un teatruprofesionist”. Vatra veche se află în dialog cuIoan Alexandru, printr-un interviu din arhivaRaiei Rogac, care ne aduce şi un dialog cuAdrian Păunescu. “Eminescu între autohtonieşi universalitate” este eseul semnat de GeorgePopa, în luna poetului naţional. “Direcţia nouă.Legea morală” este titlul eseului semnat depreşedinta SSB, Elena M. Cîmpan. Întrearticolele semnate de conjudeţenii noştriamintim şi “Să te comunici pe tine”, recenzie lavolumul “la noi” a beclenarului Cornel Cotuţiu,semnată de Ion Radu Zăgrean. Despre volumulde poezie “Tăcerea magilor”, scris de ValentinMarica, este o cronică de Cezarina Adamescu,iar despre “Dansul inorogului”, de TheodorRăpan, scrie Melania Cuc. Despre părinteleTeodor Ciuruş, originar din judeţul nostru, dela Dumbrăviţa, şi volumul “Pilde de mântuire”,apărut la Editura Nico, scrie Elena M. Cîmpan.Un număr care ne dă bucuria întâlnirii cu actulcultural încă de la începutul anului.Menuţ MaximinianRăsunetul, Bistriţa-NăsăudStimate Domnule Băciuţ,Mulţumiri pentru primul număr al anului2011, la fel de enciclopedic, serios şi solid canumerele din 2010. Este o vastă oglindă aculturii şi în special a literaturii române, de laEminescu, Blaga, Fulga până la I.Alexandru şicontemporani. Tulburătoare picturile lui L.Ştef,înrudite cu acuarele Julianei Fabritius-Dancu,interesante dialogurile despre Noica şi ideiledespre originea secuilor (se poate verifica f.simplu prin test genetic - dacă asta mai poatemodifica ceva în conştiinţa culturală).Cu respect,DimoviciDragă Nicu,Deşi nu e prea elegant să-ţi lauzi propriii„copii”, trebuie să fii de acord că este un numărminunat! Mi-am adus aminte ce dor îmi era deIon Petru Pop. Ce artist superb! Ce rar neaducem aminte de minunile de lângă noi!Şi această VATRĂ VECHE mi-a înseninat odimineaţă, ceea ce nu e puţin lucru.Mulţumesc!Mariana CristescuStimate Domnule Redactor-şef,Vă mulţumesc foarte mult. A fost o lecturăîncântătoare. Un număr extrem de reuşit prindiversitatea şi complexitatea articolelor. Vădoresc un an plin de impliniri spirituale.Cu deosebită consideraţie,Gheorghe AndrasciucVă mulţumesc din suflet. O lectură plăcutădensă, intelectuală. Cu alte cuvinte, ceva mairar!Cornelia UrsuStimate Domnule Redactor-Şef Nicolae Băciuţ,Mulţumiri sincere pentru cele două bucuriiliterare pe care mi le-aţi făcut (primele douănumere din acest an ale revistei). Felicităripentru conţinut şi prezentare! Au densitate,varietate, deschidere - exact ceea ce-i trebuieunei reviste adevărate.Îndrăznesc o urare la începutul celui de-altreilea an de viaţă a publicaţiei pe care o ştimstrălucind acolo, în inima Ţării, datorităefortului şi pasiunii Dumneavoastră şi acolaboratorilor apropiaţi:"Vatra veche"-i Vatră nouă!Strălucească-n ea cuvântulCa petalele sub rouăCât va dăinui Pământul!Citius, altius, fortius! Cu aleasă admiraţie şicu urări de succes în tot ceea ce vă propuneţi,Vasile Fluturel – IaşiDistinse domnule Băciuţ,Surpriza plăcută pe care mi-aţi făcut-opublicându-mi prompt în revista "Vatra veche"două lucrări cu semnătura mea, mă onorează şiîn aceeaşi măsură mă obligă să aduc întregiiechipe redacţionale întreaga mea gratitudine.Totodată sunt bucuros că am putut avea şi unscurt dialog telefonic, ce pare mult maiapropiat decât o corespondenţă electronică. Văasigur că ramâne valabilă şi promisiunea meade a vă trimite (prin poştă) o selecţie demateriale umoristice.Cu toată consideraţia,V.VajogaBună ziua,Am primit şi numărul 2 al revistei.Atât de repede numarul 2?Semne bune anulare... L-am vazut pe Geo, e puţinschimbat...Mi-a plăcut articolul tau despre ZiuaCulturii. (Deocamdata între proclamarea unorzile şi faptele aferente distanţa e uriaţă.) Vorbata, trebuie cultură 365 de zile pe an, nu una.Vatra veche e dovada palpabilă că trebuiezilnic cultură. Să fii sănătos şi să ai spor întoate!MarianaBună ziua,Mă numesc Mariana Soporan, suntprofesoară la Liceul Teoretic"Pavel Dan",Câmpia Turzii, judeţul Cluj şi, pentru că iubescpoezia, doresc să colaborez cu revista "Vatraveche".Evident, vă felicit pentru nobila preocupare,am foat plăcut surprinsă, citindu-vă mesajul.Voi ataşa câteva poezii, poate sunt modeste,aşa ca şi dascălul român, dar îmi asum chiar şio evaluare care să mi le respingă.Şi totuşi… Privesc…un pas înapoi,/ E bine!/Privesc…doi pasi inapoi,/E foarte bine !/Privesc… înapoi/ E minunat !/ Ş i totusi…/ Dece plâng !?(14.03.2004); Murmur surd: Mămbii,frunzişule, la foşnet !/Eşti surd ?/N-auzial toamnei rece trosnet ?/Mă-mbii, frunzişule,la joc !/Eşti orb ?/Nu vezi al toamnei rece foc?/Eu, murmur surd,/nu mai foşnesc…/ Frunzişulmi-l îmbătrânesc/ culorile, ce ruginesc .(20.11.2007) Uite, cade frunza iar,/Să maiplând e în zadar/ Înainte merg gândind/ Anii,…frunzele călcând.Vă mulţumesc foarte mult pentru faptul că îmitrimiteţi numerele revistei "Vatra veche"! Văfelicit pentru activitatea pe care o desfăşuraţi şivă urez, acum, la început de an, multă sănătate,linişte sufletească şi forţă creatoare!Cu deosebit respect,prof. Oana Ilarie,Grupul Şcolar RoznovDomnule Nicolae Băciuţ,Gestul dumneavoastră de a nu respinge sauignora articolul meu mă tulbură profund.Înainte de bucuria publicării se aşterne, până lapământ, respectul şi recunoştinţa pentru celcare mă creditează necondiţionat, primindu-măîn comunitatea nevazută a celor ce se muncesccu gândul şi cu scrisul.Numarul 2 al revistei este dens şi aromat cao pâine de care cultură noastră, astăziflămândă, are atâta nevoie.Trebuie că aveţi rădăcinile în cer, domnuleBăciut, de vreme ce materia nepăsării nu v-abiruit!Irina IorgaMulţumesc că existaţi!Revista domniei voastre este pe culmimele celemai înalte! Vă felicit!Cu preţuire,G. T.Le-am primit domnule Băciuţ !!! Felicităridin suflet întregului colectiv redacţional pentruconţinutul atât de interesant şi atractiv alacestei reviste !Cu siguranţă, le vom mediatiza...http://www.calarasi.djc.ro83

Domnule Băciuţ,Mulţumiri pentru Vatra Veche nr. 2, revistăcare, atât cât am putut să-mi dau seama, "frunzărind-o",se impune tot mai mult ca o microbibliotecadesuflet, dăruind spirit celor care ilcauta. (....) Să vă întărească bunul Dumnezeupentru binele revistei şi al celor pentrucare apariţia VETREI VECHI reprezintă cuadevărat o aleasă bucurie.Cu aceleaşi ganduri de bineIon NeteMulţumesc! Felicitări pentru revistă şi bucuriaeste mare când sunt publicat şi la dvs. în VatraVeche. Am regăsit în paginile revistei nume cepublică şi în Impact, ziarul meu. Este o mareonoare să mă aflu printre cei ce publică înrevista dvs. FELICITĂRI! Ştiu ce înseamnă săeditezi, tipăreşti şi să susţii material o revistăde cultură.Cu respect şi preţuire,Drd. Vali NIŢUIubite poet Nicolae Băciuţ,Recitesc poemele Dvs din cartea trimisă,Singurând. (Editura Nico, Tg. Mureş, 2008). Şiele sunt vii şi răscolitoare şi inspiratoare.Poezia e lecţia de anatomie a unei secunde.(Poezia). Intimă legătură, abia presimţită,curgerea heracliteană a timpului prin albiatrupului. Această idee mă duce cu gândul laversul acela, clipa e în noi şi moarteaasemenea, nu e nevoie de niciun şiretlic, cumspune undeva Mihail Crama.În multe poeme, adverbul circumscrie ipostaza/ipostazeletrăirii clipei, în devenire -cândva, departe, undeva, doar dacă, departeleiaproape, unde oare, iar şi iar, niciodată-nnicăieri. Consistenta etherică, efemerul făpturii,necuprinsul ei se cuprind într-o difuzăsenzualitate, trăită în dimensiunea unui discursgrav, elegiac, doar pe alocuri căpătând accenteludice: umărul meu e de aer,/nici nu pot să-lating,/ umărul meu e zăpada/pe care din sângeo ning./ umărul meu e o rană/ în care încet măascund-/...deodată devine o undă,/ un val căscăund./Poemulprinde-n cuvânt rotunjimipe oasele subţiri, pline cu aer. Ca alepasării. O adevărată tehnică poetică pentru aconstrui consistenţa stării de gol lăuntric,absenţa fiinţei, aşa încât absenţa se adânceşteprogresiv, capătă densitate, greutate, odată cuprogresia discursul poetic: rană fără trup,fereastră fără zid, lacrimă fară ochi, pasărefără cântec, zbor fară cer, zborul prins înecher. Acest tip de gândire poetică paradoxalăpare a avea un anume scop.Ce fel de pasăre e aceea, fără cântec/ce felde zbor/ e acela fără cer/ ce timp e' acela/ fărătrup ca o cădere în echer/ ce fel de iarnă /eaceasta/ când se îngroapă într-un lup.(Zbor deiarnă). E aici o destructurare a realitaţii, a aceleiaaparent vizibilă, palpabilă şi pretext pentrureconfigurarea unei realităti care prin suprafiresc,supravieţuieşte îngropării. Supravieţuireapare a avea în demersul liric o cheie:vindecarea prin Iubire. Vindecă-mă ca pe-o rană/careare-n tine trup,/ vindecă-mă de iubire/hrană-nfoamea mea de lup/vindeca-mă nusă scap,/ci-n iubirea ta să-ncap./(Vindecă-mănvindecare)O carte de adâncă meditaţie, la margineasingurătăţii, ca o uşă deschisă, din(spre)noaptea (poeţilor) albind între cuvinte.Mariana FloareaP.S .Aşa cum mi-aţi cerut anul trecut, am să vătrimit pentru revistă un grupaj de poeme dinvolumul ce va apare in luna februarie la EdituraParalela 45. Se numeşte În braţele ceţii.Cu admiraţie,Mariana FloareaCuvinte de mulţumire şi înaltă bucurie,felicitări pentru ţinuta spirituală a revistei!Cu pretuire,Carmen Tania Grigore, AngliaStimate domnule Nicolae Băciuţ,Iată la ce am lucrat încă din vara trecută, darmai intens din luna octombrie. Trebuie sărecunosc că "Vatra" dumneavoastra a declanşatîn mine ceva deosebit. M-a determinat să-midoresc să alcatuiesc o revistă... poate sună preapretenţios dacă aş afirma că am intenţionat să-idau un profil literar. Sigur, posibilităţile melesunt reduse, ridicole chiar! Predau la o şcoalade cartier, dar îmi place mai mult să lucrez cuelevi care provin dintr-un mediu modest, pentruca aici se mai iveşte, din când în când, cateo rază şi compromisurile la care eşti condamnatsunt oarecum mai mici. Chiar daăa încercărilenoastre au să vi se pară un ecou caricatural alrevistelor de prestigiu, noi am lucrat cu multădragoste şi ne-am imaginat, pentru o clipă, căsuntem redactori şi scriitori.Carmen SimaStimate Domnule Băciuţ,Mulţumesc pentru admirabilul Nr.2/2010.Revista este foarte interesantă, mai alespaginile despre Cioran/Nae Ionescu, Noica,celebra "Arizona", D.Cantemir, Cronicile...Multă istorie culturală împletită cu actualitate.Mulţumiri,DimoviciMulţumesc pentru căam avut bucuria de aciti interviul cu actriţ Ioana Crăiunescu.Vasilica TheodoraMulţumesc mult pentru posibilitatea de a citirevista atât de repede şi de confortabil.Am găsit un articol fascinant despre DimitrieCantemir semnat de doamna doctor Ana-IrinaIorga. Aveţi o adresă de e-mail, aş vrea să-iscriu câteva lucruri care sper să o intereseze.Elisabeta LasconiMulţumesc pentru revistă. Mi-aţi creat unsfârşit de săptămână agreabil. Felicitări. Aveţio revistă deosebit de valoroasă care teîndeamnă la lectură şi meditaţie. Cu cele maisincere consideraţii,Prof.univ.dr. Nicu Vintilă-SigibidaAvocat , CraiovaErattaDintr-o regretabilă eroare de corectură, titlularticolui lui Hans Ganesch din nr. 2 a apărut“55 ani de învăţămînt germen la Reghin”, şi nu550, cum e corect.Ne cerem cuvenitele scuze faţă de autor şifaţă de cititori, care cred că au îndreptat eroarea“din mers”, fiind vorba de un serial. (N.B.)NOTA REDACŢIEIApariţia unor texte publicate în revista Vatraveche şi în alte reviste, fără menţionarea sursei,este regretabilă, aceasta în condiţiile în careunii autori nu au chiar ei obiceiul (???) de atrimite aceleaşi texte mai multor redacţii.(N.B.)Epigrama la colţREMARCĂ POETICĂPoetul are un statutStatornicit de-o veşnicie:El scrie când nu-i cunoscut,Şi-i cunoscut când nu mai scrie.IARNA LA ŢARĂBătrânii nu-şi mai află locul,Fiind de-o vreme singurei.Cum n-au nici cu ce-aprindefocul,Se ceartă până sar scântei.NU PREA SE VÂNDCĂRŢILECând plin cu cărţi e magazinul,Doar la un lucru mă gândesc:Or fi şi cărţile ca vinul…Sunt bune când se învechesc!„PE DUNĂRE DE-ARCURGE VIN”Din vin sadea să-i fie valul,De-ar fi aşa minuni cereşti,S-ar termina urgent canalulDin Dunăre spre Bucureşti!OMULSe vede clar, ca-ntr-o prefaţă,Nu face-un lucru înţelept:Aleargă după bani o viaţă,Să-i aibă în final pe piept!ROMÂNIE, MÂNDRĂFLOAREO floare este ţara toată,Un trandafir sau o lalea,Iar unii spun că e muşcată…Văzând câţi au muşcat din ea.LA VÂRSTA A TREIADai sănătăţii-ntâietate,Eşti copt ca bobul dintr-un spic,E vârsta când le ştii pe toate,Dar nu poţi face mai nimic.LUNA MARTIEE luna când s-agită norii,S-adună ciutele în cete,Vin rândunele, cocoriiŞi berzele în sat. La fete.VASILE LARCO84

AsteriscPuţine sunt ocaziile de a vedealaolaltă scriitori, mai cu seamă poeţi care,dincolo de apartenenţa la aceeaşigeneraţie (şi considerăm această divizarea literaturii extrem de păguboasă, datăfiind varietatea vocilor fiecărei aşa-zisegeneraţii), se citesc sau se recitesc cu oincredibilă plăcere, îşi cunosc biografiilemai bine decât… autobiografia, seaplaudă şi cer bisuri, în vremuri care parsă fi divorţat, de mult, de tot ce înseamnăcamaraderie autentică. Graţie lăudabileiiniţiative a directorului noului Centru deCultură şi Artă, cu sprijinul ConsiliuluiJudeţean Sălaj, Daniel Săuca, al revistei„Caiete Silvane” şi al scriitorului FlaviusLucăcel, de a începe o serie de întâlnirilunare cu mari poeţi români, zălăuaniiiubitori de poezie au participat în 27ianuarie a.c., la un eveniment unic prin„personajele”, rolurile pe care acestea leaujucat şi admirabila regizare de care sefac vinovaţi cei menţionaţi anterior.Întâlnirea a fost prilejuită delansarea volumului acasă e mereu în altăparte, al poetului Ioan Es. Pop, înprezenţa editorului Ion Vădan, director alEditurii Dacia XXI din Cluj-Napoca.Volumul deschide colecţia „Poeţicontemporani” şi întregeşte panopliaimpresionantă a celor peste cincisprezececolecţii care au ajuns să cuprindă, aşa cumne mărturisea editorul, peste 400 de titluri,unele reeditate datorită epuizării rapide astocului.Dincolo de frumuseţea poemelorinedite cu care ne-a răsfăţat autorul,impresionante au fost şi mărturiile celorcare i-au fost sau îi sunt aproape în viaţăsau… în poezie, Ion Vădan şi poetulViorel Mureşan, rememorările biograficecutremurătoare sau contrapunctul artisticasigurat de invitaţii speciali de la Carei:minunata recitatoare Adriana ZobClaudia, instrumentiştii Vlad Paşca,Lörincz Szilvester, interpreta de muzicămedievală Lörincz Tünde şi AdrianŢineghe, realizatorul unui DVD ceconţine un recital de poezie Ioan Es. Pop.Reperele temporale ale opereiautorului, succintele prezentări alevolumelor anterioare sau ale aprecierilorcritice extrem de favorabile de care s-abucurat poetul, atât în ţară, cât şi înstrăinătate, ca să nu amintim decâtdesemnarea poetului de cătreRadiodifuziunea suedeză ca poet al luniiaugust, au fost completate de lecturaunora dintre cele mai reuşite poeme dinvolumele sau antologiile publicateîncepând cu 1994.Intervenţia poetului Ion Mureşan avenit ca răspuns la inedita provocarelansată de Viorel Mureşan: vorbinddespre Ioan Es. Pop ca poet prezent înmanualele şcolare, poetul sălăjean nu s-arezumat la lecturarea poemului care seregăseşte în manualul de clasa a XII-a,Editura Sigma, ci a incitat auditoriul,format şi din profesori, elevi din Zalău,la… a răspunde cerinţelor care însoţeautextul poemului lui Ioan Es. Pop sau a-lprovoca, la rândul lor, pe marele poet sărealizeze instant o analiză a proprieipoietici. Interpretarea pe care a oferit-ocunoscutul poet clujean textului a fost oremarcabilă nu doar prin profunzimea şieleganţa ideilor (ca să nu mai vorbim deplusul adus de nonverbal şi paraverbal), cişi prin generoasa aplecare asupra textuluiunui coleg într-ale poeziei, admirabilălecţie de solidaritate de breaslă. Viu,dinamic, exuberant – cam aşa ar putea ficalificat, într-un crescendo natural,discursul lui Ion Mureşan, contrastândparcă regizat cu intervenţia atât detemperată, caldă, ba ironică, ba ludică, bade-o sobrietate dureroasă a lui Ioan Es.Pop.S-au bucurat de eveniment şi altenume sonore ale poeziei transilvănene:Viorel Tăutan, Marcel Lucaciu şi DanielHoblea care, aşa cum ne-am permis săsugerăm chiar din titlu, ne-au oferit,pentru o zi, o imagine a unui posibilParnas (Montparnasul e una dintre celemai importante gări pariziene, ce facelegătura cu nord-vestul ţării. Întâmplător,Zalăul corespunde acestui repergeografic) al secolului XXI.________Foto: În ordine, de la stânga la dreapta:poetul Viorel Muresan, dramaturgulFlavius Lucacel, poetul Ioan Es. Pop,poetul si traducatorul Daniel Hoblea,poetul Ioan Muresan, poetul si ziaristulDaniel Sauca, poetul Viorel Tăutan.CARMEN ARDELEAN.Foto: Ansamblul sculptural “Inmemoriam – Oarba de Mureş”,Dumitru Pasima, “Cumpănă”85MEANDRE –anul XIII, nr.1-2(24-25),2010, revistă de cultură editată de Direcţiapentru Cultură şi Patrimoniu Naţio-nal aJudeţului Teleorman, cu toate că se confruntăcu dificultăţile care au afectat celemai multe reviste de cultură din ţară,reuşeşte prin strădania remarcabilă ascriitorului Stan V. Cristea să înfruntetoate obstacolele şi să apară într-o ţinutăgrafică remarcabilă, în numele uneilegitimităţi fireşti: „Patrimoniul cultural -imaterial şi material - trebuie păstrat aşacum a fost moştenit din generaţie îngeneraţie (...), iar Revista de culturăMeandre, prin cele 25 de numere de pânăacum, îşi împlineşte această menire, încât– sperăm - are tot dreptul să apară încontinuare.” Cu un sumar bogat şi cu oserie de colaboratori consacraţi: MirceaDinutz, Anghel Gâdea, Gh. Stroe, Gh.Filip, Florea Miu, Traian Călin Uba,Iuliana Paloda-Popescu, revista propuneo serie de subiecte de actualitate aleliteraturii române. Lor li se adaugăsemnatarii unor cronici ale unor cărţieditate în 2010 de autori teleormăneni:Olimpia Berca, Liviu Comşia, FlorentinPopescu, apoi articole semnate de IordanDatcu, Damian Hurezeanu, ori recenziiale unor cărţi semnate de autori din afarajudeţului: Marin Codreanu, Dan Elias,Gabriel Stănescu, Liviu Ioan Stoiciu ş.a.care au reţinut atenţia criticilor şiistoricilor literari. Revista propunegrupaje de poezii semnate de FlorinBurtan, de Mircea Bârsilă, AndreeaEmilia Gheorghe, Corneliu Antoniu,Liviu Nanu; proză semnată de GheorgheStroe, Gheorghe Filip, Ioan Neşu; evocări(Adelina Ţînţariu –Închisoarea de laRâmnucu Sărat); cercetări (VeronicaCojocaru – Contracte agricole de laînceputul secolului al XX-lea); eseuri(Puţine speranţe pentru literatura,Riscurile unei anumite literaturi,Treptelesuficienţei) etnografie, cercetare, evocare,documentare.I.C.

PORTAL-MĂIASTRA, anul VI, nr. 3-4 (22-23)/2010, careapare la Târgu-Jiu sub egidaCentruluiJudeţean pentruConservarea şiPromovareaCulturiiTradiţionaleGorj, a Filialei Gorj a Societăţii de ŞtiinţeFilologice şi cu sprijinul Consiliului JudeţeanGorj, sub girul unui colectiv redacţionalprezidat onorific de Ovidiu Drimba căruia i seadaugă Gheorghe Grigurcu, Grigore Smeu,Nicolae Dragoş, Adam Puslojić şi alte nume,printre care nu în ultimul rând dr.ZenovieCârlugea. Dacă cititorul numerelor 3-4/2010vine pentru prima oara în contact cu revistagorjeană are prilejul să cunoască (p.23-27)dosarul bibliografic al acesteia, însă cititorulfidel al revistei ştie că, încă de la primul număr,MĂIASTRA angajează pe lângă spiritulbrâncuşian al locurilor o paletă tematicădeschisă întregului domeniu cultural naţional şiuniversal. Ultimul număr vine în întâmpinareaevenimentului aniversar Eminescu (Eminescu –ideea Unirii; Eminescu ieri şi azi), aevenimentului cultural Ovidiu Drimba: Istoriaculturii şi civilizaţiei -13 volume-, dar şi cu oprivire avizată asupra Erotikonului blagiansemnată de Gheorghe Grigurcu şi prilejuită delucrarea profesorului dr. Zenovie Cârlugea(Lucian Blaga –Solstiţiul Sânzienelor; Ed.Măiastra, 2010), subiect preluat şi de MonicaGrosu, de Liviu Grăsoiu, de prof. univ. dr.Adrian Voica, dar şi de Romulus Iulian Olariu(Marginalii la poemul Pasărea sfântă, deLucian Blaga). Sumarul bogat şi echilibrat alrevistei propune articole semnate de VintilăHoria (Libertate şi exil), de Sorana Georgescu-Gorjan (Brâncuşi şi Malvina Hoffman), deGrigore Smeu (La aniversară- Ion Mocioi-70 ;Banalităţi despre libertate, deloc banale amadăuga noi; Pentru o istorie a receptării opereilui Brâncuşi), de Romulus Iulian Olariu(«Scara şi firul» în poezia lui MarinSorescu),un documentar etnologic despreMuzeul Satului Leleşti, semnat de Emil Văduvaşi Giorgi Filip Alexandru şi un altul intitulat Oenclavă a hunilor pe teritoriul românesc.Localitatea Hunia, judeţul Dolj, semnat dePaul-Emil Raşcu. Am reţinut, de asemenea,dintr-o convorbire a lui Alexandru Dumitru cuprof. univ. dr. Constantin Cubleşan că Între«cerchiştii» de la Sibiu, Ion D. Sîrbu estemarele prozator. Editorul ne propune şi câtevagrupaje de poezie semnate de Ovidiu Toma,Adam Puslojić, Radu Cârneci, TeofilRăchiţeanu, Goerge Dumitru, TraianDiaconescu, Zoia Elena Deju şi Ion Filipoiu.I.C.STUDII ŞI COMUNICĂRI DEETNOLOGIE; tomul XXIV/2010 serie nouă,anuar editat deInstitutul deCercetări Socio-Umane din Sibiu şiCentrul Judeţeanpentru Conservareaşi PromovareaCulturiiTradiţionale Sibiu,care apare sub oredacţie din carenu lipsesc nume caacela al prof. univ.dr. Corneliu Bucur, prof. univ. dr. AlexandruDobre, dr. Sigrid Haldenwang, prof. HorstKlusch, Andreea Buzaş, prof. univ. dr.Gherhard Konnerth, Silvia Macrea ori conf.univ. dr. Amalia Pavelescu, redactor-şef fiindprof. univ. dr. Ilie Moise. Consacrat culturiipopulare, într-un sumar consecvent, anuarul nepropune studii şi cercetări sub genericulFolclor-Etnologie-Antropologie, dar şicercetări privind etnologia germanilor dinRomânia, aniversări, comemorări, note şirecenzii. De reţinut că pe lângă Studii şiComunicări de Etnologie, Institutul deCercetări Socio-Umane din Sibiu mai editeazădin 1978, ca buletin ştiinţific mai întâi, iar caperiodic din 1990, revista Forschungen zurVolks-und Landeskunde, revista HistoriaUrbana, cu apariţie din 1993 şi AnuarulInstitutului de Cercetări Socio-Umane dinSibiu, cu apariţie din 1994. In numărul curental Studiilor, găsim un sumar bogat, binestructurat, susţinut de nume consacrate încercetarea etnologică din zonă, dar şi din ţară,cu toate că am putea observa cum numărulcelor care se mai apleacă asupra faptelor decultură tradiţională în diacronia lor şi prinizomorfismul culturii populare este într-oevidentă descreştere, în ciuda faptului căetnologia, ca parte integrantă a antropologiei,nu şi-a încheiat misiunea nici măcar lapopoarele care au avut tradiţii mai puţinreprezentative. Din perspectiva unei cercetăriîn spiritul antropologiei complexităţii, amreţinut articolul Ilianei Moise, Adio,smalţurilor de plumb, pe cel al NarciseiAlexandra Ştiucă, Românii între septentrionalşi meridional. Repere de etnologie aalimentaţiei, în timp ce alţi autori rămânancoraţi încă într-un descriptivism util, carecontinuă să furnizeze noi date despre uneledatini şi obiceiuri: Şezătorile în zonaTârnavelor (Gabriela Negru), LegendaSfântului Sisoie. Valenţe folclorice într-un textnecanonic (Rodica Raliade), Tradiţii şiobiceiuri de iarnă la saşii din Transilvania(Camelia tefan), Tradiţii şi obiceiuri detoamnă la saşii din Transilvania (ClaudiaZidaru), documentare ca Emigrarea unorţărani români din judeţul Sibiu în SUA,reflectată în presa transilvăneană din 1900-1914 (Bianca Karda) etc. Totodată, remarcămşi studii sau cercetări privind diacronia faptuluicultural: Dimensiuni ale schimbării sociale încomunitatea rurală (Felicia Morândău), Nuntape Târnave: în trecut şi astăzi (MariaSpătariu),unde se mizează pe metodacomparativă prin care se fac observaţiiinteresante privind pierderile, conservările şiînnoirile în tradiţia de nuntă. La rubricaconsacrată aniversărilor, găsim cu prilejulîmplinirii unor vârste rotunde numele unoretnologi ca Steluţa Pârâu, Viorel Boldureanu,Avram Cristea, Valer Deleanu, RaimondeWiener, Cornel Arion sau marcarea unorcentenarii: Valer Butură, Ilarion Cocişiu,precum şi comemorări (Maria Bocşe, EmiliaComişel). Cartea de etnologie este consemnatăcum se cuvine de anuarul sibian prin lucrarealui Ilie Moise - Oamenii şi locurile Albei;Mircea Braga - Festschrift; Ilie Dăianu -Scrieri; Alina Geanina Ionescu - Conservareaşi restaurarea icoanelor din colecţiileMuzeului ASTRA etc.I.C.86Vernisaj cu Ion Vlasiu amfitrion___________________________________Ediţia I, 19851.Mircea Dăneasă, „Trepte către eroi”2.Dumitru Juravle, „Altarul”3.Gheorghe Marcu, „Veşmânt pentru eroi”4.Andrei Marina, „Vestire”5.Virgil Măgheruşan, „Semn pentru mormântuleroului necunoscut”6.Eugen Morcov, „Amintire”7.Gheorghe Mureşan, „Lespede pentru eroi”8.Vasile Mureşan, „Cântec pentru eroi”9.Cristian Pentelescu, „Requiem pentru eroi”10. Mircea Roman, „Martir”11.Ediţia a II-a, 19861.Vlad Ciobanu, „Fără titlu”2. Mihai Ecobici, „Memento”3.Claudiu Filimon, „Altar”4.Constantin Marinete, „Pomenire”5.Tiberiu Moşteanu, Orga”6.Dumitru Pasima, „Cumpănă”7.Octavian Pârvan, „Piatra de căpătâi”8. Anton Raţiu, „Imn”9. Mihai Stănescu, „Grup statuar”,10. Mircea Ştefănescu, „Grup statuar”11. Marian Zidaru, „Pasărea ucisă”Ediţia a III-a, 19871.Gheorghe Badea, „Cuib”2. Radu Ciobanu, „Lespede pe mormântuleroului”3. Gheorghe Coman, „Eroilor, pomenireveşnică”4.Darie Dup, „Cămaşa”5.Mihai Istudor, „Natură statică cu ghindă”6.Vasile Ivan, „Palma pământului”7.Dorin Lupea, „Zbor”8. Ghjeorghe Marcu, „Memoria gliei”9. Vasile Mureşan, „Falie în memoriasubpământului”10.Iulian Olaru, „Umbra”11.Aurel Vlad, „Despre dragoste şi jertfă”Ediţia a IV-a, 19881.Maria Branea, „Ifigenia”2.Ioan Coruţ, „Imn”3.Alexandru Galai, „Zeu înlănţuit”4.Nicolae Ghiaţă, „Izvorul”5.Romeo Moldovan, „Omagiu”6. Simion Moldovan, „Pietate”7.Gheorghe Nistor, „Mesager al timpului”8.Octavian Pârvan, Ion al lui Ion”9. Grigore Patrichi, „Victorie”10.Ion Pop, „Altar”11. Florin Strejac, „Decebal către popor”Ediţia a V-a, 19901.Liviu Brezeanu „Bucăţi”2.Vlad Ciobanu, „Felie”3.Vasile Corneşteanu, „Cruce vie”4.Alexandru Lupu, „Albia râului”

5.Andrei Marina, Înălţare”6. Vasile Mureşan, „Rugă”7.Gheorghe Nistor, „Altar”8.Mihai Păcurar, „Privirea spre cotă”9.Alexandru Siminic, „Turn”10.Constantin Sirtov, „Unsprezece şi iarunsprezece”11.Florin Strejac, „De asfinţit”Ediţia a VI-a, 19911.Iulian Anghel, „Fără titlu”2.Dinu Câmpeanu, „Fără titlu”3.George Dumitru, „Fără titlu”4.Dan Gavriş, „Fără titlu”5.Alexandru Grosu, „Fără titlu”6. Ion Iancuţ, „Fără titlu”7.Vasile Ivan, „Fără titlu”8.Alexandru Marchiş, „Fără titlu”9.Gheorghe Mureşan, „Fără titlu”10.Adrian Popescu, „Fără titlu”11.Sava Stoianov, „Fără titlu”Ediţia a VII-a, 19921.Neculai Băndărău, „Fără titlu”2.Ionel Cinghiţă, „Fără titlu”3.Alexandru Galai, „Fără titlu”4.Mihai Istudor, „Fără titlu”5.Vasile Ivan, „Fără titlu”6.Dumitru Juravle, „Fără titlu”7.Dorin Lupea, „Fără titlu”8.Andrei Marina, „Fără titlu”9.Laurenţiu Mogoşanu, „Fără titlu”10.Alexandru Panfil, „Fără titlu”11. Mircea Roman, „Fără titlu”Ediţia a VIII-a, 19931.Neculai Băndărău, „Tron”2.Dinu Câmpeanu, „Fereastra câmpului”3.Adrian Curcan, „Aici”4.Maxim Dumitraş, „Locuire”5.”Nicolae Ghiaţă, „Izvor de apă vie”6.Mihai Istudor, „Castel”7.Gheorghe Mureşan, „Erou”8.Cristian Pentelescu, „Semn”9.Florin Strejac, „Stelă funerară”10. Corneliu Tache, „Erou”11.Carmen Tepşan, „Troiţă”Ediţia a IX-a, 19951.Cristian Bedivan, „Grup statuar”2.Ion Deac Bistriţa, „Generaţii”3.Călin Geană, „Sarcofag”4.Costel Iacob, „Drumul căutării cătrecredinţă”5.Mariana Moroşanu, „”Germinaţie”6.Gheorghe Mureşan, „Chivot”7.Bogdan Patriche, „Erou”8.Adrian Radu, „In memoriam”9. Mihai Rădescu, „Legături”10.Florin Strejac, „Experienţă bizantină”11. Sava Stoianov, „Cartea Cărţilor”Ediţia a X-a, 19961.Giani Amarandei, „Cumpănă”2.Panaite Chifu, „Celesta”3.Vlad Ciobanu, „Conflict”4.Aurel Contraş, „Altar”5.Adrian Curcan, „Ofrandă”6.Cătălin geană, „Cuplu”7.Nicolae Ghiaţă, „Sacrificiu”8.Marian petre, Vis destrămat”9.Florin Strejac, „Tăvălugul istoriei”10.Corneliu Tache, „Jertfă”11.Carmen Tepşan, „Copac protector”Ediţia a XI-a,...NICOLAE BĂCIUŢ87

Ansamblul sculptural “In memoriam – Oarba de Mureş”,__________________________________________________________Din nou, timpul, parcă fără timp! Aşteptam. Doarînceputul şi sfârşitul poveştilor pe care mi le citeau, cândunul, când altul, mă făceau să tresar şi să întreb:– Şi… după aceea, ce-au făcut?– Au trăit fericiţi până la sfârşitul vieţii, cum ţi-am spus…– Da? …Adică da, asta am înţeles eu, dar după aceea…?– După aceea… după aceea, omul mai şi moare! – îmirăspundea Iba cam cu o jumătate de gură.– Moare!?... Iar dacă moare, moare?– E, cum să-ţi spun…? Moare şi nu prea …– Adică … Te-am prins! Mă păcăleşti!– E, cum să te păcălesc eu tocmai pe tine…?!– Atunci, ori moare ori nu moare?– De! Ştiu eu ce să zic?– Dacă tu nu ştii!… Povestea ce zice?– Povestea? Povestea spune că…– Păi, dacă spune, înseamnă că aşa e…– Este şi nu prea!...– Nu? Aaa! Hai, mă, cum nu? Of, şi eu care credeam căoamenii mari ştiu tot!– Tot şi nu prea!– Adică? Ori ştiu ori nu ştiu?– Cu tine n-o mai sfârşeşte omul! Ştii cum e cu ştiutulăsta? E ca şi cum te-ai duce la un pescuit de vise. Aruncinăvodul…– Şi?– Aştepţi! Şi iar aştepţi… Visele dau năvală! …Dar cefolos?! Plevuşcă! Năvodul tău vrea pe cel mare! Iar ăla numai vine! Şi iar aştepţi! După o vreme… simţi năvodulgreu! Gata, zici! De astăzi am Universul la degetul mic!Tragi şi iar tragi, vrei să-ţi pui visul în barca ta şi să plecicu el, ehe, departe. …În lume! Iar visul… zbâc! Uite-l, şinu e! Te trezeşti, şi năvodul, gol!– Şi?– Iar şi?! Ei, dacă mai apuci, arunci din nou năvodul.– Mda! Dar hai, mai povesteşte-mi!– Uite:,,A fost odată ca-n poveşti,A fost ca niciodată,Din rude mari împărăteşti,O prea frumoasă fată.Şi era una la părinţiŞi mândră-n toate cele,Cum e Fecioara între sfinţi“– Sfinţi?,,Şi luna între stele“– Ce sunt aceia sfinţi?– Aoleo! Mă omori! …Sfinţii sunt nişte… să zicem,nişte îngeraşi ca tine!– Da?! – m-am mirat, însă Iba, obosit, adormise. L-amînvelit şi m-am culcat şi eu. În somn parcă pescuiam vise.NICOLAE BĂLAŞA_______________________________________________________________________________________________Director de onoareMihaela Malea Stroe, Liliana Moldovan,MIHAI SINBianca Osnaga, Gheorghe ŞincanRedactor-şef adjunctVALENTIN MARICARedactori:Cezarina Adamescu, Eugen Axinte,A.I.Brumaru, Mariana Cheţan, Elena M.Cîmpan, Mariana Cristescu, MelaniaCuc, Răzvan Ducan, Lazăr Lădariu,Rodica Lăzărescu, Cleopatra Lorinţiu,Corespondenţi : Iulian Dămăcuş, DarieDucan, Ioan Matei, Menuţ Maximinian,Claudia Şatravca, Raia Rogac (Chişinău),Mirela Corina Chindea (Italia), AndreiFischof (Israel), Ovidiu Ivancu (India),Alexandru Jurcan, Ionela van Rees-Zota(Germania), Gabriela Mocănaşu (Paris),Dwight Luchian-Patton (SUA)Lunar de cultură editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞIPROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE Preşedinte SERGIU PAUL BĂCIUŢTiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Cuza Vodă nr. 57, România.Nicio parte a materialelor nu poate fi preluată fără acordul editorului. Copyright©NicolaeBăciuţ 2011 *Email : nbaciut@yahoo.com; vatraveche@yahoo.com *Adresa redacţiei: Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29, cod 540390 * telefon: 0365407700, 0744474258.Materialele nepublicate nu se restituie. Responsabilitatea asupra conţinutului textelor revineautorilor. Opiniile reflectă exclusiv punctul de vedere al acestora.77