Festival Reconstituire Istorica - Caiet Program - Primaria Rasnov

petrecerii unui timp mai îndelungat pe aceleaşipoziţii, în acele adăposturi subterane umedeşi pline de șobolani, combatanţii încercau să-şiaugmenteze confortul şi mijloacele de recreere:apărea un patefon şi discurile aferente, unuldintre camarazi îşi amintea că ştie să cânte lavioară sau la pian şi curînd instrumentul îşifăcea apariţia în tranşeu (nu totdeauna prinmijloace ortodoxe!). O răşniţă de cafea deserveaîntreaga companie.Armele sunt aşezate, în piramidă, în faţacorturilor.Un re-enactor cu experienţă ştie totuldespre aceste obiecte şi dă explicaţii detaliateoricui doreşte să le afle şi să-l asculte. Pentrucă toţi aceşti oameni pasionaţi sunt dornicisă-şi arate cunoştinţele şi să-i informeze şipe alţii. Un asemenea practicant al istorieiaplicate îşi simte vocaţia de adevărat misionarpornit să facă cât mai mulţi prozeliţi. Cineştie dacă dintre cei ce-l ascultă astăzi nu se vorselecta viitorii săi camarazi, oamenii dornicisă i se alăture şi să se dedice nobilei cauze areconstituirilor istorice?Din când în când, în aceste tabere, sefac demonstraţii în faţa publicului, prezentîndu-searmamentul şi făcându-se instrucţiede front. Doar anumiţi militari participaude fiecare dată la aceste numere de atracţie.Alţii formează partea sedentară şi nu părăsesctabăra ori cortul unde se află armamentulgreu şi efectele personle. Vizitatorii primescexplicaţii competente de la ei privind administrareacampamentului, serviciul interior,corvezile etc. Sunt chiar invitaţi să gustecafeaua subţire şi amară din cana de tablăsau iahnia de cartofi ori de fasole ce fierbe încazanul păzit de soldatul ce, în acea zi, era deservici la bucătăria de campanie.Pentru kriegspiel este necesar ca, pe lângăcele de mai sus, participanţii să posede şi obună instrucţie militară, să cunoască mânuireaşi funcţionarea armamentului, să reziste lamarşuri lungi şi obositoare, prin frig ori arşiţă,împovăraţi de raniţa încărcată cu inventarularătat şi, când este cazul, să se confrunte cu„inamicul” convenţional – de multe ori unamic intim care a decis să îmbrace, pentru aceaîntâlnire, uniforma forţelor oponente dintr-oanumită perioadă istorică. Organizatorii se îngrijescde alegerea unui spaţiu deschis, suficientde întins pentru a permite întinderea tabereiîntr-o anumită parte şi stabilirea limitelor„câmpului de luptă” într-alta. Participanţiiprimesc muniţie – fie pulbere neagră în cazulconflictelor napoleoniene sau ale altora dinperioada puştilor cu încărcare pe la guraţevii – fie gloanţe oarbe pentru armamentulfuncţional din Primul şi Al Doilea RăzboiMondial. Se face un instructaj şi fiecare participanttrebuie să semneze un angajament defolosire responsabilă a armamentului.Participanţii la „expoziţii” nu sunttotdeauna dispuşi sau pregătiţi să ia arma înmână şi să lupte, la modul cel mai propriu –nu neapărat cu inamicul ci cu propriile lorforţe. Căci, o asemenea luptă este o încercarea rezistenţei la greutăţile campaniei şi o confruntarecu riscurile de a-şi pârli părul şi a-i ficiupit obrazul de scânteia produsă la tigăiţamuschetei vecinului, sau de a-i fi dislocatumărul de reculul patului puştii, cu inerentelejulituri din timpul atacului la baionetă saucu luxarea gleznei în vreun şanţ ascuns sublanul de secară, înalt până la brâu, prin careevoluează trupele oponente la Waterloo.Nu toate întâlnirile de reînscenare suntcampanii în adevăratul înțeles al cuvântului.Dacă dormi în cort, pe paie, sau într-o cazarmăgoală, şi-ţi aşterni culcuşul pe cimentulrece nu înseamnă că te afli la „război” de vremece mânânci la restaurantul din preajmă şidimineaţa ai la dispoziţie un spălător unde-țifaci toaleta iar apoi participi doar la un scurtmarş prin oraşul ce găzduieşte manifestarea,eventual urmat de depunerea unor coroane deflori la monumentele eroilor locali. „Război”este atunci când, pe lângă stricta păstrare aaerului de epocă în tabără, se organizează şi oluptă sub coordonarea unor consilieri de specialitate.Trupele sunt puse, astfel, în ordine debătaie şi, urmând o strategie prestabilită, evolueazăpe câmp şi încrucişează armele cu cei dintabăra adversă, respectând realităţile istoriceale desfăşurării şi ale finalului încleştării.Sunt locuri unde cele două aspecte alereconstituirii istorice sunt împletite în chiparmonios. La Zonnebeke, în Belgia, unde estecomemorată cea de-a treia Bătălie de la Ypres -numită şi bătălia de la Passchendaele, ce a duratde la 7 iunie la 6 noiembrie 1917 – se întinde otabără în parcul Muzeului Memorial din localitate.Pe un tăpşan sunt săpate două tranşee paralelepe care le ocupă opozanţii. Într-unul erauconstant nemţi pe când în celălalt se succedeazăbritanici sau francezi. Nu era folosită muniţie demanevră decât din când în când şi doar pentrupuşti nu şi pentru mitraliere. Aşa că, pentru asugera răpăitul mitralierei, soldaţii îşi plimbaumânerul baionetei ori vreo bucată de lemn petabla ondulată ce susţinea parapetul şi, în loc degloanţe, aruncau lopeţi de pământ în tranşeeaadversă. Câte un brav boche se târa pe brânci, pesub sârma ghimpată şi printre găurile de obuze,spre marginea parapetului inamic şi azvârlea ogrenadă, scoţând un „buuuuuuuuuum” victorios.Dar cei cărora le fusese destinată prindeaugrenada şi o aruncau înapoi, cu acelaşi „buuuuuuuuuum”.Acest ping-pong între tranşeedura până ce unul dintre organizatori venea şianunţa că numărul s-a terminat şi beligeranţiitrebuiau să părăsească poziţiile. Cu tristeţe,înverşunaţii luptători de mai înainte îşi adunăefectele şi se întorc în tabără.La Colchester, în Marea Britanie, în fiecarevară se organizează un important festivalmilitar ce acoperă toată istorie europeană dela antichitate la ultima conflagraţie mondială.Acolo, alături de taberele grecească şi romană– în localitate aflându-se o puternică organizaţie,numită „Britannia”, al cărei obiectiv estesă reconstituie perioada stăpânirii romane ainsulei -, de aceea vikingă şi medievală tim-89