Studiu asupra Epistolei către Romani – R ... - mesagerul crestin

Studiu asupra Epistolei ctre Romani – R. BrockhausS-a ajuns astfel s se gândeasc la suferinele pentru Hristos, cu toate c st scris foarte clar:»dac suferim cu adevrat împreun cu El (cu Hristos)«. C suferinele pentru Hristos,suferinele din pricina Numelui Domnului nostru, sunt un privilegiu, care nu este druit tuturorcretinilor, o tim din Filipeni 1, 29 i pe baza experienei noastre. Dar niciun cretin nu poatescpa de suferina împreun cu Hristos. Domnul i Mântuitorul nostru a fost în lume »un Om aldurerii i obinuit cu suferina« i înainte de a merge la cruce. O lume a pcatului i a morii, asuferinelor i a lacrimilor, în care domnesc principiile i felul de gândire al firii pmânteti,putea s fie pentru natura Sa sfânt i pentru inima Lui iubitoare numai o surs permanent dedurere i de lacrimi. Singur de tot, ca un strin singuratic, pe care nici mcar ucenicii deseori nuL-au îneles i prin egoism, necredin, neînelegere i alte lucruri asemntoare L-au rnit însentimentele Lui, a mers El aici din loc în loc. Ce a vzut i ce a auzit, a lezat ochii i urechileLui, I-a rnit inima i I-a trezit totodat sentimente de compasiune. N-a fost îneles de nimeni, nua avut parte de compasiune, de mângâietori. Pentru dragostea Lui I S-a rspltit cu ur, pentruajutorul Lui I s-a adus nerecunotin, pentru buntatea Lui L-au rspltit cu ironie, cu batjocur.Tot aa omul duhovnicesc, în mersul lui prin lume, simte lucrurile, aa cum le-a simit Hristos,chiar dac nu le simte cu aceeai intensitate. i natura lui este în opoziie cu tot ce îl înconjoar,i de aceea nu poate fi altfel: el sufere, acolo unde a suferit i Hristos; el este apsat, el suferîmpreun cu Hristos. Dragostea lui pentru Dumnezeu i pentru oameni, sentimentele lui pentrucurie i sfinenie, respectul lui pentru Numele i drepturile lui Dumnezeu i ale Unsului Su,da, tot ce locuiete în el, el fiind prta al naturii divine, devine o surs de suferine pentru el.Urmrile pcatului în mediul care îl înconjoar, legate cu necredina, indiferena i încpânareaoamenilor, îi provoac dureri, orice dezonorare a lui Hristos, orice cuvânt urât, murdar saubatjocoritor îi provoc dureri. Chiar i tâlharul de pe cruce a mustrat pe semenul lui pentrubatjocurele aduse Domnului: îi provocau dureri. Dar Dumnezeu s fie ludat!, nu va rmâne aa.Tocmai aceast prtie la suferinele lui Hristos ne garanteaz prtia la slava Sa de dincolo. Încurând toi aceia care sufer împreun cu El vor fi proslvii împreun cu El. Cine nu sufercâtui de puin împreun cu El, fie numai pentru câteva zile sau ore (ca tâlharul), dovedete c nueste nscut din Dumnezeu, c nu este un cretin. Cci cum ar putea s lucreze Duhul lui Hristosînnoirea unei inimi, fr s dea natere la simmintele care au fost i în Hristos?Dar cu toate c noi suntem copii ai lui Dumnezeu, i de aceea i motenitori ai lui Dumnezeu iîmpreun motenitori cu Hristos, nu posedm înc motenirea, i anume, nu din cauz c suntemînc în trupul acesta, ci pentru c motenirea este înc murdrit i supus stricciunii. Aa cumeste creaia acum, ea nu se potrivete pentru motenire, nici pentru Domnul, i nici pentru ai Si.De aceea El st înc la dreapta lui Dumnezeu i ateapt, i noi ateptm pân când va veni oradescoperirii slavei viitoare. Cu privire la aceast slav, apostolul, ca unul care a fost obinuit cusuferina mai mult decât oricare dintre noi, putea s scrie romanilor:»Eu socotesc c suferinele din vremea de acum nu sunt vrednice s fie puse alturi cu slavaviitoare, care are s fie descoperit fa de noi. De asemenea, i firea ateapt cu o dorinînfocat descoperirea fiilor lui Dumnezeu.« (versetele 18-19) Duhul lui Dumnezeu, care vrea sînsufleeasc curajul nostru i s ne încurajeze la perseveren, ne îndreapt privirea spre aceastslav i încearc s trezeasc în noi convingerea, c suferinele, prin care trecem astzi, oricât degrele ar fi ele, nu au valoarea s fie puse în comparaie cu slava, care ne ateapt. În ce msur Îireuete, s-i ating inta cu fiecare suflet, este o a alt întrebare, dependent de atitudinea inimifiecruia. Apostolul putea s spun cu privire la sine: »Eu socotesc (sau, consider).« El nu tianumai, ci era ferm convins, el socotea c suferinele de acum nu sunt vrednice .a.m.d. Înversetele 22 i 28, unde este vorba de partea comun a tuturor credincioilor, el spune: »Noitim.«Viaa noastr este acum ascuns cu Hristos în Dumnezeu. Dar când se va arta Hristos, viaanoastr, atunci ne vom arta i noi împreun cu El în slav (compar cu Coloseni 3, 3-4).Întreaga creaie ateapt cu o dorin înfocat aceast descoperire a fiilor lui Dumnezeu. Easufer i suspin, cci »firea a fost supus deertciunii, nu de voie (ea nu are nici o voin), cidin pricina celui ce a supus-o (a primului Adam), cu ndejdea îns, c i ea va fi izbvit de robia60

Studiu asupra Epistolei ctre Romani – R. Brockhausumplui cu ndejdea slavei, suspinm la privirea lucrurilor din jurul nostru cu acele suspine, carepot fi numite canalul suspinelor creaiei. Aa cum s-a spus, aceste suspine nu sunt roadanemulumirii, sau a lipsei de rbdare, ci sunt aciunea Duhului Sfânt care locuiete în noi, alecrui dintâi roade 1 le avem. Deci, suspinul cretinului are loc în duhul dragostei, i cu cât el lasmai mult s lucreze dragostea lui Dumnezeu turnat în inima lui prin Duhul Sfânt, cu atât maimult va simi cum totul în jurul lui este împotriva lui Dumnezeu, iar suspinul lui va deveni maiadânc i mai intens.»Cci în ndejdea aceasta am fost mântuii. Dar o ndejde care se vede, nu mai este ndejde:pentru c ce se vede, se mai poate ndjdui? Pe când, dac ndjduim ce nu vedem, ateptm curbdare« (versetele 24-25). Fcut desvârit în contiina lui i cluzit de puterea Duhului Sfânt,cretinul realizeaz ceea ce are în fa, i care înc nu se vede, cu o »ndejde care nu face deruine«. El nu tie când va veni momentul s vad, dar el tie sigur, c va veni, i de aceeaateapt cu bucurie, aa c ndejdea îl face s savureze lucrurile viitoare ca i cum ar fi prezente.La lucrurile care se vd nu mai trebuie s speri, ele sunt prezente.»i tot astfel i Duhul ne ajut în slbiciunea noastr: cci nu tim cum trebuie s ne rugm.Dar însui Duhul mijlocete pentru noi cu suspine negrite« (versetul 26). Ce har minunat! Amauzit mai înainte, c Duhul locuiete în noi, ne cluzete i d mrturie împreun cu duhulnostru, c suntem copii ai lui Dumnezeu; aici ni se spune, c El se coboar aa de mult, c seface una cu cei credincioi în starea lor actual de slbiciune. Noi suntem oameni în carne isânge, slabi, miopi, ne lsm uor influenai, dinuntru i din afar, probabil avem o naturfricoas i timid, obosim uor i ne cad aripile din lips de curaj. Dar în timp ce noi mergem aaprin lume i în dragoste ne gândim la aceia care fac aceleai experiene ca i noi, ne putembucura pe de o parte de compasiunea intim a Marelui nostru Preot de sus, care odinioar a fostispitit în toate privinele ca i noi, dar desigur El fr pcat, iar pe de alt parte avem în noiOaspetele divin sublim, care totdeauna mijlocete pentru noi cu suspine negrite.În lucrurile care sunt în legtur cu creaia, în ispite, în boli, în greuti, etc., de care avem parteatât noi cât i fraii i surorile noastre la mersul nostru prin lume, da, chiar cu privire la întreagasituaie din jurul nostru deseori nu tim cum s ne rugm, cum se cuvine. Noi nu avem nici unmedicament pentru ei, i nici nu tim care sunt cile sau inteniile lui Dumnezeu cu ei. Noi putemnumai s suspinm, dar Duhul Sfânt, care d natere la aceste suspine în noi, se unete cu noi înaceste suspine, care nu se pot descrie în cuvinte, i Tatl nostru ceresc, care ne vede i ne aude,»tie care este nzuina Duhului, pentru c El mijlocete pentru sfini dup voia lui Dumnezeu«(versetul 27). Ce har, c putem fi siguri, c Dumnezeu, care »cerceteaz inimile« - o completareimportant! – descopere în suspinele noastre nzuina Duhului. Cci dac inimile noastre suntsincere înaintea lui Dumnezeu, atunci Duhul este Acela care d expresie sentimentelor noastre caoameni, sentimente care aparin înc acestei creaii suspinânde i care iau parte la suferinele ei,i Dumnezeu Îl înelege.Dar nu numai aceasta. Noi tim în acelai timp, c »toate lucrurile lucreaz împreun sprebinele celor ce iubesc pe Dumnezeu, i anume, spre binele celor ce sunt chemai dup planulSu« (versetul 28). Din lips de cunoatere nu tim totdeauna cum s ne rugm, aa cum secuvine (s ne gândim de exemplu la apostolul Pavel însui în 2 Corinteni 12), dar un lucru tim,c toate lucrurile lucreaz împreun spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. Cu adevrat, oadevrat mângâiere! S observm expresia: »celor ce iubesc pe Dumnezeu«. Nu se spune „pecare Dumnezeu îi iubete“, cu toate c aceasta este totdeauna adevrat. Este vorba de oameniîntr-o lume care s-a îndeprtat de Dumnezeu, asupra crora privirea Lui se odihnete cu plcere,crora El le-a pregtit »lucruri, pe care ochiul nu le-a vzut, urechea nu le-a auzit, i la inimaomului nu s-au suit« (1 Corinteni 2, 9; compar cu Iacov 1, 12; 2, 5), de oameni, pe care El i-achemat din lume dup planul Su divin i pe care i-a druit prea iubitului Lui Fiu, i care acumcunosc relaia lor de copii cu Tatl. Cu alte cuvinte, când ochii lui Dumnezeu privesc spre acestpmânt, El vede în mijlocul copiilor lumii acesteia, a cror gândire este dumnie împotriva Lui,1 Numite aa, având în vedere marea „recolt“ de la sfâritul zilelor, când Duhul Sfânt va fi turnat »peste oricefptur« (Ioel 2, 28; Isaia 32, 15). Asemntor suntem numii »un fel de pârg a fpturilor Lui« (Iacov 1, 18).62

Studiu asupra Epistolei ctre Romani – R. Brockhauspe aceia care Îl iubesc, oricât de slabi ar fi ei. Faptul c ei Îl iubesc este numai din cauz c El i-aiubit mai întâi, i c dragostea lor este i va rmâne totdeauna mic nu schimb cu nimicrealitatea, c ei sunt subiectul intereselor de dragoste ale lui Dumnezeu, spre al cror binesuprem El face s lucreze toate lucrurile, cele mai mici i cele mai mari. La aceast cunoaterepreioas se mai adaug i faptul, c cei credincioi au fost deja înainte de întemeierea lumiisubiecte ale planului lui Dumnezeu, c El i-a cunoscut mai dinainte, da, »i-a hotrât maidinainte s fie asemenea chipului Fiului Su« (versetul 29). Comunicri minunate! Ele ne conducla afirmaia absolut sigur rostit în ultima parte a capitolului nostru, c Dumnezeu este pentrunoi i de aceea nici o putere din înlime sau din adâncime nu va putea s ne despart dedragostea Sa.»Cci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a i hotrât mai dinainte s fie asemeneachipului Fiului Su, pentru ca El s fie cel întâi nscut dintre mai muli frai. i pe aceia pe carei-a hotrât mai dinainte, i-a i chemat; i pe aceia pe care i-a chemat, i-a i socotit neprihnii; iarpe aceia pe care i-a socotit neprihnii, i-a i proslvit« (versetele 29-30). În aceast înlnuireminunat a gândurilor i cilor lui Dumnezeu, care, extinzându-se din venicie în venicie, leagplanul divin cu proslvirea noastr în casa Tatlui, strlucete harul lui Dumnezeu într-ostrlucire incomparabil. Este singurul loc din epistola noastr, care vorbete despre planul luiDumnezeu întocmit înainte de vecii vecilor, dar el este copleitor în aciunea lui, i noi înelegemacum pe deplin strigtul scriitorului: »Deci, ce vom zice noi în faa tuturor acestor lucruri?«Coninutul ultimelor dou versete (versetul 29 i 30) ne arat, c lucrarea lui Dumnezeu pentrucei chemai de El nu va înceta niciodat. Ea începe în venicie i se încheie cu venicia. Pe ceicare El i-a hotrât mai dinainte, pe acetia i-a i chemat, i pe cei care i-a chemat, pe acetia i-ai socotit neprihnii i ... i-a hotrât s fie asemenea chipului Fiului Su – pe acetia, i peniciunul altul, dar fr nici o excepie pe toi acetia. Harul Lui nu se va odihni, pân cândintenia Lui de dragoste nu se va realiza, pân când El nu va vedea stând înaintea Lui glorificaipe toi aceti chemai, »asemenea chipului Fiului Su.«Ochiul lui Dumnezeu se odihnete cu plcere pe Omul de la dreapta Lui, Pe Fiul Omului caredomnete acolo sus în cer în slava învierii, i la care slav ne-a hotrât El mai dinainte. Nimicmai puin decât aceasta trebuie s aibe aceia pe care El i I-a dat Lui din lume. Deja aici pepmânt exist în sens duhovnicesc, în funcie de credincioia fiecruia, o asemnare mai maresau mai mic cu chipul lui Hristos; dar ca fii ai învierii i fii ai lui Dumnezeu vom sta înainteaTatlui cu trupuri asemenea trupului de slav al Fiului prea iubit. Dar cu toat aceast legturintim cu El vom privi totdeauna cu adorare în sus spre El i cu mare bucurie Îl vom numiDomn, singurul care este demn s primeasc cinstea, slava i binecuvântarea. Cu toate c El, Celcare sfinete, i noi, cei sfinii, suntem cu toii »dintr-unul«, aa c El deja acum nu se ruineazs ne numeasc frai (Evrei 2, 11), El va fi, spre bucuria Tatlui i împlinirea planurilor Lui, întoat venicia, ca »Întâiul nscut dintre mai muli frai«, punctul central al acelei cete sfinte,care, transformat în chipul Lui, Îl vor vedea aa cum este. (1 Ioan 3, 2). i ei? Ei vor cdeaînaintea Lui cu strigte de bucurie i vor arunca cununile lor înaintea Aceluia care i-a iubit i S-adat pe Sine pentru ei.63