Studiu asupra Epistolei 1 Petru: cap. 1, 18-21 ... - mesagerul crestin

Studiu asupra Epistolei 1 Petru: cap. 1, 18-21 – H. L. HeijkoopDar de ce Duhul Sfânt prezint de mai multe ori în Noul Testament pe Domnul caMiel i Îl compar cu un Miel (Ioan 1, 29,36; Apocalipsa 5, 6), când în VechiulTestament sunt diverse animale care prezint pe Domnul în lucrarea Sa pe cruce? Da,în marea zi a ispirii (Leviticul 16), care prezint cel mai clar i cel mai detaliatlucrarea de ispire, atât pentru noi cât i pentru poporul Israel, nu vedem nici unmiel, ci un viel, un ap i un berbece. Eu cred c o comparaie exact a jertfelor dinVechiul Testament dau rspunsul la întrebare.Dac citim de la Exodul 12 i pân la Numeri 29 vom vedea c de cele mai multe oripentru jertfa arderii de tot trebuiau luai miei. Dac erau alte animale, atunci eraujertfe de bun voie, care nu prezentau crucea, ci erau o aducere aminte a crucii printropersoan, sau de ctre întreaga adunare (Leviticul 1; Numeri 29). Dimpotriv, pentrujertfa pentru pcat trebuiau luate alte animale. i dac era permis s se ia un miel,atunci era în mod obinuit o amintire despre cruce, de exemplu a unuia din popor, carea pctuit i a crui prtie cu Dumnezeu trebuia restabilit (Leviticul 4, 32; 5, 6). Îngeneral noi ne gândim la jertfa pentru vin i pentru pcat, atunci când ne gândim lalucrarea Domnului Isus. El a purtat pcatele noastre în trupul Su pe lemn (1 Petru 2,24) i El a fost fcut pcat pentru noi (2 Corinteni 5, 21). Acum nu mai exist pentrunoi nici o judecat. Dar oricât de minunat i de important ar fi aceasta – este mult subgândurile lui Dumnezeu. El nu numai ne-a eliberat de judecat, de sub putereaSatanei, de lume i de pcat, ci ne-a strmutat în Împria Fiului dragostei Lui(Coloseni 1, 13). Fcui plcui în Preaiubitul (Efeseni 1, 6), suntem binecuvântai cuorice fel de binecuvântare spiritual în El. Aceasta nu ne este prezentat în jertfa pentruvin i pentru pcat, ci în jertfa arderii de tot. În aceasta vedem pe Domnul Isus, »care,prin Duhul venic, S-a adus pe Sine Însui jertf fr pat lui Dumnezeu« (Evrei 9, 14).În timp ce a purtat pcatele noastre i a fost fcut pcat pentru noi, El a proslvit peDumnezeu prin ascultare desvârit (Filipeni 2, 8-9) i prin aceea c El a descoperitpe Dumnezeu în tot caracterul Su minunat: în adevrul Su, în slava Sa, în dreptateaSa i în dragostea Sa. i atunci când Dumnezeu este descoperit, El este proslvit, ccitotul în El este slav. i aceasta a fcut Domnul, atunci când a înfptuit pentru noilucrarea de la cruce. De aceea i noi avem parte de toate urmrile minunate ale acesteilucrri. i aceasta ne este prezentat în jertfa arderii de tot.În Noul Testament gsim prezentat tot caracterul ales al lucrrii Domnului iplintatea binecuvântrii care rezult din aceast lucrare. Eu cred c de aceea în NoulTestament, i aici, Domnul este numit Miel i este comparat cu un miel.Ce perspectiv se deschidea pentru aceti credincioi, care cunoteau bine VechiulTestament, atunci când au citit acest verset. i ce lume de binecuvântri se deschideînaintea noastr, când citim Vechiul Testament în lumina acestui verset.Vedem eliberarea poporului lui Dumnezeu de sub puterea Satanei, a lumii i apcatului prin sângele Mielului (Exodul 12). Vedem moartea Sa pentru noi personal, cuprivire la natura noastr pctoas (Exodul 13, 13; Leviticul 12, 6). Vedem cDumnezeu putea s locuiasc în mijlocul poporului Su pe baza mirosului plcut carevenea de la jertfa mielului sacrificat (Exodul 29, 38-46). i în felul acesta am putea scontinum. Poate fi altfel decât ca noi s începem deja acum s facem ce vom face învenicie: s ludm i s adorm Mielul care a fost junghiat (Apocalipsa 5, 6-14)?Expresia »fr cusur« vorbete despre ceea ce trebuia s fie Mielul în Sine Însui(Leviticul 22, 20-21). El trebuia s fie desvârit (Exodul 12, 5). Hristos a fost frcusur. În El totul era desvârit. El a fost fr pcat (Evrei 4, 15), fr nimic în naturai în fiina Sa care ar fi lezat desvârirea Lui, sau pe care ochii lui Dumnezeu nu seputeau odihni cu plcere. El a fost fr cusur i în umblarea Sa, în gândurile Sale, încuvintele i faptele Sale. »El n-a fcut pcat, i în gura Lui nu s-a gsit vicleug« (1Petru 2, 22). El nu a cunoscut pcatul (2 Corinteni 5, 21). El putea spune: »Tatl nu M-a lsat singur, pentru c totdeauna fac ce-I este plcut« (Ioan 8, 29).Dac a trebuit s descopere har, vedem un har care ne copleete. Dac lucrarea Sanecesita descoperirea dragostei, vedem o dragoste infinit în toat frumuseea ei. Dac3

Studiu asupra Epistolei 1 Petru: cap. 1, 18-21 – H. L. Heijkooptrebuia ca El s fie sfinenia sau adevrul, le vedem în toat desvârirea lor. Totul afost la El desvârit, i s-a descoperit în chip desvârit.Dar El a fost i fr pat. Cu toate c a mers printr-o lume a pcatului i necuriei,da, printr-o lume în care domnea puterea rutii i a întunericului, El a rmas CelSfânt i Cel adevrat, Lumina care lumineaz în întuneric. Satana nu a gsit la El niciun punct de contact pentru ispitele sale (Ioan 14, 30). El putea spune dumanilor Lui:»Cine din voi M poate dovedi c am pcat?« (Ioan 8, 46). Orice om care se atingea deun lepros devenea prin aceasta întinat (Leviticul 13, 46; Hagai 2, 13-14). Dar când S-aatins de cei leproi, El nu S-a întinat, ci leproii au devenit curai (Marcu 1, 40-42). Aade mare a fost sfinenia Sa.Capitolul 1 versetul 20: El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, i afost artat la sfâritul vremurilor pentru voi,Un adevr minunat. Aici nu se spune numai c Hristos este din venicie, ci c El afost cunoscut mai dinainte ca Hristosul, Trimisul lui Dumnezeu, care va înfptuilucrarea de mântuire. Mântuirea noastr nu este numai un gând, care a aprut l-aDumnezeu atunci când noi ne-am pocit, i nici atunci când a venit Domnul pepmânt, ca s moar, da, i nici dup cderea în pcat, cu toate c atunci Dumnezeu i-a fcut-o cunoscut arpelui (Geneza 3, 15). Înainte de întemeierea lumii, în venicie,Domnul Isus a fost cunoscut ca Acela care va veni pe pmânt, ca s înfptuiasclucrarea de rscumprare. Dumnezeu a tiut cum vom fi noi, i El a tiut i cum a fostHristos, i cum va fi i ce va face.Aici nu se spune c Hristos a fost hotrât mai dinainte, ca s devin Mielul luiDumnezeu, cu toate c unii traduc aa cuvântul grecesc i unii comentatori leagaceste gânduri cu aceasta. Dar cuvântul însui nu spune nimic în sensul acesta, i nupoate fi tradus aa. i aceste cuvinte las s se vad c poziia noastr, poziiaAdunrii, este mult mai înalt decât aceea a lui Israel. Israel este un popor pmântesc,cu binecuvântri pmânteti, i cu un viitor pmântesc. În cer i pe pmântul cel nounu va mai fi poporul Israel. Vor fi numai »oameni«, care cu toii împreun constituiepoporul lui Dumnezeu (Apocalipsa 21, 3).Hotrârile lui Dumnezeu în legtur cu timpul binecuvântrilor depline pentru Israeli în legtur cu aceia care sunt în afara poporului Israel, i care vor avea de asemeneaparte de acest timp de binecuvântare (în Împria de o mie de ani), sunt de laînceputul acestui pmânt, »de la întemeierea lumii« (Matei 25, 34; 13, 35; Apocalipsa13, 8; 17, 8).Adunarea nu este un popor pmântesc, ci unul ceresc (Filipeni 3, 20).Binecuvântrile ei sunt spirituale, i sunt în cer (Efeseni 1, 3). Viitorul ei nu este pepmânt, ci în cer, nici mcar pe pmântul cel nou, ci în cerul nou (Apocalipsa 21, 1).Adunarea, potrivit gândurilor lui Dumnezeu, va fi numai o fraciune de secund,asemenea unui punct în scurgerea timpului (1 Corinteni 15, 52), adunat pe pmânt,atunci când vor învia morii adormii în Hristos, i în aceiai clip va intra în CasaTatlui (Ioan 14, 3). Înainte de momentul acesta numai o parte din ea a fost i este pepmânt. Adunarea este zidit aici ca un Templu sfânt în Domnul (Efeseni 2, 21). Deîndat ce construcia va fi gata, ea va fi luat i dus în starea ei propriu-zis, i acoloea va fi Templul venic, »cortul« lui Dumnezeu (Apocalipsa 21, 3). De aceea hotrârilelui Dumnezeu cu privire la ea nu sunt în legtur cu creaia aceasta i cu vremelnicia,ci cu venicia. Cei care îi aparin »au fost alei înainte de întemeierea lumii« (1 Petru 1,2; Efeseni 1, 4), i viaa venic, pe care au primit-o, a fgduit-o Dumnezeu »maiînainte de venicii« (Tit 1, 2), deci înainte de crearea cerului i a pmântului (Geneza 1,1).Deoarece Dumnezeu a cunoscut pe Hristos ca Miel al lui Dumnezeu, a putut streac cu vederea pcatele care au fost înfptuite înainte de cruce (Romani 3, 25). Darpentru ca noi s cunoatem pe Hristos, i prin El pe Dumnezeu ca Marele Dttor (Ioan4

Studiu asupra Epistolei 1 Petru: cap. 1, 18-21 – H. L. Heijkoop4, 10), i astfel s primim mântuirea, El a trebuit s fie descoperit. i »Dumnezeu a fostdescoperit în trup« (1 Timotei 3, 16), i tot aa se spune: »Cuvântul S-a fcut trup, i alocuit printre noi« (Ioan 1, 14). Hristos a venit pe pmânt ca Miel al lui Dumnezeu, cas înfptuiasc lucrarea de rscumprare i prin aceasta s descopere pe Dumnezeu is ne mântuiasc pe noi.Aici nu este vorba de descoperirea lui Hristos pentru fiecare din noi personal, ci dedescoperirea Sa în Sine, atunci când a venit pe pmânt, chiar dac aceasta nu excludedescoperirea Sa prin Evanghelia care se vestete.Unii comentatori gândesc c timpul în care mielul pascal trebuia inut sub observare,înainte ca s fie sacrificat (Exodul 12, 3-6) – din ziua a 10-a i pân în ziua 14-a – esteun tablou al celor spuse aici, deci acesta era timpul în care Dumnezeu L-a cunoscut caMiel, înainte ca El s vin aici pe pmânt. Nu cred c aceasta este corect. Eu cred csunt cei 3 ani i jumtate, în care Domnul i-a fcut lucrarea. Oricine putea s vadmielul în perioada dintre ziua a 10-a i ziua a 14-a. Mai degrab cele 10 zile anterioarear putea fi un tablou al acestui timp; dar se pune întrebarea dac nu aceste 10 zilereprezint timpul dintre naterea Lui i apariia Lui public în lucrare. »Sfâritulvremurilor« înseamn, aa cum cred eu, sfâritul cilor i strdanilor lui Dumnezeu cuomul în resposabilitatea lui. Dumnezeu a tiut de la început care va fi sfâritul (Isaia46, 9-13), atunci când creatura va fi pus la prob; dar creatura nu a vrut s cread.Ea a încercat s-i fac o neprihnire proprie, încercând s respecte Legea pe care adat-o Dumnezeu cu scopul de a arta imposibilitatea acestor osteneli. »Prin Lege vinecunotina deplin a pcatului« (Romani 3, 20). »Vremurile« sunt perioadele de timp încare Dumnezeu S-a descoperit în anumite feluri în legturile Sale cu pmântul. Aceastanu are nimic a face cu lucrurile spirituale, cci acestea sunt venice i stau în afara„timpului”. Adunarea ca trup spiritual st în afara „timpurilor”. De aceea scrieapostolul: »Cât despre timpuri i vremuri, frailor, nu avei nevoie s vi se scrie« (1Tesaloniceni 5, 1). Când vor veni timpurile i vremurile, noi vom fi deja în cer.Petru scrie despre perioade de timp în care Dumnezeu a dat oamenilor posibilitateas arate c vor s-i ocupe locul de creaturi. Creatorul nu numai a creat toate, ci El leacreat »pentru Sine«, deci pentru lucrarea i folosul Lui (Coloseni 1, 16). Omul a fostcreat în aa fel, c el este pe deplin dotat ca s slujeasc Creatorului lui. Tot ce este el,trupul su, sufletul su i duhul su, au fost create în aa fel, c el este pe deplin dotats slujeasc lui Dumnezeu.De aceea Creatorul ateapt ca omul s-L iubeasc i s-I slujeasc din toat inima,cu tot sufletul i cu toat înelepciunea, i dup posibilitate cu tot ce este i ce are(Marcu 12, 30; Deuteronomul 6, 5). Este dreptul Creatorului în privina aceasta; dareste i singurul drum pe care creatura gsete deplina satisfacie.tim cum omul a euat complet. În grdina Eden a fost numai o porunc; dar omul aînclcat-o. A urmat apoi timpul când oamenii au trit liberi pe pmânt, numai subautoritatea lui Dumnezeu, i Dumnezeu a trebuit s pun capt oamenilor prin potop.Dup aceea Dumnezeu a dat rmiei pstrate de El o hran nou (carne: omul czutputea s triasc prin moartea unui nevinovat) i o autoritate, prin care rutatea puteafi inut în frâu. Dar primul care a avut aceast autoritate, a folosit abuziv darul luiDumnezeu, ca s se îmbete i în felul acesta a pierdut respectul înaintea acelora pecare trebuia s-i conduc, i Nimrod i-a desfurat puterea de împrat în locul unde aavut loc rscoala împotriva lui Dumnezeu.Dumnezeu a dat dup aceea omului o nou ocazie. El a ales un popor din mijloculoamenilor i i-a dus într-o ar deosebit, pregtit de El, a locuit în mijlocul lor i le-afcut parte de ocrotirea Sa i de descoperirea inteniilor Sale de har. tim care a fostfinalul i în acest caz. Cu toat favoarea oferit de Dumnezeu, cu tot ajutorul iîncurajarea dat, cu toate atenionrile i ameninrile, poporul a mers pe drumulpropriu în mândrie i independen; la început ca închintori la idoli, iar mai târziuprin »tradiia prinilor«. i când în sfârit Dumnezeu a trimis pe Fiul Su (2 Corinteni5, 19), (»Vor primi cu cinste pe Fiul Meu!« - Matei 21, 37), L-au crucificat. Nu a încercatDumnezeu totul? Dac Fiul lui Dumnezeu Însui, Mesia al lui Israel, prin care urmau5

Studiu asupra Epistolei 1 Petru: cap. 1, 18-21 – H. L. Heijkoops vin toate binecuvântrile lui Dumnezeu la popor, nu a putut s-i aduc înapoi,cum s fie atunci posibil aceasta vreodat? Acesta a fost »sfâritul vremurilor«, sfâritultuturor descoperirilor lui Dumnezeu; al tuturor perioadelor de timp, în legtur curesponsabilitatea oamenilor. Din momentul în care Hristos a fost respins, totul s-a dus.Dup aceea a fost descoperit Hristos ca Miel al lui Dumnezeu. Exact în momentul iîn locul în care a fost descoperit toat stricciunea omului, i tocmai prin fapta princare oamenii s-au descoperit în felul acesta, i-a artat Dumnezeu mila Sa, drumulSu, ca s aduc pe oameni înapoi la Sine.»Pentru voi« a fost descoperit Hristos. Din pricina rmiei din Israel, care acum aprimit Evanghelia, i creia îi era adresat scrisoarea. Mulumiri fie aduse luiDumnezeu; tim c i din pricina noastr a fost descoperit. Fiecare din noi poatespune: Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit i S-a dat pe Sine pentru mine (Galateni 2,20). Este adevrat, Evanghelia a fost adus prima dat iudeilor, dar dup aceea igrecilor. i astfel a ajuns la noi cei care aparinem „grecilor” (toi cei din afara poporuluiIsrael). Apostolul Pavel, el însui un iudeu, dar care a fost chemat de Dumnezeu s fieapostol al naiunilor, sintetizeaz totul în cuvintele adresate credincioilor dintre iudeii dintre naiuni: »Dumnezeu Îi arat dragostea fa de noi prin faptul c, pe cânderam noi înc pctoi, Hristos a murit pentru noi« (Romani 5, 8).Capitolul 1 versetul 21: care, prin El, suntei credincioi în Dumnezeu, care L-aînviat din mori, i I-a dat slav, pentru ca credina i ndejdea voastr s fie înDumnezeu.Apostolul descrie aici foarte exact cine sunt ei, din pricina crora a fost descoperitHristos. Sunt cei care prin Hristos cred în Dumnezeu. Aici nu este vorba de credina înHristos. Ea este absolut necesar pentru a fi mântuit (Faptele Apostolilor 16, 31).»Pentru ca oricine crede în El (în Singurul Fiu nscut al lui Dumnezeu), s nu piar, cis aib viaa venic« (Ioan 3, 16). Faraon a zis egiptenilor ameninai cu moartea prinînfometare: »Ducei-v la Iosif i facei ce v va spune el« (Geneza 41, 55). Sunt mulioameni pocii, care cred în Domnul Isus, dar care nu tiu cu adevrat ce înseamn screzi în Dumnezeu prin Domnul Isus.A crede în Dumnezeu (eis) nu este acelai lucru cu a crede într-un Dumnezeu, ceeace fac muli necredincioi. Ei sunt pe deplin convini de existena lui Dumnezeu. Dar acrede în Dumnezeu (eis) înseamn mult mai mult. Înseamn s crezi în Dumnezeu casubiect al credinei (vezi de exemplu Ioan 14, 1).Omul poate avea o anumit cunoatere despre Dumnezeu prin creaie. El poate vedeaîn creaie puterea Lui venic i dumnezeirea Lui (Romani 1, 19). Pe cile îndurrii luiDumnezeu, aa cum le vedem de la cderea în pcat i pân la Moise, putem admiraînelepciunea, atotputernicia i previziunea lui Dumnezeu. În Legea dat pe Sinaiputem cunoate într-o oarecare msur dreptatea lui Dumnezeu i cerinele sfinte alelui Dumnezeu. Dar pe Dumnezeu Însui nu putea nici israelitul s-L cunoasc. Cciatunci când a fost dat Legea, nimeni nu avea voie s se apropie de munte (Exodul 19,13). Chiar i un animal, care se apropia de munte, trebuia s moar (Evrei 12, 20).Dumnezeu locuia în întuneric, i nimeni nu se putea apropia de El (2 Cronici 6, 1).Nimeni nu a vzut vreodat pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, Care este în sânulTatlui, Acela L-a fcut cunoscut (Ioan 1, 18): cine M-a vzut pe Mine, a vzut pe Tatl,putea Domnul s spun (Ioan 14, 9). El era »Dumnezeu descoperit în carne« (1 Timotei3, 16). Nici-un om nu a putut i nu poate s vad pe Dumnezeu în dumnezeirea Luiabsolut (1 Timotei 6, 16).De aceea Domnul Isus a devenit Om, ca în felul acesta s-L putem cunoate peDumnezeu. Venirea Lui pe pmânt a descoperit îndurarea i îndelunga rbdare a luiDumnezeu. În loc s rosteasc o sentin de nimicire, aa cum meritam, Dumnezeu S-acoborât la noi, în buntatea Sa, ca s ne duc la Sine (2 Corinteni 5, 19). i pe cândlumea nu L-a recunoscut (Ioan 1, 10), El a artat cine era i ce voia El pentru lume,6

Studiu asupra Epistolei 1 Petru: cap. 1, 18-21 – H. L. Heijkoopprin dragoste i har. Harul i adevrul au venit prin El (Ioan 1, 17). Mai înainte detoate, cât de mult a fost descoperit Dumnezeu prin cruce! Vedem acolo sfinenia luiDumnezeu, aa cum niciunde nu putea fi descoperit: El, Cel care a spus c totdeaunaa fcut ce era plcut lui Dumnezeu (Ioan 8, 29), care nu a cunoscut pcatul i desprecare Dumnezeu Însui a spus: »În El Îmi gsesc plcerea Mea« (Matei 17, 5), El a fostprsit de Dumnezeu, atunci când a purtat pcatele în trupul Su i a trebuit s strige:»Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai prsit?« (Matei 27, 46). Vedemacolo strlucind dreptatea lui Dumnezeu, care nu a atenuat judecata asupra pcatelor,care stteau puse pe Fiul Su (Zaharia 13, 7). Vedem descoperit în chip desvâritadevrul lui Dumnezeu, confirmând cuvântul Su: »Plata pcatului este moartea« i:»În ziua în care vei mânca din el vei muri negreit«, cci Domnul a luat locul nostru. Înmod deosebit vedem strlucind harul lui Dumnezeu fa de pctoii dumani,îndurarea Lui Dumnezeu fa de creaturile care erau în pericol s fie venic pierdute.Era dragostea lui Dumnezeu fa de dumanii Si. »Dar Dumnezeu Îi arat dragosteafa de noi prin faptul c, pe când eram noi înc pctoi, Hristos a murit pentru noi«(Romani 5, 8). »Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu fa de noi S-aartat prin faptul c Dumnezeu a trimis în lume pe Singurul Su Fiu, ca noi s trimprin El. i dragostea st nu în faptul c noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul c Elne-a iubit pe noi, i a trimis pe Fiul Su ca jertf de ispire pentru pcatele noastre.«(1 Ioan 4, 8-10) Da, la cruce am cunoscut pe Dumnezeu ca lumin (1 Ioan 1, 5) idragoste. Acolo am vzut c Dumnezeu ne iubete, i c El a îndeprtat de la noi tot cene îndeprta de El. Pcatele noastre ne despreau de El, dar El Însui le-a pus peDomnul Isus, Mielul lui Dumnezeu (Isaia 53, 6); i El nu a uitat nici-un pcat. i cândDomnul Isus a îndeprtat pcatele prin lucrarea Sa, prin jertfa Sa (Evrei 9, 26), iprintr-o jertf ne-a fcut desvârii pentru totdeauna (Evrei 10, 14), Dumnezeu L-aînviat dintre cei mori i I-a dat slav, ca dovad c prin jertfa Sa El a fost pe deplinsatisfcut, da, chiar mai mult. Unde au rmas pcatele noastre? Nu mai sunt asupranoastr, cci Dumnezeu Însui ni le-a luat. Dar Domnul nu le-a luat cu El în cer. Eleau fost îndeprtate pentru totdeauna dinaintea ochilor lui Dumnezeu. Ele au fostaruncate în marea uitrii venice. Tot ce împiedica pe Dumnezeu ca s nebinecuvânteze, a fost îndeprtat. El poate s lase gândurile Lui pline de dragoste slucreze desvârit asupra noastr. i în ce constau acestea? Am fost alei i hotrâi sdevenim asemenea Chipului Fiului Su, pentru ca El s fie Întâiul-nscut între maimuli frai (Romani 8, 29).Învierea Domnului Isus este descoperirea i dovada despre felul cum ne priveteDumnezeu. Dumnezeu Însui a dat pe Omul Isus Hristos (1 Timotei 2, 5), ca El sdevin Mielul pentru noi, i a pus pcatele noastre pe El. i dup ce a suferit pedeapsadivin pentru pcatele noastre, Dumnezeu L-a înviat dintre cei mori i I-a dat slav.Domnul este acum ca Om în slav (Efeseni 1, 18-22), i Cuvântul lui Dumnezeu nespune c ce a fcut Dumnezeu cu El este modelul a ceea ce a fcut i ce va faceDumnezeu cu noi (Efeseni 1, 18-22). El este Primul care a primit acest loc (Coloseni 1,18). Noi cunoatem pe Dumnezeu ca pe Acela care ne iubete aa cum iubete peDomnul Isus (Ioan 17, 23), i care ne d aceiai parte pe care a dat-o Aceluia desprecare a zis, El este »Preaiubitul« (Efeseni 1, 6), »Fiul dragostei Lui« (Coloseni 1, 13). iaa L-am cunoscut noi prin învierea Domnului Isus. i aa credem în El (Romani 4,24). Versetul nostru se mai poate traduce i aa: »Dumnezeu, ca Acela care L-a înviat(pe Hristos) i I-a dat slav«. Cuvântul »Dumnezeu« în limba greac nu este însoit dearticol, ca de exemplu în capitolul 2, 17; prin aceasta se pune accentul pe existena luiDumnezeu ca atare. i prin Hristos noi credem în Dumnezeu, pentru ca credina isperana noastr s fie în Dumnezeu, sau, cum se mai poate traduce: »aa c credinavoastr i sperana voastr este Dumnezeu«. Dac am cunoscut pe Dumnezeu ca Acelacare a înviat pe Domnul Isus, i L-a glorificat, atunci ne putem încrede pe deplin în El.Atunci tim c ne iubete, aa cum numai un Dumnezeu, care este dragoste, ne poateiubi. »El, care n-a cruat nici chiar pe Fiul Su, ci L-a dat pentru noi toi, cum nu ne vada fr plat, împreun cu El, toate lucrurile?« (Romani 8, 31-39) Nimic nu ne poate7

Studiu asupra Epistolei 1 Petru: cap. 1, 18-21 – H. L. Heijkoopdespri de dragostea Lui. Atât în ceea ce privete trecutul, cât i în ceea ce priveteviitorul, ne încredem în El. Cuvântul »ndejde« are aici mai mult caracterul de»încredere«, aa cum se spune în alte locuri despre Domnul Isus, c popoarele vorndjdui în El, adic se vor încrede în El.Majoritatea manuscriselor i a altor documente au la începutul versetului nostrucuvântul »credei«. Tei manuscrise (A, B i 9), susinute de Vulgata i printele bisericiiAmbrosius, spun »credincioi« sau »fideli«. i contextul, dup prerea mea, arat caceste ultime dou feluri de prezentare nu sunt corecte. Dac ar fi aa, atunci nu arschimba cu nimic din înelesul adevrat al acestui loc din Scriptur. Cuvintele»credincioi« i »fideli« (Efeseni 1, 1; Coloseni 1, 1 - în greac este un singur cuvântpentru ambele) spun nu numai c personale respective au primit Evanghelia, cu toatec aceasta este adevrat, ci i c ele se in strâns de credin (de învtura cretin) imerg pe drumul lor cu încredere practic în Dumnezeu. Cei ce fac aceasta suntcredincioi i fideli. Pentru fiecare credincios este clar c credincioia noastr practicse poate înfptui numai prin Hristos. Ar fi deci numai o confirmare a ceea ce spunmajoritatea manuscriselor i traducerile vechi.8