Click aici! - Cartea Verde

Cuvânt înainteProiectul strategic „Calitate şi leadership pentru învăţământul superior românesc” esteparte integrantă din cel de-al doilea ciclu de transformare structurală în învăţământuluniversitar, după un prim ciclu care a început în anii ’90 şi s-a încheiat la mijloculdeceniului trecut printr-o aliniere la practicile europene din domeniu.Proiectul demarat în 2009 a condus la elaborarea Viziunii „Învăţământul superior dinRomânia în 2025”, dezvoltată ca rezultat al unui dialog extins privind rolul şi viitoruluniversităţilor într-o economie a cunoaşterii şi o societate a creativităţii.Cartea Verde, urmând procedura europeană de consultări, propune un set de măsuriconcrete de transformare, gândite să acopere un interval de timp mediu (2011-2015) şi săpoată fi implementate imediat.Paginile Cărţii Verzi condensează expertiza acumulată de-a lungul unui demers sistematicde colectare de cunoaştere şi de consultare cu actorii cheie ai învăţământului superior cuprivire la viitorul acestuia din urmă. Elaborarea propunerilor de politici publice a presupusinteracţiunea structurată cu 60 de experţi într-un dialog faţă în faţă şi cu nu mai puţin de600 de reprezentanţi ai mediilor interesate într-un dialog online. Întregul proces abeneficiat de susţinerea permanentă a Grupului de Experţi de Nivel Înalt compus dinarhitecţi ai reformelor universitare româneşti din ultimele doua decenii şi reprezentanţi aimediului de afaceri.Document integrativ al consultărilor, Cartea Verde păstrează deschise o serie de punctecheie la nivelul propunerilor avansate, pe care vă invităm să le comentaţi. Răspunsuriledumneavoastră la întrebările lansate, comentariile generale sau chiar documentele depoziţie propuse ne vor ajuta la asamblarea Cărţii Albe a învăţământului superiorromânesc, ce va fi lansată la finele anului 2011.Vă invităm la dialog!Prof. Adrian CURAJDirector proiect „Calitate şi leadership pentru învăţământul superior românesc”3

CuprinsRezumat ......................................................................................................................................... 6Introducere...................................................................................................................................... 8Învăţământul superior din România astăzi..................................................................................... 10Direcţii de transformare ................................................................................................................. 16I. Personalizare şi diversitate ..................................................................................................... 16II. Transformare prin asumarea responsabilităţii instituţionale ................................................... 25III. Adecvarea instituţiilor la misiunea pe care şi-o asumă .......................................................... 31De la recomandări la fapte: un scenariu posibil ............................................................................. 37Anexa 1 Prezentare generală a modificărilor introduse de Legea Educaţiei Naţionale Nr. 1/ 2011 41Anexa 2 Glosar de termeni ........................................................................................................... 45Anexa 3 Lista acronimelor ............................................................................................................. 485

RezumatViziunea privind învăţământul superior în2025 şi Cartea Verde, care o însoţeşte şidetaliază propunerile de acţiune, au caobiectiv fundamental promovarea calităţiiînvăţământului şi a cercetării universitareşi, în acest scop, susţinerea unuileadership autentic atât în interioruluniversităţilor, cât şi la nivelul sistemuluide învăţământ superior.Documentul de faţă – Cartea Verde –propune o serie de obiective şi direcţii deacţiune şi transformare (cu orizont detimp 2015), menite să avansezeobiectivele mai generale ale Viziunii.Cartea Verde are în centrul său treidirecţii de transformare, cu recomandăriasociate, completate de o secţiuneintroductivă, o schiţă de plan deimplementare şi de o serie de anexe.Descrierea stării actuale a învăţământuluisuperior identifică o serie de puncte cheieîn privinţa cărora intervenţia imediatăpoate produce efecte pozitive. Printreacestea se numără rata scăzută deabsolvire a programelor de studii,participarea extrem de redusă laprogramele de formare continuă,subfinanţarea învăţământului superior,fragmentarea sistemului de specializăriuniversitare şi relevanţa lor scăzutăpentru piaţa de muncă, lipsa dediversitate instituţională şi, prin urmare,de opţiuni educaţionale atrăgătoare, saucultura formală şi conformistă a calităţiidin majoritatea instituţiilor de învăţământsuperior.Cele trei direcţii de transformare propusesunt:1. Creşterea personalizării şi a diversităţiiinstituţionale în scopul extinderii opţiuniloreducaţionale şi a individualizării educaţiei,al unei mai bune armonizări dintre ofertaşi cererea de servicii educaţionale,precum şi în scopul asigurării flexibilităţii6instituţionale necesare. Principalelepropuneri vizează:Expansiunea tipurilor de programe destudii prin răspândirea programelor dedurată scurtă;Diversificarea şi individualizareaprogramelor consacrate (în specialcele din primul ciclu Bologna);Noi surse de finanţare pentrucercetarea universitară.2. Asumarea responsabilităţiiinstituţionale, mai ales în scopul de acreşte transparenţa proceselor şirezultatelor din învăţământul superior, dea institui premisele pentru apariţia unorsisteme de reputaţie instituţională şi de acrea punţi între instituţiile de învăţământsuperior şi beneficiarii lor multipli.Propunem, în acest sens:Sprijinirea alegerilor documentate alebeneficiarilor prin informaţii clare,accesibile şi uşor de utilizat pentru toţiactorii relevanţi din sistemul deînvăţământ superior.Dezvoltarea procedurilor de asigurarea calităţii şi întărirea reputaţieiinstituţiilor de învăţământ superior.3. Adecvarea universităţilor la misiunileinstituţionale asumate, mai ales învederea îmbunătăţirii performanţelormanagementului universitar, a creşteriicapacităţii instituţionale şi, mai general, învederea diversificării învăţământuluisuperior pe dimensiunile relevante.Direcţiile principale de acţiune vizează:Sprijinirea eforturilor instituţionale de aobţine finanţare privată şi, în cele dinurmă, de a micşora dependenţa definanţarea publică.Dezvoltarea capacităţii instituţionale înuniversităţi prin profesionalizareamanagementului şi introducerea depractici administrative adecvate.

Reforma aranjamentelor deguvernanţă instituţională, inclusiv prinmodificarea statutului juridic şi fiscal alinstituţiilor de învăţământ superior.Recomandările detaliate avansate înacest document se referă atât la măsurisistemice (de tipul libertăţilor,constrângerilor şi instrumentelor desusţinere), cât şi la iniţiative instituţionale.Pentru atingerea celor trei obiectivegenerale de mai sus, avansăm un posibilprogram de implementare arecomandărilor asociate fiecăreia dintrepropunerile Cărţii Verzi.Programul ar presupune identificareaunui număr de instituţii care îşi asumă unrol de avangardă prin participarea la un„prim val” de transformare instituţională.Fiecare dintre ideile incluse în prezentuldocument sunt propuse ca teme dereflecţie şi dezbatere cu comunitateaacademică şi alţi actori interesaţi. Soluţiilecare vor trece testul procesului deconsultare vor fi incluse în Cartea Albă,un document bine structurat şi atentfundamentat ce urmează să fie publicat lafinele anului 2011.7

IntroducereÎnvăţământul superior din România nuduce lipsă de analize critice, care pun deobicei în evidenţă carenţe sistemicesubstanţiale. S-a vorbit în repetaterânduri despre subfinanţarea cronică,penuria resurselor umane, performanţeleslabe pe anumite dimensiuni, sau despredezvoltarea lentă a bazei materialedisponibile pentru educare şi cercetare.Este cert, totuşi, că unele universităţi aureuşit să se dezvolte, să asigure educaţiede calitate pentru studenţi şi, pe alocuri,să obţină rezultate în activitatea decercetare ştiinţifică. Nu poate fi pierdutădin vedere nici creşterea spectaculoasă anumărului de studenţi care participăastăzi la învăţământul superior, creşterecare nu a fost susţinută de o dezvoltarecorespunzătoare a resurselor sistemului.Există, ca atare, şi motive de a privi cătreviitor cu optimism.Aceasta este şi raţiunea pentru carepropunem Viziunea privind învăţământulsuperior din România în 2025 şi, cadocument însoţitor, Cartea Verde. Ele seadresează tuturor instituţiilor deînvăţământ superior (IIS) din ţară,indiferent de caracteristicile acestora.Cele două documente cuprind o serie deidealuri, principii, valori şi, nu în ultimulrând, direcţii de acţiune pentrutransformarea învăţământului superior.Viziunea 2025 şi Cartea Verde au caobiectiv fundamental promovarea calităţiiînvăţământului şi a cercetării universitareşi, în acest scop, susţinerea unuileadership autentic atât în interioruluniversităţilor, cât şi la nivelul sistemuluiuniversitar. Ambele ţin cont de reformeleplanificate de Legea Educaţiei Naţionale(LEN), prezentată pe scurt, dinperspectiva obiectivelor noastre, la finalulacestui document. Obiectivele şidocumentele discutate identificăprovocările viitoare, direcţiile şi soluţiilede transformare.8Cartea Verde însoţeşte şi completeazăViziunea şi, ca atare, trebuie citită şiinterpretată în strânsă legătură cudocumentul din urmă. Spre deosebire deacesta, Cartea Verde îşi asumă unorizont de timp mai apropiat – anul 2015– şi prezintă o serie de propuneri deobiective şi acţiuni intermediare, menitesă ne conducă în cele din urmă sprestarea dezirabilă descrisă de Viziune.Recomandările noastre au în vedere, pede-o parte, măsuri sistemice de tipullibertăţilor, constrângerilor (limitate înprincipal la propunerile privindtransparenţa) şi mecanismelor desusţinere. Pe de altă parte, avansăm şipropuneri de iniţiative instituţionale,laolaltă cu instrumentele de stimulare aacestora.Cartea Verde reprezintă o invitaţie laanaliză şi dezbatere. Ea va fi urmată,până la sfârşitul anului 2011, de o CarteAlbă, un document mai extins şi mai binestructurat care integrează rezultateleconsultării demarate prin lansarea CărţiiVerzi. În acest scop, am identificat îndocument mai multe „puncte de decizie”,marcate printr-o serie de întrebări la caresunteţi invitaţi să răspundeţi.Viziunea privind învăţământul superior dinRomânia în 2025 propune un sistemguvernat de trei principii: personalizare,diversitate şi transparenţă.Personalizarea aduce cu sine mai multeopţiuni şi mai multă flexibilitate pentrustudenţi, care îşi pot construi parcursuleducaţional într-un mod ce răspundeplanurilor şi proiectelor lor individuale.Diversitatea presupune structuriinstituţionale şi aranjamente sistemicecare încurajează instituţiile de învăţământsuperior să se dezvolte în direcţii diverse,eliberate de constrângerile care le-auobligat în trecut să urmeze un modelorganizaţional standard.

În privinţa vârstei instituţiilor, există douăextreme. Aproximativ jumătate sunt foartetinere (sub 20 de ani), în timp ce 18% aupeste 100 de ani vechime. Nu împărţireaîn sine este neobişnuită, ci gradul redusde diversitate instituţională. Aproapetoate instituţiile declară în carta şidocumentele lor strategice că au ovocaţie naţională şi că servesc mai alescomunităţile regionale. De asemenea,toate oferă programe de studii de licenţă,marea majoritate având şi programemasterale şi, în cazul a aproape douătreimi, chiar şi programe doctorale 12 .Lipsa de diversitate instituţională a fostdezbătută public în ultima vreme.Cercetările arată că, pe o serie dedimensiuni, universităţile au devenitfoarte asemănătoare unele cu altele îndecursul ultimelor două decenii, încondiţiile în care numărul lor a crescutsubstanţial. Omogenitatea instituţională afost atribuită unui număr de cauze, printrecare legislaţia privind asigurarea calităţiişi acreditarea în învăţământul superior,implementarea mai degrabă restrictivăsau standardizatoare a recomandărilorBologna, sau folosirea unui sistem unitarde finanţare a IIS, sistem care nustimulează diferenţierea instituţională însensul dezvoltării calităţii sau aexcelenţei 13 .Lipsa de diversitate poate fi identificată,mai întâi, la nivelul structurii programeloruniversitare, limitate la cele trei niveluristandard (licenţă, master, doctorat), fărăalte alternative oficial recunoscute.Principala alternativă o constituie formade învăţământ „la distanţă” pentru primeledouă cicluri, dar şi aici curricula urmeazăîndeaproape programele la învăţământul12 Paragraful conţine date preluate din BarometrulCalităţii 2010.13 Câteva lucrări interesante care extindargumentul de mai sus: Barometrul Calităţii,ediţiile 2009 şi 2010, ARACIS; Goals andInstruments of Diversification in Higher Education- Adrian Miroiu, Liviu Andreescu în QualityAssurance Review, Vol. 2, Nr. 2, Septembrie2010, pp. 89-101.„de zi”. În al doilea rând, curriculaasociate programelor de studii sunt îngenere aceleaşi, indiferent deuniversitate, căci marea parte a cursurilorsunt obligatorii pentru acreditare. După2004, anul adoptării legii privindorganizarea studiilor universitare care areglementat sistemul de creditetransferabile 14 , au fost desfiinţateprogramele de ciclu scurt (colegiile de 2/3ani), precum şi programele scurte demaster şi alte forme de specializare. Înfine, în al treilea rând, conform LegiiEducaţiei Naţionale, toate programele destudii de licenţă cu durată de minim 4 aniorganizate înainte de implementarearecomandărilor agreate în cadrulProcesului Bologna au fost asimilate înmod automat programelor de master înregim Bologna.Coordonarea învăţământului superiorSistemul de coordonare naţională estecompus dintr-un număr de consiliiconsultative, organizaţii şi o unitateexecutivă – toate responsabile faţă deMinisterul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului (MECTS), precumşi dintr-o agenţie publică independentă cuatribuţii în asigurarea calităţii:Consiliul Naţional pentru FinanţareaÎnvăţământului Superior (CNFIS) arerolul principal de a formula propuneriadresate Ministerului de resort privindeducaţia şi cercetarea, de a anticipanevoile de finanţare în învăţământulsuperior şi de a recomandadistribuirea fondurilor bugetare cătreIIS. CNFIS este responsabil şi pentruorganizarea şi întreţinerea unuiwebsite cu informaţii despre învăţareape întreg parcursul vieţii.14 Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiiloruniversitare.13

Consiliul Naţional de Atestare aTitlurilor, Certificatelor şi DiplomelorUniversitare (CNATCDU) este unorganism consultativ naţional careoferă asistenţă tehnică privindstandardele în învăţământul superiorromânesc, precum şi privind relaţiadintre diplomele obţinute în ţară şicele din străinătate.Consiliul Naţional al CercetăriiŞtiinţifice (CNCS) reprezintăorganismul consultativ naţionalsubordonat Ministerului Educaţieiresponsabil pentru sprijinirea şiîmbunătăţirea cercetării ştiinţifice.Unul dintre obiectivele principale aleinstituţiei este crearea unui cadrucompetitiv pentru cercetarearomânească, alături de recunoaştereaeuropeană şi de atragereacercetătorilor de vârf în România.Consiliul Naţional pentru Dezvoltare şiInovare reprezintă organismulconsultativ naţional cu responsabilităţiîn domeniul pregătirii profesionale şi alevaluării proiectelor de cercetare.Unitatea Executivă pentru FinanţareaÎnvăţământului Superior, a Cercetării,Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) esteo instituţie publică subordonatăMECTS care oferă sprijin celorlalteorganisme naţionale. Printreprincipalele sale responsabilităţi senumără gestiunea activităţilorconsiliilor naţionale, coordonareaprogramelor naţionale de educaţie şicercetare, ori recomandarea şiimplementarea proiectelor dedezvoltare instituţională în vedereacreşterii capacităţii instituţionale.Autoritatea Naţională pentruCercetare Ştiinţifică (ANCS) este oinstituţie publică în subordineaMECTS prin care acesta din urmă îşiexercită atribuţiile în domeniulcercetării. ANCS este responsabilă înmod special pentru politicile îndomeniul cercetării, având ca scopcreşterea rezultatelor cercetării,susţinerea dezvoltării durabile, sauaccesul naţional şi internaţional laprodusele cercetării.Pe lângă organismele menţionateanterior, în România există şi o agenţiepublică independentă, Agenţia Românăde Asigurare a Calităţii în ÎnvăţământulSuperior (ARACIS) care funcţionează însubordinea MECTS. Asigurarea calităţiieste centrată pe un proces de acreditare,prin care fiecare instituţie de învăţământsuperior şi fiecare program de studiiparcurg un proces de evaluare internă şi,ulterior, externă pe baza unor seturipredefinite de criterii, standarde şiindicatori. Formal, decizia de autorizaresau acreditare a funcţionării unui programsau a unei instituţii revine MECTS. Înpractică, decizia este luată pe bazarecomandării ARACIS în urma uneievaluări externe şi a dezbaterilor dinConsiliul Agenţiei. În momentul de faţă,ARACIS este implicată într-un proces deîmbunătăţire a metodologiei de asigurarea calităţii, care are ca scop colectarea şiutilizarea datelor empirice cantitative înevaluarea externă.Legea Educaţiei Naţionale (nr. 1/2011) acreat cadrul legal pentru înfiinţarea maimultor noi consilii cu rol consultativ. Cutoate acestea, până în momentul de faţăaceste organisme nu au fost constituitede facto. Ca atare, ne mărginim la a lemenţiona titulatura:Consiliul Naţional pentru Statistică şiPrognoză a Învăţământului SuperiorConsiliul Naţional al Bibliotecilor dinÎnvăţământConsiliul de Etică şi ManagementUniversitarConsiliul Naţional de Etică a CercetăriiŞtiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şiInovării14

Autoritatea Naţională pentru Calificări,instituţie publică cu atribuţii îndomeniul elaborării şi gestionăriiCadrului Naţional al Calificărilor.În concluzieDespre întregul sistem de învăţământ dinRomânia s-a spus că „este ineficient,nerelevant, inechitabil şi de slabăcalitate” 15 . Sistemul de învăţământsuperior se află, totuşi, într-o situaţiespecială, plină de oportunităţi dedezvoltare în viitor. Cartea Verdeidentifică în continuare principalele direcţiide politici în vederea consolidării unoruniversităţi ale căror programe de studii şide cercetare să fie relevante pentru toatecategoriile de actori interesaţi debeneficiile învăţământului superior.Personalizarea şi diversificarea oferteieducaţionale, consolidarea instituţiilor princonstruirea unei reputaţii la nivel intern şiextern, elaborarea unor politicieducaţionale bazate, printre altele, pedate empirice obiective şi pe instrumentede foresight, refundamentareaguvernanţei universitare pe principiiasociate responsabilităţii publice şipromovarea unui leadership puternic şi acalităţii în sistemul de învăţământsuperior – toate acestea reprezintăcâteva dintre direcţiile pe care leconsiderăm fundamentale şi le dezvoltămîn continuarea acestui document.15România educaţiei, România cercetării:Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru analiza şielaborarea politicilor din domeniile educaţiei şicercetării, Bucureşti, 2007 (disponibil la adresahttp://edu.presidency.ro/upload/raport_edu.pdf).15

Direcţii detransformareI. Personalizare şidiversitateContextPersonalizarea şi diversitateaînvăţământului superior reprezintă ţintelefundamentale ale Viziunii şi, prinextensie, două dintre obiectivele esenţialeale Cărţii Verzi.Personalizarea pune persoana în centruleducaţiei. O educaţie personalizatărăspunde nevoilor şi planurilor individualeimediat ce acestea apar şi sporeştecapacitatea celor care studiază de a îşiconstrui şi gestiona proiectele de viaţă.Ideea de personalizare are la bazăcâteva observaţii despre lumea de astăzişi de mâine, printre care:Tot mai multe persoane obişnuiteau încetat să mai fie simpliconsumatori de educaţie, devenindconsumatori şi producători deconţinut deopotrivă.Educaţia potrivită pentru o viaţă maipredispusă la schimbare şi în caredezvoltarea individuală, munca şi viaţaprivată se întrepătrund nu se mai poatebaza, în aceeaşi măsură ca până acum,pe formule fixe, valabile pentru toţi. Acestlucru pare cu atât mai evident cu câtnumărul celor care se educă creşte. Nicipieţele de muncă din ce în ce maiinstabile nu mai sunt servite de un modeluniversal de educaţie, ci încurajeazădeprinderea de meta-competenţe (aînvăţa cum să înveţi) şi de aptitudinigenerice, care pot fi adaptate în funcţiede context. Prin urmare, persoanele carese educă au astăzi nevoie de libertatea şiresponsabilitatea de a îşi crea propriilecombinaţii de cunoştinţe şi aptitudini, înfuncţie de planurile lor imediate şi petermen lung. Ele aşteaptă de la instituţiilede educaţie sprijin şi orientare, maidegrabă decât un regim strict şiconstrângător.16Tot mai multe persoane încep săîşi definească viaţa în mod creativ,simţindu-se mai puţin constrânsede modelele prestabilite de carierăşi dezvoltare personală impusepână nu de mult de societate.În parte ca urmare a celor de maisus, o persoană tipică îşi schimbălocul şi profilul de muncă de câtevaori în viaţă şi, uneori, chiar şicariera sau profesia; munca „pecont propriu” a devenit din ce în cemai răspândită .Graniţa dintre viaţa privată şi ceaproductivă, dintre „timpul liber” şimuncă, se diluează permanent, iareducaţia sau dezvoltareapersonală se amestecă tot maimult cu ambele ipostaze.Personalizarea reprezintă o ţintă determen lung. Presupune un proces carese dezvoltă organic, în care oferta şicererea de educaţie se influenţeazăreciproc şi se adaptează treptat. La nivelinstituţional, personalizarea se bizuieştepe un proces de diferenţiere care săpermită instituţiilor de învăţământ superiorsă asigure diversitatea de opţiuninecesare unei educaţii flexibile şiindividualizate.Cu toate acestea, în prezent,învăţământul superior din Româniaeste unul puţin diversificat pedimensiunile relevante pentrupersonalizare. Instituţiile seamănă întreele, au in general misiuni foartecuprinzătoare, reclamă o vocaţienaţională şi îşi propun să serveascăaceleaşi categorii de studenţi. Deşinumărul de domenii de studiu şi

specializări este foarte ridicat, programelede acelaşi tip sunt slab diferenţiate întreele. Mecanismele de asigurare a calităţiiprin acreditare au întărit omogenizarea,iar instrumentele de finanţare au permis odiferenţiere limitată, orientată spredependenţa faţă de taxele de studii plătitede studenţi 16 .Efectul de ansamblu a fost apariţia unuisistem de învăţământ superior de masăîn care calitatea predării lasă de dorit, încondiţiile în care predarea rămâne încăactivitatea centrală a universităţilor.Cultura internă a calităţii a rămas într-ofază de formalism şi ritualism, aşa cum oarată convingător Barometrul Calităţii2010 publicat recent de ARACIS.Majoritatea covârşitoare adepartamentelor de asigurare a calităţii îşilimitează activitatea la furnizarea datelorsolicitate de agenţiile de acreditare.Într-o lume cu valori multiple,învăţământul superior trebuie săservească intereselor, multiple şi ele, alebeneficiarilor săi direcţi. În cazulRomâniei, nu există decât o singură calede urmat în acest sens – calea care ducela personalizare şi diversitateinstituţională. Aceasta înseamnă maimulte opţiuni pentru studenţi şi mai multălibertate şi flexibilitate pentru instituţiile deînvăţământ superior, astfel încât IIS săpoată răspunde schimbărilor dinamice dinafara lor, să ajute la creşterea mobilităţiisociale şi să ofere condiţiile necesarepentru comportamente inovatoare.Diversitatea învăţământului superiorpoate fi înţeleasă pe mai multedimensiuni:la nivelul sistemului, în careuniversităţile au misiuni, dimensiuni şicondiţii de reglementare şi controldiverse;16 Fenomenul este valabil şi în cazul puţineloruniversită ţi care au reuşit să atragă fonduri maimari din cercetare.la nivel structural, în funcţie de istoriainstituţională sau statutul juridic;la nivelul programelor de studii, înfuncţie de tipul şi structura acestora,de natura diplomelor şi certificateloroferite;la nivel procedural, depinzând deprocesele diferite de predare,cercetare şi de natura serviciiloroferite;la nivel de reputaţie, care reprezintăpercepţia actorilor relevanţi cu privirela „calitatea” serviciilor oferite deinstituţie; şila nivel de circumscripţie, altfel spus,în funcţie de grupurile de actoriinstituţionali şi extra-instituţionali carefac parte din viaţa universitară .Pentru a fi eficientă, diversificarea – caproces de creştere a diversităţii pe unelesau toate dimensiunile de mai sus –depinde de transparenţă, de existenţainformaţiei relevante şi accesibile privindserviciile, procesele şi, mai general,condiţiile oferite de sistemul deînvăţământ. Iar personalizarea,diversificarea şi transparenţa au nevoiede un sistem de finanţare care să nuinhibe reconfigurarea sistemului pecoordonate mai diverse.Vechiul sistem de finanţare, de până laadoptarea recentă a Legii EducaţieiNaţionale, a constituit, la data introduceriisale o schimbare semnificativă deperspectivă. A sporit substanţialautonomia instituţională, punând ladispoziţia universităţilor o alocaţie unitară.Legând finanţarea de numărul studenţilor,a sporit transparenţa alocărilor şirăspunderea publică. Cu toate acestea,limitele sistemului de finanţare au devenitîn timp evidente. Un procent de 30% dinfinanţarea de bază ar fi trebuit alocat pebaza unor indicatori de calitate. Înpractică, însă, impactul acestor indicatori17

a fost minor 17 . În schimb, finanţareacomplementară, calculată tot în funcţie denumărul studenţi, a întărit dependenţainstituţiilor de înmatriculări, conducând laefectele nedorite discutate anterior.Propunem mai jos trei seturi de măsuri decreştere a personalizării şi diversităţii însistemul de învăţământ superiorromânesc.Propunerea I.1 – O extinderesubstanţială a tipurilor de programe destudiiO serie de indicatori statistici, cum ar firata de cuprindere în învăţământulsuperior, sugerează că mulţi români suntinteresaţi să participe la învăţământ, subo formă sau alta, şi după terminareastudiilor secundare. Cu toate acestea,rata de abandon în învăţământul superioreste ridicată, după cum o indică rata deabsolvire de aproximativ 60% şi duratamedie de înmatriculare scăzută (sub 1,5ani). Cei care părăsesc universitateaînainte de finalizarea programelor –pentru că nu dispun de banii, timpul sauaptitudinile necesare, ori fiindcă îşi pierdinteresul – o fac fără să obţinărecunoaşterea aptitudinilor pe care le-auînsuşit. Ei devin „pierderi” ale sistemului,iar investiţiile personale şi publice în lunisau ani de instruire rămân necunoscuteangajatorilor şi nu mai pot fi fructificateulterior în învăţământ.Cele de mai sus ne determină să credemcă alte tipuri de programe în afaraciclurilor consacrate („Bologna”) pot oferio soluţie educaţională convenabilă pentrumulţi dintre studenţii de astăzi, ca şipentru persoanele care nu au curajul sauresursele să investească într-un programde studii de minimum 3 ani. Asemeneaprograme pot lua forme diverse, pot fi17 Aproape tuturor universită ţilor li s-au promis,însă nu şi acordat, alocaţiile pentru calitate încuantumul maximal presupus de îndeplinireaaproape în totalitate a indicatorilor relevanţi.18diferite ca lungime (de la câteva luni,până la doi ani) şi pot avea obiectivevariate. Ele pot fi oferite într-un formatflexibil, astfel încât să răspundă mai binecelor interesaţi, fiind mai atrăgătoarepentru persoanele care au depăşit vârstaasociată în mod tradiţional studenţiei,dintre care doar o proporţie minusculăparticipă astăzi la forme de educaţie.Absolvenţii acestor programe ar avea peviitor opţiunea să se reîntoarcă pentru afinaliza un program de trei ani.RecomandăriÎn domeniul legislativ şi al asigurăriicalităţii Programele de scurtă durată nusunt menţionate în noua Lege aEducaţiei Naţionale. Deoarece elenu au nevoie de un nivel destandardizare comparabil cuprogramele „tip Bologna” şi, înplus, ar beneficia de un grad maimare de flexibilitate, nu e nevoieca legislaţia cadru să fie modificatăîntr-o primă fază. Totuşi, esteimportant ca programele amintitesă fie integrate în lege în cele dinurmă, pentru a deveni maipredictibile şi a asigura unsentiment de securitatebeneficiarilor lor. Încorporarealegislativă se poate realiza printr-oprevedere generală, mai degrabăcât printr-o definire rigidă. Noile programe trebuie să fie avuteîn vedere de organismele caredefinesc standarde şi reguli pentruînvăţământul superior, cum estecazul sistemului de Calificări şi alcelui de asigurare a calităţii.Recunoaşterea formală oferă IISun puternic stimulent pentruînfiinţarea de programe scurtealternative, mai ales dacă acesteasunt integrate în mod adecvat însistemul de asigurare şi evaluareal calităţii. În plus, metodologiadezvoltării programelor de formare

profesională trebuie să favorizezeiniţierea lor de către universităţi. O relevanţă specială are, încontext, Cadrul Naţional alCalificărilor din ÎnvăţământulSuperior. Deşi unul dintre celedouă obiective cheie ale CadruluiEuropean al Calificărilor (EQF)este de a susţine învăţarea peîntreg parcursul vieţii, MetodologiaCNCIS din 2009 defineştestructura cadrului naţional doarpentru Calificările corespunzătoarenivelurilor 6, 7 şi 8 (cele trei cicluriBologna). Calificările pentru nivelul5 (programe de „ciclu scurt”) şipentru orice alte programealternative sunt ignorate.Metodologia CNCIS trebuie,aşadar, regândită pentru acuprinde şi achiziţiile educaţionaleoferite de programe scurte, în toatăvarietatea lor potenţială. (ProiectulDOCIS, implementat de ACPART,îşi propune regândirea/adaptareaCNCIS şi a documentelor aferentepână la sfârşitul lui 2011). În mod analog, deşi sistemul deasigurare a calităţii din Româniatrece în momentul de faţă prinschimbări importante menite să-icrească flexibilitatea, el pare maidegrabă centrat pe cele trei cicluriconsacrate („tip Bologna”). Şiasigurarea calităţii trebuie deschisăcătre o diversitate potenţială deprograme scurte.În domeniul finanţării Sistemul de finanţare publică aînvăţământului superior ar puteasă ofere stimulente pentru dez–voltarea programelor de studii descurtă durată. Fără să presupunemschimbări fundamentale în meto–dologia de finanţare proiectată deLEN, propunem mici modificări alefinanţării de bază, astfel încâtaceasta să acopere nu doarstudenţii din programele de tipBologna, ci şi pe cei dinprogramele alternative recoman–date aici. Având în vedere duratade timp necesară dezvoltăriiacestor programe, vor fi necesarearanjamente de tranziţie prin caresă se evite stimulentele negative şisă se protejeze, pentru o perioadă,cotele actuale de finanţare auniversităţilor. Sprijinul financiar poate fi extins lastudenţii adulţi care doresc săparticipe la forme de educaţie peîntreg parcursul vieţii. Un sistem deîmprumuturi bancare sau de alt tipar creşte accesul la educaţie, înspecial având în vedere faptul căadulţii sunt mai pregătiţi decâtstudenţii tineri să angajeze credite.Desigur, s-ar putea avea în vedereun sistem de credite pentru toţistudenţii. Finanţarea indirectă ar puteainclude stimulente fiscale pentrufirmele care cumpără servicii depregătire pentru proprii angajaţi.În privinţa furnizorilor de educaţie Noi tipuri de furnizori de educaţiesuperioară, unii funcţionând chiarîn afara modelului universitar,trebuie acceptaţi ca actori legitimipe „piaţa” învăţământului superior.Aceştia pot fi companii comerciale(care operează pentru a produceprofit), însă parteneriatele dintreinstituţii non-profit şi firmecomerciale ar trebui încurajate deasemenea, căci astfel de forme deasociere pot beneficia deexperienţa ambelor tipuri deorganizaţii. Instituţiile sau alte entităţiuniversitare care înmatriculeazăcohorte mari de studenţi trebuieîncurajate, prin sistemul de19

20asigurare a calităţii şi prinnegocierile cu agenţiile deacreditare sau evaluarea calităţii,să exploreze opţiunile oferite deprogramele de scurtă durată saude alte programe alternative.Propunerea I.2 – Diversificarea şiindividualizareaprogramelor„tradiţionale” (de tip Bologna)În timp ce noile formate de programealternative ar constitui un suplimentimportant în oferta de educaţieuniversitară şi ar potenţa personalizarea,programele actuale – şi în special cele delicenţă – trebuie să se schimbe la rândullor. În momentul de faţă, aceste programenu sunt doar foarte asemănătoare încazul aceloraşi discipline, indiferent deinstituţia care le oferă (veche sau nouă,mică sau mare, cuprinzătoare sauspecializată, publică sau privată), ciîmpărtăşesc şi aceeaşi filosofieeducaţională aproape indiferent dedisciplină. Prin urmare, experienţele destudiu sunt foarte asemănătoare în totsistemul de învăţământ superiorromânesc, iar programele de studiirăspund cu greu diversităţii celor pe carear trebui să îi instruiască, ca şi nevoilorvariate ale pieţei muncii. De aici şipercepţia comună că educaţia superioarădin România este puţin relevantă .Programele universitare trebuie să devinămai flexibile şi adaptabile pentru arăspunde atât nevoilor personale, cât şicerinţelor angajatorilor potenţiali. Unprogram universitar şi, în special, unprogram de licenţă trebuie să permităunor persoane diferite să obţinăcompetenţe, cunoştinţe şi abilitaţiechivalente sau similare pe ruteeducaţionale parţial diferite, mai degrabădecât prin constrângeri relativ riguroase şiprin aderenţa sistematică la un meniupredefinit de cursuri şi activităţi.La rândul lor, studenţii trebuie încurajaţisă experimenteze, să aleagă între opţiunişi metode de livrare alternative şi, maigeneral, să-şi asume responsabilitateapentru alegeri educaţionale. În acestscop, explorarea intra-instituţionalătrebuie să devină o aşteptare, iarmobilitatea inter-instituţională trebuiesporită.RecomandăriÎn scopul diversificării programelor delicenţă Crearea unor cadre formale şiinformale de organizare a studiilorprietenoase faţă de filozofiieducaţionale diverse, care săpermită, de exemplu, organizareaprogramelor nu doar pe criteriidisciplinare, ci şi în funcţie deprobleme complexe sau pe bazetematice. Plaja experienţelor destudiu ar fi astfel lărgită în moddramatic. Astfel de filozofii trebuiesă fie reflectate într-o organizare astudiilor universitare mai flexibilădecât în formula actuală bazată pedomenii şi specializări disciplinare. În mod similar, introducereaprogramelor de „studii liberale” sau„studii generale”, care să seconcentreze pe furnizarea deaptitudini generice şi de metacompetenţeutile pe o piaţă amuncii puţin predictibilă . Mergând pe aceeaşi logică,introducerea de combinaţii despecializări majore şi minore, caresunt deja recunoscute informal şiau fost practicate şi în trecut însistemul de învăţământ superiordin ţară. Reducerea reglementării structurilororganizaţionale universitare,pentru a oferi IIS libertatea de a îşiarmoniza structura internă cudiversitatea de programe şi serviciioferite. Instituţiile trebuie să aibălibertatea să încerce, pe lângă

organizarea clasică bazată pefacultăţi semi-independente, şi alteformule organizaţionale. Aducerea profesioniştilor şipracticienilor la catedră şi înlaborator, pentru a împărtăşiaptitudini practice şi cunoaştereaplicată. Sistemele de asigurare acalităţii şi reglementările din sferastandardelor profesionaleuniversitare trebuie să permită şi,la urma urmelor, să încurajeze prinindicatori şi norme relevanteimplicarea practicienilor îninstruirea studenţilor. Implicarea comunităţilor profesio–nale şi a angajatorilor în designulcurricular într-un mod care să nusubmineze totuşi autoritateauniversitarilor. Sistemul deasigurare a calităţii trebuie săsprijine şi mai intens decât o faceîn acest moment programeleacademic concepute prinimplicarea directă a comunităţilornon-universitare. Deschiderea internaţională aprogramelor universitare prinparticiparea unor cadreuniversitare din străinătate care ţincursuri – dar şi alte activităţi – înlimbi străine. Reglementărileprivind standardele profesionaletrebuie să încurajeze accesulcadrelor universitare străine însistemul naţional de învăţământ,profitând şi de noile opţiuni înaceastă direcţie introduse deLegea Educaţiei Naţionale. Extinderea metodelor de instruire,în special în direcţia unoralternative precum e-learning,blended learning sau cursuriledeschise. Astfel de metode trebuierecunoscute în vederea certificăriicalităţii şi, dată fiind percepţia lor înRomânia, trebuie întărite prinmecanisme de control adecvate.În scopul individualizării experienţelorde învăţare Validarea şi recunoaştereaexperienţei obţinute în afaracontextelor formale de educaţie. S-ar permite astfel studenţilor săcaute cunoştinţe şi aptitudini înafara formatului tradiţional destudiu şi să combine instruireaformală şi experienţa non-formalăşi informală pentru a obţine odiplomă de studii (sau altăcertificare). Instituţiile universitaretrebuie lăsate să-şi defineascăsingure sistemele de validare, încontextul unui set de reglementărigenerale la nivel de sistem. Părăsirea şi revenirea cu uşurinţăîn programele de studiu. Studenţiiau nevoie să poată părăsi educaţiaformală pentru a putea urma alteplanuri sau idealuri personale, fărăsă piardă astfel recunoaştereaachiziţiilor educaţionale şi fără săfie nevoiţi să-şi reia studiul de laînceput pentru a obţine o diplomă .Pentru a facilita astfel de procese,cei care părăsesc sistemul timpuriuar putea primi certificate şi diplomerecunoscute prin intermediulcărora să li se recunoascăachiziţiile de învăţare. O soluţie înacest sens ar putea fi aplicareaspiritului şi literei SistemuluiEuropean de Credite Transferabile. Generalizarea unei structurimodulare pentru programele delicenţă. Pe lângă un nucleu decursuri de bază, oferta de cursuriuniversitare asociate unei Calificăritrebuie lărgită radical prin cursuricare să formeze competenţelenecesare unor cursuri de nivelsuperior, într-un mod care săpermită trasee educaţionaledinamice pentru studenţi. Cu altecuvinte, cursurile de nivel superioralese de studenţi trebuie să poată21

fi accesate prin combinaţii flexibileşi diverse de cursuri de nivelinferior. Răspândirea practicilor dementorat academic, deocamdatăslab dezvoltate în sistemul deînvăţământ superior românesc caansamblu. Sistemul de standardeprofesionale şi asigurarea calităţiipot încuraja mentoratul şi, prinacesta, integrarea studenţilor încomunităţile de cunoaştere mailargi. Creşterea numărului de opţiuni deinstruire deschise studenţilortrebuie însoţită de o sporirecorespunzătoare a activităţilor deconsiliere şi orientare profesională.Astfel de servicii trebuie: (a) să fieaccesibile oricărui student lalicenţă ; (b) să fie monitorizate prinsistemele de asigurare a calităţii; şi(c) să depăşească activitateaformală pe care o au în acestmoment, prin transformarea lor înstructuri funcţionale. Generalizarea instrumentelor şipracticilor de urmărire a traseuluiprofesional al absolvenţilor care săreleve aspecte referitoare lautilitatea competenţelor formate întimpul programelor de studiiurmate.Este important de subliniat faptul căaceste propuneri nu susţin nicidesfiinţarea programelor universitaretradiţionale şi nici uniformizarea lor însistemul universitar pe liniile sugerateanterior. Programele tradiţionale auavantajul că sunt „cantităţi cunoscute”.Standardizarea pe care o oferă poate fiavantajoasă pentru studenţi, universitarisau angajatori, căci oferă o măsură depredictibilitate. Construcţia relativ rigidă aacestor programe poate fi convenabilăpentru studenţii care nu au timpul sauînclinaţia să exercite un număr mai marede opţiuni educaţionale. Un sistem cu22programe diverse implică existenţa sauchiar predominanţa, în viitor, a acestoraranjamente tradiţionale.Propunerea I.3 – Noi surse de finanţarepentru cercetarea universitarăÎn momentul de faţă, nu există unmecanism propriu-zis de finanţareseparată a cercetării academice.Principalele instrumente de finanţare suntdeschise instituţiilor de cercetare îngeneral. Fondurile publice au în prezentun nivel extrem de scăzut (0,31% din PIBîn 2009) 18 şi au fluctuat masiv în ultimiiani. În plus, în ciuda optimismului privindexistenţa unor universităţi cu ocomponentă solidă de cercetareavansată, în realitate IIS româneşti nudispun de structuri organizaţionalecapabile să susţină activităţi de cercetarepe termen lung acoperind totodată omasă critică de domenii de cercetare. Maiprecis, puţini universitari sunt angajaţiastăzi cu norme integrale sau cvasiintegralede cercetare, fapt valabil atâtpentru universitarii aflaţi la mijlocul sau lafinalul carierei academice, cât şi pentrucei tineri. Ne lipseşte, totodată, o practicăinstituţionalizată a finanţării activităţilor decercetare şi dezvoltare – puţine companiiau în vedere universităţile atunci cândcontractează servicii de cercetare.Am identificat mai multe opţiuni pentru aremedia problemele amintite. Finanţareastructurilor de cercetare în universităţitrebuie să provină şi din surse extrabugetare.Astfel de structuri pot fi iniţialafiliate unei entităţi de cercetareînregistrate, caz în care principaluldezavantaj ar consta în pericolul detransmitere a unor practici nedorite cătrenoile structuri.18 Investiţii în CDI din surse publice conform AnuaruluiStatistic al României 2010, INSSE.

Recomandări Stimularea apariţiei unor structuride cercetare universitară distincte,dând departamentelor libertatea dea înfiinţa entităţi comerciale carepot oferi pe piaţă produse alecercetării lor 19 , utilizând în acestsens şi prevederile Legi EducaţieiNaţionale. Finanţarea directă a acestorstructuri în cazul departamentelorsau facultăţilor cu realizări şi cupractici remarcabile în domeniu.Dezvoltarea ulterioară ar puteaavea loc pe bază de proiecteînscrise într-un regim de finanţarecompetitiv.Concluzii la secţiunea ISecţiunea privind „Personalizarea şidiversitatea” a încercat să propună acţiuniposibile pentru a îndrepta sistemul deînvăţământ superior din România pecalea personalizării. Propunerile noastreau atins mai întâi problematicadiversificării programelor de studii dincolode cele trei tipuri consacrate (licenţă,master şi doctorat), prin introducereaprogramelor de educaţie de tip „cicluscurt”, adaptabile, individualizate,moderne, care ar răspunde în mai bunămăsură nevoilor de formare alepersoanelor şi organizaţiilor. Apoi, ne-amaplecat asupra personalizării programelorexistente prin găsirea de soluţii flexibilede intrare şi ieşire în/din educaţie, prinmodularizareacurriculumului,diversificarea metodelor de predareş.a.m.d. Nu în ultimul rând, ne-amadresat personalizării pe componenta decercetare academică , menţionând câtevastimulente care pot sprijini dezvoltareacapacităţii de cercetare a IIS.Dacă până acum am luat în discuţieserviciile oferite de IIS şi anumiteprogramele educaţionale şi de cercetaredin cadrul sistemului de învăţământsuperior, în continuare vom aduce îndezbatere chestiuni legate detransparenţa IIS şi de deschiderea faţă desocietate a sistemului în ansamblu.Aşadar, propunem acţiuni deresponsabilizare a universităţilor, deîncurajare a dezvoltării serviciilor oferiteprin asigurarea transparenţei.Întrebarea 1. Consideraţi că instituţiilede învăţământ superior ar trebui sădezvolte şi programe de studii descurtă durată? Dacă da, acestea artrebui să fie eligibile pentru finanţareade bază?Întrebarea 2. Consideraţi că ar fioportună subvenţionarea de către stata unui sistem de credite (împrumuturi)preferenţial pentru studenţii care alegprogramele de scurtă durată?Întrebarea 3. Credeţi că este oportunca firmelor care contractează serviciide formare profesională pentruangajaţi să li se ofere stimulentefiscale?Întrebarea 4. Consideraţi că ar fipotrivit ca sistemul de învăţământsuperior să integreze şi alte forme sautipuri de instituţii educaţionale (cum arfi organizaţiile private pentru profit)?Întrebarea 5. Consideraţi că ar fioportun ca programele de studiiuniversitare consacrate să fiediversificate în funcţie de cerinţele şiaşteptările beneficiarilor direcţi (e.g.,studenţii)?19 În prezent funcţionează un astfel de stimulentprin deschiderea unei linii de finanţarenerambursabilă a start-up-urilor şi spin-off-urilorinovative în cadrul Axei 2 de cercetare POS CCE.23

Întrebarea 6. Consideraţi oportunămodificarea reglementărilor îndomeniul standardelor profesionale şial organizării programelor de studiiastfel încât să se permită accesul cuuşurinţă la catedră (la activităţi depredare şi asociate) al practicienilor şiprofesioniştilor non-universitari?Întrebarea 7. Consideraţi oportunăintroducerea finanţării instituţionalepentru creşterea capacităţii decercetare în universităţi?24

II. Transformare prinasumarearesponsabilităţiiinstituţionaleContextDiversitatea şi personalizarea nu au sensîn absenţa informaţiilor care permitstudenţilor să facă opţiuni reale şi altoractori să obţină date relevante despreînvăţământul superior. Transparenţaînvăţământului superior presupune ovarietate de baze de date publice şiprivate, generale şi specializate, carepermit instituţiilor şi persoanelor săclasifice şi să ierarhizeze serviciile deeducaţie superioară şi să ia deciziidocumentate.Însă transparenţa, care reprezintă maipuţin un scop în sine şi mai degrabă uninstrument care sporeşte capacitatea dedecizie a actorilor şi calitatea deciziilorlor, îndeplineşte şi funcţii mai generaleîntr-un sistem de învăţământ superior. Pede-o parte, ea susţine crearea unuisistem de reputaţie instituţională carepermite o mai bună armonizare dintreinteresele beneficiarilor şi oferta deeducaţie. Pe de altă parte, transparenţaîncurajează dezvoltarea unui mediuinstituţional bazat pe cooperare – între IISşi beneficiarii lor, între instituţii şiorganismele care coordonează sistemulde învăţământ şi, la fel de important, întreuniversităţi diverse. Nu în ultimul rând,transparenţa presupune un set de practicicare întăresc, în timp, o cultură aresponsabilităţii instituţionale.Transparenţa trebuie înţeleasă într-unsens larg, care cuprinde date cantitativedespre resursele şi rezultatele sistemuluide învăţământ, dar şi date calitativeprivind natura acestor rezultate. Nu înultimul rând, transparenţa este esenţialăpentru susţinerea autonomieiuniversitare.Universităţile funcţionează într-o relaţiede interdependenţă cu alţi actoriinstituţionali care au ca misiune principalăsau ca interes sporirea cunoaşterii şi acalităţii resurselor umane din economie şicultură. Transparenţa nu se limitează laorganismele care coordonează sistemulde învăţământ şi la instituţiile care îlcompun pe acesta din urmă. Informaţiatransparentă trebuie să reflecteperspectivele cât mai multor actori, privaţisau publici, care beneficiază de pe urmaunei populaţii bine educate. Doar astfelpoate transparenţa conduce la un sistemde reputaţie, în care alegerileeducaţionale documentate semnalizeazăfurnizorilor de educaţie şi beneficiarilordirecţi şi indirecţi ai serviciiloreducaţionale care sunt opţiunileeducaţionale existente şi care suntcoordonatele cererii de instruire.Astăzi ştim încă prea puţine lucruri siguredespre sistemul de educaţie superioarăromânesc. Această lipsă de cunoaştereîmpiedică o evaluare cvasicomprehensivăa sistemului, stabilireaclară a premiselor dezvoltării saleinstituţionale (chiar IIS le lipsesc dateimportante despre ele însele), slăbeşteşansele de colaborare internaţională şidiminuează oportunităţile de acces lasurse externe de finanţare.În fine, dacă transparenţa este asigurată,universităţile trebuie sprijinite pentru a secomporta responsabil printr-o creştere alibertăţilor lor juridice conform principiuluiautonomiei universitare. În momentul defaţă, cadrul legal rămâne relativ restrictivîn privinţa anumitor activităţi operaţionaleşi tehnice, restrângând libertateaacademică şi flexibilitatea instituţională .Sugerăm, aşadar, ca instituţiile care secomportă responsabil, între altele prinîndeplinirea cerinţelor de transparenţă şia obiectivelor discutate în aceste secţiuniale Cărţii Verzi, să poată primi un statutjuridic special, care să le confere maimultă autonomie şi un plus de libertateoperaţională.25

Am identificat următoarea serie depropuneri în vederea transformăriiprincipiului responsabilităţii instituţionaleîntr-un instrument funcţional.Propunerea II.1 – Informaţie clară şiaccesibilă pentru toţi actorii relevanţiÎn prezent, informaţiile despreînvăţământul superior românesc ar puteafi descrise ca mai curând generale,irelevante pentru mulţi actori (mai alespentru angajatori) şi învechite în raport cutendinţele internaţionale. Viziunea pentru2025 se sprijină pe un sistem deinformaţii clare, comparabile şi obiective,care permit universităţilor şi altor actori să-şi facă o imagine clară despre modul încare funcţionează sistemul. Deocamdată,însă, procesele legislative şiadministrative sunt orientate politic maidegrabă decât de date şi analizeobiective.Există câteva opţiuni pentru a sporitransparenţa sistemului de educaţie.Prima dintre ele ar fi creşterea niveluluide date empirice şi informaţii cu privire lainstituţiile de învăţământ superior şidiseminarea acestora către beneficiariidirecţi şi indirecţi. O astfel de măsurăimplică un act radical de intervenţieguvernamentală şi constrângeri pentruuniversităţi privind declararea datelor pebaza unui set de criterii şi standarde. Deşiputem anticipa rezistenţă din partea IIS şiefecte adverse asupra universităţilor şisistemului (de ex., declararea de datefalse), este posibil ca efectele pe termenscurt să fie benefice. Opţiunea a fost dejaavută în vedere de Legea EducaţieiNaţionale prin exerciţiile de clasificare aIIS şi de ierarhizare a programelor destudii. Exerciţiile se află în faza colectăriide date. Evaluarea rezultatelor lor ne vaarăta în ce măsură exerciţiile au fosteficiente sau nu.A doua opţiune presupune sprijinireacolaborării între organismele centralecare coordonează sistemul, universităţi şialţi actori relevanţi (asociaţii profesionale,asociaţii studenţeşti, sindicate, ONG-uriş.a.m.d.) în scopul construirii unei bazede date comune cu privire la sistemul deînvăţământ superior. Ca un astfel departeneriat să devină operaţional, va fiînsă nevoie de stimulente puternice.Opţiunea presupune aşadar un termenmediu sau lung de realizare, precum şi ocantitate substanţială de resursefinanciare şi umane investite. Faţă deprima opţiune, cea de-a doua areavantajul unei construcţii durabile.A treia opţiune este de a permiteuniversităţilor să se deschidă singurecătre societate şi comunitatea globală,punând la dispoziţie datele pe care leconsideră potrivite din perspectivamisiunilor proprii. Opţiunea implică untermen mediu şi ar contribui în mod directla obiectivul de diversificare a sistemului,printre altele diferenţiind clar întreinstituţiile transparente şi cele comparativopace. Însă rezultatele unui astfel deproces sunt greu de prognosticat şi decontrolat, căci datele oferite ar fi mai greude comparat şi, astfel, de utilizat pentrupoliticile publice privind educaţiasuperioară.Recomandările de mai jos reprezintă ocombinaţie de măsuri asociate unui mix alcelor trei opţiuni amintite. Pentru aasigura instrumente de transparenţăfolositoare avem nevoie să stabilim, maiîntâi, echilibrul dintre datele cantitative şicalitative colectate şi analizate, nivelul şiformele de acces la datele brute de cătrediverşii actori relevanţi, responsabilitateapentru colectarea şi procesarea acestordate, seturile de variabile şi indicatoricomparabili cu datele statisticeinternaţionale, însă adaptaţi la practiciledin învăţământul superior din România şicorelaţia şi interdependenţa seturilor dedate, astfel încât ele să poată generainformaţii relevante.Pentru un sistem de transparenţăfuncţional, informaţiile trebuie să fie26

elevante şi utilizarea lor clar stabilită.Cum sursa datelor brute sunt chiar IIS,acestea trebuie să cunoască faptul cădatele lor sunt menite să fie utilizate detipuri diferite de actori în scopul generalde a creşte cooperarea instituţională, maidegrabă decât pentru control şiconstrângere.RecomandăriÎn vederea promovării transparenţei lanivel de sistem Instituţiile de învăţământ superiortrebuie sprijinite să dezvolteprocese interne de colectarestructurată şi periodică de datebrute. Legată de alocarea resurselor dela nivel central la nivelul fiecăreiinstituţii de învăţământ superiorprivind, spre exemplu: alocărilefinanciare bugetare, alocareacifrelor de şcolarizare pe instituţieşi domeniu de studii, scoaterea laconcurs a posturilor didactice şi decercetare, etc. Trebuie avute în vedere stimulentepozitive şi constrângeri care săconducă la o raportare sistematicăa datelor şi informaţiilor de IIScătre organismele centrale decoordonare, precum şi către altecategorii de actori. Procesultrebuie gândit astfel încât săasigure livrarea de date şiinformaţii direct celor interesaţi şisă evite aglomerarea şisuprapunerea de conţinutinformaţional. Organismele centrale trebuie săpromoveze politici şi decizii bazatepe analize obiective, precum şianalize periodice ale sistemului deînvăţământ superior în ansamblulsău. Organismele relevante aleMinisterului sau agenţiileindependente trebuie să îşifundamenteze deciziile privindfinanţarea învăţământului superiorşi a cercetării, a instituţiilor şi aprogramelor, pe evaluări externe şipe baza datelor obiective.În ceea ce priveşte tipurile deinformaţii necesare, propunemcolectarea de date privind: Strategiile şi procesele de resurseumane ale IIS, inclusiv activităţiprecum pregătirea şi dezvoltareapersonalului academic; Rezultatele şi procesele asociateprogramelor de studii organizate,precum şi cerinţele privindadmiterea şi selectarea studenţilor; Proiectele de cercetare şirezultatele acestora; Accesul la educaţie şi laprogramele de învăţare pe întregparcursul vieţii; Impactul sistemului de învăţământsuperior asupra societăţii, inclusivcu privire la chestiuni precumaccesul grupurilor defavorizate lainstruire, oferta de servicii pentrustudenţi sau diversificareapracticilor instituţionale în vedereadezvoltării IIS.În privinţa mecanismelor concrete delivrare a informaţiei către actoriirelevanţi, propunem: baze de date accesibile peInternet; rapoarte tematice periodice, lanivel naţional şi de sector; analize periodice la nivel desistem;27

28 consultări periodice cu actorii dinsistem şi din afara sa pentru adetermina relevanţa datelor şi apropune modificări ale sistemuluide transparenţă; cercetări privind dimensiunidiverse ale sistemului deînvăţământ.Propunerea II.2 – Întărireamecanismului de reputaţieÎncrederea oamenilor şi instituţiilor dinRomânia în învăţământul universitar dinţară este relativ scăzută, mai ales înprivinţa relevanţei studiilor universitarepentru viaţa adultă sau pentru nevoileangajatorilor şi ale economiei. 20 Reputaţiainstituţională ţine, mai curând, de impresiipersonale, de multe ori nedocumentate,asupra sistemului şi nu de opţiunileinformate ale actorilor. Slaba finanţare aînvăţământului superior şi starea precarăa resurselor umane, agravată deemigrarea personalului calificat, aucondus la o criză de încredere înînvăţământ, dublată de o criză aresponsabilităţii instituţionale.Asigurarea calităţii constituie, prinexcelenţă, un mecanism de dezvoltare arăspunderii în IIS şi de construire aîncrederii publice în învăţământ. Prinmetode şi instrumente specifice – înesenţă, combinaţia de date cantitative şievaluări calitative –, asigurarea calităţii înînvăţământul superior oferă rezultateconcrete pentru instituţiile de învăţământ,care pot fi sprijinite să se adapteze unuimediu educaţional, politic, economic şisocial în schimbare; pentru decidenţi,care primesc informaţie ce poate fifolosită în elaborarea de politici îndomenii precum finanţarea sau„coordonarea de la distanţă” aînvăţământului superior; pentru studenţi,20 O serie de informaţii relevante în acest contextpot fi gă site în Barometrul Calităţii – 2010, editatde ARACIS.indiferent de coordonatele acestora, carepot beneficia de informaţii pentru a puteasă-şi planifice carierele educaţionale şiangajatori, care primesc informaţii privindviabilitatea, eficienţa şi relevanţa uneianume instituţii sau program de studii. Unal obiectiv este şi cel de modificare apercepţiilor pe care IIS le au cu privire larolul şi atribuţiile ARACIS. ConformBarometrelor Calităţii 2009 şi 2010, IISdefinesc rolul ARACIS în termeni deverificare şi control al calităţii, ceea ceeste contrar profilului instituţional alagenţiei.Dezvoltarea unor sisteme de publicare adatelor brute referitoare la funcţionareainstituţiilor de învăţământ superior precumşi la metodele de utilizarea a acestora învederea transformării datelor în informaţiirelevante reprezintă premisele întăririiresponsabilităţii instituţionale. Instituţiilecare aleg să fie transparente şidescoperă avantajele planificăriistrategice bazate pe analize sistematiceale datelor relevante, îşi asumă conştientresponsabilitatea faţă de beneficiarii lor.Ele vor putea, în timp, să devină reflexiveşi să se adapteze mai bine nevoiloreducaţionale şi de cunoaştere şicercetare de la nivelul comunităţilordiverse pe care le deservesc. Un astfelde proces presupune cel puţin douăpuncte cheie, asupra cărora trebuieinsistat. Pe de-o parte, dezvoltarea uneiculturi organizaţionale care să valorizezeşi să îşi asume responsabilitatea faţă debeneficiari necesită un timp relativîndelungat. Pe de altă parte, un procesde dezvoltare instituţională precum celdescris aici necesită resurse care săcontribuie decisiv la dezvoltareacapacităţii instituţionale. De exemplu,analiza şi valorificarea datelor colectatecu privire la aspectele relevante legate deactivitatea unei instituţii de învăţământsuperior presupune, în practică,dezvoltarea unor structuri instituţionalespecializate, care să beneficieze deresurse umane şi materiale adecvatecalitativ şi cantitativ. Ar fi nerealist săpresupunem că astfel de structuri vor

apărea de la sine în actualul contextinstituţional, caracterizat, după cumspuneam anterior, de o penurie aresurselor.Recomandări O filozofie a asigurării calităţiibazată pe sprijinul pentru şinegocierea cu instituţiile ar avea caefect şi o modificare a percepţieiacestora cu privire la funcţiaasigurării calităţii în general şi arolului ARACIS în particular. Implementarea pe scară largă aunor exerciţii de benchmarking vadeschide calea pentru evaluărialternative şi independente înînvăţământul superior, care pot fiindividualizate în funcţie despecificul instituţional. Exerciţiile debenchmarking instituţional au unimpact puternic atât asupradiversităţii sistemice, cât şi, maigeneral, asupra responsabilizăriiinstituţionale. Dezvoltarea unui sistempreferenţial de alocare a resurselorpentru acele instituţii care îşidovedesc intenţia de a dezvoltastructuri de analiză a datelor înscopul adecvării lor la mediulsocio-economic în carefuncţionează. Promovarea prin intermediulpoliticilor publice în domeniuleducaţiei superioare a conceptuluide responsabilitate instituţională şicrearea unui sistem de beneficiiasociate implementării acestuia lanivel instituţional. Câteva exempleîn acest sens: crearea unui sistemde contracte instituţionale învederea finanţării pe criteriitransparente, cunoscute şiobiective, de performanţă îneducaţie şi cercetare, contractecare la încheierea lor să fieevaluate din perspectiva îndepliniriiobiectivelor asumate; dezvoltareaunui set de practici şi instrumentede evaluare a calităţii care săreleve informaţii relevante despreuniversităţi, să permită evaluareaacestora în contextul misiuniiinstituţionale asumate de fiecareinstituţie în parte şi să permitădistingerea unor diferite nivele decalitate diferenţiate, spre deosebirede verdictul de acreditare de tipDA/NU, asocierea unui sistem debeneficii (financiare sau de altănatură) pentru sprijinirea acelorinstituţii care dovedesc capacitateade a dezvolta şi implementaplanuri strategice pe termen mediuşi lung, cu obiective clare şievaluări de parcurs şi altele. Organizarea unor evenimente(forumuri, expoziţii ş.a.) naţionaleşi regionale cu scopul deprezentare a rezultatelorprincipalelor demersuri privindcontribuţia la dezvoltareacomunităţilor deservite. Oasemenea abordare va conducecătre sporirea încrederii societăţiiîn universităţi, precum şi către oconsolidare a reputaţiei acestora. Universităţile trebuie sprijinite şiîncurajate să dezvolte programe şiactivităţi orientate în mod directcătre societate. Acţiunile civice, deimplicare activă şi aplicare directăa principiilor şi elementelorteoretice, de cunoaşterefundamentală, trebuie susţinute deuniversităţi şi trebuierecompensate de către actoriiinstituţionali care finanţeazăuniversităţile.Concluzii la secţiunea a II-aResponsabilitatea reprezintă o valoarecentrală a procesului demarat de Viziune.Este însă şi una dintre valorile greu deatins. Nu numai că are nevoie de untermen mai îndelungat, ci presupune29

schimbări în interiorul instituţiilor şitransformări substanţiale ale mediuluiextern în care acestea operează.Propunerile de mai sus constituie,aşadar, doar o parte dintre paşii esenţialicare pot spori responsabilitateainstituţională.Dată fiind importanţa acestui scop,subliniem că este esenţial ca instituţiilecare aleg calea lungă şi dificilă aresponsabilizării să fie compensate înconsecinţă. Universităţile care ating ungrad înalt de transparenţă şi îl menţinulterior pot fi recompensate, spreexemplu, printr-un statut juridic diferit,care să le permită mai multă flexibilitate şiun plus de libertate de mişcare. Desigur,un astfel de aranjament depinde deexistenţa unor mecanisme de control caresă condiţioneze păstrarea statutuluispecial de menţinere a comportamentuluiresponsabil. Această propunere va facealături de altele, obiectul următoareidirecţii de acţiune (Adecvarea instituţiilorla misiunea pe care şi-o asumă).Întrebarea 8. Consideraţi oportunăintervenţia organismelor decoordonare a învăţământuluiuniversitar în scopul obţinerii deinformaţii clare şi uşor accesibilepentru toţi actorii relevanţi aisistemului de învăţământ superior?Întrebarea 9. Credeţi că un sistemintegrat de baze de date larg accesibileprivind datele din instituţii șiprogramele de studii ar conduce la oîmbunătăţire substanţială a capacităţiide alegere informată a viitorilorstudenţi şi a angajatorilor?Întrebarea 10. Consideraţi oportunăaplicarea pe scară largă a unorexerciţii de benchmarking inuniversităţile din România?30

III. Adecvarea instituţiilorla misiunea pe care şi-oasumăContextÎn mod inevitabil, creşterea personalizării,diversităţii şi a responsabilităţiiinstituţionale nu pot apărea decât încondiţiile unor aranjamenteorganizaţionale noi sau în contextulameliorăriiaranjamentelororganizaţionale actuale. Având în vederestructura sistemului în momentul de faţă,asemenea aranjamente vor presupune,printre altele:Un cadru coerent de valori şi principiispecifice misiunii asumate;Un leadership participativ şiresponsabil, cultivat prin activităţi deinstruire comună şi evaluare colegială;Management strategic, orientat cătreperformanţă şi însoţit de un sistem deasigurare a calităţii puternic adaptatspecificităţii instituţionale;Politici şi strategii clare, dezvoltate petermen mediu şi lung, oferind un plusde predictibilitate şi de spiritanticipativ, însoţite de o puternicăfuncţie a evaluării;Actori externi care participă laconceperea obiectivelor, politicilor şistrategiilor instituţionale;Dezvoltarea de consorţii şiparteneriate în vederea gestionăriicomune a resurselor, dezvoltăriiexpertizei şi schimbului de bunepractici educaţionale.Redefinirea aranjamentelor interne deguvernanţă trebuie să aibă ca miză,printre altele, o prezenţă mai activă auniversităţilor în societate. Acest procestrebuie sprijinit prin alocări financiare şiprin modele de învăţare şi evaluarereciprocă.Propunem ca, până în 2015, universităţilesă poată beneficia de un statut juridiccare să le permită, de exemplu, să-şiorganizeze liber resursele umane,inclusiv la nivelul salarizării şi al relaţiilorde muncă. Indiferent de soluţiile juridiceconcrete alese pentru a face posibileaceste obiective, universităţile publicetrebuie să se bucure de un statut diferitde cel al serviciilor administraţiei publice,eventual mai apropiat de statutulentităţilor private de utilitate publică. Unasemenea statut constituie o precondiţiea unei autonomii universitare întărite şi aunei libertăţi academice consolidate.Am identificat trei propuneri care arpermite instituţiilor o mai bună adecvarela misiunile pe care şi le propun.Propunerea III.1 – O reorientare cătrefinanţarea privatăSubfinanţarea sistemului de învăţământsuperior a reprezentat, în România, maidegrabă regula decât excepţia. Cu toateacestea, până acum, universităţile nu aureuşit să-şi asigure surse de veniturialternative substanţiale – cu excepţiataxelor de studii. Actualul sistem definanţare este uniform şi recompenseazămai ales activităţile de predaretradiţionale.Diversificarea programelor de studii şi apracticilor de învăţare sunt posibile înmăsura în care, la nivel universitar, se vordezvolta capabilităţi sporite de atragere aresurselor din surse private.Recomandări Garantarea, printr-un fond de stat,a creditelor contractate deuniversităţi. Există deja instituţiicare solicită împrumuturi bancaresau caută donaţii. Aceste fondurirămân însă la un nivel foarte redus31

32în totalul resurselor universităţilor,în parte datorită reticenţei băncilorde a împrumuta IIS. Aceastăreticenţă ar putea fi diminuată dacăstatul ar garanta creditele, printr-unfond special, în cazurile de platăîntârziată sau neplată. Guvernul îşipoate reduce riscurile financiareprintr-un sistem de asigurare aprobităţii financiare a instituţiilor, depildă, asigurându-se că nivelul devenit actual şi anticipat estesuficient pentru a garantarestituirea împrumuturilor încondiţiile menţinerii calităţiiserviciilor. Universităţile arbeneficia, în schimb, de accesîmbunătăţit la serviciile financiareşi ar putea investi în infrastructurăşi cercetare. Veniturile universităţii din donaţiisunt, în prezent, slab reprezentate.Universităţile ar putea înfiinţadepartamente de strângere defonduri din donaţii sau ar puteaexternaliza astfel de servicii. Unexemplu de stimulent puternic arconstitui înfiinţarea unui fondspecial de finanţare din parteastatului care să recompensezeinstituţiile în mod directproporţional cu sumele dobânditede acestea din donaţii private.Fondul ar putea fi abandonat dupăce practica pe care o susţine ardeveni destul de răspândită printreIIS. Alternativ, astfel de fonduri arputea fi administrate de organizaţiinonprofit de tip filantropic care săsusţină practica donaţiilor şi săsupervizeze investiţiile. LEN menţionează posibilitateaexistenţei creditelor pentrustudenţii din categorii defavorizate.Ele ar putea fi extinse treptat şi laalte categorii de studenţi.Schemele de credite pentrustudenţi, care funcţionează înEuropa, cresc accesul la studiilesuperioare. Acestea implicăîmprumuturi pentru plata taxelor deşcolarizare şi pentru acoperireacheltuielilor de subzistenţă, ce suntrecuperate după încadrarea pepiaţa muncii a absolventului.Eventuala aversiune faţă deîndatorare a tinerilor ar putea firedusă prin stabilirea unorplafoane ale veniturilor viitoare(obţinute după absolvire), sub caredatoriile nu încep să fie recuperate. Parteneriatele şi consorţiile potreprezenta o cale alternativă de aaccesa surse private de finanţareşi sunt susţinute de LEN. Deasemenea, noile modificări alecadrului legal privind parteneriatelepublic-privat pot reprezenta ooportunitate pentru universităţile destat din România. În acelaşi spirit,prin constituirea de consorţiiuniversitare, se pot accesa sursede finanţare diferite de celebugetare pentru proiecte deamploare. Nu în ultimul rând, criteriile folositeîn asigurarea calităţii ar trebui săaibă în vedere instituţiile care îşiadministrează eficient veniturile.Propunerea III.2 – Dezvoltareacapacităţii instituţionale în universităţiTradiţional şi facilitat de cadrul legal, înuniversităţile româneşti s-a păstratsuprapunerea rolurilor academice şiadministrative. Aceasta genereazăadministrarea ineficientă a facultăţilor şilimitează libertatea academică aprofesorilor şi cercetătorilor, mai ales înprivinţa alegerii subiectelor şi metodelorcursurilor şi proiectelor de cercetare.Uneori, suprapunerea amintită conduce laconflicte de interes şi corupţie. Laprestaţia slabă a personaluluiadministrativ a contribuit şi absenţa unuigrad suficient de autonomie instituţională.

Pentru ca universităţile să poată funcţionape coordonatele unei viziuni pe termenmediu şi lung şi ale obiectivelor strategiceşi operaţionale asociate, ele au nevoie delideri şi manageri înalt profesionalizaţicare să poată gestiona eficientprovocările instituţionale şi sistemice.Recomandări Îmbunătăţirea procesului deplanificare strategică. Viitorulapropiat, mediu şi lung trebuiegândit şi planificat într-o manierăprofesionistă. Metode precumforesight-ul, analiza riscurilor şistudiile de impact trebuie să facăparte din instrumentarulfundamental al proceseloradministrative, să se supunăevaluării şi analizei colegiale şi săfie strâns legate de procesele deasigurare a calităţii. Profesionalizarea managementuluiacademic. Aceasta presupunedezvoltarea vocaţiei de lider şi deadministrator universitar. O partedintre administratorii existenţi vorface în mod firesc parte dinaceastă categorie profesională. Vafi nevoie însă, suplimentar şi de noiprofesionişti. Aceştia pot fi atraşi:o prin separarea funcţiilor demanagement de celeacademice, astfel încâtprerogativele, competenţeleşi limitele fiecărui roluniversitar să fie maiexplicite şi mai uşor deîndeplinit;o prin crearea de programe,într-o primă fază naţionale,de pregătire administrativăpentru învăţământulsuperior; iniţial, acestea arputea fi finanţate prinprograme FSE / POSDRUorientate spre dezvoltareade platforme de pregătirepentrumanageriiuniversitari. Aceasta arpresupune şi recrutarea detineri lideri, potenţiali lideri şiadministratori, care să fieinstruiţi continuu. Dezvoltarea de procese deevaluare pentru administratoriiuniversitari. Aceştia din urmă aunevoie nu numai de competenţeprofesionale de management, ci şide competenţe transversalespecifice activităţilor demanagement. Noile grile depromovare trebuie să ţină cont defaptul că, pe lângă cadreledidactice şi de cercetare, imagineaşi reputaţia universităţii suntsusţinute şi reprezentate şi deadministratorii universitari Caatare, universităţile ar trebui săaibă în vedere, mult mairesponsabil, procedurile deevaluare profesională pentrufuncţiile din domeniulmanagementului operaţional,ţinând cont de criterii relevantestabilite intern de către întreagacomunitate academică .Propunerea III.3 – Reformaaranjamentelor de guvernanţăinstituţionalăUniversităţile româneşti integrează multprea puţin în propria culturăorganizaţională valorile şi principiileguvernanţei universitare. În acest fundal,universităţile îşi stabilesc cartele şiregulamentele interioare prin transpunereşi copiere de la alte instituţii deînvăţământ superior din ţară saustrăinătate, fără ca acestea să conducă laconsolidarea unui context de guvernanţăinternă. Una dintre explicaţii este cămanagementul instituţional a rămascantonat în practici de dirijare şi controlrigid, fără ca aranjamentele dereglementare să genereze relaţionareflexibilă, responsabilizare, încredere şirăspundere publică. În ceea ce priveşterelaţiile cu organismele de coordonare33

centrale, percepţia dominantă la niveluniversitar a fost de control inflexibil, nude coordonare şi îndrumare.În consecinţă, în ciuda numeroaselorviziuni, misiuni instituţionale şi strategiiasumate la nivel formal, universităţileromâneşti încă nu dispun de o capacitateadministrativă performantă, eficientă şieficace. Ele preferă să foloseascăabordări standard în oferta de programede studii, în cuantificarea performanţei,ezitând în acelaşi timp să creeze şi sădezvolte platforme de cooperare interinstituţionalăşi premise pentru consorţii,inclusiv consorţii tematice, în vedereadiversificării şi personalizării programelorşi ofertelor de educaţie, cercetare şidezvoltare.Această stare de fapt poate fi schimbatăşi printr-o regândire a guvernanţeiinstituţionale, determinată în parte şi deobiectivele mai generale alepersonalizării, diversităţii instituţionale şitransparenţei. Pe lângă propunereaanterioară privind dezvoltarea capacităţiiadministrative, universităţile îşi potregândi structura organizaţională astfelîncât să crească deopotrivă libertateaacademică şi relevanţa serviciilor publice,cultivând simultan procesele de învăţareorganizaţională şi angajament comunitar.Recomandări34 Regândirea statutului juridic şifiscal al IIS. Aşa cum am afirmatanterior în documentul de faţă,universităţile au nevoie de un plusde autonomie în privinţaadministrării resurselor lor umaneşi financiare. Discuţiile intense dinultima perioadă referitoare lareglementările privind salarizareacadrelor didactice din sistemul deînvăţământ superior de stat şideciziile de personal arată cât estede important ca libertăţile şi limiteleinstituţionale să fie explicite, clareşi cunoscute de toţi membriicomunităţii universitare. Noul statutjuridic al universităţilor ar puteaimplica modificări ale legilor cadruprivind învăţământul şiadministraţia publică . Redefinirea şi regândireaorganismelor şi altor entităţiorganizaţionale şi elaborarea unornoi cadre de reglementare internăpe baza prevederilor noilor carteuniversitare. Mai devreme sau maitârziu, fiecare instituţie se va afla înpostura să examineze şi evaluezemodul în care structurileinstituţionale moştenite fac faţănevoilor concrete ale comunităţiiuniversitare şi ale mediului extern.Noile cadre de reglementareinterne trebuie să definească maiclar aranjamentele şi proceseleinstituţionale, printre altele ţinândcont de principiile eficienţei,eficacităţii şi evaluării în funcţie demisiunea asumată . Crearea de organisme consultativeîn vederea elaborării planurilorstrategice şi operaţionale. Astfel deorganisme pot fi în mod profitabilcompuse din reprezentanţi aiprincipalilor angajatori, aiinstituţiilor publice din ariageografică relevantă, aiorganizaţiilor non-guvernamentaleşi ai altor asociaţii. Totodată,instituţiile de învăţământ superiortrebuie să îmbrăţişeze un stil decomunicare şi consultare reciprocăprin intermediul asociaţiilorprofesionale, care să reuneascăatât cadre didactice şi decercetare, cât şi practicieni. Oasemenea abordare va facilitatotodată şi implicarea universităţilorîn procesul de elaborare,dezbatere şi evaluare a strategiilorsocio-economice ale comunităţilorlocale şi regionale. Diversificarea şi îmbunătăţireainstrumentelor de monitorizare şievaluare a calităţii serviciilor,

cercetării şi educaţiei oferite deinstituţie şi modernizarea practicilorde monitorizare şi evaluare. Acesteoperaţiuni presupun utilizarea demetode relevante de evaluare,precum şi colaborarea cuorganisme consultative cuexpertiză dovedită în domeniu.Totodată, evaluarea ar putea fi şiex-ante, de exemplu, prindezvoltarea de analize privindnevoia de pregătire profesională şide alt tip, inclusiv prin identificareaobiectivelor şi preferinţelorgrupurilor demografice din careuniversităţile îşi atrag potenţialiibeneficiari. Rezultatele exerciţiilorde monitorizare şi evaluare trebuiesă fie accesibile public – o condiţieesenţială pentru transparenţă şipentru responsabilitatea publică. Adaptarea politicilor interne derecrutare şi promovare apersonalului universitar la noulstatut juridic şi fiscal aluniversităţilor, precum şi la noulcontext de poziţionare auniversităţilor şi a programelor destudii. Noile politici interne trebuiesa se facă ţinând seama deponderea componentelor caredefinesc misiunea academică -componenta didactică şicomponenta de cercetare, prinadecvarea lor la misiuneainstituţiei. Astfel, se va asiguraclaritatea şi predictibilitateamobilităţii cadrelor didactice şicercetătorilor între universităţi şiremunerarea acestora în modcorespunzător.Este important de subliniat faptul căimplementarea acestor Recomandări vaconduce către un proces de transformarea universităţilor din structuri carereacţionează greoi la schimbările socialeşi economice, în instituţii flexibile,orientate spre viitor, care participă directla schimbare şi îşi asumă roluri sociale şicivice în cadrul comunităţilor deservite.Astfel, percepţia publicului asuprarelevanţei instituţiilor se va modifica întimp. Totodată, aplicarea acestorrecomandări va conduce la crearea unuimediu prielnic de comunicare întreuniversitari, studenţi, absolvenţi,principalii angajatori şi comunitatea largă.Concluzii la secţiunea a III-aAplicarea acestor Recomandări asuprasistemului va genera, cel mai probabil,efecte puternice. Universităţile îşi vorcoordona mai bine strategiile, se vorracorda mai uşor şi mai firesc lacomunităţile din care fac parte şi îşi vorcultiva reputaţia cu mai multă grijă. Actoriiextra-universitari relevanţi vor câştigaîncredere în instituţii, cu care vor puteacomunica într-un limbaj comun şi de lacare vor primi feedback profesionist.Crearea consorţiilor, inclusiv a celortematice (de exemplu, cele referitoare laachiziţia de resurse informaţionaleelectronice), precum şi fuziunea princomasare sau absorbţie vor fi evaluate şianalizate. Evaluarea ar putea fi realizatăatât de către agenţiile de specialitate, câtşi de universităţile participante în proces.În timp ce analiza ar putea fi realizată atâtdin perspectiva fezabilităţii administrative,cât şi din perspectiva colectării resurseloralternative direcţionate spreîmbunătăţirea continuă a procesuluididactic şi de cercetare.Aceasta secţiune a Cărţii Verzi propunesoluţii sistemice de amploare, precumregândirea statutului juridic şi fiscal aluniversităţilor, orientarea către surseprivate de finanţare, un managementeducaţional profesionist, sau planificareastrategică în universităţi.În mod inevitabil, instituţii diferite vor fipregătite diferit şi dispuse în grade diferitesă implementeze propunerile avansate înprezenta Carte Verde şi în Cartea Albăcare va urma acesteia. Pe bazaexperienţelor acumulate de programelede dezvoltare din alte state europene,propunem ca diferenţele de disponibilitate35

şi pregătire amintite să fie recunoscuteprin crearea unor aranjamente tranzitoriicare să permită, în cele din urmă,adoptarea la nivel naţional a reformelorrecomandate în acest document.Aşadar, în secţiunea următoare, „De larecomandări la fapte”, este descrisă oprimă serie de paşi care urmează să fiefăcuţi înspre adoptarea soluţiilor propuseÎntrebarea 11. Consideraţi căuniversităţile româneşti au nevoie deun statut juridic, administrativ şi fiscaldiferit de cel din prezent? Dacă da,care credeţi că ar fi principalele opţiunipentru modificarea statutului actual?Întrebarea 12. Consideraţi fezabilăgarantarea creditelor contractate deuniversităţi printr-un fond de stat?Întrebarea 13. Credeţi că este oportunărecompensarea din fonduri publice aIIS care dezvoltă structuriorganizaţionale menite să creascăponderea donaţiilor în totalulveniturilor universităţii?Întrebarea 14. Credeţi că se impuneextinderea, în viitor, a sistemelor decredite, de la studenţii din categoriidefavorizate către întreaga populaţiede studenţi?Întrebarea 15. Credeţi că universităţileîşi pot spori şansele de a creşteresursele accesate din surse private,prin dezvoltarea de consorţii şiparteneriate?Întrebarea 16. Credeţi că desfăşurareaîn universităţi a unor exerciţii deforesight care să implice şi actori dinafara instituţiei ar putea conduce la oîmbunătăţire a capacităţii deplanificare strategică a instituţiilor deînvăţământ superior?Întrebarea 17. Consideraţi că înuniversităţile româneşti se impune oseparare clară a funcţiilor demanagement de cele academice?36

De larecomandări lafapte: unscenariu posibilPropunem în continuare un posibilscenariu de implementare a unei părţi arecomandărilor care fac subiectul CărţiiVerzi. Fără să epuizeze opţiunile descriseanterior, programul de implementareschiţat aici ar asigura condiţiile pentrurealizarea ulterioară a întregului set deRecomandări propuse.Scenariul nostru de implementarepresupune identificarea unui prim val deinstituţii dispuse să se plaseze înavangarda procesului de transformare.Pe baza rezultatelor evenimentelor dinprimul val, s-ar putea stabili valuriulterioare de instituţii care se alăturăreformei. În cele din urmă, o majoritate ainstituţiilor de învăţământ superior dinRomânia ar participa la transformăriledelineate în Cartea Verde, avansândîntregul sistem de învăţământ superiorînspre starea descrisă de Viziunea 2025.Stabilirea instituţiilor care participă laprimul val trebuie să aibă în vedere douădimensiuni ale diversităţii instituţionale.Prima ţine de calitatea publică sau privatăa universităţilor. Întrucât valul iniţialimplică aranjamente speciale privindfinanţarea instituţională din fonduripublice, doar universităţile de stat ar fieligibile într-o primă fază. Această deciziear putea fi modificată pe parcurs, pemăsură ce am şti mai bine cumreacţionează în practică IIS. Unaranjament paralel pentru universităţileprivate interesate ar putea fi, aşadar, avutîn vedere ulterior.Cea de-a doua dimensiune relevantă adiversităţii priveşte încadrarea IIS într-unadintre clasele definite de Legea EducaţieiNaţionale. Toate cele trei clase ar fieligibile pentru primul val, mai ales avândîn vedere recomandarea noastră de areorienta educaţia spre învăţarea peîntreg parcursul vieţii.O schiţă a scenariului de implementareDeclaraţiile de intenţieÎn faza iniţială, toate instituţiile deînvăţământ superior publice ar fi invitatesă îşi exprime interesul de a participa laprimul val de transformare. Pe lângădeclaraţia formală de intenţie, fiecare IISinteresată ar depune şi un program detransformare cu obiective care să ținăseama de Recomandările din CarteaVerde, ţinând cont şi de clasa din careinstituţia respectivă face parte. (În cazulîn care primul exerciţiu de clasificare nuse va fi încheiat până la data depuneriideclaraţiilor de intenţie, universităţile ar fiinvitate să anticipeze clasa în cauză)Consultarea cu instituţiile interesateDupă depunerea declaraţiilor de intenţie,membrii echipei noastre ar vizitainstituţiile care şi-au exprimat interesulfaţă de participarea la primul val. S-ardiscuta aşteptările IIS de la acest proces,eventualele amendamente la propunerileavansate în declaraţia de intenţie, precumşi detaliile strategiilor de implementareavute în vedere de universităţi.Procesul de selecţieÎn urma dezbaterilor cu instituţiileinteresate (dar şi a derulării procesului deconsultare asupra Recomandărilor CărţiiVerzi), echipa proiectului ar elabora unset de criterii pentru selectareaparticipanţilor la primul val detransformare.Procesul de selecţie ar ţine cont decalitatea propunerilor primite de la37

instituţiile interesate, de echilibrul dintrediferitele clase de universităţi participante,precum şi de constrângerile impuse deadministrarea programului deimplementare asociat primului val detransformări. În plus, în afară deasumarea declaraţiilor de intenţie decătre administraţia superioară a IIS (ocondiţie necesară participării), ar conta şiasumarea programului de transformareinstituţională de către comunitateauniversitară locală.Evaluarea dosarelor pe baza criteriiloramintite ar putea fi însoţită de noiinterviuri cu echipele de conducere alefiecărei universităţi.Până la finalul procesului descris mai susne aşteptăm să identificăm un număr deinstituţii publice care ar lua parte la primulval.Primul val de transformareInstituţiile şi echipa proiectului ar stabilide comun acord condiţiile juridice –regimul de libertăţi şi prerogativeinstituţionale – necesare implementăriiRecomandărilor propuse în Cartea Verdecare au fost preluate în propunerea detransformare instituţională. Aceste condiţiiar fi asigurate provizoriu pentru instituţiileparticipante, cu condiţia acceptării unormecanisme de monitorizare stabilite decomun acord care să ateste căuniversităţile nu abuzează de atribuţiunileconferite.Finanţare centrală pentru transformare şisprijin în perioada de tranziţieConsiderăm esenţială existenţa unorinstrumente speciale de finanţare pentrusprijinirea instituţiilor membre ale primuluival. Finanţarea ar putea fi acordată întranşe asociate unor faze sau etape aleprocesului de transformare instituţionalăasumat de către participanţi. Acordareafiecărei tranşe ar depinde de îndeplinireacu succes a etapei anterioare.În plus, datorită faptului că procesul detransformare poate genera probleme definanţare – de ex., cauzate de creştereaponderii programelor de învăţare peîntreg parcursul vieţii în detrimentulprogramelor pentru care se acordăfinanţare de bază de la buget – ar fiesenţial ca instituţiilor participante să li seasigure temporar o finanţare cel puţinegală cu aceea care ar fi fost obţinută înafara participării la primul val.Încurajarea învăţării reciproceEsenţial este şi ca, în perioada deparcurgere a programului de transformareinstituţională, dar şi ulterior, membriiadministraţiei superioare a IISparticipante să îşi împărtăşeascăexperienţele. Având în vedere că aceştiaar fi percepuţi ca lideri ai transformărilordemarate de Viziune, astfel de schimburide experienţă ar putea fi publice.Ca atare, considerăm importantăînfiinţarea unei asociaţii care să facilitezeînvăţarea reciprocă şi comunicareaexperienţelor perioadei de tranziţie.Asociaţia ar publica materiale privindlecţiile deprinse şi ar organiza conferinţeşi prezentări susţinute de lideriiinstituţionali. Participarea la eventualelevaluri ulterioare de transformare arconferi automat oricărei instituţii statutulde membru al asociaţiei amintite.Confirmarea noului statut juridic şi aautonomiei conferite de acesta (acolounde este cazul)Odată ce programul de transformareinstituţională (primul val) ia sfârşit cusucces, instituţiile ar primi în mod formalşi permanent statutul juridic şi/sau fiscalmenţionat anterior (libertăţile şiprerogativele care au facilitattransformarea). Aceste condiţii ar putea fiextinse ulterior la nivelul întregului sistemde învăţământ superior ori la nivelul uneipărţi a acestuia.38

Reglementări asociate noului statutÎn perioada de implementare aprogramului de transformareinstituţională, cel puţin următoarele treidomenii ar trebui acoperite în modsatisfăcător:Reglementările actuale. Ar fiimportantă reducerea poveriiadministrative asupra IISparticipante la primul val. Odată ceaceste instituţii şi-au demonstratadecvarea la propriile scopuri, elear putea fi eliberate de o partedintre sarcinile birocraticeîmpovărătoare.Asigurarea calităţii. Noile tipuri deinstituţii ar continua să participe laprocesele de evaluare a calităţii. S-ar putea determina însă, împreunăcu instituţiile şi agenţiile relevante,oportunitatea unor schimbări caresă reflecte noul statut instituţional.Reglementările privind situaţiafinanciară. În calitate de organizaţiiindependente,instituţiileparticipante la primul val s-ar puteasupune unor forme diferite dereglementare financiară. Acesteaar fi menite să asigure probitateafinanciară şi menţinerea serviciilorpublice oferite societăţii.Vă invităm să vă exprimaţi opiniile cuprivire la scenariul de implementarepropus mai sus.39

ConsultareaPunctele dumneavoastră de vedere şieventualele propuneri cu privire laconţinutul Cărţii Verzi sunt importantepentru noi. Am identificat diverse punctede decizie în documentul de faţă. Acesteasunt marcate ca o serie de întrebări.Cartea Verde constituie baza pentru unproces de consultare care are loc înperioada iulie-seprembrie 2011.Vă invităm, aşadar, să vă exprimaţiopiniile şi observaţiile în cadrulchestionarului disponibil la adresahttp://carteaverde.edu2025.ro/.40

Anexa 1Prezentare generală amodificărilor introdusede Legea EducaţieiNaţionale nr. 1/2011Legea Educaţiei Naţionale (LEN) aanunţat deja o parte dintre reformelepropuse în acest document. În secţiuneade faţă vă oferim un rezumat alprincipalelor schimbări anticipate pentruurmătorii ani. Acestea sunt:Finanţarea: modificări alemecanismelor de alocare;Clasificarea universităţilor: unsistem de clasificare carestimulează diferenţierea în cadrulsistemului de învăţământ superiorromânesc;Creşterea accesului laînvăţământul superior pentrugrupurile defavorizate;Personalul universitar: noi criteriide selecţie;Învăţarea pe întreg parcursulvieţii (IPV): creşterea participăriiadulţilor la programe IPVuniversitare şi, mai general,creşterea numărului acestorprograme;Asigurarea calităţii: o nouămetodologie în domeniu;Managementul academic: printrealtele, un rol de lider puternicpentru rectorii universitari.Noul sistem de finanţareNoua metodologie de finanţare nu adepăşit încă faza de concepţie. LEN astabilit însă în mod clar principaleleinstrumente de finanţare de la bugetpentru învăţământul superior şi anume:Finanţarea de bază (construită peun sistem de granturi de studii);Finanţarea complementară;Finanţarea suplimentară;Fondul de dezvoltare instituţională(acordat pe bază de competiţie); şiFondul de incluziune socială(acordat, de asemenea, pe bazăde competiţie).Metodologia de finanţare şi cea declasificare sunt parţial corelate.Instrumentele de finanţare se coreleazăatât cu ierarhizarea programelor de studii,cât şi cu categoriile de universităţi şi ţincont de nivelurile de performanţă învederea concentrării resurselor şi astabilirii priorităţii investiţiilor. Deasemenea, consorţiile universitare arputea beneficia de finanţare preferenţială.De exemplu, finanţarea pe bazecompetitive şi încurajarea excelenţeiuniversitare, inclusiv prin ierarhizareaprogramelor de studii, vor fi suplimentatede evaluarea performanţei instituţionale şia calităţii serviciilor de educaţie. Unminimum de 30% din finanţarea de bazăva fi alocată universităţilor pe bazacriteriilor de calitate stabilite de CNFIS şiaprobate de MECTS.Noua metodologie de clasificare auniversităţilorClasificarea universităţilor va fi realizatăde un Consorţiu de Evaluare compus dinARACIS, CNATDCU şi CNCS. În cadrulprimului exerciţiu de evaluare naţională,Consorţiul va fi îndrumat de o agenţieeuropeană care are expertiză în domeniulclasamentelor şi al clasificărilor dinînvăţământul superior. Agenţia în cauzănu a fost încă desemnată oficial.Conform LEN, universităţile vor fi incluseîntr-una dintre următoarele categorii:universităţi centrate pe educaţie;41

universităţi de educaţie şicercetare ştiinţifică sau universităţide educaţie şi creaţie artistică ;universităţi de cercetare avansatăşi educaţie.În plus, în fiecare domeniu de ierarhizareprogramele universitare vor fi clasate în 5grupe (A, B, C, D şi E). Practic, aceastaînseamnă că în fiecare domeniu dinierarhie (de exemplu, sociologia) cele maibune programe vor fi plasate în clasa A şicele care au nevoie să fie îmbunătăţite înclasele din coada clasamentului (D sauE). Ierarhia este construită pe bazadatelor brute raportate de universităţi şi aunor indicatori de ierarhizare (care vor fielaboraţi după ce procesul de colectare adatelor ia sfârşit).În cele din urmă, fiecare instituţie va firecunoscută oficial că făcând parte dintrunadintre cele trei clase şi va dispune declasamente care să indice nivelul deexcelenţă al fiecărui program universitaroferit.Creşterea accesului la educaţie pentrugrupurile dezavantajatePrin LEN, statul se angajează să sprijinefinanciar şi în alte moduri accesul laînvăţământul superior pentru tinerii(persoane până la 35 de ani) şi adulţii dincomunităţile dezavantajate social şieconomic. Legea menţionează şi unsistem de împrumuturi speciale pentrumembrii acestor grupuri.Noi criterii de selecţie pentrupersonalul academicTitlurile universitare sunt acordate, înprezent, de CNATDCU. Ele se vorsupune unui set nou de criterii. Oschimbare majoră va consta înintroducerea Calificărilor portabile.Acestea permit cadrelor didactice şi decercetare să lucreze oriunde în interiorulsistemului de învăţământ, crescândflexibilitatea şi mobilitatea profesională. Înplus, criteriile care stau la bazaCalificărilor portabile vor fi mai adâncarmonizate cu criteriile practicate de altesisteme europene de învăţământ şi dealte comunităţi profesionale.O mai bună furnizare a serviciilor deînvăţare pe întreg parcursul vieţiiLEN promite să crească participareaadulţilor la IPV în programe universitare şisă sporească numărul de astfel deprograme. Legea oferă o definiţieintegrată şi coerentă a învăţării pe întregparcursul vieţii şi a pregătirii profesionaleşi stabileşte recunoaşterea şi certificareacompetenţelor obţinute în contexteeducaţionale formale, informale şi nonformale.În plus, autorităţile publice vorputea stabili Centre Comunitare pentruIPV care să implementeze la nivel decomunitate politicile şi strategiile dindomeniu.O nouă metodologie de asigurare acalităţiiMetodologia va fi construită pe baza uneiviziuni şi a unei filozofii diferite. Procesulde acreditare va fi centrat în primul rândpe indicatorii de ieşire şi de rezultat, întimp ce autorizarea va rămâne legată deindicatorii de intrare.În premieră , ARACIS va utilizabenchmarking-ul ca un element cheie alprocedurii de evaluare. În prezent,Agenţia pilotează o bază de date pentrubenchmarking în scopul de a testa noileseturi de indicatori instituţionali şi deprogram. După încheierea perioadei depilotare şi după analiza rezultatelor,evaluările vor fi bazate pe indicatori debenchmarking validaţi.Modificări ale managementuluiuniversitarLegea Educaţiei Naţionale promite săîntărească orientarea instituţiilor deînvăţământ superior spre performanţă şi42

competitivitate printr-un managementlocal îmbunătăţit. Acesta presupune:un rol de conducere cu prerogativesporite pentru rectorii universitari;activităţi antreprenoriale încurajateca parte a guvernanţei academice;un rol cheie pentru studenţi înstructurile de reprezentare – însenate şi consiliile facultăţilor –,confirmând statutul acestora departeneri în procesele academice.Deşi structura conducerii universitare nuse schimbă radical, modificărilesemnificative privesc poziţiile de rector şidecan, care nu mai sunt aleşi în modnecesar democratic de către corpulacademic. Astfel, rectorii pot fi aleşi fieprin vot direct de către cadreleuniversitare şi reprezentanţii studenţilor,fie prin concurs public, pe baza uneimetodologii aprobate de senat, de către ocomisie de recrutare. Decanii sunt numiţide rector pe bază de concurs publicdintre universitarii din orice instituţie dinţară sau din străinătate.Programul naţional de reformă 2011-2013Guvernul României a publicat de curândProgramul Naţional de Reformă 2011-2013, un document strategic careanalizează nevoia de reformă într-unspectru larg de domenii de politici.Învăţământul superior se numără printredomeniile vizate de schimbările anunţatedeja de LEN.Programul menţionează datele„Raportului asupra stării sistemuluinaţional de învăţământ – 2010” şi scoateîn evidenţă o serie de date relevante:după o creştere spectaculoasă,rata brută de participare laînvăţământul superior a scăzut înultimii doi ani, ajungând lavaloarea de 45% în 2009-2010(faţă de 51,7% în anul anterior).aproape unu din patru tineri românicare a finalizat o formă deînvăţământ superior nu are un locde muncă .Guvernul identifică şi o serie de blocaje înînvăţământul superior, printre care:corelarea slabă a specializăriloruniversitare cu cerinţele pieţei demuncă;transferarea doar într-o micămăsura a rezultatelor sistemului decercetare universitară cătreeconomie;o componentă teoretică preaputernică a învăţământul superior,ce nu oferă absolvenţilor abilităţi şicompetenţe practice.Principalele acţiuni promise de Guvern învederea remedierii blocajelor din sistemulde învăţământ superior includ: 21Dezvoltarea unui Cadru Naţional alCalificărilor adecvat nivelului dedezvoltare economică actuală şiasimilarea lui la nivelul pieţeimuncii. Impact estimat: creareaunor locuri de muncă sustenabile,durabile în timp; o mai bunăintegrare a absolvenţilor pe piaţaforţei de muncă; creştereapotenţialului de atragere acapitalului străin în spaţiuleconomic românesc pe baza uneioferte adecvate de forţă de muncă;creşterea mobilităţii forţei demuncă.Crearea unui cadru de selecţieobiectiv, care să permită atragereatinerilor cu aptitudini cătreCalificările care asigurăimplementarea unui modelpredeterminat de dezvoltareeconomică (TIC, inginerie, ştiinţeale naturii, servicii, agricultură).Impact estimat: creştereaperformanţelor profesionale ale21 Fragmente citate din Programul Naţional deReformă 2011-2013.43

Provocăriabsolvenţilor şi a gradului deocupare a forţei de muncă .Crearea mecanismelor derecunoaştere a competenţelordobândite prin învăţarea formală şinon-formală pentru rute de nivelterţiar, pentru toţi tinerii cupotenţial intelectual adecvat.Impact estimat: stimulareaparticipării la studiile universitareprin posibila echivalare parţială astudiilor postliceale.Stimularea învăţării pe totparcursul vieţii, inclusiv prinfinalizarea şi adoptarea Strategieinaţionale de învăţare permanentă.Impact estimat: creştereanumărului absolvenţilor deînvăţământ terţiar; creştereainteresului pentru învăţare încontexte informale şi non-formaleşi recunoaşterea rezultatelorobţinute prin acest tip de învăţare.Legea Educaţiei Naţionale promiteschimbări de substanţă a învăţământuluisuperior românesc. Totodată, însă, Legeaaduce cu sine o serie de provocărispecifice:Capacitatea organismelor şiagenţiilor centrale de coordonarede a implementa schimbările;Capacitatea universităţilor de a-şigăsi locul potrivit în noul mediuinstituţional;O înţelegere împărtăşită în sistemcu privire la schimbărileintenţionate;Impactul asupra omogenităţiisistemului şi, în mod special,asuprao Personalizării: LEN are învedere creşterea accesuluila IPV şi implicit un anumittip de flexibilitate a opţiuniloreducaţionale. Esteimportant însă caschimnbările să nu fielimitate doar la programelealternative şi ca stimuliipentru transformare să vinăde la studenţi şi alţi actoripublici şi privaţi, nu doar pelinie centrală.o Diversităţii: Calificărileportabile pot fi de ajutor,permiţând universităţilorcare aspiră la schimbare săidentifice şi să recrutezepersonalul adecvat.Clasificarea universităţilor arputea să spargă paradigmaactuală a uniformizării, însăexistă riscul ca ea săinstituţionalizeze trei modeleuniforme, mai degrabădecât să încurajezeinstituţiile să se deplasezeîntre clase, să-şi schimbeaspiraţiile şi să îşi caute onişă proprie.o Transparenţei: În timp, noileprocese de asigurare acalităţii,inclusivbenchmarking-ul, vorgenera un plus detransparenţă în privinţastandardelor şi aconţinutului programeloroferite de universităţi.Rămâne însă esenţial caaceste instrumente săspargă cultura calităţiibazată pe conformism, săîncurajeze mecanisme dereputaţie şi participareaactorilor externi la evaluareaserviciilor oferite de IIS.44

Anexa 2Glosar de termeniAsigurarea calităţii educaţiei - exprimăcapacitatea unei organizaţii furnizoare dea oferi programe de educaţie înconformitate cu standardele anunţate.Asigurarea calităţii este realizată printrunansamblu de acţiuni de dezvoltare acapacităţii instituţionale, de elaborare,planificare şi implementare de programede studiu, prin care se formeazăîncrederea beneficiarilor că organizaţiafurnizoare de educaţie îndeplineştestandardele de calitate. (Sursa: LegeaEducaţiei Naţionale)Cadrul European al Calificărilor(European Qualifications Framework,EQF) – este un instrument care permitetraducerea Calificărilor obţinute la nivelnaţional între statele europene, cu scopulde a facilita mobilitatea angajaţilor şi apersoanelor înmatriculate la diferiteniveluri în sistemele de învăţământ şi dea uşura accesul la învăţare pe întregparcursul vieţii. (Sursa:http://ec.europa.eu/education/lifelonglearning-policy/doc44_en.htm)Cadrul naţional al Calificărilor –reprezintă un instrument pentru stabilireaCalificărilor, în conformitate cu un set decriterii ce corespund unor nivelurispecifice de învăţare. Cadrul naţional alCalificărilor are ca scop integrarea şicoordonarea subsistemelor naţionale deCalificări şi îmbunătăţirea transparenţei,accesului, progresului şi calităţiiCalificărilor în raport cu piaţa muncii şisocietatea civilă. (Sursa: Legea EducaţieiNaţionale)Cadrul naţional al Calificărilor dinînvăţământul superior (CNCIS) –reprezintă instrumentul pentru stabilireastructurii Calificărilor din învăţământulsuperior. CNCIS are ca scop asigurareacoerenţei Calificărilor şi a titlurilor obţinuteîn învăţământul superior. CNCIS asigurărecunoaşterea naţională, precum şicompatibilitatea şi comparabilitateainternaţională a Calificărilor dobânditeprin învăţământul superior. CNCIS esteparte a Cadrului naţional al Calificărilor.Calificarea – este rezultatul formal alunui proces de evaluare şi validareobţinut atunci când un organismcompetent stabileşte că o persoană aobţinut, ca urmare a învăţării, rezultate laanumite standarde prestabilite. (Sursa:Legea Educaţiei Naţionale)Calitatea educaţiei - este ansamblul decaracteristici ale unui program de studiisau program de calificare profesională şiale furnizorului acestuia, prin care suntîndeplinite standardele de calitate,precum şi aşteptările beneficiarilor.(Sursa: Legea Educaţiei Naţionale)Cartea Albă (White Paper) – este un tipde document publicat, de regulă, deComisia Europeană care conţinepropuneri pentru acţiuni comunitare întrunanumit domeniu. În unele cazuri,acestea reprezintă o urmare firească aunei Cărţi Verzi (Green Paper) publicatăanterior cu scopul de a stimula odezbatere la nivel european. Atunci cândo Carte Albă este primită favorabil decătre Consiliul European, ea poatedetermina un program de acţiune alUniunii Europene în domeniul respectiv.(Sursa:http://europa.eu/legislation_summaries/glossary/white_paper_en.htm)Cartea Verde (Green Paper) – este un tipde document publicat, de regulă, deComisia Europeană pentru a stimuladezbateri cu privire la teme de interes lanivel european. Prin acest tip dedocument, părţile interesate şi actoriirelevanţi (instituţii sau indivizi) într-undomeniu sunt invitaţi să participe la unproces de consultări şi dezbateri pe bazapropunerilor avansate. Uneori, rezultateleacestor consultări se constituie în45

iniţiative legislative care sunt ulteriordescrise în Cărţi Albe (White Papers).(Sursa:http://europa.eu/legislation_summaries/glossary/green_paper_en.htm)Creditele transferabile – reprezintă omodalitate formală de recunoaştere acantităţii de efort/a muncii depuse de opersoană pentru a absolvi cu succes ounitate curriculară (curs, laborator,seminar etc.) a unui program de studii/deînvăţare. Cel mai cunoscut sistem decredite este European Credit TransferSystem (ECTS).Domeniul de studii universitare –reprezintă o formă administrativă deordonare a programelor de studii înfuncţie de ramura de ştiinţă căreia îiaparţin.Ethos – un set de valori, norme, atitudinişi comportamente asociate care au ospecificitate instituţională şi/sau culturală .Foresight-ul – reprezintă un processistematic şi participativ de colectare acunoaşterii despre viitor şi de construcţiea unor viziuni pe termen mediu şi lung,proces menit să slujească deciziilor dinprezent şi să mobilizeze acţiuneacolectivă(Sursa:http://forlearn.jrc.ec.europa.eu/index.htm)Guvernanţa universitară – reprezintătotalitatea aranjamentelor structurale sifuncţionale şi a proceselor aferente lanivel de instituţie prin care universităţileîşi derulează activităţile. (Sursa: adaptaredupă Michael Shattock, Managing GoodGovernance in Higher Education, OpenUniversity Press, 2006, p. 1)Instituţiile de învăţământ superior (IIS)– reprezintă acele instituţii sau organizaţiicare furnizează programe educaţionalede nivel superior. În contextul sistemuluiromânesc de învăţământ superior, nuexistă o diferenţiere clară între IIS şiuniversităţi, nici din punct de vederelegislativ, nici din punct de vedere alutilizării denumirii. În alte state, spreexemplu Irlanda sau Marea Britanie,denumirea de „universitate” este protejatăprin acte normative şi restrânsă la ungrup de instituţii cu tradiţie în domeniulînvăţământului superior şi al cercetăriiştiinţifice.Învăţarea pe întreg parcursul vieţii(IPV) – reprezintă totalitatea activităţilorde învăţare formală, non-formală şiinformală care se produc de-a lungulîntregii vieţi, în scopul îmbunătăţiriicunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelordintr-o perspectivă multiplă, personală,civică, socială sau ocupaţională. (Sursa:http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2001:0678:FIN:EN:PDF)Politica publică – este o reţea de deciziilegate între ele privind alegereaobiectivelor, a mijloacelor şi a resurseloralocate pentru atingerea obiectivelor însituaţii specifice.Procesul Bologna – reprezintă odenumire convenţională pentru procesul– bazat pe participare voluntară şicooperare – de reformă a sistemelor deînvăţământ superior din aria geograficăeuropeană extinsă, proces ce a urmatsemnării în anul 1999 a „Declaraţiei de laBologna” de către miniştrii educaţiei din29 de state. Ulterior, la interval de doi ani,au avut loc întâlniri la nivel ministerial încadrul cărora au fost agreate şi adoptateRecomandări specifice pe baza celorşase direcţii principale de reformăagreate iniţial. Acestea sunt: adoptareaunui sistem de diplome uşor de înţeles şicomparat; adoptarea unui sistem deînvăţământ superior bazat pe două cicluri(universitar şi postuniversitar);implementarea unui sistem de credite destudii transferabile (după modelul ECTS);promovarea mobilităţii prin înlăturareaobstacolelor din calea liberei circulaţii apersoanelor; promovarea cooperăriieuropene în domeniul asigurării calităţii;46

promovarea dimensiunii europene aînvăţământului superior.Programul de studii universitare –reprezintă un grup de unităţi curricularede predare, învăţare, cercetare, aplicaţiipractice şi evaluare, planificate astfelîncât să ducă la o calificare universitarăcertificată printr-o diplomă şi printr-unsupliment de diplomă. (Sursa: LegeaEducaţiei Naţionale, art. 137 (1))Universitatea – este un tip de instituţiede învăţământ superior care areacreditarea legală de a emite diplome destudii de nivel academic / universitar atâtpentru ciclul universitar, cât şi pentru celpost-universitar într-o multitudine dedomenii sau ramuri ale ştiinţei şi în cadrulcăreia se derulează şi activităţi decercetare ştiinţifică. În contextulsistemului românesc de învăţământsuperior, nu există o diferenţiere clarăîntre IIS şi Universităţi, nici din punct devedere legislativ, nici din punct de vedereal utilizării denumirii. În alte state, spreexemplu Irlanda sau Marea Britanie,denumirea de „universitate” este protejatăprin acte normative şi restrânsă la ungrup de instituţii cu tradiţie în domeniulînvăţământului superior şi al cercetăriiştiinţifice.47

Anexa 3Lista acronimelorACPART – Agenţia Naţională pentruCalificările din Învăţământul Superior şiParteneriatul cu Mediul Economic şiSocialANCS – Autoritatea Naţională pentruCercetare ŞtiinţificăARACIS – Agenţia Română de Asigurarea Calităţii în Învăţământul SuperiorCNATCDU – Consiliul Naţional deAtestare a Titlurilor, Certificatelor şiDiplomelor UniversitareCNCS – Consiliul Naţional al CercetăriiŞtiinţificeLEN – Legea Educaţiei NaţionaleMECTS – Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi SportuluiPIB – Produsul Intern BrutPOS CCE – Programul OperaţionalSectorial “Creşterea CompetitivităţiiEconomice”POS DRU – Programul OperaţionalSectorial “Dezvoltarea ResurselorUmane”TIC – Tehnologia Informaţiei şiComunicaţiilorUEFISCDI – Unitatea Executivă pentruFinanţarea Învăţământului Superior,aCercetării, Dezvoltării şi InovăriiCNDI – Consiliu Naţional pentruDezvoltare şi InovareCNFIS – Consiliu Naţional pentruFinanţarea Învăţământului SuperiorDOCIS – “Dezvoltarea unui sistemoperaţional al Calificărilor dinînvăţământul superior din România",proiect strategic cofinanţat de FondulSocial European prin ProgramulOperaţional Sectorial pentru DezvoltareaResurselor Umane 2007-2013 şi deGuvernul RomânieiELLI – Indexul european privind educaţiacontinuă (European Lifelong LearningIndicators)EQF – Cadrul European al Calificărilor(European Qualifications Framework)FSE – Fondul Social EuropeanIIS – Instituţii de învăţământ superiorIPV – Învăţarea pe întreg parcursul vieţii(Lifelong Learning)48