Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum - K

Profeii i mrturiicretinepentru vremea de acum*Selecie de textede la Sfinii Prini i autoricontemporani*Ediia a II-arevzut i adugitApare cu binecuvântareaPrea Sfinitului Printe GALACTION,Episcopul Alexandriei i TeleormanuluiEditura Biserica OrtodoxAlexandria 20045

CUVÂNT ÎNAINTEla ediia a douaApariia în ultima vreme a unui volum imens decarte religioas la noi în ar i în lume, este un semnvdit al purtrii de grij a lui Dumnezeu pentruBiserica Sa i pentru tot omul. Aceasta pentru c Elvrea ca “toi oamenii s se mântuiasc i la cunotinaadevrului s vin” (Tim 1, 2:4) i “nu vrea moarteapctosului, ci s se întoarc i s fie viu” (Iezech33:10).Este ca ploaia în vreme de secet i ca o marebogie în srcia i pustiul aduse de curentul rece itulbure al deprtrii de Dumnezeu.Mulumitori fa de aceast prea mare purtarede grij a lui Dumnezeu fa de noi, aducem înainteacelor care vor s se apropie i s rmân cu Dumnezeuîn chipul cel drept-cinstitor, texte i mrturiiconvingtoare ale multor autori mai vechi i mai noi,care conglsuiesc spre lmurirea i întrirea noastr,asupra a ce fel de clipe trim i asupra celor care vorveni.Atât autorii, cât i textele selectate secompleteaz în mod fericit, iar diversitatea reprezentatprin mrturii din epoci diferite, se regsete în unitateade Duh i de credin mrturisit, astfel c, oricaredintre cititori se poate regsi într-unul sau în altuldintre materialele prezentate.Reunite în coninut i sens, aceste texte dau oimagine cât se poate de profund i de complex a ceeace trim astzi pe plan spiritual.6

În acest context, atitudinea cretinului fa deaceast realitate, trebuie raportat fidel i ancorat laaceea ce îi confer cea mai puternic garanie arecunoaterii adevrului de credin i asumareadeplin a condiiilor de a rmâne în el pân la sfârit.Convini c aceste mrturii sunt de maximtrebuin în astfel de vremuri critice i pline deconfuzia generat de pcat, rugm pe Bunul Dumnezeus reverse Harul Su peste toi cititorii, iar lecturaacestei cri s le aduc un folos cât mai mare spremântuire.7

Cuvânt înaintela ediia întâiLucrarea de fa reprezint o selecie de texteîn care societatea actual se regsete în elementeleei cele mai complexe. Prin natura lor aceste texteconstituie o lmurire i un rspuns în acelai timp lamarile frmântri ale lumii cretine de astzi.Textele selectate sunt aezate dup autori, în ordinecronologic i formeaz dou pri:Partea întâi cuprinde profeii i mrturiicretine pentru vremurile de acum.Partea a doua cuprinde texte ziditoare de sufletprivitoare la Preacinstirea Maicii Domnului i lavirtui fundamentale necesare tririi cretine deastzi (credina, ndejdea, milostenia, smerenia).Dorim ca aceast carte s aduc un real folosduhovnicesc celor care o vor citi, iar mrturiilecuprinse aici s contribuie o data în plus lacunoaterea i trirea cât mai curat a credinei.La Duminica Ortodoxiei, 2004.8

Partea întâiProfeii i mrturii cretinepentru vremea de acum9

Sfântul Sfinit Mucenic Ipolit,pap al Romei 1(260 d. Hr.)i pe tot Proorocul, de îlvei întreba,vei afla de obtevestind pentru sfâritullumii.Atunci se vor duce toi ctre dânsul 2 i-i vorzice: am auzit c eti mare împrat i veseleti petoi slujitorii ti, pentru aceasta am venit, ca s neînchinm ie, spre a ne hrni, c pierim de foame.Atunci le va zice îneltorul: venii s v punempecetea (666) pe mâna dreapt i pe frunte i v voida oricâte voii. Pentru aceasta va pecetlui dreaptaomului, ca s nu mai poat face cu mâna semnulcinstitei Cruci i s fie a lui desvârit. Se vede cnumai cu câte o liter are s fie însemnat în pecetealui antihrist, pentru fiecare cuvânt, care va fi zis allepdrii de Dumnezeu. Iar aceia, necunoscândînelciunea lui, vor sta ca s-i pecetluiasc pe mânadreapt i pe frunte. Iar pecetea lui va avea numrul666, dup mrturisirea Sfântului Ioan Evanghelistul.i îi va face pe cei mari i pe cei mici bogai, vaslobozi pe cei ce sunt în robie, ca pe muli s-iamgeasc, i nimeni nu va putea s vând, sau s1Monahul Zosima Pascal, Sfâritul omului, Editura„Credina Strmoeasc”, 1998, pag. 111-113.2 Ctre Antihrist10

cumpere, fr numai aceia care vor avea semnul inumrul fiarei sau numrul numelui fiarei.„Aici este înelepciunea. Cel ce are minte,socoteasc numrul fiarei; c nume de om este inumrul ei este 666”. Iar înelesul peceii va fi aa:M lepd de Fctorul cerului i al pmântului, mlepd de Sfântul Botez, m lepd de a sluji luiHristos i m fac rob al tu; m lepd de împriacerului i iubesc muncile cele venice; m lepd deSfânta Cruce i primesc pecetea ta. Acestea vor fiscrise în pecetea îneltorului antihrist. Care nu vavoi s primeasc pecetea lui, va primi moartea dinmâinile lui. „Fericit va fi cel ce va rbda în aceavreme, cci se va mântui i cu mucenicii cei mari vafi”, dup cum zice Domnul, în Evanghelia de laMatei: „Cel ce va rbda pân la sfârit, acela se vamântui”. i Sfântul Ioan Evanghelistul, zice înEvanghelia sa: „Unii ca aceia mari se vor chema”.Dup acestea, antihrist va preface pe diavoli închip de îngeri strlucii i mulime mult de draci vapune ca s-l laude i s-l slveasc, zicând: Mareeste împratul vremii de acum, mare este stpânireai domnia lui, cine este Dumnezeu i cine este Domnafar de acesta? Acesta este Dumnezeu. Venii, dev închinai lui, venii, de credei lui!Pentru aceasta ne poruncete Domnul în SfântaEvanghelie de la Matei, zicând: „Cutai s nu vînele cineva pe voi”. i atâta se va mândriîneltorul, c va face multe feluri de nluciri cuvrji i cu farmece i se va arta prefcându-se c sesuie la cer i-l vor lua dracii i-l vor purta prin11

vzduh. Apoi va face, cu nluciri, c omoar iînviaz, fcând pe slujitorii lui a face cele poruncitecu mult fric i cutremur. Atunci va trimite prinmuni, prin peteri i prin crpturile pmântului pedracii lui, spre a cuta pe cei fugii i ascuni defrica lui, cei care nu au voit s se pecetluiasc. idac vor veni pentru a se pecetlui, bine, iar de nu, cuatâtea pedepse îi va munci, de care nu s-au maipomenit i nici nu s-au mai auzit în veac. Cci cuaa de cumplite munci îi va munci, încât numai de s-ar gândi cineva la ele, cu totul s-ar înfricoa icutremura. Fericii vor fi aceia, care vor birui penelegiuitul antihrist, c aceti Mucenici, se vor cinsticu mult mai mult decât cei dintâi Mucenici. Pentruc cei mai dinainte mucenici au biruit pe slujitoriilui antihrist (oameni), iar acetia îl vor birui peînsui antihrist. Atunci toi, care se vor arta slujitorirâvnitori ai lui Hristos, se vor cinsti i se vorîncununa de însi mâinile lui Hristos, DumnezeuAtotiitorul.Sfântul Chiril al Ierusalimului 3(313-386)Cunoti semnele Antihristului,nu le reine numai pentru tine,fii bun i întiineaz-i pe toi.3Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, EdituraInstitutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureti, 2003, pag. 249-259, 261.12

Trec deci cele ce se vd i vin cele ateptate,cele ce sunt mai bune decât cele ce se vd; totuinimeni s nu caute s afle timpul când se vor petreceacestea: „Nu este în puterea voastr s tii, spuneDomnul, anii i timpurile pe care Tatl le-a pus înstpânirea Sa” (Fapte 1, 7). S nu îndrzneti shotrti timpul când se vor petrece acestea; dar,iari, nici s dormi cu nepsare: „Privegheai,spune Domnul, c în ceasul în care nu v ateptaiva veni Fiul Omului” (Matei 24, 44).Dar fiindc trebuia ca noi s cunoatemsemnele sfâritului lumii i fiindc ateptm peHristos, pentru ca s nu murim înelai i s fimrtcii de falsul Antihrist, apostolii, mânai prinvoina dumnezeiasc, potrivit iconomieidumnezeieti, se apropie de adevratul învtor ispun:– „Spune-ne când vor fi acestea i care estesemnul venirii Tale i al sfâritului veacului?”(Matei 24, 3). Ateptm s vii din nou, dar Satana sepreface în înger de lumin (II Corinteni 11, 14),întrete-ne, ca s nu ne închinm altuia în loculTu.Iar Domnul, deschizându-i dumnezeiasca ifericita Lui gur spune:– „Vedei s nu v amgeasc cineva!”(Matei24, 4).i voi, asculttorilor, care v uitai acum laDomnul cu ochii minii, ascultai c v spune ivou aceleai cuvinte: „Vedei s nu v amgeasc13

cineva!”. Aceste cuvinte v îndeamn pe toi s luaiaminte la cele ce vor fi spuse. Ele nu înfieazistoria trecutului, ci sunt o profeie a celor viitoare,care negreit vor veni. Nu suntem noi cei care facemprofeiile acestea, cci suntem nevrednici; noi vînfim cele scrise i artm numai semnele. Tu iaaminte la cele care s-au întâmplat pân acum i vezicare mai lipsesc înc i întrete-te pe tine însui.„Vedei s nu v amgeasc cineva, cci vorveni muli în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos,i vor amgi pe muli” (Matei 24, 4-5).Cuvintele acestea în parte s-au împlinit. Aa auspus pân acum Simon Magul, Menandru i alieretici atei. Aa vor spune i alii i în vremea deacum, i mai târziu.Al doilea semn: „Vei auzi de rzboaie i deveti de rzboaie” (Matei 24, 6). Este sau nu esteacum rzboi între romani i peri pentruMesopotamia? Se scoal sau nu se scoal neampeste neam i împrie peste împrie? „i va fifoamete i cium i cutremure pe alocurea” (Matei24, 7). Acestea s-au întâmplat. i iari: „Vor fisemne înfricotoare din cer i furtuni mari” (Luca21, 11). Prin urmare, „privegheai, zice Domnul, cnu tii în care zi vine Domnul vostru” (Matei 24,42).Totui noi cutm un semn al veniriiDomnului, propriu nou. Noi, care facem parte dinBiseric, cutm un semn bisericesc. Mântuitorulspune: „Atunci muli se vor sminti se vor vinde uniipe alii i se vor urî unii pe alii” (Matei 24, 10). S14

nu te tulburi dac vei auzi c merg pân la vrsareasângelui episcopi împotriva episcopilor, clericiîmpotriva clericilor i popoare împotriva popoarelor.Lucrul acesta a fost scris mai dinainte. Nu te uita lacele ce se petrec acum, ci la cele scrise! Nu trebuies pieri i tu dac pier eu, dasclul tu! Se poate caucenicul s fie mai bun decât dasclul i s fieîntâiul cel ce vine cel din urm (Matei 20, 16),pentru c Domnul îi primete i pe cei care au venitîn ceasul al unsprezecelea (Matei 20, 6-9). Dacîntre apostoli a fost vânzare, te mai miri dac întreepiscopi este ur de frai? Semnul acesta nu privetenumai pe conductori, ci i popoarele, într-adevr.Domnul zice: „Din pricina înmulirii frdelegiidragostea multora se va rci” (Matei 24, 12). Se valuda oare cineva din cei de fa c are prietenienefarnic fa de aproapele? Oare nu adeseoribuzele srut, faa surâde, ochii sunt aparent voioi,iar inima meteugete vicleug i furete rele întimp ce vorbete cu pace (Psalmul 27, 4)?Mai ai i acest semn: „i se va propovduiaceast Evanghelie a împriei în toat lumea,spre mrturie la toate neamurile, i atunci va venisfâritul” (Matei 24, 14). i dup cum vedem,aproape toat lumea s-a umplut de învtura luiHristos.i ce se va întâmpla dup aceasta? Domnulzice mai departe: „Deci când vei vedea urâciuneapustiirii, ce s-a spus de profetul Daniel, stând înlocul cel sfânt; cel ce citete s îneleag” (Matei24, 15). i iari: „Atunci, dac v va zice cineva:15

lepdat de adevr, i neadevrul le încânt urechile.Se griete ceva care desfat urechile? Toi oameniiascult cu plcere. Se griete ceva folositorsufletului? Toi se îndeprteaz. Cei mai mulioameni s-au lepdat de învturile cele drepte; esteales rul mai mult decât binele. Aceasta este deci„lepdarea de credin”. Trebuie ateptatdumanul, în parte a i început de pe acum s trimitpe înaintemergtorii lui, ca s vin pregtit lavântoare. Ai grij de tine, omule, i întrete-isufletul! Biserica îi arat acum, înainteaDumnezeului celui viu (I Timotei 6, 13), i te învamai dinainte cele cu privire la Antihrist, înainte devenirea lui. Nu tim dac vine în timpul vieii tale inici nu tim dac vine dup trecerea ta din aceastviat. Este bine îns ca tu s cunoti semnele veniriilui i s te întreti mai dinainte.Hristos cel adevrat, Fiul Unul-Nscut al luiDumnezeu, nu vine de pe pmânt. Dac va venicineva din pustie, înelând prin false minuni, s nuiei (Matei 24, 26). Dac vor spune: „Iat, aici esteHristos, iat, acolo, s nu crezi” (Marcu 13, 21). Nute uita deci în jos i pe pmânt, cci Stpânul Sepogoar din ceruri (Fapte 1, 11). Nu Se va maipogorî ca la întâia venire, singur, ci înconjurat dezeci de mii de îngeri. Nu va veni în ascuns, ca„ploaia pe lân” (Psalmul 71, 6), ci Se va artastrlucitor ca fulgerul. El însui a spus: „Cci dupcum soarele iese de la rsrit i se arat pân laapus, tot aa va fi i venirea Fiului Omului” (Matei24, 27). i iari: „i vor vedea pe Fiul Omului17

venind pe norii cerului cu mult putere i slav, iva trimite pe îngerii Lui cu sunet de trâmbi”(Matei 24, 30-31), i celelalte.Dar dup cum la prima Lui venire, când aveas Se întrupeze i se atepta ca Dumnezeu s Senasc din Fecioar, diavolul a cutat sbatjocoreasc acest fapt prin aceea c a nscocit maidinainte cu viclenie în idolatrie zei fali care se nasci care au fost nscui din femei, cu intenia, dupcum socotea el, de a nu se mai da crezareadevrului, o dat ce a pus minciuna înainte, totastfel, când are s vin adevratul Hristos la a douaSa venire, potrivnicul, luând ca pricin ateptareacelor fr de rutate, i mai cu seam a celor dintierea împrejur, va aduce un vrjitor foarte iscusitîn îneltoarea i reaua art a fermectoriei ivrjitoriei; acesta va rpi stpânirea împrieiromanilor i se va numi în chip mincinos pe sineînsui Hristos; iar prin aceast numire de Hristos vaînela pe iudeii care ateapt pe Mesia, iar peneamuri le va amgi prin nlucirile sale vrjitoreti.Acest Antihrist prezis va veni când se vor plinivremurile împriei romanilor i se va apropia decisfâritul lumii. Se vor scula deodat zece împrai airomanilor, poate în diferite locuri, i vor domni înacelai timp. Al unsprezecelea împrat dup acetiaeste Antihrist, care va rpi stpânirea roman prinvrjitoriile sale (Daniel 7, 24). Pe trei dintreîmpraii care vor domni înaintea lui „îi va umili”(Daniel 7, 24), iar pe ceilali apte îi va avea substpânirea sa. La începutul domniei lui va lua masca18

lândeii, a castitii i a iubirii de oameni, artânduseom învat i înelept. Dându-se drept Hristos celateptat, va înela pe iudei prin semne, prin minunii prin minciunile svârite cu ajutorul înelciuniivrjitoreti, în urm îns, va înscrie pentru domnialui tot felul de ruti ale neomeniei, încât va întrecepe toi nedrepii i nelegiuiii care au fost înaintealui (Daniel 7, 24). Va fi fa de toi uciga, foartecrud, nemilos, dar se va îndrepta mai ales împotrivanoastr, a cretinilor. Numai trei ani i ase luni vaîndrzni s fac aceste nelegiuiri, cci va fi nimicitprin a doua venire slvit din cer a Celui Unuia-Nscut, Fiul lui Dumnezeu, a Domnului iMântuitorului nostru Iisus Hristos, a lui Hristos celadevrat. El va nimici pe Antihrist cu duhul guriiLui(II Tesaloniceni 2, 8) i-1 va da în focul gheenei.N-am nscocit noi aceste învturi pe care vile spunem; ele sunt aflate din dumnezeietileScripturi pe care le primete Biserica i mai cuseam din profeia lui Daniel, de curând citit. iarhanghelul Gavriil a tlmcit-o, i spune aa:„Fiara a patra va fi a patra împrie pe pmânt;ea va întrece toate împriile” (Daniel 7, 23).Prinii bisericeti ne-au predat c aceasta esteîmpria romanilor. Cea dintâi împrie mare afost împria asirienilor; a doua, a mezilor i aperilor la un loc; iar dup acestea, a treia, amacedonenilor; a patra împrie este cea de acum, aromanilor. Mai departe Gavriil tâlcuiete i zice:„Cele zece coarne ale ei înseamn c zece împraise vor scula; dup ei se va scula un alt împrat,19

care va întrece în ruti pe toi cei dinaintea lui”(Daniel 7, 24). Gavriil nu spune c va întrece înruti numai pe cei zece, ci pe toi cei dinaintea lui.„i pe trei împrai va umili” (Daniel 7, 24); adicpe trei dintre cei zece dinaintea lui. Iar dac va umilipe trei dintre cei zece, urmeaz c el va împrai caal optulea împrat. „i cuvinte va gri, spuneGavriil, împotriva Celui Preaînalt” (Daniel 7, 25).Brbatul acesta va fi hulitor i nelegiuit; nu vamoteni împria de la prinii si, ci va rpidomnia prin vrjitorie.Cine-i acesta sau cu a cui putere lucreaz?Tlmcete-ne-o, Pavele! „Venirea lui este prinlucrarea Satanei, ne-o spune Pavel, cu puteri, cusemne i minuni mincinoase” (II Tesaloniceni 2, 9).Aceste cuvinte las s înelegem c Satana sefolosete de el ca de o unealt i c el însui lucreazprin acesta. Satana tie c la judecata viitoare nu vamai gsi nici un pic de mil; pentru aceasta nu ducerzboiul ca de obicei, prin slugile sale, ci-1 poart elînsui pe fa: „cu toate semnele i minunilemincinoase”, în adevr tatl minciunii (Ioan 8, 44)meteugete fapte ale minciunii ca s creadmulimile c vd înviat din mori pe cel neînviat; cchiopii merg i orbii vd, cu toate c nu s-a fcutnici o vindecare.Pavel urmeaz: „Potrivnicul, care se înalmai presus de tot ce se numete Dumnezeu sausfânt” (II Tesaloniceni 2, 4). „De tot ce se numeteDumnezeu”: Antihrist se va arta în chip farnicurâtor al idolatriei, „încât s ad în templul lui20

Dumnezeu” (II Tesaloniceni 2, 4). Dar care templu?Templul cel drâmat al iudeilor. S nu deaDumnezeu s fie acesta, în care suntem noi acum!Pentru ce spunem aceasta? O spunem ca s nu secread c ne facem nou înine favoare! Cci dacAntihrist vine la iudei ca Hristos cel ateptat de ei idac voiete s fie adorat de ei, atunci, spre a-iînela mai mult, se îngrijete foarte mult de templu,ca s-i fac s cread c el este cel din seminia luiDavid, care are s zideasc din nou templul construitde Solomon. Antihrist atunci va veni, când, duphotrârea Mântuitorului, nu va rmâne din templuliudeilor piatr pe piatr (Matei 24, 2). Când se vornimici toate pietrele lui – i prin pietrele lui nuîneleg zidul împrejmuitor din afar, ci zidul interioral templului, acolo unde erau heruvimii –, fie c sevor surpa din pricina vechimii, fie c se vor drâmaspre a se face noi construcii, fie c se vor risipi dinalte pricini, atunci va veni acela „cu toate semnele iminunile mincinoase”; se va înla mai presus detoi idolii; la început va lua masca iubirii de oameni,dar în urm se va arta neîndurtor, mai cu seamfa de sfinii lui Dumnezeu. Scriptura, în adevr,spune: „Vzut-am, i cornul acela fcea rzboisfinilor” (Daniel 7, 21). Iar în alt parte zice: „i vafi vreme de necaz, cum n-a mai fost de când a fostneam de om pe pmânt i pân în vremea de acum”(Daniel 12, 1). Cumplit este fiara, balaur mare,nebiruit de oameni, gata s-i înghit!Cu toate c putem s vorbim mai multe despreAntihrist pe temeiul dumnezeietilor Scripturi, totui21

ne mulumim cu acestea, ca s aib msurcuvântarea noastr.Pentru c Domnul a cunoscut cruzimeapotrivnicului, a dat credincioilor Si uneleîngduine, i spune: „Atunci cei din Iudeea s fugîn muni” (Matei 24, 16). Dar dac cineva se tie pesine c este foarte puternic s lupte cu Satana, srmân – eu nu-mi pierd ndejdea în tria Bisericii –i s spun: „Cine ne va despri de dragostea luiHristos?” (Romani 8, 35), i celelalte. Dac netemem, s ne punem în siguran pe noi înine; dacsuntem curajoi, s rmânem. Cci „va fi atuncinecaz cum n-a mai fost de la începutul lumii pânacum i nici nu va fi” (Matei 24, 21). Dar s aducemmulumire lui Dumnezeu, Care a mrginit mrimeanecazului la puine zile. Domnul spune: „Dar dinpricina celor alei se vor scurta zilele acelea”(Matei 24, 2). Antihrist va domni numai trei ani ijumtate. Aceasta o spunem nu pe temeiulscripturilor apocrife, ci pe temeiul lui Daniel, carezice: „i se va da în mâna lui pân la vreme ivremuri i jumtate de vreme” (Daniel 7, 25).„Vreme” este primul an, în care va cretedeocamdat domnia lui Antihrist; „vremi” suntceilali doi ani ai frdelegii, aa c avem la un loctrei ani; „jumtate de vreme”, sunt ase luni. Iar înalt parte, Daniel spune acelai lucru: „i s-a juratpe Cel ce în veac este viu, c în vreme i în vremurii în jumtate de vreme...” (Daniel 12, 7). Unii auinterpretat în acelai sens i cuvintele: „O mie dousute nouzeci de zile” (Daniel 12, 11); i: „Fericit22

cel care rabd i ajunge Ia o mie trei sute treizeci icinci de zile” (Daniel 12, 12). Pentru aceasta trebuies ne ascundem i s fugim. Poate c nu vom sfâricetile lui Israel pân ce va veni Fiul Omului (Matei10, 23)!Cine oare va fi fericitul care va primi atunci cucredin mucenicia pentru Hristos? Afirm cmucenicii de atunci sunt mai presus de toimucenicii. Mucenicii dinainte de venirea luiAntihrist au avut de luptat numai cu oameni, pe cândmucenicii din timpul lui Antihrist vor lupta chiar cuSatana fa ctre fa. Împraii prigonitori dedinainte ucideau numai, nu se fceau c învie mori,nici nu artau nluciri de semne i minuni. Acumîns Antihrist este pornit s îngrozeasc i s înele,„încât s amgeasc de va fi cu putin i pe ceialei” (II Tesaloniceni 2, 11). S nu se suie în inimavreunuia de atunci gândul: „Ce minune mai mare afcut Hristos? Cu ce putere svârete el acesteminuni? Dac n-ar voi-o Dumnezeu, n-ar îngduio!”.Apostolul te întrete i spune mai dinainte:„Pentru aceasta Dumnezeu le va trimite lucrareaînelciunii; – cuvântul „trimite” este pus în loculcuvântului „îngduie” –, nu pentru ca s aib cuvântde aprare, ci „ca s fie judecai” (II Tesaloniceni 2,12). Pentru ce? „Pentru c n-au crezut adevrului,adic adevratului Hristos, ci le-a plcutnedreptatea” (II Tesaloniceni 2, 13), adic Antihrist.Dumnezeu îngduie acestea i în prigonirilepetrecute în cursul istoriei, cât i la sfâritul lumii;nu înseamn c este neputincios în a le împiedica, ci23

încununeaz ca de obicei prin rbdare pe propriii Silupttori, fcându-i asemenea profeilor iapostolilor Lui. Pentru scurtul timp de suferin vormoteni împria venic a cerurilor, dup cumspune Daniel: „i în vremea aceea se va mântui totpoporul Tu, care a fost scris în carte” – evident, încartea vieii. „i muli din cei care dormeau înrâna pmântului se vor scula; unii spre viaavenic, i alii spre ocar i ruine venic. Iar ceicare au fost înelegtori vor strluci cum strlucetecerul; iar dintre drepi cei muli vor strluci castelele în veac, i înc mai mult” (Daniel 12, 1-3).Întrete-te pe tine însui, omule! i-am datsemnele lui Antihrist. Întiprete-i-le nu numai înmemorie, ci rspândete-le tuturor fr invidie. Dacai copil dup trup, înva-l de pe acum; iar dac ainscut un fiu prin catehez, întrete-l i pe acestamai dinainte, ca s nu ia ca adevrat Hristos pe celfals. Cci „taina frdelegii lucreaz de pe acum” (IITes. 2,7). M înspimânt rzboaiele dintre popoare,m înspimânt schismele din Biserici, mînspimânt ura dintre frai. S fie spuse acestea! Sdea Dumnezeu s nu se întâmple venirea luiAntihrist în vremea noastr. Cu toate acestea, noi sne întrim!Acestea am avut de spus despre Antihrist.24* * *Râu de foc curge (Daniel 7, 10), care lmuretefaptele oamenilor. Dac cineva are fapte de aur, vaajunge mai strlucitor, dac cineva are fapte de

trestie i fr valoare, este ars de foc (I Corinteni 3,12-15).Sfântul Efrem Sirul 4(sec. al IV-lea)Nu conteni s întrebi pân ce nuafli totul întocmai, nu înceta s sari înajutorul cunoscuilor, ca s afle i ei.Cci celor ce au cunotin, cu uurin le va ficunoscut venirea lui 5 . Iar celor ce îi au mintea de-apururea la lucruri lumeti, i iubesc cele pmânteti,nu le va fi cunoscut venirea acestuia. Cci, cel cede-a pururea este legat cu lucruri lumeti, mcardac ar auzi, tot nu crede, ba îl urte pe cel ce i-arspune despre venirea lui antihrist.Luai aminte fraii mei! Covârirea fiarei imeteugirea vicleniei ei de la pântece începe! Cci,dup ce va fi strâmtorat cineva, lipsindu-se debucate, va fi silit a primi pecetea lui, dar nu pestetoate mdularele trupului, ci pe mâna dreapt i pefrunte, va fi pus pgânescul chip, ca s nu mai aibstpânire omul, s se pecetluiasc cu mâna dreaptcu semnul Sfintei Cruci, pe frunte, nici s nu sepecetluiasc în numele Domnului, nici cu preaslvita i cinstita Cruce a lui Hristos, Mântuitorul4Monahul Zosima Pascal, Sfâritul omului, Editura„Credina Strmoeasc”, 1998, pag. 126-127; 133.5 a lui Antihrist.25

nostru. C tie ticlosul, c dac se va pecetluicineva cu Crucea Domnului îi risipete toat puterealui i pentru aceasta pecetluiete dreapta omului, caceasta este care pecetluiete toate mdularelenoastre. Asemenea este i fruntea, care, ca un sfenicpoart fclia luminii, adic semnul Mântuitorului pefa.Deci, fraii mei, înfricoat nevoin o s fietuturor oamenilor, celor iubitori de Hristos, dar pânla ceasul morii s nu se team cineva i nici s steacu moleire, când va începe a închipui balaurulpecetea sa în locul Crucii Mântuitorului. În acest felse va osteni vrjmaul, ca numele Domnului iMântuitorului nostru Iisus Hristos s nu se maipomeneasc deloc în vremea lui.i aceasta o va face, fiindc se teme i secutremur, necuratul, de sfânta putere aMântuitorului nostru. Cci, de nu se va pecetluicineva cu pecetea aceluia, nu se va robi de nlucirilelui, iar Domnul nu se va deprta de la unii caacetia, ci îi va lumina i îi va trage ctre El. Aînelege se cade nou, frailor, cu tot dinadinsul,nlucirile vrjmaului c nemilostiv i fr deomenie este. Iar Domnul nostru, cu linite va veni lanoi toi, ca s goneasc de la noi meteugurilebalaurului (fiarei). Deci noi, credina lui Hristosneabtut i curat inând-o, uor vom birui putereatiranului. Gând neschimbat s ne câtigm i bunstatornicie, i se va deprta de la noi neputinciosul,neavând ce s fac. Cci eu, prea micul, v rog,26

frailor iubitori de Hristos, s nu ne moleim, ci, maiales, puternici s ne facem cu puterea Crucii.Sfântul Ierarh Nifon al Constanianei 6(sec al IV-lea)Vedenie despre înfricoata JudecatÎntr-o sear, dup ce i-a terminat obinuitarugciune de noapte, Cuviosul s-a întins s doarmpe patul de pietre ca întotdeauna. Era miezul nopiii el înc veghea, privind cerul înstelat i luna.Singur îi socotea pcatele sale i se tânguia cumintea, gândindu-se la înfricoatul ceas al judecii.Deodat, vede c se trage tria cerului ca operdea i apare Domnul nostru Iisus Hristos într-oslav negrit. În jurul lui, în vzduh, stteau toateotile cereti; îngeri, heruvimi i serafimi, erau înminunate i înfricoate cete, rânduite fiecare dupfelul, frumuseea i strlucirea lor.Domnul S-a adresat conductorului unei cete iacela s-a apropiat luminos, cu team i respect.„Mihaile, mai marele Aezmântului,pregtete cu ceata ta tronul de foc al slavei Mele imergi în valea lui Iosafat. Acolo s-l aezi ca primsemn al venirii Mele. Pentru c s-a împlinit ceasulcând fiecare va lua plata dup faptele sale. Grbete-6Viaa i învturile Sfântului Ierarh Nifon, EdituraEpiscopiei Romanului i Huilor, 1993, pag. 62-79.27

te, c a sosit ceasul! Voi judeca pe cei ce s-auînchinat la idoli i s-au lepdat de Mine, Fctorullor. Pe cei ce s-au închinat la pietre i la lemne, pecare le-am dat spre trebuina lor. Pe toi îi voisfrâma ca pe „vasele olarului”. Tot aa i pedumanii Mei, pe ereticii care au îndrznit scoboare pe Duhul Mângâietor în rândul fpturilor.Vai de ei, ce foc îi ateapt!Acum M voi arta i iudeilor, care M-aurstignit i n-au crezut în dumnezeirea Mea. Mi S-adat toat stpânirea i puterea i sunt Judectordrept. Atunci când eram pe Cruce, ziceau: „Hoo! TuCel ce drâmi Biserica... mântuiete-Te pe sine-i..”. Acum a Mea este rzbunarea, le voi rsplti!Voi judeca, voi cerceta, voi pedepsi aspru neamuljidovesc, cel stricat i viclean, pentru c nu s-apocit. Le-am dat vreme de pocin, dar aunesocotit-o; vor lua acum rzbunare.Le voi rsplti i sodomiilor, care au spurcatpmântul i vzduhul cu nelegiuirea lor. I-am arsatunci i iari îi voi arde, pentru c au urât plcereaDuhului Sfânt i au iubit plcerea diavolului. Voipedepsi pe toi desfrânaii, neruinaii i întunecaiicare se aseamn cu armsarii. Nu s-au îndestulat cucsnicia lor legiuit, ci s-au blcit în frdelege isatana i-a aruncat legai în prpastia de foc. Nu auauzit c înfricoat lucru este a cdea în mâinileDumnezeului Celui viu? Nu s-au temut c voi vrsapeste ei mânia Mea; i-am chemat la pocin, dar nus-au pocit.28

Voi judeca pe toi tâlharii care au fcut noiande rele, precum i pe ucigai i pe toi care au fcutmulime de pcate. Eu le-am dat timp s sepociasc, dar ei n-au luat în seam. Unde suntfaptele lor cele bune? Le-am dat pild i icoan pefiul cel desfrânat i pe muli alii, s nu sedezndjduiasc de pcatele lor. Ei îns, audispreuit poruncile Mele i s-au lepdat de Mine. S-au îndeprtat de Mine i au iubit stricciunea; peMine M-au nesocotit i s-au fcut robi pcatului. Smearg, deci, în focul pe care ei singuri i l-auaprins.Dar, i pe cei care au murit, inând minte rul,îi voi trimite într-o înfricoat munc. Pentru c n-audorit pacea Mea, ci au fost mânioi, rutcioi irzbuntori. Pe lacomi, pe cei ce au luat dobând ipe toi iubitorii de argint, care este închinare la idoli,îi voi nimici i distruge cu toat mânia Mea, pentruc i-au pus ndejdea în bani i pe Mine M-aunesocotit, ca i cum nu M-a îngriji de ei. Pe aceimincinoi cretini care au învat c nu este înviereamorilor i c exist metempsihoz (reîncarnareasufletelor) acum, aici pe pmânt, îi voi topi pe toi îngheen ca ceara; atunci se vor convinge de înviereamorilor. Magii, vrjitorii i toi care se ocup cumagia vor fi zdrobii.Vai i de cei care au petrecut cu chitare iinstrumente; au cântat, s-au îmbtat, au jucat, auvorbit necurii i s-au dedat la rele! I-am chemat inu M-au ascultat, ci M-au luat în râs. Acumviermele le va roade inima. Le-am dat la toi mil i29

pocin, dar nici unul nu a luat aminte. Voi închideîn întuneric i pe cei ce au nesocotit SfinteleScripturi, pe care le-a scris Duhul Meu prinmijlocirea sfinilor. Voi judeca i pe cei ce se ocupcu superstiiile i se încred în cuite, glei, furci ialtele asemenea. Atunci vor înelege, c trebuia sndjduiasc în Dumnezeu i nu în creaturile Lui. Sevor tulbura i împotrivi atunci, dar nu vor avea nicio putere deoarece, „a Mea este rzbunarea, Eu levoi rsplti”.Voi pedepsi pe împraii i pe conductoriicare M-au amrât necontenit cu nedreptile lor. Aujudecat nedrept i cu mândrie, dispreuind peoameni. i acetia vor plti. Dreapta Mea putere nuprimete mit. Îi voi pedepsi dup frdelegile lor.Atunci vor înelege c sunt mai înfricoat decât toiîmpraii pmântului. Vai de ei, ce iad îi ateaptpentru c au fost cruzi i au vrsat sânge nevinovat,sângele copiilor i al soiilor lor.Cu ce urgie voi pedepsi pe acei slujitori care n-au fost pstori adevrai ai Bisericii; care Mi-auprginit via Mea i Mi-au risipit oile! C au pstoritaur i argint i nu suflete i au cutat preoia pentruinteres. Ce pedeaps vor lua! Ce tânguire! Voi vrsapeste ei toat mânia Mea i urgia, i-i voi zdrobi. S-au strduit s câtige oi i boi care pier, iar de turmamea cea cuvânttoare nu s-au îngrijit. Voi pedepsicu toiag frdelegile lor i cu bici nedreptile lor.Dar i preoii care glumesc, râd i se ceart înbiseric, îi voi arunca în foc i în tartar!30

Am venit i vin. Cine poate s-Mi steaîmpotriv? Dar vai i amar de cel pctos care vacdea în mâna Mea! Pentru c fiecare se va înfiaînaintea Mea „gol i descoperit”. Cum va îndrzniatunci s se arate neruinarea pctoilor? Cum vorprivi faa Mea? Unde-i vor ascunde ruinea? Se vorumplea de ruine înaintea Mea i a preacuratelorputeri cereti.Voi judeca i pe monahii care i-au neglijatcanonul i au nesocotit fgduinele pe care le-aufcut înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor i aoamenilor. Una au fgduit i alta au fcut. Dinînlimea norilor îi voi arunca în prpastia iadului.Nu le-a fost de-ajuns pieirea lor, ci au produs ialtora sminteal ucigtoare. Mai bine le-ar fi fost snu se fi lepdat de lume, decât s se lepede i striasc ru, în desfrânare. „A Mea este rzbunarea,Eu le voi rsplti tuturor celor ce nu au voit s sepociasc. Îi voi judeca pe toi ca un Judectordrept...”.Cuvintele acestea pe care Domnul le-a rostit cuglas de tunet ctre Arhanghelul Mihail au umplut despaim nenumratele puteri îngereti.Apoi a poruncit s-i aduc cele apte veacuride la facerea lumii. Mihail a primit porunc sîndeplineasc i acest lucru. De aceea a mersdegrab la casa testamentului i le-a adus. Erau canite cri mari, pe care le-a pus în faaJudectorului. Apoi a stat de o parte privind curespect, cum rsfoiete Domnul istoria veacurilor. ia luat primul veac, l-a deschis i a zis: „Aici scrie, în31

primul rând: Tatl, Fiul i Duhul Sfânt, unDumnezeu în trei fee. Din Tatl S-a nscut Fiul iFctorul veacurilor, deoarece cu Cuvântul Tatlui,prin Fiul, s-au fcut veacurile, s-au creat netrupetileputeri, s-au întrit cerurile, pmântul, adâncurile,marea, râurile i toate cele ce sunt într-însele”.Apoi, dup ce a citit puin mai jos, a zis: „Chipal Nevzutului Dumnezeu este primul om, Adam, cufemeia lui, Eva. Atotputernicul Dumnezeu iFctorul tuturor celor vzute i celor nevzute, adat lui Adam o porunc. Aceasta era legea caretrebuia inut cu toat puterea i scumptatea, sprecinstea Fctorului su i ca s nu uite c Dumnezeuse afl deasupra lui”.Dup puin, a citit mai departe: „Nelegiuirea încare a czut chipul lui Dumnezeu prin înelciunesau mai bine zis din neatenie i din neglijen. Aczut omul i a fost izgonit din rai, cu dreaptjudecat i hotrâre a lui Dumnezeu. Nu putea sstea în aceste bunti începtorul nelegiuirii!” Maijos a citit: „Cain s-a aruncat asupra lui Abel i l-aomorât, dup voia diavolului. Se cade s ard înfocul gheenei, pentru c nu s-a pocit. Iar Abel vatri în venicie”.În acelai chip a rsfoit cele apte cri aleveacurilor. În sfârit, a luat a aptea carte i a citit:„Începutul veacului al 7-lea înseamn sfâritulveacurilor. Începe s se generalizeze rul,desfrânarea, nemilostivirea. Oamenii veacului alVII-lea sunt ri, invidioi, mincinoi, cu dragoste32

farnic, iubitori de stpânire i de argint, robii depcatele sodomiceti i de celelalte pcate”.A mers puin mai departe, a citit ceva i îndati-a ridicat în sus privirea mâhnit; a sprijinit omân pe genunchi i cu cealalt i-a acoperit faa iochii i a stat aa cugetând în sine mult vreme, apoia optit: „Într-adevr, acest veac a întrecut cunedreptatea i cu rutatea pe toate celelalte”.A citit mai jos: „Grecii cu idolii lor au fostspânzurai cu lemnul, cu sulia i cu cuiele care aupironit trupul Meu, de via purttorul”. A tcutcâteva clipe i iari S-a aplecat asupra crii:„Doisprezece comandani ai Marelui Împrat, albi calumina, au tulburat marea, au închis gurile fiarelor,au înecat balaurii cei gânditori, au luminat pe orbi,au sturat pe cei flmânzi i au srcit pe cei bogai.Au pescuit multe suflete moarte, dându-le din nouvia. Mare este plata lor...”. i apoi, dup puin aadugat: „Eu, Iubitorul de oameni, am ales imrturisitori, care au fost biruitori cu ajutorul Meu”.Prietenia lor a ajuns pân la cer i iubirea lor pân latronul Meu! Dorul lor pân la inima Mea i jertfa lorM arde cu putere. Slava i puterea Mea este cu ei!”.Dup ce a întors multe file, a optit cu unzâmbet de mulumire: „Omul care a inut cu cinstecârma celor apte coline (Constantinopolul) i adevenit împratul lor a fost slujitorul dragosteiMele. I se cuvine împria cerurilor pentru c a fostrâvnitor i urmtor Domnului Su”.Apoi, trecând peste multe file, a zis: „O,Preafrumoas i Preacinstit Mireas! Câi vrjmai33

s-au strduit s te murdreasc. Dar nu M-ai trdatpe Mine, Mirele Tu! Nenumrate erezii te-auameninat, dar piatra pe care ai fost zidit nu s-amicat, pentru c „porile iadului nu au biruit-o”.Mai jos erau scrise toate pcatele oamenilor,pe care moartea le-a gsit neterse prin pocin. ierau aa de multe, ca nisipul mrii... Le-a cititDomnul nemulumit i a dat din cap suspinând.Nenumrata mulime a îngerilor sttea tremurând defrica dreptei mânii a Judectorului.Când Domnul a ajuns la jumtatea acestuiveac, a zis: „Sfâritul lui este plin de putoareapcatului, de lucrurile omeneti, care sunt toatemincinoase i întinate: invidie, ur, minciun, hul,dumnie, chefuri, beii, desfrânri, ucideri, avorturi,lcomie, iubire de argint, inere de minte a rului.Dar ajunge! Îl voi curma la jumtate! S încetezestpânirea pcatului! i zicând aceste cuvinte plinede mânie, Domnul a dat Arhanghelului Mihailsemnalul pentru judecat. Imediat, acela cu ceata luiau luat prea strlucitul i negritul tron i au plecat.Era aa de numeroas ceata aceea încâtpmântul nu o încpea. i fugind, strigau cu glas detunet: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot! Plin estecerul i pmântul de slava Lui. i de acest înfricoatstrigt se cutremura cerul i pmântul. Sfânt, Sfânt,Sfânt, mare i înfricoat, minunat i proslvit esteDomnul în vecii vecilor.Apoi a pornit Gavriil, cu ceata lui cântând; aurmat al treilea mare Arhistrateg, Rafail cu ceata lui,34

înlând cântarea: Unul Sfânt, Unul Domn IisusHristos, întru slava lui Dumnezeu Tatl. Amin.În sfârit, s-a pornit i ceata a patra.Comandantul ei era alb i luminos ca zpada, cuprivirea dulce. i fugind, cânta cu putere:Dumnezeu, Domnul dumnezeilor a vorbit i achemat pmântul de la rsritul soarelui pân laapus. Din Sion mreia frumuseii Lui. Dumnezeuartat vine, Dumnezeul nostru i nu va tcea. Focînaintea Lui va merge i în jurul Lui vifor mare! icontinua restul psalmului. Iar comandanii îirspundeau: Vine Dumnezeu s judece pmântul, cTu stpâneti peste toate neamurile. Conductorulacelei oti se numea Uriil.Dup puin, au adus înaintea Domnului PreaCinstita Lui Cruce, care strlucea ca un fulgerînfricoat i revrsa o negrit mireasm. În urma luiveneau cu mult cinste cetele Stpâniilor i alePuterilor. Privelitea era de o mreie uimitoare.Nenumratele Puteri cântau cu o deosebit armonie.Unii ziceau cu mult team: Înla-Te-voiDumnezeul meu i împratul meu i voi binecuvântaNumele Tu în veci! Alii ziceau: Înlai peDomnul Dumnezeul nostru i v închinaiaternutului picioarelor Lui, c Sfânt este. Aliluia,Aliluia, Aliluia!Apoi a dat dumnezeiasc porunc s vin iariputernicul comandant Mihail, s stea lâng tronulDomnului. În acea clip, a aprut un înger care ineao trâmbi. A luat-o Judectorul în mâna Sa, atrâmbiat de trei ori i a zis trei cuvinte; apoi a dat-o35

lui Mihail. „Mergi la Golgota, unde Mi-am întinspreacuratele mâini i trâmbieaz i acolo de treiori!”.Îndat ce a plecat Mihail, Domnul a chematceata Începtoriilor i a zis, adresându-secomandantului ei: „Îi poruncesc s ieidumnezeiasca ta ceat i s v împrtiai în toatlumea, ca s aducei pe nori pe sfini, de la rsrit ide la apus, de la miaznoapte i de la miazzi. S-iaducei pe toi ca s M întâmpine, când va sunatrâmbia”.Dup toate acestea, Dreptul Judector aaruncat o privire spre pmânt i a vzut negur iîntuneric, jale i vai i mult tânguire, dinînfricoata tiranie a satanei. Turbeaz i urlbalaurul. A drâmat totul i le zdrobete ca pe iarb.Pentru c vede pe îngerii lui Dumnezeu c îipregtesc locul cel venic.Dac a vzut toate acestea, Judectorul achemat un înger de foc cu înfiare aspr iînfricoat, fr mil; era conductorul cetelorîngerilor, care supravegheaz focul iadului i i-a zis:„Ia cu tine toiagul meu, care leag i zdrobete.Ia i nenumrata mulime de îngeri din ceata ta i pecei mai înfricoai care execut pedepsele celor diniad. S mergei la marea cea gânditoare ca s gsiiurmele domnului întunericului. Apuc-l cu putere iline bine, lovindu-l fr mil cu toiagul, pân cândva preda ceata duhurilor celor rele. Leag-i apoi tarepe toi cu puterea toiagului Meu, dup porunca Mea36

i apoi arunc-i în chinurile iadului cele maigroaznice i fr mil”.Când toate au fost gata, s-a fcut semnArhanghelului care inea trâmbia, s trâmbiezeputernic. Imediat s-a fcut o tcere de moarte ca icum s-ar fi linitit toate.La prima trâmbiare s-au alctuit toatetrupurile morilor. La a doua, Duhul Domnului a pussufletele în trupurile moarte. Spaim i cutremur acuprins toate; cele cereti i cele pmântetitremurau. Atunci a sunat a treia oar i cea maiînfricoat trâmbi, care a zguduit toat lumea,când morii au înviat din morminte „într-o clip”.Înfricoat privelite! Erau mai muli decât nisipulmrii. În acelai timp se coborau din ceruri ca oploaie deas spre Tronul Judecii cetele îngereti,zicând cu glas de tunet: Sfânt, Sfânt, Sfânt DomnulSavaot, plin este tot pmântul de fric i decutremur!Tot pmântul i mulimea nenumrat a cetelorîngereti stteau ateptând. Tremurau plini despaim în faa înfricoatei stpâniri dumnezeieti,care se cobora pe pmânt. i pe când toi priveau însus, au început cutremure, tunete i fulgere în ValeaJudecii i în vzduh i toi au fost cuprini degroaz. Atunci tria cerului s-a strâns ca o carte i aaprut cinstita Cruce strlucind i scânteind casoarele. Îngeri o ineau înaintea Domnului nostruIisus Hristos i Judectorul lumii, care venea. Apoise auzea un imn, o cântare strin: Binecuvântat este37

cel ce vine întru numele Domnului, Dumnezeu esteDomnul, Judector, Stpânitor i Domn al pcii.Îndat ce s-a terminat aceast puternicslavoslovie, a aprut Judectorul pe nori, ezând petron de foc. Cu preacurata Lui strlucire învpiacerul i pmântul.Atunci, din mulimea morilor care înviaser,unii au început s strluceasc ca soarele i îndat aufost rpii de nori în vzduh pentru întâmpinareaDomnului lor. Cei mai muli, îns, au rmas jos.Nimeni nu i-a luat la cer. Se tânguiau cu amar c nus-au învrednicit i ei s fie rpii de nori i mâhnireai durerea umpleau de amrciune sufletele lor. Auczut toi în genunchi în faa Judectorului i apoi s-au ridicat.Înfricoatul Judector se aezase deja peTronul judecaii i în jurul Lui se adunaser toateputerile cereti cu fric i cu cutremur. Cei cefuseser rpii pe nori pentru întâmpinarea Lui,stteau de-a dreapta; ceilali se aflau de-a stângaJudectorului. Cei mai muli dintre acetia erauiudei, conductori, Arhierei, preoi, împrai,mulime de monahi i mireni. Stteau ruinai i sejeleau de pierzarea lor. Feele lor erau ticloite isuspinau cu adânc mâhnire. O tânguire de moarte s-a lsat peste toi i nici o mângâiere nu le venea denicieri.Dar cei ce stteau de-a dreapta Judectoruluierau veseli, luminoi ca soarele, cinstii, slvii, albica lumina, parc aprini de o dumnezeiasc lumin.38

Ca s îndrznesc s-o zic, semnau cu Domnul iDumnezeul lor.Deodat, înfricoatul Judector i-a aruncatprivirea într-o parte i în alta. S-a uitat de-a dreaptabucuros i a zâmbit. Când îns s-a întors spre stânga,s-a tulburat; s-a mâniat tare i i-a întors îndat faa.Atunci, cu glas puternic i dumnezeiesc, a zis celorde-a dreapta:– Venii, binecuvântaii Printelui Meu, demotenii Împria care a fost gtit vou de laîntemeierea lumii. Cci am flmânzit i Mi-ai dats mnânc, am însetat i Mi-ai dat s beau, strinam fost i M-ai primit, gol i M-ai îmbrcat,bolnav i M-ai cercetat, în temni i ai venit laMine.Atunci, aceia s-au mirat i au întrebat:– Doamne, când Te-am vzut flmând i i-amdat s mnânci, sau însetat i Te-am adpat? icând Te-am vzut strin i Te-am primit, sau gol iTe-am îmbrcat, i când Te-am vzut bolnav i întemni?– Amin zic vou, întrucât ai fcut unuia dinaceti frai ai Mei mai mici, Mie Mi-ai fcut.Apoi S-a întors i ctre cei „de-a stânga” i leazis cu asprime:– Ducei-v de la Mine, blestemailor, în foculcel venic care este gtit diavolului i slugilor lui.Cci am flmânzit i nu Mi-ai dat s mnânc, amînsetat i nu Mi-ai dat s beau, strin am fost i nuM-ai primit, gol i nu M-ai îmbrcat, bolnav i întemni i nu M-ai cercetat.39

– Doamne, i-au rspuns aceia, nedumerii,când Te-am vzut bolnav i în temni i nu i-amslujit ie?– Amin zic vou, le-a rspuns Domnul, întrucâtnu ai fcut aceasta unuia dintre aceti mai mici,nici Mie nu Mi-ai fcut. Pierii din ochii Mei,blestemai ai pmântului! În tartar, în scrânireadinilor, acolo va fi plângere i tânguire fr desfârit!Cum a rostit Judectorul aceast hotrâre,dinspre rsrit s-a pornit un uria râu de foc carecurgea vijelios spre apus. Era lat ca o mare întins.Vzându-l, pctoii din stânga s-au îngrozit i auînceput s tremure de spaim în dezndejdea lor.Atunci, nemitarnicul Judector a poruncit ca toi,drepi i pctoi, s treac prin râul cel arztor,pentru ca s fie încercai prin foc.Au început cei din dreapta, care au trecut toii au ieit ca aurul curat. Lucrurile lor nu au ars, ci s-au artat, prin încercare, mai luminoase i mailimpezi, iar ei s-au umplut de bucurie.Apoi au început s treac i cei din stânga prinfoc, ca s fie încercate i lucrurile lor. Dar fiindcerau pctoi, flcrile au început s-i ard, inânduiîn mijlocul râului. i lucrurile lor au ars ca pleava,iar trupurile au rmas întregi, ca s ard ani iveacuri nesfârite, împreun cu diavolii. Nici unulnu a reuit s ias din acel râu de foc. Pe toi i-ainut focul, pentru c erau vrednici de osând i depedeaps.40

Dup ce pctoii au fost predai iadului,Înfricoatul Judector S-a ridicat de pe tron i apornit ctre dumnezeiescul palat, împreun cu toiSfinii Si. Îl înconjurau cu mult fric i cutremurPuterile cereti, cântând: Ridicai cpetenii porilevoastre i v ridicai porile cele venice i va intraÎmpratul slavei, Domnul i Dumnezeuldumnezeilor, împreun cu toi Sfinii Lui, care sevor bucura de venica motenire.Alt ceat rspundea i zicea:„Binecuvântat este Cel ce vine întru numeleDomnului, cu cei pe care i-a învrednicit Harul Sus se numeasc fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu esteDomnul, împreun cu fiii Noului Sion i S-a artatnou”. i Arhanghelii, care mergeau dup Domnul,Îl slavosloveau, cântând pe rând o cântare cereasc:Venii s ne bucurm de Domnul i s strigm luiDumnezeu, Mântuitorul nostru; s întâmpinm faaLui cu mrturisire i în psalmi s-i cântm lui.Iar alt ceat rspundea armonios: Dumnezeumare este Domnul i împrat mare peste totpmântul. C în mâna Lui sunt marginile pmântuluii înlimile munilor ale Lui sunt. Acestea i multealte cântri armonioase cântau îngerii, încât toi carele auzeau se bucurau de o negrit bucurie. Astfelcântând, au intrat Sfinii cu Domnul Iisus Hristos laospul cel ceresc din dumnezeiescul palat i inimilelor sltau de bucurie. i îndat porile palatului s-auînchis.Atunci, Împratul ceresc a chemat pe mai mariiîngerilor. Primii au venit Mihail, Gavriil, Rafail,41

Uriil i conductorii cetelor. Au urmat apoi ceidoisprezece lumintori ai lumii, Apostolii. Lor le-adat Domnul slav strlucit i dousprezece tronurica de foc, ca s stea cu mult cinste lângÎnvtorul lor, Hristos. Chipul lor scânteia de onegrit lumin venic i hainele lor strluceau ierau luminoase ca chihlimbarul; i cpeteniileîngerilor îi cinsteau. Apoi li s-au dat i dousprezececoroane minunate, împodobite cu pietre de multpre, care strluceau cu o lumin orbitoare i îngerislvii le ineau deasupra capetelor lor.Au venit apoi înaintea Domnului cei aptezecide Apostoli. De asemenea i acetia au primit cinstei slav, dar cununile celor doisprezece erau maiminunate.Acum a venit rândul mucenicilor. Acetia auprimit cinstea i slava marilor oti îngereti care s-auprbuit din cer împreun cu Lucifer. Adic,Mucenicii au devenit îngeri i conductori ai cetelorîngereti. Îndat li s-a adus o mulime de coroanecare au fost puse pe sfintele lor capuri. Cumstrlucete soarele, aa strluceau i coroanele.Astfel, Sfinii Mucenici, îndumnezeii, se bucuraude o nespus bucurie.Apoi a intrat ceata sfânt a Ierarhilor,preoilor, diaconilor i a celorlali clerici. Au fostîncununai i ei cu cununi venice, potrivit cu râvna,rbdarea i lucrarea lor. Cunun de cunun sedeosebea în slava ei, precum se deosebete stea destea. i muli preoi i diaconi erau mai slvii i mailuminoi decât muli arhierei. Lor li s-a dat i câte o42

iseric, pentru ca s aduc pe jertfelnicul celînelegtor, Sfânta Jertf i slujbe bine plcute luiDumnezeu.A intrat apoi cuvioasa ceat a monahilor.Chipul lor revrsa o tainic mireasm i scânteia casoarele. Domnul i-a împodobit cu ase aripi i prinputerea Sfântului Duh au devenit asemenea cuînfricoaii Heruvimi i Serafimi i au început scânte cu glas de tunet: Sfânt, Sfânt, Sfânt DomnulSavaot, plin este tot pmântul de slava Lui! Slava lorera mare, negrit, i cununile lor felurit împodobitei luminoase; potrivit cu luptele i cu sudorile lor, auprimit i cinstea.A urmat apoi ceata proorocilor. Lor le-a druitÎmpratul Cântarea Cântrilor, Psaltirea lui David,timpane i hore, lumin nematerialnic,strlucitoare, negrit bucurie i slavoslovia DuhuluiSfânt. Atunci, Stpânul dumnezeiescului osp le-acerut s cânte ceva. i au cântat o cântare aa demelodioas, încât toi sltau de fericire. Dup cesfinii au primit aceste daruri din Preacuratele mâiniale Mântuitorului, ateptau acum pe acelea pe careochiul nu le-a vzut i urechea nu le-a auzit i lainima omului nu s-au suit.A intrat apoi toat ceata oamenilor care s-aumântuit în lume: sraci i domni, împrai i supui,robi i liberi. Au stat toi înaintea Domnului, Care adesprit dintre ei pe cei milostivi i curai i le-a datdesftarea Raiului din Eden, palate cereti iluminoase, cununi de mult pre, sfinenie i bucurie,sceptruri i tronuri i îngeri ca s-i slujeasc.43

Apoi au venit toi cei ce din dragoste pentruHristos s-au fcut „sraci cu duhul”. Acum au fostslvii foarte mult. Din Însi mâna lui Hristos auprimit cunun strlucit i motenirea Împrieicerurilor. Apoi „cei ce plâng pcatele lor” i-auprimit marea mângâiere a Sfintei Treimi. Pe urm,„cei blânzi” i fr rutate, care au motenitcerescul pmânt, unde se afl dulceaa i mireasmaDuhului Sfânt. i ei au fost cuprini de o negritbucurie i plcere, vzând c s-au învrednicit smoteneasc pmântul cel fericit; cununile lor ca detrandafiri, scânteiau.Au urmat cei „flmânzi i însetai dedreptate”. Lor le-a dat plata dreptii ca s se saturei cu buna lor aezare s-au bucurat, vzând cîmpratul Hristos este înlat i slvit de îngeri.Apoi au intrat „cei prigonii pentru dreptate”.Lor le-a druit sfânta slavoslovie i preaminunatavia. S-au aezat pentru ei tronuri minunate, pe cares stea în Împria cerurilor. Coroanele lor erau deaur sfânt i nematerialnice i strluceau aa de tare,încât de slava lor s se bucure i cetele îngereti. Auintrat apoi, ceata celor „prigonii pentru Hristos”,Marele Dumnezeu i Mântuitorul sufletelor noastre.Pe ei i-a aezat pe tronuri de aur i au fost ludai deDumnezeu.Dup acetia a intrat marea mulime de pgâni,care nu au cunoscut legea lui Hristos, dar din fire auinut-o, ascultând de glasul contiinei lor. Mulistrluceau ca soarele de nevinovia i curia lor iDomnul le-a dat Paradisul i cununi luminoase i44

împletite cu trandafiri i crini. Dar pentru c au fostlipsii de Dumnezeiescul Botez erau orbi. Pentru cSfântul Botez este lumina i ochiul sufletului. i nuvedeau deloc slava lui Dumnezeu. De aceea cine nueste botezat, dei motenete bucuria Raiului isimte ceva din mireasma i dulceaa lui, nu vedenimic.Dup acetia, a vzut Cuviosul Nifon o ceatde sfini care erau copiii cretinilor. Toi preau sfie ca de treizeci de ani. Mirele i-a privit cu favesel i le-a zis:– Haina Botezului este într-adevr fr pat,fapte îns deloc. Vou ce s v fac?Atunci i ei au rspuns cu îndrzneal:– Doamne, am fost lipsii de buntile Talecele pmânteti, cel puin s nu ne lipseti de celecereti!A zâmbit Mirele i le-a dat buntile celecereti. Au primit i cununa nevinoviei i anerutii i toate otile cereti i-au admirat. Eraminunat s auzi pe sfinii îngeri, care bucurându-senespus de vederea tuturor cetelor sfinilor, cântaudulci cântri.Dup toate acestea, vede Nifon c vineînaintea Mirelui o dumnezeiasc Mireas. În jurul eise revrsau miresme cereti i mir dumnezeiesc. Pepreafrumosul ei cap purta o neasemuit diademîmprteasc, care scânteia. Îngerii o priveau uimiii sfinii copleii. Harul Sfântului Duh o îmbrca înhain aurit i preaînfrumuseat. Intrând îndumnezeiescul palat, o însoeau o mulime45

nenumrat de fecioare, care cântau cu slavoslovii iimne mreia lui Dumnezeu.Când a ajuns lâng Mirele Hristos, mareaÎmprteas s-a închinat de trei ori împreun cutoate sfintele fecioare. Atunci „Cel Preafrumos” avzut-o i s-a bucurat. i-a plecat capul i a cinstit-oca pe Preacurata Sa Maic. Aceasta s-a apropiat cumult evlavie i cinste i a srutat nemuritorii ineadormiii si ochi, precum i îndureratele Salemâini. Dup dumnezeiasca srutare, Domnul a datfecioarelor haina strlucitoare i cununi prealuminoase i apoi au venit toate puterile cereticântând i fericind-o i slvind-o.Atunci, Mirele s-a ridicat de pe Tronul Su,având de-a dreapta Sa pe Maica Sa, iar la stânga, pecinstitul Prooroc i Înaintemergtorul Su, a ieit dinpalat i a mers la dumnezeiescul osp, unde se aflaubuntile pe care ochiul nu le-a vzut, urechea nule-a auzit i la inima omului nu s-au suit, pregtitepentru toi cei ce au iubit pe Dumnezeu. În urmveneau toi sfinii. Acetia, cum au vzut buntile,s-au umplut de o nespus bucurie i au început sumble prznuind la minunatul osp. Dar pe acestearobul lui Dumnezeu Nifon nu a mai putut s ledescrie. Dei l-am silit de multe ori, nu mi-a spusmcar cât de puin.– Nu pot, fiule, zicea suspinând, s înfiez culimba sau s asemuiesc cu vreun lucru pmântesclucrurile acelea. Erau mai presus de orice cugetare iînchipuire, dincolo de toate cele vzute i nevzute.46

Deci, dup ce Domnul a împrit sfinilor toatebuntile cele negrite i nemaiauzite, a poruncitHeruvimilor s înconjoare venicul osp, aa cumzidul înconjoar un ora. A poruncit apoi caSerafimii s înconjoare pe Heruvimi, Domniile peTronuri, Începtoriile pe Domnii, Stpâniile peÎnceptorii i în sfârit Puterile cerurilor pe Stpânii.Precum un zid înconjoar un ora, aa i cetelecereti se înconjurau una pe alta.De-a dreapta ospului veacurilor sttea cumare cinste Arhanghelul Mihail cu ceata lui; lastânga Gavriil cu ceata lui, Uriil sttea la apus iRafail la rsrit. Toate acestea s-au fcut cu poruncaDomnului nostru Iisus Hristos, a Marelui Dumnezeui a Mântuitorului tuturor sfinilor. Aceste patru ceteerau foarte mari i împreun cu cetele preacuratelorPuteri înconjurau ospul lui Dumnezeu cu marestrlucire.Când toate acestea s-au terminat, atunci ÎnsuiDumnezeu Omul Iisus s-a supus „Celui ce-Isupusese toate” i I-a predat toat stpânia idomnia i puterea, care o luase de la El. Apoi El aintrat la dumnezeiescul osp, ca Motenitor alTatlui, Împrat i Arhiereu împreun motenitor cutoi sfinii.La sfâritul tuturor tainelor pe care le-a vzutSfântul Nifon, a vzut i cea mai înfricoatdescoperire. Însui Tatl Fiului Unul Nscut,Nsctorul, Lumina cea neapropiat i negrit, arsrit deodat, luminând deasupra preacuratelorPuteri, deasupra tuturor cerurilor i a cetelor cereti.47

Lumina peste preacuratul osp cum lumineazsoarele lumea. Aa strlucea Tatl milostivirilor. iprecum buretele absoarbe i ine vinul, aa i sfiniise umpleau de nespusa Dumnezeire a Tatlui iÎmpratului, neîntrerupt cu El în veci. De acum numai era pentru ei nici noapte, nici zi. Exista numaiDumnezeu i Tatl, Fiul i Duhul, lumin i hran,via i strlucire, bucurie, veselie i desftare înDuhul Sfânt.Apoi s-a fcut o adânc tcere. Ochii SfântuluiNifon au primit o lumin curat, neamestecat ca svad. Primei cete, care înconjura ospul, i s-arânduit s svâreasc o cântare neîntrerupt inesfârit. Ea a fost cuprins de o negrit inespus bucurie. Îndat dumnezeiasca i înfricoataceat a început o negrit slavoslovie. Inimilesfinilor sltau de bucurie i desftare. De la primaceat, mreaa cântare de slavoslovie a trecut laceata a doua a serafimilor. A început atunci i aceeas cânte cu mult miestrie o cântare tainic. Ca oîneptit dulcea rsuna slavoslovia i în urechilesfinilor, care se bucurau negrit cu toate simurilelor. Ochii vedeau lumina cea neapropiat, mirosullor mirosea mireasma Dumnezeirii, urechile lorauzeau dumnezeiasca cântare a preacuratelor Puteri,gura lor gusta Trupul i Sângele Domnului IisusHristos, nou, întru Împria Cerurilor, mâinile lorpipiau venicele bunti i picioarele lor sltau laosp. Astfel, toate simurile lor se saturau denegrit bucurie.48

Dup puin, a doua ceat a transmis aceadumnezeiasc cântare cetei a treia, la a patra i pânla cea din urm, producând cu dulceaa cântrii,plcere i bucurie în inimile sfinilor. i era uimitorc cetele nu cântau mereu aceeai cântare, ci era ofelurime nemrginit de cântri i noutate încântrile pe care le cântau. Când cele apte cercuriale cetelor au completat preacurata lor slavoslovie, aînceput ceata Arhanghelilor cântarea cea întreitsfânt: a cântat Mihail i a rspuns Gavriil; apoi acântat Rafail i a rspuns Uriil. Se auzea o armonieextraordinar. Cei patru stâlpi de foc, Arhanghelii,erau mai presus; cântarea lor era înflcrat iptrunztoare.Micai de acea negrit dulcea au începutatunci i toi sfinii de la cerescul osp s cântemreiile lui Dumnezeu. Astfel pretutindeni,înuntru i afar rsuna cântare îngereasc. Cântarepreasfânt care înflcra sfintele inimi cu o fericitplcere în vecii nesfârii. Dup ce le-a vzut petoate acestea de trei ori Fericitul Nifon când se aflaîn mare rpire i vedere, a auzit glasul luiDumnezeu, zicându-i:„Nifone, Nifone, frumoas a fost prooroceascata vedenie. Scrie dar cu amnuntul toate cele ce aivzut i auzit, pentru c aa se vor întâmpla. i leamartat ie pentru c Îmi eti prieten credincios,fiu al Meu iubit i motenitor al Împriei Mele.Încredineaz-te deci acum, când te-am învrednicits vezi înfricoatele taine, de marea Mea iubire deoameni fa de cei ce se închin cu smerenie49

Împriei i Stpânirii Mele. Pentru c Eu M bucurs privesc spre cel blând i smerit i care secutremur de cuvintele Mele”.Dup ce i-a spus aceasta, Domnul l-a eliberatde acea înfricoat i prea minunat vedenie care îlstpânise timp de dou sptmâni. Când i-a venit însine, sttea îngrozit i se tânguia îndurerat.Lacrimile îi curgeau iroaie i zicea:„Vai de mine ticlosul! Ce-l ateapt pe bietulmeu suflet! Vai de mine mielul! Oare în ce stare mvoi afla acolo, eu pctosul? Cum m voi îndreptifa de Judectorul? Ce scuz voi aduce pentrupcatele mele i unde voi ascunde mulimeafrdelegilor mele? O, întinatule i ticlosule!...Suspin nu am, nici lacrimi i nici pocin nu aflu;milostenie deloc, nerutatea i blândeea se aflfoarte departe de mine. Vai mie! Ce s fac eunevrednicul i întinatul? De unde s încep s-mimântuiesc sufletul? Haina Botezului am întinat-o,Botezul l-am murdrit, sufletul mi l-am înnoroiat,mintea mi-am întunecat-o, viaa mi-am cheltuit-o„în petreceri i în beii”. O, pctosul de mine! Nutiu ce voi face. Ochii mei privesc lucrurile cele deruine, urechile ascult cântece lumeti, mirosuladulmec dup miresme, gura îmi este pornit sprelcomie. Vai mie, ticlosul! Mâinile mele se bucurîn pcate; trupul meu dorete s se tvleasc înnoroiul frdelegii i caut paturi moi i mâncarealeas.O, nelegiuitul, întunecatul i întinatul! Unde smerg nu tiu! Cine m va scoate din acel foc amar?50

Cine m va izbvi din întunericul cel mai dinafar alînfricoatului tartar? Cine m va izbvi de scrânireadinilor? Vai, vai mie scârbosul i nelegiuitul! Maibine era s nu m fi nscut!...O, de ce slav m lipsesc eu înnegritul! De cecinste i de ce cununi! Ce bucurie i veselie voipierde fiindc m-am robit de pcat! Ticloasesuflete, unde îi este umilina, unde luptele, undevirtuile? Vai ie întinatule! În ce loc te vei afla înziua aceea? Ai fcut vreun bine ca s placi luiDumnezeu? Vei merge în vpaie. Cum vei rbdavaiul i scrânirea? O, întinate suflete, cum ai poftits te tvleti mereu în necurie, cum ai slujitnecontenit pântecelui?Nelegiuitule i stricatule, ce ruine vei suferiîn faa lui Dumnezeu? Cu ce ochi te vei uita ladumnezeiasca Sa fa? Spune-mi! Spune-mi! Aivzut acele prea minunate priveliti pe care Domnulle va înfptui cândva. Spune-mi deci, o, suflete, aivreo fapt vrednic de acea slav? Cum vei intraacolo, dup ce ai întinat dumnezeiescul Botez? Vaide tine, ticloase suflete al meu. Vei moteni foculcel venic i unde va fi atunci pcatul i tatl lui cas te mântuiasc? Ci, Doamne Dumnezeul meu,mântuiete-m de foc, de scrânirea dinilor i detartar...Cu aceste cuvinte se ocra pe sine Fericitul,rugându-se. În zilele urmtoare, îl vedeam c seplimba târându-i picioarele, ofta cu amaresuspinuri, tânguire i lacrimi. Se gândea la lucrurile51

minunate pe care le vzuse i fcea tot ce se putea cas le câtige.Adeseori, când se gândea mai adânc i maicurat la vedenia sa, ieea din sine. Ardea dupvederea Sfântului Duh i zicea:„O, ce bucurie, ce slav, ce strlucire ateaptpe sfini în ceruri! Cum m mai tem s nu fiu lipsitde ele!”.Suspina adânc i aduga: „Doamne, ajut imântuiete întunecatul meu suflet!”.Sfântul Cuvios Sava cel Sfinit 7(439-502)În orice împrejurare trebuie s ne facem datoriaOdat, Cuviosul Printele nostru Sava a hotrît scltoreasc pentru a doua oar la Constantinopol,deoarece l-a rugat pentru asta Petru, partiarhulIerusalimului. Scopul cltoriei sale era s mijloceascla împratul s-i opreasc mînia i înverunarea saîmpotriva cretinilor Palestinei i s-i apere deprimejdiile ce-i ameninau, deoarece credea, princlevetire, c ei s-au fcut pricina rzvrtiriisamarinenilor.Deci, cînd a ajuns în Cetate, împratul Justinianl-a primit cu mult solemnitate i cinste. Pentru c,7 Din întelepciunea purttorilor de Dumnezeu Prini – EdituraOrtodoxos Kypseli – Tesalonic – Grecia 1994 – pag.8-10.52

abia vzîndu-l, s-a ridicat din tronul su i i-a srutatcapul cu mult evlavie. Dup aceea l-a pus s steaalturi de el, i acela i-a istorisit scopul cltoriei sale.Împratul, cum l-a auzit, nu numai c i-a îndeplinit cubucurie cele ce i-a cerut, ci i a rostit solemn c ar fi omare nefericire pentru sine, dac nu i-ar face bineprecum poate. Deci, i-a propus i l-a rugat struitor sprimeasc un dar mare de bani pentru mnstirile sale.Acela îns i-a rspuns:"Îi mulumesc, împrate, dar bani i celenecesare pentru întreinerea noastr ne va da Acela carepoart grij de toat lumea i Care a hrnit cuîmbelugare poporul cel îndrtnic în pustie, fcîndu-is îneasc ap din piatr. i nu ne va da numai celede trebuin, ci i altele multe ce ne vor prisosi! Darfiindc tu, împrate, vrei atît de mult s ne faci bine,exist i alte multe feluri, importante i deosebite s neari buntatea ta".i a început s-i înire cîteva cereri de folosobtesc. Mai întîi, s le fac scutire de impozite pentruo perioad de timp, deoarece au ptimit mult ru de lasamarineni. În al doilea rînd, s zideasc o cas deoaspei, în care s gzduiasc pe toi cei ce cltorescla Sfînta Cetate, ca s se închine Cinstitei Cruci. In altreilea rînd, s îngrdeasc pe eretici, care tulburSfînta Biseric. i în urm, s zideasc o fortrea încare s se refugieze fraii mnstirilor, cînd se facnvliri barbare.Deci cum le-a prezentat acestea Sf. Savaîmpratului, acesta, ca i cum le avea de mult timp înmintea sa i dorind s fac bine Sfîntului, îndat a dat53

porunci i a trimis scrisori peste tot, ca toate acestea sse fac fr întîrziere. i ca s nu se întîrzie deloc, i ca nuîntîrzierea s sting ce a poruncit, a pus i pecetea saîmprteasc. i pîn s se fac cele ce le-a cerut, împratuls-a retras împreun cu juristconsultul Tribonianos la Magnavra,luînd împreun cu el, ca sftuitor, i pe Sf. Sava. Dar cînd s-aînserat i a apus soarele, Sfîntul s-a ridicat i, prsind peîmpratul, s-a retras la un loc mai deprtat i se ruga luiDumnezeu, rostind psalmii lui David. Atunci s-a apropiat de elucenicul su, Ieremia, i i-a spus: "Printe, de ce ai prsit peîmprat i te-ai retras aici, cînd el arat atît de mare rîvn sîmplineasc toate cererile tale?"Acela a ascultat cu blîndee i i-a rspuns cutrie: "Asta ce o fac, fiule, este ceea ce trebuie icorect. Asta este datoria noastr. Totdeauna trebuie siei aminte, s nu fii atras niciodat la linguire de vreonevoie, nici s ari cuiva slugrnicie. Ci trebuie s fiiîn toate msurat, cuviincios i modest. Albina va facemiere oriunde va merge. i omul, oriunde s-ar afla,trebuie s înfptuiasc binele.Proorociile Cuviosului Andrei cel nebunpentru Hristos 8Începuturile durerilor8 Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, Asociaia SchitulLacu, Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, 2002,pag. 181-195.54

Epifanie s-a întâlnit odat cu Cuviosul i l-aluat în casa sa ca s se odihneasc mcar osptmân, de multele sale osteneli. S-au aezatundeva singuri i tânrul a început s-l întrebe:– Cum va fi sfâritul lumii? Ce sunt„începuturile durerilor” i când vor fi? De unde vorînelege oamenii c se apropie sfâritul i care vor fisemnele care îl vor face artat? Ce sfârit va aveacetatea noastr 9 , acest nou Ierusalim? Ce se vaîntâmpla cu cinstitele biserici? Ce se va întâmpla cudumnezeietile cruci, cu sfintele icoane i cu sfintelecri? Unde se vor asigura sfintele moate aleSfinilor? Explic-mi, te rog! tiu c pentru tine ipentru Sfinii care sunt asemenea cu tine, a spusDomnul: „Vou vi s-a dat s cunoatei taineleÎmpriei Cerurilor”. Cu cât mai mult tainele lumii.– Cetatea aceasta, a rspuns fericitul, caredeine întâietatea între celelalte multe orae ineamuri, va rmâne necucerit i liber. O pzetePrea Sfânta Nsctoare de Dumnezeu „subacopermântul aripilor sale” i prin mijlocirile ei vasta necucerit. Multe neamuri vor asedia zidurile ei,dar puterea lor se va zdrobi i vor pleca ruinate.Din ea se vor îmbogi muli i se vor desfta debuntile ei.Dar o oarecare profeie spune c în cele dinurm, o vor cuprinde agarenii i vor junghia cusbiile lor mulimea poporului. Eu îns cred c vanvli i rasa galben, a crei denumire începe cu9 Constantinopolul.55

litera a aptesprezecea a alfabetului (R). Va intra, vajunghia i va aterne pe cei pctoi la pmânt. Vaii amar îi va fi ei de la acele dou neamuri. Armelelor vor fi repezi ca vântul i nimicitoare ca seceracea ascuit, care taie vara holdele. Aceste arme nuvor putea fi împiedicate, întru început, dar dupaceea se vor risipi.Împratul cel evlaviosAcum, fiul meu, cum s-i povestesc fr delacrimi cele despre „începutul durerilor” i despresfârit! În zilele cele de apoi va arta Dumnezeu peun oarecare împrat srac. Acest împrat va stpânicu dreptate, vor conteni toate rzboaiele i-i vaîmbogi pe cei sraci. Va împrai fericirea ca învremea lui Noe. Oamenii se vor îmbogi foartemult, vor tri în linite i pace, vor mânca, vor bea,se vor cstori, se vor mica în mult tihn i se vordesfta fr grij de buntile pmântului. Deoarecenu vor fi rzboaie, îi vor preface sbiile lor înseceri, sgeile în rui i lncile în pluguri pentrucultivarea pmântului.Mai târziu, împratul se va întoarce spreRsrit i-i va smeri pe agareni, pentru c Dumnezeueste mâniat pe ei pentru credina lor cea hulitoare ipentru pcatul sodomiei pe care îl fac. Firete, mulidintre ei se vor boteza, vor bineplcea împratului ivor fi cinstii. Ceilali îns vor fi nimicii, vor fi arisau vor fi omorâi cu cruzime.56

În vremea aceea Iliricul va reveni împrieiromanilor, în timp ce Egiptul va fi cucerit. Acestîmprat îi va întinde mâna sa cea dreapt laneamurile cele dimprejur, va îmblânzi neamurilegalbene i-i va birui pe vrjmaii si. împria luiva dura 32 de ani. Timp de 12 ani nu va lua impozitei taxe. Va rezidi jertfelnicele cele drâmate i varecldi sfintele biserici, în zilele lui nu vor fijudeci, dar nici nu va exista nedrept i nedreptit.De acest împrat se va teme tot pmântul, îi vaconstrânge pe oameni cu frica s se cumineasc iva nimici pe cpeteniile care fac frdelege.În vremea aceea Dumnezeu îi va descoperiîmpratului acestuia tot aurul, oriunde ar fi ascuns.i el îl va împrtia „cu lopata” în toat ara sa. Demult bogie, cpeteniile vor tri ca împraii, iarsracii ca i cpeteniile. Acest împrat va face mariizbânzi. Va porni cu mult râvn ca s-i izgoneascpe iudei, nici un israelitean nu va rmâne în aceastcetate. Nu se vor auzi petreceri cu instrumentemuzicale, nici cântece necuviincioase. Nu se vaîntâmpla nimic necuviincios, pentru c va urî i vanimici „din cetatea Domnului pe toi cei ce lucreazfrdelegea” (Psalmul 100, 10).Atunci va stpâni mare bucurie i veselie.Pmântul i marea îi vor da din belug buntilelor. Viaa va decurge în linite i pace, iar oameniise vor veseli ca în vremea lui Noe, pân ce a venitpotopul.57

Stpânitorul AranDup aceast împrie, vor începenenorocirile. Va veni în aceast cetate fiul pierzrii,stpânitorul Aran i va împrai trei ani i ase luni.Acesta îi va sili pe oameni s fac astfel defrdelegi, asemenea crora nu s-au fcut niciodat,de când s-a zidit lumea, nici se vor mai face. Vahotrî i va legiui s se uneasc, vrând-nevrând, tatlcu fiica, fiul cu mama, fratele cu sora. i cine se vaîmpotrivi sau va gri împotriv, va fi omorât. Acelaîns care va muri într-acest chip, va fi rânduit înziua Judecii împreun cu Ioan Boteztorul.Acest împrat va porunci s se cstoreascmonahii cu monahiile, de asemenea i preoii.Astfel, frdelegea amestecrii va deveni mai readecât cea a uciderii. El însui va desfrâna cu mamai cu fiica sa. Aadar, de vreme ce desfrâul vadeveni lege, toi desfrânaii vor face orgii cu surorilelor. Duhoarea amestecrii de sânge va urca la cer iDomnul Se va mânia foarte mult pe întreaga lume.Va da atunci porunc i vor începe s cad fulgere itunete cu neasemnat mânie peste tot pmântul.Multe orae vor arde. Oamenii vor încremeni lazgomotul înfricotor al tunetelor i unii vor muri cumoarte rea, în timp ce alii vor fi ari de fulgere.Vai atunci pmântului, pentru c se apropieînfricotoarea ameninare i urgia Atotiitorului! Vafi foamete i mulime mare de oameni vor muri defoame. Va urma un cutremur puternic i vor cdeatoate cldirile. Muli lucrtori ai frdelegii îi vor58

afla un sfârit cumplit, fiind îngropai subdrâmturi.Soarele va deveni negru i întunecos, în timpce luna va fi ca sângele, din pricina oamenilor cares-au asemnat cu porcii. Stelele vor cdea pepmânt. Tot muntele i insula se va mica din loc, desila cutremurului i a ameninrii. Preoii luiDumnezeu, împreun cu cei virtuoi i cumptaicare vor fi rmas, vor scpa în muni i în peteri.Atunci va fi pedepsit împratul cel frdelegei va fi aruncat întru întunericul cel mai din afar.Cei ce vor locui în Roma cea veche, în Arsenoi, înStrovila, în Armenopetra sau în Kariopoli, vor fifericii. În aceste orae oamenii vor tri în pace. Încelelalte îns vor fi rzboaie i tulburri, precumeste scris: „Iar când vei auzi de rzboaie i dezvonuri de rzboaie” (Marcu 13, 7) i celeurmtoare.Împratul închintor la idoliDup aceea, în aceast cetate va urca un altîmprat. Va fi crunt i negru, tgduitor al luiDumnezeu i al Sfinilor. Va cerceta crilepgânilor, va îmbria credina lor i va rzboi peSfini i Biserica lui Hristos. Dup ce vor treceprimele zile ale împriei lui, va arde toate SfinteleVase i va numi furc Sfânta Cruce. Va distruge deasemenea clerul i va junghia jumtate din populaiepe drumurile publice.59

În acele zile se vor întoarce prinii împotrivacopiilor, copiii împotriva prinilor i se vor omorîîntre ei. Fratele va da la moarte pe frate i prieten peprieten. Muli, care vor mrturisi c Iisus Hristoseste Dumnezeu i „Împrat a toate”, vor primicununa muceniciei.Acest împrat va duce pe locuitorii din insuleîn inutul Traciei, al Macedoniei i al Stimonei, aaîncât insulele se vor pustii. Din cer se vor auzilovituri înfricotoare, pe pmânt cutremure mari isurpare a oraelor. Neamurile i împriile se vorscula una împotriva alteia. Va fi mare distrugere pepmânt, iar oamenii vor cdea în mâhnire iîntristare. În aceeai vreme se va arta foc în cer, cade crbuni aprini, care vor acoperi amenintor, curepeziciunea fulgerului, întreg pmântul. În vzduhva stpâni o astfel de zpceal, încât o zburtoareva cdea peste alta. Pmântul se va umple de erpicare-i vor muca pe pctoii nepocii. i toateacestea vor fi „începutul durerilor”.Sfâritul împriei romanilorCând va muri împratul necredincios va venicineva din Etiopia, care va împrai dup cum sespune, 12 ani. Împria lui va fi panic. Va recldisfintele biserici pe care le-au drâmat înaintaii luii-i va readuce pe oameni în insulele lor. Pentrubuntatea sa va fi iubit de Dumnezeu i de totpoporul. Cât timp va împrai, vor stpâni bucuria iveselia în toat lumea.60

Dup el va împrai un oarecare din Arabia,timp de un an. În zilele lui, cu un semn alAtotiitorului se vor uni sfintele pri ale Cinstitei ide via fctoarei Cruci i se va drui întreagîmpratului. Acela o va lua i va cltori laIerusalim. Când va ajunge la locul cpânii, vadepune cu însei mâinile sale coroana împrteascîn vârful Crucii, o va înla i va spune: „DoamneIisuse Hristoase, s-au împlinit anii pe care i-airânduit de mai înainte pentru împria romanilor.Primete fericitul întru pomenire i minunatul tuDar i cu el împreun i duhul meu”.Îndat deci va coborî din cer îngerul Domnuluii va lua cinstita Cruce cu diadema, precum isufletul împratului. Astfel se va sfâri împriaromanilor, pentru c sprijinul ei fusese de la început,pentru cretini, cinstita Cruce. Fericii vor fi atuncicei ce vor pleca din acel ora i vor scpa în pustii iîn peteri.Domnia comunPe urm se vor arta în Cetatea noastr treitineri nerozi, neruinai i stricai. Acetia vor domniîn unire, toi trei împreun, timp de 150 de zile. Înscurând va începe între ei un rzboi înfricotor. Vaporni primul, va intra în Tesalonic i va spune:„Cetate a tesalonicenilor! Tu vei birui pe vrjmaiiti, pentru c eti fala sfinilor i Domnul te-asfinit”.61

Va mobiliza pe cetenii de la apte ani în sus.Va mobiliza înc i pe preoi i pe monahi, vafabrica arme de rzboi, va pregti o flot mare i vacltori spre Roma. În faa porilor ei va sta i vastriga: „Bucur-te Rom, de trei ori puternic icinstit! Pori sabie tietoare i sgei ascuite. inecu statornicie credina ta i s nu o schimbi pân lasfârit i locuitorii ti vor fi fericii”. Dup aceea vamobiliza neamurile galbene i-i va atepta pe ceilalidoi împrai.Al doilea tânr va mobiliza Mesopotamia iinsulele Cicladelor 10 . Va mobiliza înc i pe preoi ipe monahi, aprins de o groaznic mânie împotrivacelorlali doi. Va porni atunci i va veni la „buricul”pmântului. Spun unii c „buricul” lumii esteAlexandria. Acolo deci îi va atepta pe cei doi, cucare se va rzboi.Al treilea tânr va porni i el dinConstantinopol i va recruta Karia, Frigia, Asia,Armenia, Galatia i Arabia. Când va ajunge la Sileo,va spune: „Dei te-ai numit Sileo, nu vei fi jefuit,nici stpânit de vreun vrjma de-al tu”. Dupaceea se va alia cu un popor liber, care nu va fisupus nici lui, nici celorlali doi împrai.În sfârit se vor aduna i vor lua poziie delupt toi cei trei potrivnici, unul în faa altuia. Vaporni o ciocnire mare i înfricotoare i se vor tiaca oile la mcelrie. Cei trei împrai vor fi omorâi,precum i toat otirea. Sângele romanilor va curge10 În alt scriere: vile insulelor.62

ca apa dup o ploaie torenial. Nimeni nu se vaizbvi. Apa mrii se va amesteca cu sânge pe olungime de 12 stadii. Femeile vor rmâne toatevduve. apte femei vor cuta un brbat i nu-l vorafla, pân când vor auzi i vor veni alii, din ceistrini. Cât pentru cei nevârstnici, când vor devenibrbai, din multa desfrânare vor deveni nesimitorica porcii.Fericii vor fi atunci i de trei ori fericii cei cese vor nevoi pentru Domnul în muni i în peteri,pentru c nu vor vedea rul care se va face în lume.Acetia vor atepta înfruntarea cu antihrist. Acesteasunt oile cele fr de rutate, care vor fi jertfite dinpricina numelui lui Hristos de ctre vicleanul diavol,antihrist.Împrteasa cea scârbavnicÎn vremea aceea, deoarece nu va exista brbatvrednic, ci vor fi toi moleii, va veni din Pont ofemeie viclean i necuviincioas i va domni înÎmprteasa cetilor. Aceasta va fi slujitoarea luiBah, vrjitoare i desfrânat; într-un cuvânt, fiicadiavolului.În zilele ei unul va unelti împotriva altuia i sevor face junghieri pe drumuri i în casele Cetii.Cel mai tare îl va omorî pe cellalt. Fiul pe tat, tatlpe fiu, mama pe fiic i fiica pe mam, fratele pefrate i prietenul pe prieten. Printre oameni vastpâni mult rutate i ur. În biserici se vor facedestrblri, preadesfrânri, desfrânri, amestecri63

de sânge, dansuri i cântece sataniceti, batjocuri ijocuri, pe care omul nici nu le-a vzut, nici nu le-aauzit.Acea împrteas necurat se va numi pe sinezei i se va lupta cu Dumnezeu. Va spurca mai alesSfintele Jertfelnice cu necuriile. Îi va spla trupul,i cu aceast spltur a ruinii va spurca totpoporul. Îi va întoarce faa ei de la Dumnezeu. Varpi Sfintele Vase din biserici, Cinstitele Cruci iSfintele Icoane, Evangheliarele, Apostolul i oricealt carte sfânt. i dup ce le va aduna într-ogrmad mare, le va da foc i vor arde. Cât pentrubiserici, le va drâma pân la pmânt. Va cuta încs afle Moatele Sfinilor ca s le ard, dar nu le vagsi, pentru c Dumnezeu, cu putere nevzut, le vaduce în alt parte. Atunci ticloasa va zdrobi SfântaMas a Marii Biserici a Înelepciunii lui Dumnezeui va distruge orice se afl în ea. Dup aceea se vaîntoarce spre Rsrit i va spune Celui Prea Înalt cuobrznicie: „Ei, Tu pe Care Te numesc oameniiDumnezeu, nu cumva am ovit s terg faa Ta depe pmânt? Privete câte i-am fcut i Tu nu aiputut s-mi clinteti nici un fir de pr. Ateaptpuin i voi sfâia cerul, voi veni s m msor cuTine i atunci voi vedea care Dumnezeu este maiputernic i mai tare”.Acestea le va spune spurcciunea i va svârilucruri înc i mai rele, scuipând spre cer iaruncând cu pietre. Îns lucrurile ei cele maiscârboase nu le voi spune.64

Atunci Domnul Atotiitorul Îi va întoarce cumânie arcul Su spre aceast cetate mare i vaîntinde mâna Sa asupra ei cu putere înfricotoare. Ova apuca cu trie, va tia cu secera puterii Luipmântul pe care se sprijin i va porunci valurilormrii s o înghit. Acelea vor asculta i se vornpusti din cele dou pri cu iuime ameitoare i cuvuiet mare. Atunci Domnul va dezlipi baza cetii depmânt i o va ridica la înlime rsucind-o ca pe omoar, în timp ce locuitorii ei cu mult fric vorstriga „vai”. Dup aceea o va arunca pe acestevaluri, care o vor inunda cu repeziciune, o voracoperi i o vor târî în adâncul cel înfricotor inemrginit.Acesta va fi, fiul meu Epifanie, sfâritulCetii noastre. i câte i-am spus c se vorîntâmpla, sunt acele nenorociri pe care Domnulnostru Iisus Hristos le-a numit „începutul durerilor”.Dup nimicirea acestei ceti vor urma faptele ce voraduce sfâritul lumii.Sfâritul lumiiDup împlinirea timpului împrieineamurilor, spun unii c Dumnezeu va reînfiinastatul israelitean, ca s domneasc pe pmânt pânce se va întregi veacul al aptelea, adic pân lasfâritul lumii. i aduc drept mrturie urmtorul locde la Isaia: „i în zilele cele de apoi, va ridicaDomnul steag pentru neamuri i va aduna pe ceirisipii ai lui Israil i va strânge la un loc pe cei65

împrtiai ai lui luda în Sfânta Cetate Ierusalim. iva fi Israil ca în ziua ieirii din pmântul Egiptului”(Isaia 11, 12-16). Ei aduc drept mrturie deasemenea i pe Apostolul Pavel, care spune: „Cândva intra tot numrul neamurilor, atunci întregulIsrail se va mântui” (Romani 11, 25-26).Astfel, cu o gur susin acestea, în timp ceMucenicul Ipolit adaug c dup venirea luiantihrist, se vor rtci mai întâi iudeii. De altfel,aceasta a adeverit-o mai-nainte i Hristos, spunândule:„Eu am venit întru numele Tatlui Meu i nu Mprimii pe Mine; de va veni altul în numele lui, peacela îl vei primi” (Ioan 5, 43).Este foarte dovedit c va aduna iari peisraelii în Ierusalim i le va da iari câte au avutmai întâi. i aceasta, ca s ruineze pretextul lor depân atunci, cum c pierzarea lor se datoreazrisipirii. Ar fi putut adic, în ziua Judecii, s seapere în felul urmtor înaintea lui Hristos: „Dac neaifi adunat în Ierusalim i ne-ai fi dat din nou câteaveam, atunci am fi crezut în Tine, de vreme ce n-armai fi existat pricin ca s pizmuim neamurile, careau fost preferate atât de mult, în paguba noastr”.Aadar, se vor aduna toi împreun i vorredobândi cele de care s-au lipsit, dar vor rmâne înaceeai necredin. i atunci, cum se vor mântui,când în aceeai vreme va veni în mijlocul lorantihrist i vor crede cu toii în el, potrivit cucuvântul Domnului? Dumnezeu nu minte: „Eu suntAdevrul” propovduiete prin Fiul Su Cel Unul66

Nscut. Aadar, prin restabilirea lor, vor fi lipsii închip desvârit de aceast îndreptire.Zicând Apostolul Pavel c se vor mântui, nu serefer la faptul c se vor mântui de pedeapsa ceavenic, ci din rtcirea de atâia ani printre strini,de ocara celorlalte popoare i de ruinea ceanespus. Adic se vor aduna în patria lor i se vorizbvi de robia, de jugul i de batjocura pe care le-ausuferit atâia ani. Îns nu se vor izbvi de iadul celvenic. Dac nu i-a convins întristarea s cread înHristos, cum îi va convinge harul, care lor înc li separe c îl mai au, dar din care, de fapt, au czut înmod jalnic?Scufundarea Sfintei Sofii– Printele meu duhovnicesc, îi spuseEpifanie, s lsm acum acestea i s-mi explici,rogu-te, ceea ce se spune, cum c Sfânta Sofia nu seva scufunda împreun cu cetatea, ci va rmâneatârnat în vzduh de o oarecare putere nevzut.– Ce spui, fiul meu? a rspuns dreptul. Devreme ce se va scufunda toat cetatea, cum va scpabiserica? i cine va intra în ea ca s se închine?Oare Dumnezeu locuiete în biserici fcute demâini? Firete c nu. Totui, în acest zvon exist iceva adevrat. Va rmâne adic numai stâlpul carese afl în pia, pentru c are în el „cinstitelepiroane”. Numai acesta va rmâne ca, trecândcorbiile, s-i lege de el frânghiile lor i s jeleascacest babilon cu apte coline, zicând: „Vai nou!67

Cetatea cea mare i veche s-a scufundat. Aici nefceam cu izbând negustoriile i schimburilenoastre i ne-am îmbogit”. Doliul ei va durapatruzeci de zile. Din pricina întristrii acelor zile,se va da împria Romei celei vechi, precum, deasemenea, i Sileului, i Tesalonicului. Acestea sevor întâmpla atunci când se va apropia sfâritul,când starea lumii se va înruti, când durerile inenorocirile se vor înmuli.Neamurile cele scârboaseÎn anul acela Domnul va deschide porileIndiilor, pe care le-a închis împratul Macedoniei,Alexandru. Vor iei atunci pe acolo aptezeci i doide împrai cu poporul lor, care se numesc neamuriscârboase, care sunt mai scârboase decât oricedezgust i duhoare. Acestea se vor împrtia în toatlumea, îi vor mânca pe oameni de vii i vor beasângele lor. Vor înghii de asemenea cu mare plceremute, broate, câini i orice alt necurie.Vai inuturilor acelea, pe unde vor trece ei!Dac este cu putin, Doamne, s nu existe atuncicretini! tiu îns c vor exista.Zilele acelea se vor întuneca, ca i cum ar bociîn vzduh pentru cele pe care le-au svârit cudezgust neamurile cele scârboase. Soarele va devenica sângele, în timp ce luna i toate stelele se vorîntuneca, vzând cum neamurile de pe pmânt seîntrec în necurie. Aceste popoare vor spapmântul, vor face din jertfelnice latrine, i vor68

folosi Sfintele Vase la treburi necinstite. Atunci toicei ce vor locui în Asia, s fug în insuleleCicladelor – pentru c neamurile cele spurcate nuvor merge acolo – i va s fie mare întristare 660 dezile.Antihrist– Atunci se va întrupa satana, din seminia luiDan, adic se va nate Antihrist. Îns nu se va facecu a lui putere, ci îi va plsmui Dumnezeu un vasspurcat i scârbos, ca astfel s se împlineasccuvintele Proorocilor. Se va slobozi aadar dinlegturile cu care îl legase Stpânul Hristos când S-apogorât în iad i va intra în acel vas care a fostplsmuit pentru el. Astfel va deveni om, se va întri,va împri i atunci va începe s-i arate rtcireasa, precum spune cu privire la aceasta IoanTeologul. Pe urm va începe rzboi cu InsuleleCicladelor. Insulele, precum zice Isaia, suntBisericile care au provenit din neamuri (24, 15; 45,16; 49, 1; 66, 19).Atunci se va arta Enoh, care a trit maiînainte de vremea legii mozaice. De asemenea se vaarta Ilie, care a trit în timpul legii, precum i IoanTeologul, care a trit în timpul harului celui nou.Acetia vor propovdui în toat lumea pentruvremea sfâritului i venirea îneltorului, precum,de asemenea, i pentru a doua Venire aMântuitorului nostru Iisus Hristos. Vor svârisemne i minuni.69

Atunci, toi cei ce vor voi s-i omoare sau s-inedrepteasc în alt chip, nu vor putea, deoarece vaiei foc i-i va arde. Vor lucra cu mare stpânire i-lvor mustra pe Antihrist. Vor fi ucii îns de acesta înIerusalim, iar trupurile lor vor fi lsate neîngropateîn mijlocul Cetii. Acolo se vor aduna locuitorii i-ivor batjocori ca pe nite neocrotii (Apocalipsa 11,5-10).Sfintele lor trupuri vor rmâne în pia trei zileîntregi. Spre jumtatea celei de-a patra zi, va coborîdin cer un porumbel strlucitor ca fulgerul. Acestava umbla pe deasupra lor i le va drui via. AtunciSfinii se vor împuternici i se vor ridica în picioare,iar toi cei ce îi vor vedea, se vor înspimânta foartetare. În clipa aceea se va auzi un glas din cer care vazice: „Suii-v, prietenii Mei, la Mine”. Îndat vacoborî un nor, care îi va ridica i-i va aeza în Rai(Apocalipsa 11, 9-13).Acel înelat i deert, Antihrist, îi va chinuifoarte tare pe cretinii acelei vremi pân la ultimalor suflare, cu necazuri i chinuri înfricotoare. Celce nu se va rtci i nu va crede în el, se va artaprieten ales i vrednic al lui Hristos. Desigur, toiSfinii sunt fericii. Îns de trei ori fericii vor fi ceice vor mrturisi în vremea lui Antihrist, îi va ateptapentru totdeauna slav i veselie nespus de mare.Va urma atunci un rzboi înfricotor întreAntihrist i Stpânul Hristos. Adic numai cât îi vada seama Antihrist c lumea se apropie de sfâritulei, c se va împotrivi cu mânie cerului. Va aruncafulgere i tunete i va face astfel de zgomote, încât70

de rsunetul zgomotului se vor cutremura toate ivor vui înfricotor. Fiul meu, cine nu se vaînfricoa i nu se va teme atunci? Fericii vor fi,precum am spus mai înainte, aceia crora nu li se vacltina credina în Hristos, Adevratul nostruDumnezeu, Care S-a întrupat i S-a nscut dinSfânta Fecioar Maria. De asemenea, fericii vor fiaceia care vor muri pentru dragostea lui Hristos ivor mustra cu îndrzneal pe balaur i înelciunealui. Fericii cei care vor sta împotriva lui i vormustra cu vitejie faptele lui necuviincioase...Acestea le spunea fericitul, în timp ce Epifaniese tânguia din adâncul sufletului su, auzind câteurmau s se întâmple în lume. Dup aceea l-aîntrebat pe Cuviosul:Spune-mi, te rog, cum vor disprea oamenii depe pmânt i cum va fi învierea?– Pe unii fiul meu, îi vor omori neamurile celescârboase, alii vor fi omorâi în rzboaiele celedese, în timp ce pe alii îi va nimici Antihrist. Celorce vor crede i se vor închina lui Antihrist, le vatrimite Domnul, potrivit cu proorocia lui Iezechiel,fiare întraripate care vor avea în coada lor epuepline de venin. Aadar, toi cei care nu vor avea pefrunile lor pecetea lor nevtmat i întreag, vorsuferi moartea înfricotoare a epuelor i aveninului fiarelor. Atunci Sfinii care au pstrat cumult nevoin pecetea lui Hristos întreag, vorpribegi prin muni i prin pustiuri. Îns Domnul, cuputerea Sa cea dumnezeiasc, îi va aduna în Sfânta71

Cetate a Sionului. Acetia sunt cei care au fost scriiîn Cartea Vieii.Când Antihrist va fi biruit i va fi dus robîmpreun cu ceilali diavoli la judecat i va fiosândit pentru sufletele pe care le-a dus la pierzare,atunci trâmbia va trâmbia i morii vor învianestriccioi. Dup aceea, toi cei care vor fi rmaivii în ceasul celei de a doua Veniri, vor deveni,precum a zis Pavel, întru clipeala ochiului, dinstriccioi nestriccioi i vor fi rpii în noriîmpreun cu morii cei înviai, ca s întâmpine peDomnul în vzduh (I Tesaloniceni 4, 17).Aadar, cel ce va vedea neamurile celescârboase venind în lume, s tie c toate câteurmeaz s se întâmple, se afl „lâng ui” i cJudectorul vine s rsplteasc fiecruia potrivit cufaptele lui.Acestea le-a spus fericitul Andrei lui Epifaniefiind de fa, desigur, i smerenia mea. Astfel amrmas treji toat noaptea. Când a btut toaca,Epifanie a mers la biseric, în timp ce fericitulAndrei a rmas în cas rugându-se.* * *– Explic-mi mai adânc 11 , a spus Epifanie, careeste ipostasul veacurilor.– Este nesfârita lor prelungire, adicneîntrerupta succesiune a timpurilor i nemrginirea11 Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, Asociaia SchitulLacu, Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, 2002,pag. 148-149.72

anilor. Esena lor este un duh foarte frumos iminunat, care se fixeaz pe toat întinderea sa înapte semne (puncte) (adic se împarte în optperioade de timp).De la veacuri au luat minte oamenii i îngerii.i veacurilor le-a dat Domnul pornirea pentrucltoria neîntrerupt, în timp ce nou i îngerilorne-a druit viaa. Astfel, prin cltoria lorneîntrerupt, veacurile ne îndeamn s umblm inoi în acelai chip.Aceast cltorie a lor are început, sfârit însniciodat. A luat i Adam de la început acest drumal veacurilor, dar pân astzi nu a putut depiveacul al aptelea. Nu a putut din pricina noastr,deoarece, ca urmai ai si cu acelai sânge, suntemla fel cu acela i cltoria noastr este comun. Pânastzi adic nu s-au împlinit cele apte veacuri aleacestei lumi, pe care noi le msurm cu anii. Cândse vor împlini, Cel Prea Înalt va ridica un vântînfricotor în toat lumea. Atunci se vor împreunaoasele oamenilor i se vor lipi în chip armonios unulcu altul. Peste ele se vor întinde nervii i dup aceeacrnurile; i fiecare suflet, care a fost dezlegat detrupul su cel striccios, îl va primi nestriccios.Atunci va trâmbia un înger cu o trâmbiînfricotoare i se va cutremura lumea. Mormintelese vor deschide, morii vor învia întru clipealaochiului i va coborî Judectorul, Care va rspltifiecruia potrivit cu faptele sale. Atunci va începeveacul al optulea, precum zice Solomon: „F partela apte i la opt” (Ecclesiasticul 11, 2). Acest veac73

nu va avea sfârit. Pe cei drepi îi va aduce în veseliacea nespus i în odihna cea venic, în timp ce pecei pctoi în pedeapsa cea nesfârit. Dupînvierea morilor, oamenii vor deveni nestriccioi inemuritori, raiul – venic, iadul – nesfârit i veaculacela, netrecut.Sfântul Nil Athonitul 12(1612-1692)Boierul RaguillDup pocina ninivitenilor, un boier bogat, deacolo de loc, cu numele Raguill, era fr de fii.Acesta a fcut mas în zilele acelea i a poftit peoarecari boieri i prieteni. i când zicea fiecareprerea sa la mas, asupra propovduirii lui Iona,cum, adic, este cu putin s se potopeasc un oraca acesta, i alte multele zicând, un filosof dintredânii, auzind acestea a zis: „Ascultai-m, frailor!Lucrarea filosofiei celei rele mi-a artat mie oînelepciune ca o înelegere spre pilda propovduiriilui Iona. i aceasta este: s se pun la un loc înalt unmagnet de 50 de litre care poate s trag un fier de5000 de litre”. Iar ei au zis: „Aceasta este cuneputin”. El le-a zis: „La om este cu neputin, iarla propovduirea lui Iona este cu putin”. Iar ei, din12 Cuviosul Nil Athonitul, Învturi i Proorocii, EdituraPelerinul, Iai, 1997, pag. 40-42; 59-66; 79-81.74

zavistia lor au zis: „Aceasta nu se potrivete lapropovduirea lui Iona”.În cele din urm, au ales patruzeci de brbaiîmpreun cu filosoful, ca s pun în lucrare cele zisecu meteug. i au urcat magnetul la un loc înalt almuntelui ca s-1 loveasc din toate prile vânturilei s nu trag la sine magnetul pe fier, i aa s aratepropovduirea lui Iona c este îneltoare. Când auisprvit lucrul; au pus fierul înaintea magnetului iîndat 1-a rpit magnetul, iar vânturile, suflând tare,n-au putut s-l dezlipeasc de magnet.Dup o vreme magnetul a lsat fierul i aczut, nu din sila vânturilor, ci din pricina ruginiriifierului. Atunci acel filosof s-a apucat i a curatfierul de rugin i l-a pus înaintea magnetului iiari s-a lipit îndat. Filosoful a zis ninivitenilor:„O, brbai, cunoatei pricina pentru care a primitiari magnetul pe fier! învai-v c magnetul areputere s trag nu 5000 de litre de fier, ci 50000,dac fierul nu are asupra sa rugin. Iar dac va avearugin, numaidecât îl las”.Aceasta însemneaz propovduirea lui Iona cuadevrat. C fierul însemneaz firea omeneasc ceacare locuia în niniviteni, iar magnetul, iubirea deoameni a lui Dumnezeu, care oprete i ine peoameni, când se curesc de pcate; precum zice:Fii sfini, c Eu sunt Sfânt (îns ninivitenii seîntinaser cu pcate i Dumnezeu i-a lsat s seprpdeasc). i precum eu am ajuns de am curatfierul de rugin i iari l-a primit magnetul, aa aajuns i Iona cu propovduirea pocinei. i noi,75

pentru c ne-am pocit de frdelegile noastre,pocina noastr a stat înaintea lui Dumnezeu imilostivirea lui Dumnezeu ne-a primit ca i laînceput”.Acestea auzind atunci filosofii, pilda celui cuadevrat filosof, s-au mirat i i-au mulumit, însunii dintre ei l-au zavistuit în cugetele lor i cu chipîndemânatic au ucis pe acel binecuvântat filosof.Ascultai, o, prini, iat c v-am spuspropovduirea lui Iona spre pild, ca cel ce areurechi de auzit s aud i s nu se întoarc ctrealtele, spre vtmarea sufletului su. Precum adesluit acel filosof propovduirea lui Iona, aa i euv spun: precum magnetul nu a lsat fierul, laînlime de patru vânturi lovindu-se, i apoi dinpricina ruginei l-a lsat, i iari, dup ce a fostcurit, l-a ridicat magnetul; aa este Doamnanoastr, de Dumnezeu Nsctoarea, Acopermântulbinecredincioilor, c a inut muntele acesta 13 pânîn ziua de astzi, precum magnetul pe fier. i dacmagnetul, fiind lucru neînsufleit, are atâta putere,oare cât putere i trie i îndrzneal are Doamnanoastr de Dumnezeu Nsctoarea? Singuri vedemcum ine muntele acesta cu atotiitoarea putere. Înscum clatin vântul magnetul ca s lase fierul, aa seridic asupra acestui munte neamurile, i în totchipul umbl s-l rpeasc din mâinile MaiciiDomnului, dar nu pot.12Athosul.76

În sfârit se va lsa din mâinile ei, nu dinpricina slbiciunii ei, nici din puterea neamurilor, cinumai pentru pcatele celor ce locuiesc într-însul;pentru c acestea s-au fcut ca o rugin înainteaMaicii Domnului 14 . C dac vei subia gâtlejulvostru cu postul, ca pânza, i vei usca trupul vostruca ârul, dar între voi nu avei dragoste i unire, cu14 Porunca iubirii, Asociaia pentru Isihasm, Sibiu, 2003,vol. 1-2, pag. 241, „Sfântul Munte Athos i femeile”: „Pe 15ianuarie 2003 Parlamentul Europei a aprobat cu o majoritate lalimit (277 voturi contra 255) propunerea danezului JokeSwiebel de a ridica interdicia femeilor de a nu intra înMuntele Athos (rânduial stabilit în anul 1050) pe motiv cse încalc egalitatea dintre oameni i se încalc dreptulfundamental al cetenilor de a circula liber în UE”.Agenia de tiri Mediafax: Recent într-o sesiune plenar aEuro-Parlamentului s-a adoptat o propunere-raport preparatde euro-deputata francez Fode Sylla în legtur cu situaiaDrepturilor Fundamentale UE pentru 2002 care include,printre altele, o referin la statutul special de care se bucurcomunitatea monastic a muntelui Athos din nordul Greciei.Pe scurt, raportul face apel la guvernul Greciei s ridiceinterdicia accesului femeilor în Muntele Athos.Raportul Sylla a primit voturi negative din partea eurodeputailorPartidului Socialist din Grecia aflat la guvernare înprezent. Dup votare, eful delegaiei PASOK în Euro-Parlament D-l Katiforis a depus o declaraie ComitetuluiPrezident al Parlamentului European prin care justific poziialuat.Între altele, ei au menionat ca Muntele Athos beneficiaz deun statut special, care a fost garantat de o declaraie comuninclus în tratatul de aderare al Greciei la Uniunea European.Aceasta este a doua încercare în acest an (2003) prin careparlamentarii europeni încearc s impun ridicarea restricieide a intra, impus femeilor la Muntele Athos.77

curenia trupului vostru, nici un rod al dreptii nuavei.Pentru al optulea soborDup aceea va fi soborul al VIII-lea. Acesta vaalege binele de ru, dreapta credin de eresuri,precum la arie, grâul de paie; grâul pentru oameni,iar paiele pentru foc. i va fi pace puin vreme iapoi iar se vor întoarce la vicleuguri i spre pieire.Nu se va cunoate ce este frate sau sor, tatsau mam; fiul se va împreuna cu mama lui i nu vorcunoate cununie, numai vor avea o aprindere spredes-frânare; ca la Sodoma i Gomora, i la cele mairele. C fratele va avea pe sora sa în loc de soie, ifiul pe mama sa de soie; va omorî fiul pe tatl su,ca s fac desfrânare în voie cu mama sa. i alte miide ruti se vor face i cât vor spori rutile, atât inerodire se va face.Iubirea de avuii povuiete spre pierzare, iarneagoniseala spre mântuire. Pentru c mântuireaomului se primejduiete s se prpdeasc de iubireade averi. Aceasta aduce srcia în lume, iprpdete îmbelugarea; aceasta pricinuieteneînelegeri în lume i a intrat i între monahi înziua de astzi, la aschitei i la pustnici i mai vârtosîn toat lumea. Iubirea de argint este scaun al luiantihrist.Precum Proorocii au proorocit venireaDomnului Hristos, aa i aceasta, iubirea de avuii, aadus minciuna în lume i preamulta îngrijire a78

pierzrii i a frdelegii; i momindu-se cuminciuna, oamenii fac frdelege, nedreptesc,rpesc, fiindc adevrul l-au pierdut, iar minciunaîmprtete. Adevrul este întruparea MântuitoruluiHristos i propovduirea Evangheliei, iar minciunaeste artarea lui antihrist i împria lui, care va saduc lipsa i pierzarea în lume.Multa grij îl întunec pe om i el se facenesimitor i se face gtire spre pierzare la antihrist.Iar lucrarea acestuia este multa grij a celor dearte,materia lucrurilor lumii i câtigarea metalurilorpmântului. Aceasta este capul rutilor, povuireapierzrii i stricarea mântuirii. Fiindc se prpdetemântuirea când stpânete pierzarea. Oamenii s-auobinuit spre cele ale pierzrii i s-au împrumutat dedatorie grea a mântuirii lor. C antihrist este igânditor i simitor. Simitor va veni la vremea cearânduit s svâreasc necredina i frdelegilelumii; precum Domnul a plinit toat dreptatea i aridicat pcatul lumii. Gânditor, antihrist se afl iacum în lume i dintru început; de când a czut dinstarea lui, i lucreaz rutatea lui. A amgit peoameni cu multa grij a celor dearte i i-a fcutnesimitori; fac desfrânare, preadesfrânare, pcatulsodomiei svâresc, s-au dat la negutoriile celetrupeti, mâncând i bând i au uitat pe Dumnezeu.Dumnezeu S-a milostivit cu facerea chivotuluica s se pociasc, dar ei s-au dat spre cele trupetii aa, nesimirea lor a adus potopul. Tot astfel iastzi, s-au dat la multa câtigare i grija vieii, aîndulcirii, a rpirii, a vânzrii, a minciunii, a79

desfrânrii, a sodomiei, a lcomiei, a mândriei, anecredinei, a dezndjduirii, a lenevirii la celebune, a învârtorii inimii, a pomenirii de ru, avrajbei, a iubirii de avere, a iubirii de argint.Precum cei iubitori de avuii învistieresc învasul lor rpitor, aa i la venirea lui antihrist.Fiindc mai înainte se vor întuneca minileoamenilor cu nesimirea întunericului i se vorîntuneca oamenii de patimi, dup cum zice SfântulApostol Pavel: Pentru c n-au primit AdevrulEvangheliei, dând cinstea i întâietatea patimilor, i-adat pe dânii Dumnezeu duhului înelciunii, ca sse plineasc întru dânii frdelegea.Înmulirea frdelegiiCând se va înmuli frdelegea se vor adunatoate prihnirile i necuriile lumii i se vorînvistieri într-o necurat fiic a desfrânrii, care vafi loca al preadesfrânrii. C precum Doamnanoastr de Dumnezeu Nsctoarea a fost Preacuratmai înainte de natere i prin natere i dup natere,Preasfânt Fecioar, i a nscut pe Emanuel, care n-atiut de pcat; aa dimpotriv, acea necurat fiic,mama frdelegilor va fi, c i mai înainte de naterei în natere i dup naterea spurcatului antihrist vafi desfrânat, necurat i preadesfrânat în toatviaa ei.La aceast necurat se vor aduna toatefrdelegile i o s nasc pe fiul pierzrii. i dinpricina lipsirii Darului Sfântului Duh la oameni,80

pentru pcatele i frdelegile lor, atunci se voraduna i vor învia toate frdelegile oamenilor înpântecele ei. i dup naterea fiului pcatului o svin toat lipsa la oameni.Întâi se vor lipsi de dragoste, de unire, decurenie. Apoi, tot locul i oraul se vor lipsi depstori temtori de Dumnezeu i de proiestoicredincioi; al treilea, bisericile lui Dumnezeu se vorlipsi de arhierei, de duhovnici i de preoi evlavioi,precum de pe acum au început a se lipsi. Dup aceeao s se arate i acest necurat, dup creterea vârsteilui i o s se umple de putere sataniceasc i o sfac semne i minuni înaintea ochilor oamenilorcelor ptimai, precum a fcut Chinops mincinoasînviere i altele; fiindc la sfini nu are lucrareînelciunea, ci numai la cei întunecai de patimi(precum Marele Macarie vedea pe femeie în firea ei,iar oamenii o vedeau ca pe o iap). i o s sefrniceasc cu blândeea, ca s plece pe popoare laînelciunea lui i ca s se fac împrat.De asemenea, se va arta panic i smerit, cas i se închine toi. Hrana lui va fi tulburareaoamenilor; când se vor tulbura oamenii, el se vabucura. Aceasta este uitarea credinei, a fricii luiDumnezeu, desfrânarea, preadesfrânarea, sodomia,iubirea de avuii, iubirea de argint, pomenirea deru, zavistia, osândirea, minciuna, clevetirea icelelalte ruti. Cu acestea o s se hrneasc i o sstpâneasc toate cetile. Fiindc nu va gsi altpersoan vrednic s stpâneasc cetile, pentruaceea i toat lumea o va stpâni i o s-1 aib pe81

acesta atotiitor. Atunci, pe cât vor pctui, vorsocoti c-i lucreaz mântuirea. Atunci o s sedefaime Sfânta Evanghelie i Biserica lui Hristos io s fie mult lips în lume, semne i artri de laDumnezeu în mijlocul lipsirii, foame îndoit:gândit i simit.Simit, pentru c se va închide cerul ca înzilele lui Ilie, din pricina frdelegilor oamenilor, inu va da ploaie; vor fi oamenii flmânzi i decuvântul lui Dumnezeu, pentru c nu se va mai gsinici un drept cu fapte bune care s-i învee cuvântulmântuirii. Se va ridica binecuvântarea lui Dumnezeude la mâncare i de la butur, pentru c, pe cât vormânca mai mult, pe atât mai mult vor flmânzi.Atunci cei bogai îi vor deschide comorile lor; auruli argintul atunci vor fi defimate, i se vor clca pedrumuri ca pietrele. Atunci o s se zmisleascrutatea luceafrului în inimile oamenilor i o svieuiasc pgântatea cu pecetea lui antihrist. i seva ridica harul lui Dumnezeu de la oameni, precumScriptura zice: Nu va locui Duhul lui Dumnezeu înoamenii acetia, fiindc sunt trupuri. Se vorîmpuina i oamenii; vor slbi i vor muri pedrumuri ca psrile; cei pecetluii de antihrist vormânca crnuri de oameni mori, neputând suferifoamea i leinarea, i, mâncând trupuri moarte, vormuri i ei.Iar înelesul peceii lui antihrist este aa: Almeu eti i al tu sunt, de bun voie vin, nu de sil.Vai i amar celor pecetluii! O s se fac tulburaremare în lume i auzind oamenii în alt parte de pace82

se vor muta acolo, dar vor gsi acolo lips i maimult. i vor auzi de la locuitori: „O, cum ai venitîn acest blestemat loc, unde n-a rmas la noiînelegerea omeneasc?”.Atunci, vzând Dumnezeu tulburareaomeneasc, o s porunceasc mrii s-i ia stareacea dintâi. i o s se urce focul cel de sub pmântdin care se înfierbânt apele cele calde i o s fiarbapa mrii, precum fierbe apa de la foc i atunci vorînceta oamenii de a se muta din loc în loc; dinfierberea mrii o s se ard faa pmântului i o s seusuce pmântul; nu va mai rsri iarb i copacii nuvor mai odrsli vlstare; izvoarele apelor se vorusca, dobitoacele i psrile vor muri de aburii mriii a pucioasei. i iat, vremea se apropie i voi nuînelegei!Deci, Dumnezeu, purtând grij de mântuireaoamenilor celor cu bun voin, o s trimit atuncipe Enoh, pe Ilie i pe Ioan Teologul spropovduiasc i s întreasc în mrturisire pe ceipuini care se vor mântui i s învee c cei care nuse vor pecetlui cu pecetea lui antihrist, se vormântui; i s se însemneze cu semnul Sfintei Cruci,fiindc semnul Sfintei Cruci izbvete pe om deosânda iadului; iar pecetea lui antihrist îl d osândeiiadului.De flmânzii, rbdai, c Domnul v vatrimite ajutor dintru înlime. Iar oamenii vor zice:„Iat câi s-au pecetluit, s-au mulumit”. i le vorzice: „Oamenii nu s-au mulumit la însemnareapeceii pierzrii, ci înelciunea i-a fcut nesimitori83

i nu cunosc mântuirea lor”. Oamenii ceimaterialnici s-au fcut diavoli i nu simt foamea,nici setea, pentru c s-au fcut într-o unire cu dânii;dar flmânzesc i însetoeaz mai mult decât voi deapte ori câte apte. Rbdai puin i vei vedea pecei pecetluii murind sufletete i trupete. Aceiadintre voi care vor rbda, vor tri via venic.Atunci antihrist, vzând pe cei trei Proorocipropovduind adevrul i vdindu-i înelciunea lui,o s se mânie i o s porunceasc s-i aduc înaintealui. Întâi o s-i momeasc, zicând: „Pentru ce voi nuv pecetluii cu pecetea cea împrteasc?”. Atunciei o s-l dojeneasc în fa pentru înelciunea lui,zicându-i: „O, îneltorule i amgitorule antihrist!Nu-i ajunge c ai pierdut atâtea suflete, ci neamgeti i pe noi s te ascultm? Blestemat estepecetea ta i slava ta i cu pierzarea ta a venit isfâritul lumii”.Iar spurcatul, auzind dojana i blestemurilecare i-au fcut Sfinii, singur o s ia sabia i o s-itaie. i dup moartea lor o s porunceasc la ai sis fac mulime de ruti, zic: desfrânri,preadesfrânri, sodomii, ucideri, rpiri, minciuni,furtiaguri, tiranii, vânzri de oameni i cumprride copii, parte brbteasc i femeiasc, i o s facdesfrânare pe drumuri, la vedere, ca i câinii.Iar oamenii, având slobozenia celui spurcat, os sting firea omeneasc cu multe chipuri alerutii, silindu-se simitor i gânditor, i din multrutatea lor o s se prpdeasc buna cuviin aoamenilor i o s-i ias din minile lor din multa84

neastâmprare i se vor face scuri la trupuri cadiavolii.Pcatul i munca sodomitenilorCând pângriii diavoli îndeamn i suprfirea oamenilor spre lucrul cel pgânesc al sodomiei,i mult se nevoiesc pân s-i aduc pe dânii sprelucrarea acestui urât pcat, atunci se tem a staînaintea lor în vremea lucrrii pcatului. C întâiseamn gândurile cele spurcate i aprind sprepoftire, iar când aceia fac învoire i vin spre lucrare,atunci întinaii diavoli fug îndat de la sodomiteni.C mai bine le este s se prpdeasc de pe faapmântului i s se mistuiasc în muncile iadului,decât s se afle înaintea lor când se lucreazsodomia.De altceva nu se tem mai mult decât decumplitul foc i munc a sodomitenilor. De ce?Fiindc nici un om nu cunoate acea cumplit munci vpaie a sodomitenilor, ci numai diavolii o vd ise cutremur i se înfricoeaz; c este mai cumplitdecât orice alt munc i foc al iadului. Pentru aceeafug s nu fie de fa, ca nu cumva s-i urgiseascDumnezeu ca cei ce sunt voitori i îndemntori aiacestei lucrri frdelege i s se osândeasc maiînainte de vremea osândirii lor, acolo în foculosândirii sodomitenilor.De trei lucrri se tem diavolii: întâi, despurcata fapt a sodomitenilor; al doilea, de sodomiacea peste fire care se lucreaz cu femei; a treia, de85

malahia tvlirii stricciunii (brbat cu brbat). Deaceste trei frdelegi peste fire se tem, cci pentruaceia care fac aceste stricciuni s-a zidit acea flacrdeosebit. C atunci când svâresc ticloii oameni– îndemnai de diavolul – aceste trei frdelegi pestefire, fug departe ca s nu-i vad când pctuiesc i sse osândeasc în acea cumplit i mai înfricoatdecât toate muncile iadului, a celor ce peste firepctuiesc.Diavolii se înfricoeaz de aceast patimpentru frica focului aceluia; pmântul tremur delucrarea cea peste fire a sodomiei. Cum îndrznii ilucrai aceast înfricoat frdelege a sodomiei,întunecându-v de nesimirea voastr, nesocotind cevor ptimi aceia care lucreaz aceast cumplitfrdelege i v stricai curenia? Acum estevremea s v pzii. Diavolii se pzesc de foculacela, cu toate c se vor osândi acolo în ziuajudecii celei înfricoate. Voi îns putei s vizbvii dac v vei pzi.Îns în ziua de astzi, când uier diavoluldup obiceiul lui, auzind alergai la uiertura lui cucldur i v învoii la uierturile poftiriidesfrânrii, zavistiei, nemulumirii, nedreptii, aiubirii de avuii, a malahiei, a sodomiei i acelorlalte patimi de moarte. i iubii unele caacestea: frumuseea cea striccioas a celorpmânteti, învistierirea celor striccioase, multaameeal a grijilor i multa tulburare a întunecrilor.Fiindc aceast patim trupeasc a relei poftiri la omeste o mânctur care se mnânc singur de cel86

ptima i se stric cu voina poftei lui, silindu-secum s unelteasc i s lucreze materie de patim astriccioasei îndulciri cea mult tulburtoare. i seîntunec cu multe chipuri de a învistieri i senevoiete s zideasc preafrumoase locuine ipalate ca s se tvleasc într-însele ca porcii înnecuria lor.Alte profeii ale Sfântului Nil 15Mare nerecunotina s-a artat i se arat, i înci mai mare se va arta din partea monahilor dinmuntele acesta (Athos). i în special se va artanerecunotina ctre Maica Domnului. Pentru aceastazic: când va veni de patru ori câte 25 ani, adic 100 deani, de la 1775 pân la 1875, oare atunci la ce stare o sajung viaa monahiceasc? i dup aceasta când vormai trece de trei ori câte 25 ani, adic de la 1875 la1950, care este în mijlocul celui de-al optulea veac dela facerea lumii, adic 7500, oare cât tulburare are sse fac de la 7400 pân la 7500? Ce rpiri o s se fac?Amestecri de sânge, (adic se vor cstori rudeniileîntre ele), stricri de copii, sodomii, curvii, preacurviii toate alte frdelegi pierztoare. i o s se certeneîncetat, i nu o s gseasc nici începutul nicisfâritul. i pe urm are s vin i sfâritul agarenilor(turcilor), cea mai de pe urm i amar iarn. Cciatunci are s fie scârb i strâmtorare în toat lumea...15 Profetii despre Antihrist – Dimitriu K. Skartsiuni –Editura Credina strmoeasc 2003 pag.99-100.87

Sunt 25 de ani de când s-a întors sfera spre mairu, adic de la anul 1785 încoace pierzarea a stpânit.Dar când vor trece ali 25 de ani, la care ticloas stareare s înainteze lumea? Adic la 1835, i dup aceeapân la anul de la facerea lumii 7500, vor fi toaterutile lui Antihrist... Fiindc veacul deartei vieuirii rânduiala monahicetii aezri, se desparte: Cei dediminea se aseamn cu flacra focului, cei deamiazzi cu crbunii cei aprini, iar cei de sear cuspuza cea amestecat cu cenua care rmâne de lacrbunii cei aprini... C iubirea de argint îl face peclugr a urî calea cea strâmt i a iubi mai multodihna i lenevirea, care este povuitoare iînvtoare a toat rutatea. De la patriarhi pân laîmprai i pân la monahi i la cei mai de pe urmsraci, aceasta nu ne las s intrm prin ua ceastrâmt. Pentru c iubim cele ale lumii i suntemptimai la ele, i cel dintâi este pântecele.Vai, vai, o, prinilor! Plâng i m vait duprefacerea strii dintâi a acestui munte. Fiindc dup1913 trecând 79 de ani se vor face toate rutileprofeite despre venirea lui Antihrist, ani de la facerealumii 7500...Sfântul Cosma Etolianul 16(1714-1779)16 Viaa i Învturile Cuviosului i Sfinitului MucenicCosma Etolianul, Lumintorul Greciei i Apostolul sracilor,Editura Deisis, Sibiu, 2001, pag. 139, 141, 173-175, 180.88

Sfâritul lumiiDar ce s ateptm? E trist s v-o spun, dar v-ospun: azi-mâine, ateptm secete, foamete mare,când vom da mii de galbeni (florini) i nu vom gsio bucat de pâine i ap. Azi-mâine ateptm mori,boli mari, când cei vii nu vor ajunge s-i îngroape pecei mori. Va fi un cutremur a toat lumea, care vaface s cad toate casele, i toi munii i toatlumea se va face un loc es, marea va urca mai susdecât munii cei mai înali, încât va fi cucincisprezece coi peste lume, stelele vor cdea dincer, soarele i luna se vor întuneca. Cerul care sevede, pmântul i toate vor arde i lumea va muri.Când se vor face acestea? Hristosul meu spune cacum ele se apropie repede, a ajuns cuitul la os. Sevor face dintr-odat, ar putea s se fac i în noapteaasta. Oare n-au i început deja? Nu vedei cum aupierit animalele voastre, recoltele voastre? Cumizvoarele i râurile s-au întors? Azi ne lipsete una,mâine alta, i Dumnezeu ni le d tot mai puin, iarnoi, ca nite nesimii, nu ne gândim la ele.V spun iari acest lucru i v îndemn: chiardac cerul s-ar coborâ jos i pmântul ar urca sus,chiar dac lumea întreag va pieri, cum are s piarazi-mâine, s nu v îngrijii ce va face Dumnezeu.De v va arde trupul vostru, de vi-l va prji, dac vva lua lucrurile voastre, s nu v îngrijii: dai-le, nusunt ale voastre. De suflet i de Hristos avei nevoie.Chiar dac lumea întreag ar cdea, nu v va putea89

lua acestea dou, numai dac nu le vei da debunvoie. Acestea dou s le pzii, ca s nu seîntâmple s le pierdei.S ne pocim!Acum, fraii mei, se cade s ne gândim cesuntem: drepi sau pctoi? Dac suntem drepi,suntem norocoi i de-trei-ori-fericii. Dar dacsuntem pctoi, se cade ca acum, cât avem timp, sne pocim de rele i s facem cele bune. Iadul neateapt, când ne vom poci? Nu mâine, poimâine,i peste un an, ci în clipa aceasta, fiindc nu tim cevom pi mâine, fiindc Hristosul nostru ne spune sfim mereu gata (Matei 24, 44).* * *„Toate credinele sunt mincinoase, false, toatesunt ale diavolului. Acest lucru l-am îneles dreptadevrat, dumnezeiesc, ceresc, corect, desvârit atâtpentru mine însumi cât i pentru voi: c numaicredina cretinilor ortodoci bine-cinstitori e buni sfânt, ca s credem în ea i s ne botezm înnumele Tatlui, al Fiului i al Duhului Sfânt”.Despre preoi – harul i datoriile lorDe aceea, v rog, sfinii preoi, s purtai degrij de mireni ca s se mântuiasc i ei i s vmântuii i sfinia voastr. Asemenea i mirenii s-icinstii i artai evlavie fa de preoii votri i snu-i lipsii de danii i alte plocoane, ca s aib timp90

s se roage lui Dumnezeu pentru sufletul vostru ipentru viaa voastr. i s tii c, cu acea danie carevor s le-o dai preoilor, nu v îmbogii, fraiimei, dar dac le-o dai, au vreme s se roage luiDumnezeu pentru sufletul vostru i pentru viaavoastr. i daca se întâmpl s întâlneti un preot iun împrat, s-l pui pe preot s ad mai presus deîmprat. i dac se întâmpl s întâlneti un preot iun înger, pe preot s-1 salui înaintea îngerului,fiindc preotul e ca vrednicie mai presus decâtîngerii. Acestea s le facei voi, mirenii, spre binelevostru. Iar preotul, dac vrea binele tu, s citeasclegea (Bisericii) s îneleag datoria lui. Despresfiniii preoi n-am s spun nimic. Când întâlnescun preot, am datoria s m plec, s-i srut mâinile ipicioarele, i s-l rog s se roage lui Dumnezeupentru pcatele mele, fiindc toi împraii, toatlumea de s-ar ruga mii de ani lui Dumnezeu, nu pots svâreasc Preacuratele Taine, dar un preot, fieel i pctos, poate s le svâreasc cu harulDuhului Sfânt. i aa nu mai am de spus nimic.Vorbesc numai despre tine, copilul meu, care vrei ste faci preot. Se cade mai întâi s fii curat ca unînger, s învei carte greceasc, s tii s expliciEvanghelia i Sfânta Scriptur, i s te faci laoptsprezece ani cite, la douzeci de ani ipodiacon,la douzeci i cinci diacon. i când împlinetitreizeci de ani, dac te roag mirenii i episcopul,atunci s te faci preot, fr s dai un ban. i s ai ochilie lâng biseric, pe care s o ii cum inebcanul prvlia lui, ca la orice or te caut mirenii91

s te gseasc. Aa cum ciobanul colind de jurîmprejuruloilor lui, tot aa i tu, preote, ai datoria,s colinzi pe la casele cretinilor ziua i noaptea, nuca s mnânci i s bei i s iei lucrurile lor, ci ca svezi care brbat st ru cu femeia lui, care printest ru cu copilul su, care frate st ru cu fratelelui, care vecin st ru cu vecinul lui, i s-i pui svin la iubire – aceasta e datoria preotului –, i s-ipui viaa i capul pentru cretini. Iar cândliturghiseti i isprveti de citit Evanghelia, s oînchizi, s o ii în brae i s o explici cretinilor is le spui ce le poruncete Hristos s fac, i s tegândeti c ciucurii care sunt la epitrahilul pe care-1ai de gât, nu sunt ciucuri, ci sunt sufletele cretinilori un singur suflet de pierzi dintre ele, Dumnezeu i-1 va cere de pe gâtul tu în ziua Judecii. i s tegândeti ce înseamn felonul pe care-1 pori i caren-are mâneci. Arat c preotul nu se cade s seocupe de lucrurile lumeti, ci s aib întotdeaunamintea sa la cer. i când îi desfaci felonul i el seface ca dou aripi, ce anume arat? Arat c, dacfaci fapte bune ca un înger, ai s zbori i s te duciîn Rai. i aa cum îi speli cmaa i-i scoimurdria i abia apoi o pori, tot aa i când vrei sliturghiseti, dac nu plângi mai întâi, ca s-i spelii curi sufletul tu cu lacrimi, s nu îndrzneti s tecumineci cu Preacuratele Taine. Dac faci aceasta,vei fi cu adevrat mai presus decât îngerii i nu suntvrednic nici s m plec s-i srut picioarele. Dardac eti nevrednic, neînvat, needucat, întinat cupcate ca mine, i te duci i dai bani (episcopului)92

i-i cumperi epitrahilul (preoia), s tii, printe, cnu-i cumperi epitrahilul, ci Iadul i vei ardepururea. i când preotul se îngra i spuneEvanghelia dup care spune atâtea minciuni i atâteablasfemii, vai preotului aceluia!, mai bine era s steadeparte i s-i plâng pcatele ca s se îndureDumnezeu s-l bage fr epitrahil în Rai, decât s-lduc cu epitrahil în Iad s ard pururea.În vechime, atunci când oamenii voiau spedepseasc pe cineva, fceau jurmânt i spuneau:„S-i dea Dumnezeu s te pun împreun cu preoiice se vor afla în veacul al optulea (mileniul aloptulea de la facerea lumii)!”. De aceea, fraii mei,cu anevoie pot astzi s se mântuiasc patriarhii,preoii, duhovnicii i dasclii, fiindc acum suntemîn veacul al optulea (mileniul al optulea) din care autrecut i dou sute optzeci de ani (anul 7280 =1772). De aceea v sftuiesc, sfinii prini, acumcât mai avei timp, s edei i s citii ca sînelegei câtui de puin ce spune SfântaEvanghelie.Bucurai-v c suntei ortodoci!Acum la sfârit v propun aceasta: S vbucurai i s v veselii de mii de or c v-aiînvrednicit s fii i voi cretini ortodoci binecinstitorii s plângei i s v tânguii pentrunecinstitorii-de-Dumnezeu, necredincioi i eretici,care umbl în întuneric, în mâinile diavolului.93

Sfântul Tihon din Zadonsk 17(1724-1783)Noi, slav lui Dumnezeu, înc nu am pierit;buntatea lui Dumnezeu înc ne mai rabd, înc nemai îndeamn la pocin; înc mai puteam s nepocim i s ne mântuim. Ei bine, s ne întoarcem laDumnezeu i s ne pocim, ca sa ne mântuim. S nesârguim de acum înainte a ne pzi de pcate, c prinacestea marele nume a lui Dumnezeu este necinstit;i s-I mulumim din inim lui Dumnezeu, carerabd pcatele noastre, i s ne ruinm de noiînine, c ne-am purtat cu atâta neruinare înaintealui Dumnezeu i nu I-am dat cinstea i slavacuvenit. S ne îngrijim a face aceasta atâta vremecât buntatea lui Dumnezeu înc ne mai rabd i neîndeamn la pocin, ca nu cumva fiind nepstorifa de buntatea lui Dumnezeu s facem cunotinpe pielea noastr cu lucrarea dreptii Lui: c nu estedeert cuvântul lui Dumnezeu, ci este adevrat la felca Dumnezeu Însui, i ce vestete, aceea negreit vafi i se va împlini. Se va împlini ceea ce s-a zis: varsplti fiecruia dup faptele lui.* * *„Cretinii care triesc fr fric de Dumnezeu,care nu fac adevrat pocin i sunt lipsii de roade17 Sfântul Tihon din Zadonsk, Îndatoririle cretinului fa deDumnezeu, Editura Sofia, Bucureti, 2002 pag. 155, 161-162.94

aduc ei, oare, jertf lui Dumnezeu?”. Nicidecum. Aivzut în ce st jertfa cretin. Acei cretini nu sestrduiesc s fac acele lucruri, prin urmare nu aducnici o jertf lui Dumnezeu.„Dar muli dintre ei zidesc biserici, îmbracevangheliile în aur i argint, cos veminte pentrubiseric, aduc lumânri i tmâie”. Cu nimic nu lefolosesc acestea, fiindc ei rmân neîndreptai inepocii, fiindc lui Dumnezeu, deoarece este duh(v. Ioan 4, 24), nu Îi bineplcem decât prin jertfaduhovniceasc, adic prin credin, prin supunereavoii noastre fa de voia Lui i prin celelalte roadeale credinei. Iar ei, dei fac faptele artate mai sus,nu vor s aduc lui Dumnezeu jertfa ascultrii, frde care nimic nu Îi place lui Dumnezeu. Pedeasupra, muli dintre ei cldesc biserici Domnuluidin piatr sau lemn, îns pe cele însufleite leprsesc sau, i mai ru, le stric. Evanghelia oîmpodobesc, dar de învtura Evangheliei nici cuun deget nu vor s se ating .a.m.d. Muli cosveminte preoeti i mai fac i altele, îns pe cei goinu îi îmbrac i, mai ru, îi despoaie pe alii i maifac i alte nedrepti.„Dar muli merg la biseric ca s se roage, s Îlslveasc, s Îl cânte i s Îi mulumeasc luiDumnezeu!”. Nici asta nu le folosete fiindc ei cugura cânt i mulumesc lui Dumnezeu, îns cuinima stau departe de El, precum spune Dumnezeudespre ei: Se apropie de Mine poporul acesta cugurile lor i cu buzele lor M cinstesc, dar inima lordeparte st de Mine (Matei 15, 8) – i prin viaa lor95

cea nelegiuit necinstesc i hulesc numele luiDumnezeu.„i atunci, se afl într-o stare primejdioas?” –Cu adevrat primejdioas, fiindc sunt supuiosândei venice dimpreun cu închintorii la idoli,cu care deopotriv se afl în rtcire i nu-L cinstescpe singurul Dumnezeu, ci îi jertfesc voina isufletul pcatului i prin pcat diavolului – dac nuse vor întoarce fr frnicie i nu se vor poci.„i ei cred în Dumnezeu?” – Nicidecum, ccicredina adevrat face roade bune i de lucrurilerele se deprteaz – iar ei Îl mrturisesc peDumnezeu, îns cu inima i faptele se leapd de El,precum înva Apostolul (Tit 1, 14). Despre acetiavei afla mai multe din cele ce urmeaz. Totui, tu nute uita la ei i la credina lor i la faptele lor, ci iaaminte la ce ne înva cuvântul lui Dumnezeu itâlcuitorii lui, Sfinii Prini i Dascli ai Bisericii.Sfântul Ignatie Briancianinov 18(1807-1867)Un oarecare printe din Egipt a avut odat ostare de rpire i prin har a fost martor al uneivedenii duhovniceti. I s-au artat trei clugri stândla malul mrii. De pe cellalt mal a rsunat ctre ei18Sfântul Ignatie Briancianinov, Ofrand monahilorcontemporani sau Binecuvântare pentru ospul Mirelui,Fundaia Dosoftei, Bucureti 2003, pag. 159, 161, 163-165.96

un glas care zicea: „Luai aripi i venii la Mine”,îndat doi clugri au primit aripi de foc i au zburatrepede la malul cellalt. Al treilea a rmas pe loc. Aînceput s plâng i s suspine, în sfârit, i s-au dati lui aripi, dar nu de foc, ci unele neputincioase i aînceput s zboare deasupra mrii cu mare trud icazn. Adesea puterile îl lsau i se cufunda în mare,dar vzând c se îneac, începea s se tânguiasc cujale. Apoi cu ultimele puteri se ridica din mare, dinnou zbura încet i jos, dar puterile îi slbeau iarii, din nou cdea în vâltoare. Cu un efort disperatstriga cu dezndjduire, se ridica i, istovit cu totul,a trecut marea în zbor. Primii doi clugriînchipuiau monahii timpurilor de început, al treileape cei ai timpului din urm, sraci atât ca numr câti ca sporire.* * *Dumnezeu îi încununeaz pe nevoitorii deastzi nu mai puin decât pe cei de demult, deinevoinele celor dintâi nu sunt atât de vdite precumale celor de-al doilea. Nu trebuie s dezarmm înfaa ispitelor i s nu dm curs slbiciunii,dezndejdii, inactivitii. Dimpotriv, s ne artmcât mai ateni i cât mai sârguincioi în pzireaporuncilor evanghelice, îndeplinind poruncile ni sevor deschide ochii sufleteti i vom putea sdescoperim nenumratele vicleuguri alevrjmaului, acea ingeniozitate pervers cu careispitele sunt combinate i apoi puse în lucrare. Vomvedea c necazurile i ispitele de astzi, în aparenslabe i mai puin virulente, urmresc asemenea97

necazurilor i npastelor puternice din vechime, s-lîndeprteze pe om de Hristos, s distrugcretinismul adevrat de pe pmânt, lsându-i doar opojghi subire pentru o foarte comod amgire.Vom vedea c ispitirile uoare, gândite îns iexecutate cu viclenie infernal de Satana, acioneazcu mult mai mare succes decât ispitirile grele, vditei directe.* * *„Vai lumii, din pricina smintelilor! Csmintelile trebuie s vin” (Matei 18, 7), ziceDomnul. Cci venirea smintelilor i a dezastruluimoral din pricina acestora sunt uneori de laDumnezeu. Ctre sfâritul veacurilor, în lumesmintelile se vor întri i se vor rspândi într-oasemenea msur: „încât din pricina înmuliriifrdelegii iubirea multora se va rci” (Matei 24,12); atunci: „Fiul Omului când va veni, va gsi,oare, credin pe pmânt?” (Luca 18, 8), pepmântul lui Israel; Casa lui Israel – Biserica, va fi„izbvit prin sabie”, de asaltul ucigtor al ispitelori al patimilor datorit crora: „Munii lui Israel, aufost mult timp pustiii” (Iezechiel 38, 8). Vieuireaîntru Dumnezeu va deveni foarte anevoioas. Va fiaa, fiindc cel ce va tri în mijlocul smintelilor ifa ctre fa cu ele nu se va putea s se sustragînrâuririi acestora. Aa cum gheaa sub aciuneacldurii îi pierde soliditatea i se preface în apfluid, tot astfel i inima, plin de intenii bune,supus fiind influenei ispitelor, în mod permanent,slbete i se schimb devenind nestatornic.98

Vieuirea întru Dumnezeu va deveni foartegrea din cauza amploarei pe care o va lua apostazia,a generalizrii acesteia, înmulindu-se apostaii, carevor continua s-i zic cretini i vor pstra aparenade cretini, se va ajunge uor la persecutareaadevrailor cretini; înmulindu-se cei ce-i vorrenega de fapt credina cretin, acetia vor urzinenumrate uneltiri împotriva adevrailor cretini ivor ridica nenumrate piedici în calea dorinei lor demântuire i de slujire lui Dumnezeu, aa cum aratSfântul Tihon de Voronej i Zadonsk. Ei vor lucraîmpotriva robilor lui Dumnezeu atât fcând uz defora autoritii, cât i prin clevetire, sau prin uneltiriviclene, prin felurite tentaii, i prin persecuiicumplite.Mântuitorul lumii, în timp ce era persecutat, agsit cu greu adpost în îndeprtatul i neînsemnatulsat Nazaret, pentru a se ascunde acolo de Irod i decrturarii, fariseii, preoii i arhiereii iudeilor care-Lurmreau cu ura lor. Tot astfel i în timpurile dinurm adevratul clugr cu greu va gsi unîndeprtat i neluat în seam loc de refugiu, pentruca s-L slujeasc acolo pe Dumnezeu, într-o relativlibertate i s nu cedeze forei constrângtoare aapostaziei i a renegailor, slujitori ai lui Satana. O,vremuri nenorocite! O, situaie dezastruoas! O,degradare moral, neluat în seam de omul supussimurilor firii, dar cu mult mai primejdioas decâtcele mai zgomotoase npaste materiale! O,catastrof care începe în timp i care nu seisprvete în timp, ci trece în venicie! O,99

nenorocirea nenorocirilor, e îneleas numai deadevraii cretini i de adevraii clugri, dar estetrecut cu vederea de cei pe care îi doboar i-i dpieirii, tvlugul apostaziei.Socotindu-ne pe noi martori ai unei asemeneaviziuni duhovniceti, s rostim, din vpaia ispitelor,acea mrturisire i acel imn de slav pe care l-aurostit cei trei fericii tineri, în cuptorul de foc alBabilonului. Fie ca iubirea noastr s se uneasc cua întregii omeniri, ce se afl risipit pe toat faapmântului; în numele întregii omeniri, ca unii cedorim s o înfim înaintea lui Dumnezeu, srostim, înlând la cer, spovedanie, despre noi idespre toat omenirea; i doxologie în faa luiDumnezeu, pe care s le revrsm înaintea Lui prinaceast smerit rugciune, pentru noi i pentru toatomenirea:„Binecuvântat eti, Doamne, Dumnezeulprinilor notri, i ludat i preamrit este NumeleTu în veci C drept eti în toate câte ai fcut nou,i lucrurile Tale sunt adevrate i drepte cile Talei toate judecile Tale adevrate. Tu ai dat hotrâridrepte în toate relele ce ai fcut s vin asupranoastr i asupra cetii celei sfinte a prinilornotri, Ierusalimul; c în adevr i dreptate ai adusacestea peste noi din pricina pcatelor noastre. Cam pctuit i am fcut frdelege, deprtându-nede la Tine. i am greit în toate, i poruncile Tale n-am ascultat, nici le-am pzit, nici le-am fcut, dupcum ne-ai poruncit nou, ca s ne fie bine. i toatecâte ai adus i ai fcut nou în dreapt judecat100

sunt. Tu ne-ai dat în mâinile vrjmailor notri,oameni fr lege i cei mai ri dintre nelegiuii.Nu ne prsi pe noi pentru totdeauna, pentruNumele Tu, i nu strica legmântul Tu. i nudeprta mila Ta de la noi. Ci cu suflet zdrobit i cuduh umilit s fim primii de Tine. S nu ne ruinezipe noi, ci f cu noi dup îndurarea Ta i dupmulimea milei Tale. i ne scoate pe noi dupminunile Tale, i d mrire Numelui Tu, Doamne”(Cântarea celor trei tineri 1, 2-19).* * *„Nu am motenit pocina, pentru c înc nuîmi vd pcatul meu. Pcatul nu pot s mi-l vdatâta vreme cât m îndulcesc de pcat i îmi îngduigustarea lui fie i numai cu gândurile i cuîncuviinarea inimii .Pcatul poate s i-l vad numai acela care cuo voin hotrât s-a desfcut de orice prietenie cupcatul, care s-a sculat priveghind i pzind porilesale cu sabia scoas din teac – cu cuvântul luiDumnezeu; cel care gonete i taie cu aceast sabiepcatul, în orice chip s-ar apropia de el.Celui care svârete aceast mare fapt,învrjbindu-se cu pcatul, smulgând de la el cu silamintea, inima i trupul – aceluia Dumnezeu îi d unmare dar: VEDEREA PCATULUI SU.Fericit sufletul ce a vzut pcatul încuibat însine! Fericit sufletul care a vzut în sine cdereaprotoprinilor, învechirea vechiului Adam! Aceastvedere a pcatului su este o vedere duhovniceasc,vedere a minii vindecate de orbire prin101

Dumnezeiescul har. Sfânta Biseric de Rsrit neînva s cerem de la Dumnezeu cu post i cumetanii vederea pcatelor noastre.Fericit sufletul care neîncetat înva Legea luiDumnezeu! În aceasta el poate s vad chipul ifrumuseea Omului Nou; punându-se alturi deacesta, el poate s-i vad i s-i îndrepteneajunsurile” 19O mrturie aSfântului Ierarh Calinic de la Cernica(1787-1868)Sfântul Calinic a trit mai aproape de noi, întreanii 1787-1868, i este ctitorul mânstirii Cernicadin apropierea oraului Bucuresti, capitalaRomâniei, creia i-a fost stare timp de 31 de ani. Înprezent, în biserica mare a mânstirii se afl racla cusfintele moate ale cuviosului, care necontenit facminuni i dau tmduiri de tot felul de boli sufletetisi trupeti 20 .Stareul Calinic 21 , fiind om sfânt, marenevoitor i cu alese daruri duhovniceti, în jurul lui19 Despre înelare, Schitul românesc Lacu, Sfântul MunteAthos, 1999, pag. 117.20 Dimitriu K. Skartsiouni Profeii despre Antihrist, EdituraCredina Strmoeasc, 2003, pag. 102.21 Arhimandritul Atanasie Baldovin, Viaa i nevoinele celemonahale ale Preacuviosului Episcop al Râmnicului NouluiSeverin D. D. Calinic, Tipografia Crilor Bisericeti,102

se adunaser muli monahi i chiliile din insulaSfântului Nicolae erau neîncptoare, fiind trebuinde noi chilii. De aceea se gândea s fac o mânstiremai mare, în cealalt insul a Sfântului Gheorghe.Nu-i mai rmânea acum decât s înceap lucrul, însstareul Calinic sttea la îndoial i amâna începutul.Ce se întamplase ? Un zvon circula în ar c nupeste mult timp, adic în 1848, aveau s aib locmari evenimente, un sfârit de lume, un început delume nou. Frmântat de aceste gânduri, într-una dinnopi, întorcându-se la chilie de la slujba utreniei iaezându-se ca de obicei pe scaunul su - cci aaobinuia s se odihneasc cuviosul, ezând pe unscaun i niciodat întins pe pat -, în acel moment s-aaflat cu trupul în picioare, aievea nu în vis, încealalt insul a Sfântului Gheorghe, având de-adreapta pe Sf. Ierarh Nicolae si de-a stânga pe Sf.Mare Mucenic Gheorghe, care îl mustrau de ce nu aînceput zidirea mânstirii în aceast insul, pentrucare deja primise bani. Cuprins de fric i decutremur, stareul Calinic a rspuns: "Iertai-m,sfinilor ai lui Dumnezeu, dar citind eu uneleprevestiri despre viitor, am crezut c la anul 1848 vafi sfâritul lumii". Atunci sfinii i-au zis: "Uit-tespre rsrit". i ridicând cuviosul ochii spre rsrit,nu se mai vedea cerul, ci numai o mare lumindumnezeiasc, iar el spimântându-se, a czut lapmânt zicându-i: "Privete acum la rsrit si veiBucureti, 1899, în Revista Biserica Ortodox Român,(Anul22), 1898-1899, pag. 1019-1020.103

vedea taina cea mare a Providenei". i fiind întritde darul lui Dumnezeu, Sf. Calinic a vzut pe cer peSf. Treime, aa cum este zugrvit pe sfinteleicoane, iar dedesupt, pe un mare pergament luminosera scris cu litere mari: 7500 22 ani de la Adam.Atunci sfinii care îl susineau pe brae, i-au zis:"Vezi c nu la 1848 va fi sfâritul lumii, ci sfâritullumii va fi când se vor împlini 7500 de ani de laAdam ? Aadar, au adugat sfinii, începe îndat azidi marea mânstire a Sf.M. Mc.Gheorghe".Sfântul Ioan din Krontadt 23(1829-1908)Descoperire cereasc artat în visEu, mult pctosul Ioan din Krontadt, scriuaceast descoperire cereasc vzut de mine i vspun adevrul, tot ce-am auzit i am vzut într-ovedenie ce mi s-a artat într-o noapte de ianuarie, în1901.M înfior de cele vzute, când m gândesc ceva fi cu lumea cea pctoas. Mânia lui Dumnezeune va lovi în curând, pe neateptate, pentru ticloia22 Not. Asupra acestei cifre gsim referiri precise i laurmtorii sfini: Sf. Moise Egipteanul, Sf. Ierarh Nifon alConstanianei, Sf. Nil Athonitul, Sf. Cosma Etholianul, la carese adaug i Sf. Ierarh Calinic de la Cernica.23 Petru Botsi: Portretul unui Sfânt, Ioan de Kronstadt,Editura Bunavestire, Galai, 2003, pag. 5-12.104

noastr. Scriu i-mi tremur mâinile, i lacrimile-micurg pe obraz. Doamne, d-mi trie i putere, d-miadevrul Tu i voina Ta de la început pân lasfârit, ca s descriu tot ce-am vzut!Aceast vedenie a fost aa: dup rugciunea desear m-am culcat s m odihnesc puin de oboselilemele. În chilie era semiîntuneric, în faa icoaneiMaicii Domnului ardea candela. Nu trecu nicijumtate de ceas i am auzit un zgomot uor. Cinevas-a atins de umrul meu i o voce blând mi-a zisîncetior: „Scoal-te, robul lui Dumnezeu, i smergem cu voia lui Dumnezeu!”. M-am ridicat i amvzut lâng mine un minunat stare, cu pletele albe,într-o mantie neagr, cu toiagul în mân; m-a privitbinevoitor, iar eu de fric mai n-am czut jos;mâinile i picioarele începur s-mi tremure, voiams spun ceva, dar limba nu mi se supunea. Stareulm-a însemnat cu semnul crucii, i mi s-a fcut uori vesel pe suflet.Dup aceea mi-am fcut eu singur semnulcrucii.Mi-a artat apoi, cu toiagul, spre peretele de laasfinit. M-am uitat într-acolo. Stareul a desenat peperete urmtoarele cifre: 1913, 1914, 1917, 1924,1934. Apoi, dintr-odat, peretele a disprut, iar eu l-am urmat pe Stare, mergând peste un câmp verde.i am vzut o mulime mare de cruci de lemn, miide cruci pe morminte: cruci mari de lemn, de lut, ide aur.L-am întrebat pe Stare: „Ale cui sunt acestecruci?”. El mi-a rspuns cu blândee: „Ale celor care105

au ptimit pentru credina în Hristos i pentrucuvântul lui Dumnezeu au fost ucii i au devenitmucenici!” i iari am mers mai departe.Deodat am vzut un râu plin cu sânge, i l-amîntrebat pe Stare: „Ce sânge este acesta? Atât demult s-a vrsat!”. Stareul a privit în jur, zicând:„Acesta este sângele dreptmritorilor cretini!”. Miaartat apoi spre un nor, i am vzut mai multesfenice albe arzând, care începur s cad lapmânt, unele dup altele, cu zecile, cu sutele. iczând la pmânt, se stingeau, prefcându-se în prafi cenu. Dup aceea Stareul mi-a zis: „Vino ivezi!” i am vzut pe nori apte sfenice arzând. iam întrebat: „Ce înseamn aceste sfenicecztoare?”. „Aa vor cdea în erezie BisericileDomnului, iar cele apte sfenice de pe nori suntcele apte Biserici Apostoleti i Soborniceti, carevor rmâne pân la sfâritul lumii”.Stareul mi-a artat apoi în sus, i atunci amvzut i am auzit cântarea îngerilor. Ei cântau:„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu!”Mulime mult de norod înainta cu lumânri înmâini, cu fee radioase i vesele. Erau acolo arhierei,monahi, monahii, i un mare numr de mireni, tineri,adolesceni i chiar copii. L-am întrebat peminunatul Stare: „Acetia cine sunt?”. „Acetia toiau ptimit pentru Sfânta, Soborniceasc iApostoleasc Biseric i pentru sfintele icoane!”. L-am întrebat pe Marele Stare, dac pot s m alturi eu la aceast procesiune?106

Stareul a rspuns: „E prea devreme pentrutine, mai rabd, nu este binecuvântare de laDomnul!”.i am vzut iar un sobor de prunci, care auptimit pentru Hristos din pricina lui Irod regele iau primit cununi de la împratul Ceresc. i iari ammers mai departe, i am intrat într-o bisericimpuntoare.Am vrut s-mi fac cruce, dar Stareul m-aoprit: „Nu se poate! Aici e urâciunea pustiirii!”.Aceast biseric era tare mohorât. Pe masa din altar– stea peste stea; în jur ardeau lumânri de smoalcare trosneau ca vreascurile; potirul era plin cu cevaru mirositor; prescurile – însemnate cu stele; în faaprestolului sttea un preot cu faa ctrnit, iar subprestol – o femeie, roie toat, cu stea în frunte,striga de rsuna biserica: „Slo-o-bo-o-da-a!” (Suntliber!).Doamne ferete, ce grozvie! Oamenii aceiaîncepur s alerge ca nite smintii în jurulprestolului, s ipe, s uiere, s bat din palme i scânte cântece dezmate. i deodat a strfulgerat, s-a auzit bubuitul unui tunet npraznic, pmântul s-acutremurat, i biserica s-a prbuit: i femeia, ioamenii aceia, i preotul – s-au prvlit cu toii înadâncul beznei – în abis. Doamne ferete i apr, cegrozvie!Am privit înapoi. Stareul se uita la ceva, m-am uitat i eu. „Printe, spune-mi, ce este cu aceastînfricotoare biseric?” – «Acetia-s „ceteniicosmosului”, ereticii, cei ce au prsit sfânta i107

soborniceasca Biseric i au primit inovaiile, caresunt lipsite de harul lui Dumnezeu; în astfel debiseric nu se postete i nu poi s te împrteti!»M-am înfricoat, zicând: „Doamne, vai nou,ticloilor – moarte!”. Stareul m-a linitit îns,spunându-mi: „Nu te scârbi, ci roag-te!” i iat, amvzut o mulime de oameni care se târau chinuii deo sete cumplit, iar în frunte aveau stele. Când ne-auzrit, au început s strige: „Sfini prini, rugai-vpentru noi. Atât de greu ne este, îns nu putem s nerugm. Taii i mamele noastre nu ne-au învatLegea lui Dumnezeu. N-avem nici numele luiHristos, n-am primit Sfântul Mir, nici pe DuhulSfânt, iar semnul crucii l-am refuzat!”. i au începuts plâng.L-am urmat pe Stareul care mi-a fcut semncu mâna: „Vino i vezi!” i am vzut o grmad detrupuri neînsufleite, mânjite cu sânge. M-am speriatfoarte i l-am întrebat pe Stare: „Ale cui sunttrupurile acestea?”.„Acestea-s trupurile celor din cinulmonahicesc, care au refuzat s primeasc peceteaantihristic i au suferit pentru credina lui Hristos,pentru Biserica apostoleasc. Pentru asta s-auînvrednicit de sfârit mucenicesc, murind pentruHristos. Roag-te pentru robii lui Dumnezeu!”.Deodat Stareul s-a întors spre nord, fcândumisemn cu mâna. M-am uitat i am vzut un palatîmprtesc. În jurul lui alergau câini, fiare turbate iscorpioni ce se crau, zbierau, îi înfigeau colii.L-am vzut pe ar, ezând pe tron. Cu faa palid,108

plin de brbie, citea rugciunea lui Iisus.Deodat, a czut mort. Coroana-i s-a rostogolit de pecap. Unsul lui Dumnezeu a fost clcat în picioare defiare. M-am îngrozit i am plâns amarnic. Stareulmi-a pus mâna pe umrul drept: îl vd pe Nicolai II– în linoliu alb. Pe cap – o cunun de rmureleînfrunzite; cu faa palid, însângerat, la gât purta ocruce de aur. optea încetior o rugciune, apoi mi-azis cu lacrimi în ochi: „Printe Ioane, roag-tepentru mine. Spune-le tuturor pravoslavnicilorcretini, c am murit curajos, ca un ar – mucenicpentru credina lui Hristos i BisericaDreptmritoare. Spune-le pstorilor apostoleti sslujeasc o panihid freasc pentru mine,pctosul. S nu cutai mormântul meu!”.Apoi totul a disprut în cea. Am plâns multi m-am rugat pentru arul – mucenic. De fric îmitremurau mâinile i picioarele. Stareul a rostit:„Voia lui Dumnezeu! Roag-te i spune-le la toi sse roage!... Vino i vezi!” i iat, am vzut zcând osumedenie de oameni mori de foame, unii rodeauiarb i verdea. Cadavrele altora erau sfâiate decâini i o duhoare cumplit umplea tot locul.Doamne, nu mai au oamenii credin! Din guralor ies cuvinte de hul, pentru asta vine mânia luiDumnezeu! i iat, am vzut o movil înalt de crii printre ele se târau nite viermi ce rspândeau oduhoare insuportabil. L-am întrebat pe Stare, ce felde cri erau acelea? – „Cri ateiste, hulitoare deDumnezeu, care-i vor sminti pe toi cretinii prinînvturi strine!” Dar, îndat ce Stareul s-a atins109

cu toiagul de cri, ele s-au aprins i vântul aîmprtiat cenua.Dup aceasta m-am uitat i am vzut obiseric. Pe jos, de jur împrejur se tvleau vrafuride pomelnice. M-am aplecat, vrând s le citesc,Stareul îns mi-a zis: „Aceste pomelnice zac demuli ani i preoii le-au uitat: nu le citesc, nu autimp, iar cei rposai roag s fie pomenii!”. Amîntrebat: „i atunci, când vor fi pomenii?”. Stareula rspuns: „Îngerii se roag pentru ei!”.Am pornit mai departe, i Stareul mergea aade repede, încât de-abia reueam s m in dup el.„Vino i vezi!” – a spus Stareul. i am vzut omas mare de oameni, gonit din urm de nite draciurâcioi, care-i bteau cu pari, cu furci i cu cngi.L-am întrebat pe Stare: „Acetia cine sunt?”.Stareul a rspuns: „Acetia-s cei ce s-aulepdat de sfânta credin i de BisericaApostoleasc i Soborniceasc i au schimbatcredina”. Erau acolo preoi, monahi i monahii,mireni, care au nesocotit Taina cununiei, beivi,hulitori de Dumnezeu, clevetitori. Feele lor eraustranice, iar din gur ieea o duhoare respingtoare.Lovindu-i fr mil, demonii îi mânau într-oprpastie îngrozitoare, din care izbucneau flcrisulfuroase cu miros greu. M-am înspimântat foartei mi-am fcut semnul crucii: „Izbvete-ne,Doamne, de o aa soart!”.i iat, am vzut o mulime de oameni, tinerii btrâni, îmbrcai în straie ciudate, crând o steaimens în cinci coluri; la fiecare col atârnau câte110

doisprezece draci; în centru, satana însui stapropit cu nite coarne zdravene, cu cpâna depaie, iar din gur îi curgeau balele veninoase pestenorod, de-a valma cu cuvintele: „Sculai voi ceipecetluii cu blestemul...” Imediat s-a prezentat uncârd de draci, punându-le la toi peceile: pe frunte ila mâna dreapt. L-am întrebat pe Stare: „Asta censeamn?”.– „Acestea-s peceile antihristului”. Miamfcut semnul crucii i 1-am urmat pe Stare.Deodat el s-a oprit, artând cu mâna spre rsrit. iiat, am vzut un sobor mare de oameni cu chipurilevesele, cu cruci în mân, pretutindeni – lumânriaprinse; în mijloc se afla un prestol înalt, alb cazpada: pe prestol – Crucea i Evanghelia, deasupraprestolului, în aer – o coroan împrteasc de aur.Pe coroan era scris cu litere aurite: „Pentru puinvreme”, în jurul prestolului stteau patriarhii,episcopii, preoii, monahii, monahiile, mirenii. Toicântau: „Slav lui Dumnezeu în ceruri i pe pmântpace!”.De bucurie mi-am fcut semnul crucii,mulumindu-I lui Dumnezeu pentru toate! DeodatStareul a fcut un semn cu crucea în sus de trei orii am vzut o grmad de cadavre zcând în sângeomenesc, iar pe deasupra zburau îngerii, luândsufletele celor ucii pentru cuvântul lui Dumnezeu icântând: „Aliluia!” M uitam i plângeam amarnic.Stareul m-a luat de mân, poruncindu-mi s nuplâng: „Voia lui Dumnezeu! Domnul nostru IisusHristos a ptimit, vrsându-i preacuratul Su sângepentru noi. Aa i cei ce nu vor primi pecetea111

antihristului – toi îi vor vrsa sângele, dobândindmucenicia i luând cununa cereasc!”.Stareul s-a rugat mai apoi pentru robii luiDumnezeu i a artat spre rsrit. Se împlinircuvintele Proorocului Daniel despre „urâciuneapustiirii”.i iat, am vzut desluit cupola templului dela Ierusalim. Sus, pe cupol, era înfipt steaua. Îninteriorul templului se înghesuiau milioane denoroade, i înc alii mai încercau s ptrundînuntru. Am vrut s-mi fac semnul crucii, darStareul m-a oprit, zicând: „Aici este urâciuneapustiirii!”. Am intrat i noi în templu. Era plin delume: am vzut tronul, peste tot ardeau lumânri deseu; pe tron sta imperatorul în porfir de culoarestacojie; pe cap avea coroan de aur cu stea. L-amîntrebat pe Stare: „Cine este acesta?”. El a rspuns:„Antihristul!”. De statur, înalt, cu ochii cajratecul, cu sprâncenele negre, având cioc, fioros lafa, viclean, perfid, stranic.Sta cocoat pe tron cu mâinile întinse sprepopor, iar la degete avea gheare ca de tigru ircnea: „Eu sunt imperatorul i dumnezeul istpânitorul. Cine nu va primi pecetea mea, aceluia,moarte!”. Toi au czut la pmânt i i s-au închinat,iar el a început s le pun pecei pe frunte i pemâini, ca s primeasc pâine i s nu moar defoame i sete. Între timp, slugile antihristului auadus câiva oameni cu mâinile legate, ca s-i sileascs i se închine. Dar ei au zis: „Noi suntem cretini,i credem în Domnul nostru Iisus Hristos!”.112

Antihristul într-o clip le-a tiat capetele i s-avrsat sânge cretinesc. Dup aceea au adus un tânrla tronul antihristului, ca s i se închine lui, dartânrul a strigat cu glas tare: „Eu sunt cretin, credîn Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu eti trimisul isluga satanei!”. – „La moarte!” – a rcnit antihrist.Iar cei ce primiser pecetea, cdeau la pmânt i seînchinau lui.Deodat s-a auzit un tunet, au strlucit mii defulgere, lovind cu sgei de foc în slujitoriiantihristului. O sgeat uria a strlucit fulgertori o vâlvtaie de foc a czut drept în capulantihristului, coroana s-a fcut ndri: milioane depsri zburau sfâiindu-i pe slujitorii antihristului cuciocurile lor. Am simit cum Stareul m-a luat demân i am mers mai departe. i am vzut iar multsânge cretinesc. Atunci mi-am amintit de cuvintelesfântului Ioan Teologul din Apocalips: „i va fisânge... pân la zbalele cailor!”. DoamneDumnezeule, mântuiete-m! i am vzut îngeriizburând i cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este DomnulDumnezeu!”.Stareul a privit înapoi i a zis: „Nu te mâhni,sfâritul lumii este aproape! Roag-te lui Dumnezeu.Domnul este milostiv cu robii Si”.Timpul era pe sfârite. Stareul a artat sprersrit, apoi a czut în genunchi, rugându-se: m-amrugat i eu cu el. Dup aceea Stareul începu s sedesprind cu repeziciune de la pmânt, înlându-sespre cer: de-abia atunci mi-am amintit c nu tiamcum îl cheam, i am strigat: „Printe, care îi este113

numele?”. – „Serafim de Sarov!”, rspunse blândStareul: „S scrii tot ce-ai vzut pentru cretiniipravoslavnici!”.Deodat, deasupra capului a rsunat parc unclopot imens i, auzindu-i dangtul, m-am trezit„Doamne, blagoslovete i ajut-m pentrurugciunile Marelui Stare! Tu mi-ai descoperitaceast vedenie cereasc mie, pctosului Tu robIoan, iereul din Krontadt! 1901”.***Aceast remarcabil „Descoperire cereasc...”a protoiereului Ioan din Krontadt, marele purttorde duh i închintor al rii Ruseti a circulat vremeîndelungat în manuscris, fiind copiat i rspânditde ctre credincioi.În anii de restrite aceast viziune a slujitcretinilor prigonii drept mângâiere i consolare.*** 24Câd bate vântul aprig de miaznoapte isoarele se ascunde în nori mcar pentru o clip, seface întuneric i frig. Aa se întâmpl i cu sufletulcretinesc dup îndeprtarea de la el a haruluiSfântului Duh. Din nepsarea lui i dup ascundereaSoarelui Dreptii Hristos în urma lenevirii ineîmprtirii lui cu preacuratul Trup i Sânge al luiHristos, în suflet se face frig i întuneric. Astfel, atâtîn lumea vzut cât i în cea duhovniceasc toatesunt legate de legea cauzelor i efectelor, i ca atare24 Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburrile lumii deastzi, Editura Sofia, Bucureti 2004, pag. 120-121, 152, 155-156.114

fpturile cuvânttoare, zidite dup chipul iasemnarea lui Dumnezeu, sunt datoare s se in înapropierea Soarelui gândit al Dreptii – a luiHristos, i s fie luminate de El fr contenire princredin i prin rugciunea cea cu osârdie i prinîmprtirea Dumnezeietilor Lui Taine. Dar ce seîntâmpl cu cei care se deprteaz cu totul de acestSoare al vieii, de aceast Lumin Venic – Hristos– prin prerea de sine, viclenie, trufie, prin vianecurat i necredin i nu se roag i nu seîmprtesc cu Sfintele Taine ? O, ei se afl înîntunericul diavolesc i via nu au în sine, dupnemincinosul cuvânt al Mântuitorului, i partea lorîn via, în moarte i dup moarte va fi de plâns învecii nesfâriti.***Cu adevrat, aproape este ziua veniriiÎnfricoatului Judector spre Judecata tuturoroamenilor, fiindc a venit deja apostazia proorociti s-a descoperit deja înainte-mergtorul luiAntihrist, al fiului pierzrii, potrivnicul, ce se vaînla mai presus de tot ce se numete Dumnezeusau se cinstete cu închinare… Taina frdelegii sei lucreaz, doar c nu se va svâri pân ce va filuat din mijloc cel care o oprete acum(2 Tes.2,3-4).***În hulirea credinei ortodoxe i-a întrecut pe toicontele Lev Tolstoi, lepdat cu desvâire deDumnezeu, închintor al propriului „eu”, închintoral raiunii omeneti oarbe. În virtutea mincinosînelesei liberti a cugetrii i a închinrii la oarba115

aiune omeneasc, el a tgduit pe Dumnezeu, atgduit i facerea lumii, i cderea omului, irezidirea lui, i îndeobte toat istoria sfânt, toatcredina, toat ndejdea bun, dreapt, de Dumnezeudruit oamenilor – a lepdat tot ce e sfânt i n-alsat omenirii nimic afar de pcatele, durerile,necazurile, bolile, morile sale, fr vreo luminare,fr vreo ndejde într-o lume mai bun, venic.Aceasta este libertatea veacului de acum i aomenirii apostate de acum? Asta e libertate, somori de tot credina i ndejdea poporului?Pctuit-au strmoii notri, dar ei numeaupcat pcatul - iar liberalii de acum se strduie sîndrepteasc pcatul ca i cum el ar fi un lucrulegiuit. Luai pcatele poftei trupeti: dupînvtura lor, toate acestea nu sunt doar simpleslbiciuni ale firii omeneti, ci i legi ale firii,cerine ale ei. Se afl intre ei unii care îi facdumnezeu chiar din pofta trupeasc, ca în vechimeînchintorii Afroditei.Stareul Varsanufie de la Optina 25(1845-1913)Uneori, atunci când am vizitatori, nu ca acumjumtate i jumtate, ci numai brbai, care triesc în25Mitropolitul Meletie de Previza, Stareul Varsanufie,Editura Evanghelismos, Bucureti, 2002, pag. 180-181; 93;139.116

mare parte cu mintea (femeile triesc mai mult cuinima i sentimentul), îi aud adeseori plângându-sec trim într-o epoc grea, c azi are libertatecomplet orice fel de învtur ateist i erezie, cBiserica s-a fcut inta atacurilor multor dumani. ic începe s stpâneasc frica ca nu cumva acestevaluri slbatice ale necredinei i ale eresurilor s-oînece. Eu îns le spun:– Nu v nelinitii. Nu v temei pentruBiseric. Ea nu se va pierde. „Porile iadului n-o vorbirui”. Ea va rezista pân la a doua Venire. Nupurtai grij pentru Biseric, ci trebuie s v temeimai degrab pentru voi îniv. Pentru ce epocanoastr este foarte grea? Ce anume o face s fiegrea? Iat ce: faptul c azi este foarte uor ca cinevas apostazieze de la Hristos. Iar când se întâmpl aaceva – a venit pierzarea.Toi cei ce urmeaz lui Hristos, cuvioii Lui,vor împri împreun cu El. Dar cunoatem i alioameni, care s-au îngrijit s urmeze i s imite nu peHristos, ci pe satana. Cu siguran cunoatei iastfel de predicatori i învtori. Dac nu ilucrrile lor, cel puin numele lor: Nietzsche, Renani alii. Ce au fcut? Au rsturnat principiile morale.Care va fi partea lor când ei au fcut tot ce au pututca s semene diavolului în orice cruzime i în oricemurdrie? Dup moartea lor, ce altceva i-a pututatepta decât cderea în stpânirea aceluia? Unproverb rusesc spune: „F-te cu sila frate frateluitu”. Cei ce se silesc a-I plcea lui Hristos, vorîmpri cu El. „F-te cu sila frate fratelui tu”. Azi117

este foarte uor s cazi de la Hristos i s ajungi înghearele stpânitorului întunericului. Mergi pestrad i într-o vitrin vezi expus o carte, care separe c vorbete despre dumnezeirea lui Hristos.Atunci gândul îi spune: „Hai, cumpr-o i citeteo!”.E bine ca omul s nu dea important unui astfelde gând, ci s cugete: „Cine mi-a adus acest gând?”.Cine altul decât diavolul, de vreme ce cartea are cascop s defaime învtura Bisericii? Un altul amers, a cumprat-o, a citit-o i a trecut de parteacealalt; s-a lepdat de Hristos.Unde este începutul cderii? În gândul viclean.Oare Tolstoi nu s-a pierdut din pricina gândurilorviclene? Altfel ar fi putut i el s fie sfânt.* * *Nu trebuie s dezndjduim niciodat. S nuuitm c i în cele mai înfricotoare cderi seascunde mila cea nesfârit a lui Domnului. Într-unchip de neîneles i de neptruns nou Domnul „nezidete”. Chiar i pierderea prinilor duhovnicetieste, în planurile sfinte ale lui Dumnezeu, pentrumântuirea noastr. Crede-m!* * *Odat a venit la mine (la mrturisire) unschimonah i mi-a spus:Printe, am ajuns la dezndejde. Nu vd înmine nici o schimbare spre mai bine. i am mai luatpe deasupra i marea schim îngereasc. i tiu cDomnul va cerceta ce de-amnuntul care a fost cuadevrat monah i care a fost numai un purttor de118

schim. Cum s m îndrept? Cum s mor pcatului?Îmi simt toat slbiciunea.– Ai dreptate, i-am spus. Am dat „faliment” cutotul. Dac Domnul ne va judeca dup lucrurilenoastre, ne vom pierde în vecii vecilor, deoarece nuavem nimic s-I aducem.– Mai este oare vreo ndejde de mântuire?– Sigur c este. Rostete cât poi de desrugciunea i le las pe toate în mâinile luiDumnezeu.– Dar care este folosul rugciunii, dac nuparticip la ea i mintea i inima?– Un folos uria. Se tie c rugciunea are maimulte trepte. De la rostirea simpl a cuvintelorrugciunii pân la rugciunea fctoare de minuni.i chiar de ne-am afla pe treapta cea mai de jos arugciunii, dar i atunci ea ne este foarte folositoarei mântuitoare. Uneltirile vrjmaului nostru sedeprteaz de la omul care rostete rugciunea. Iarunul ca acesta cu siguran se va mântui.– Am înviat, a strigat schimonahul. De acumînainte nu voi mai cdea în trândvie i îndezndejde.Stareul Nectarie de la Optina 26(1853-1928)26 Viaa Sfântului Stare Nectarie de la Optina, traducere dinlimba rus de Preot Prof. Teoctist Caia, Schitul românescProdromu, Sfântul Munte Athos, 2002, pag. 83-88.119

În convorbirile sale, Stareul Nectarie nu odat a prevestit timpurile grele care aveau s vincurând, pregtindu-i fiii duhovniceti pentruîncercrile viitoare. Cu mult timp înainte derevoluie, Domnul i-a descoperit vederea catastrofeice avea s fie.Odat, Printele Nectarie i-a destinuit luiSerghie Nilus, c cineva dintre clugri (nu elînsui) a avut un vis deosebit. Era ca i cum mergeaspre Uile Împrteti, iar acolo i se arat imagineafiarei apocaliptice. Monstrul i-a schimbat de trei oriînfiarea, rmânând îns aceeai fiar.* * *Chiar dup revoluie, Stareul Nectarie apovestit aceast vedenie, pe care o avusese unmonah cu mult timp înainte de rzmeri. ezând înpridvorul chiliei sale el a vzut deodat c totul adisprut: i casele, i copacii i în locul lor, pân lacer, iruri de sfini; iar între rândul de sus i cerrmsese un spaiu foarte mic i monahului i s-adescoperit c atunci când acest spaiu se va umple vaveni sfâritul lumii.„Iar spaiul era deja foarte mic”, a spusStareul.Devreme, înc din 1910, Nilus a consemnatalte cuvinte prooroceti ale Stareului despre ceea cevzuse în vis. „Acest vis a durat aproape toatnoaptea”, spunea Printele Nectarie. Nu pot s vrelatez toate detaliile, cci ar dura prea mult. Iatesenialul: vd o câmpie imens, unde are loc o120

tlie cumplit între nenumrate gloate de apostaii o mic oaste de cretini. Toi apostaii sunt foartebine înarmai i duc lupta dup toate tiineirzboiului; cretinii sunt îns fr arme. Eu, celpuin, nu vd la ei nici o arm. i deja se poateghici, spre îngrozirea mea, deznodmântul acesteilupte inegale: survine momentul biruinei totale agloatelor de apostai, deoarece dintre cretini nu amai rmas aproape nimeni. Îmbrcai srbtorete,apostaii, împreun cu soiile i copiii lor triumf ideja srbtoresc victoria… Deodat, un grupneînsemnat de cretini, printre care sunt femei icopii, execut un atac neateptat împotrivaapostailor i într-o clip imensa câmpie de lupt seacoper de trupurile otii atee i toat nenumrataaduntur este nimicit i, pe deasupra, spre uimireamea, fr ajutorul vreunei arme. i l-am întrebatatunci pe un osta cretin, ce sttea lâng mine:– Cum ai putut înfrânge aceast nenumratoaste?– Dumnezeu ne-a ajutat! a fost rspunsul.– Dar cu ce? întreb eu. Doar nu ai avut nici unfel de arme.– Cu ce s-a nimerit, a rspuns oteanul.Cu aceasta s-a sfârit visul meu”, a încheiatStareul.Când un frate a fost certat de fa cu PrinteleNectarie pentru pasiunea sa de a aduna cri, acesta,spre tulburarea multora, 1-a încurajat: „Curând va fio foamete de cri duhovniceti, nu se vor puteaprocura cri duhovniceti. Este bine c el îi face o121

ibliotec duhovniceasc, un tezaur duhovnicesc. Eava fi foarte, foarte folositoare”. i mai departe apovestit despre vedenia catastrofei, descoperitvederii lui duhovniceti: „Timpurile grele vin chiaracum. În lume a sosit numrul ase i vine numrulapte. Vine veacul tcerii. Vei tcea, vei tcea,spunea Stareul i lacrimile i se rostogoleau peobraji... i iat, Mria Sa nu va mai fi el însui, câteumiline nu va îndura... Anul 1918 va fi i mai greu:Mria Sa i toat familia vor fi ucii. Da, acestîmprat va fi mare mucenic”, confirma el. Stareul s-a dus la el în chilie i vreun ceas i jumtate s-arugat acolo. Dup rugciune a ieit concentrat, a luatde mân pe fiul su duhovnicesc i i-a zis: „Eu tiufoarte multe despre tine, dar nu orice cunotin îiva fi de folos. Va veni foamete, vei flmânzi... vaveni timpul când i mnstirea noastr va fi distrus.i atunci cred c voi veni i eu în sat la voi. Atuncis m primii, pentru dragostea lui Hristos. S nu mrefuzai. Nu voi avea unde s m duc”.Nina D., prin anii '20, l-a întrebat pe StareulNectarie:– Se spune c toate semnele celei de A DouaVeniri s-au împlinit...– Nu, nu toate, – a rspuns Printele. Desiguri cei ce au o vedere simpl observ c multe seîmplinesc, dar celor duhovniceti li se descoper maiînainte. Biserica era un cerc imens în întregorizontul, iar acum este un cercule. Iar în ultimelezile înainte de venirea lui Hristos ea îi va pstraacest chip: un singur episcop ortodox, un singur122

preot ortodox, un singur laic ortodox. Eu nu îi spunc nu vor mai fi biserici, dar Ortodoxia se va pstradoar în acest chip. Tu ia aminte la aceste cuvinte, iînelege c aa va fi în întreaga lume.i monahia Nectaria l-a întrebat pe Staredespre sfâritul lumii. El a rspuns: „De ce mîntrebai pe mine, cel cu minte mrginit? – mergeila monahii din Optina”. Sunt oameni care se ocupcu cercetarea semnelor sfâritului lumii, dar nu seîngrijesc de sufletele lor. Oamenii nu au nici unfolos dac tiu timpul celei de A Doua Veniri.„Privegheai i v rugai” (Matei 26, 41), a spusMântuitorul. Înseamn, deci, c nu trebuie s ghicimevenimentele. La timpul lor toate vor fi descoperite.Toate acestea vor fi, dar acestea sunt o maretain. În zilele lui Noe, Dumnezeu, timp de o sut deani, a spus c va fi potopul, dar oamenii nu aucrezut, nu s-au pocit, i dintr-o mulime de oamenis-a gsit doar un singur drept cu familia lui. Aa vafi i la venirea Fiului Omului” (Matei 24, 37).Muli, cunoscând darul proorocesc alPrintelui, îl întrebau: „Ce ne ateapt pe noi?”.Stareul Nectarie rspundea: „Sfântul Serafim aprevzut revoluia i schisma bisericeasc, darspunea: „Dac în Rusia se vor pstra doar câivacredincioi ortodoci, Dumnezeu o va milui; iar noiavem astfel de drepi”. Oamenii aveau presimireaunor catastrofe sociale. Toate acestea se simt prininstinct, precum furnicile. Dar credincioii nu aupricini s se team, cci pe ei îi ocrotete harul. Înultimele timpuri, credincioilor li se vor întâmpla123

aceleai lucruri care li s-au întâmplat Apostolilorînainte de Adormirea Maicii Domnului. Fiecarecredincios, oriunde ar fi, va fi adus pe nori înCorabia-Biseric. Doar cei ce se vor afla în ea vor fimântuii”.i nu o dat repeta: „inei cu trieOrtodoxia... Noi trim acum timpuri însemnate înApocalips, cele despre care îngerul a strigat: „Vaide cei ce triesc!” – înainte de venirea lcustelor.„Istoria ne arat c Dumnezeu conduce popoarele id lecii de moral întregii lumi”. Viaa social semsoar cu anii, secolele, mileniile, dar principaluleste: „A fost diminea, a fost sear, ziua întâi”(Facerea 1, 5). „Va veni ziua rugciunilor– învaStareul pe fiii si duhovniceti. În timp ce lucrezi,spune rugciunea lui Iisus: mai întâi cu buzele, apoicu mintea, apoi ea singur trece în inim”. i leddea o rugciune compus de el însui, pe care leporuncea s o învee pe de rost: „Doamne, IisuseHristoase, Fiul lui Dumnezeu, Care vei veni sjudeci viii i morii, miluiete-ne pe noi pctoii,iart cderile noastre în pcat din aceast via i neacoper pe noi de faa antihristului în pustia tainica mântuirii Tale”. i fcea o observaie: „Cele maigrele dureri ale noastre sunt asemenea înepturilorinsectelor, în comparaie cu durerile veacului ce vas fie”.Despre viitorul Rusiei prezicea c peste ani deîncercri ea se va trezi i nu va fi bogatmaterialicete, dar va fi bogat cu duhul, i la Optinavor fi din nou apte lumintori, apte stâlpi.124

Cu puin timp înainte de revoluie, Stareul îispunea lui Serghei Nilus: „Atâta timp cât se maimenine la Optina streismul fgduinele lui se vorîmplini. Când vor sigila „bordeiele” streeti i vorpune lacte la ui, atunci te vei putea atepta latoate”.i iat c acele timpuri au venit...Sfântul Inochentie al Odessei(sec. al XIX-lea)Despre biruina Sfintei CruciEste lucru vrednic de toat lauda si stima, cândsoldatul se mândrete cu stindardul sub care se afl, custindardul care-l îmbrbteaz în timp de campanie, îimerge înainte pe câmpul de lupt i-l duce la biruin iglorie. Dar si cretinul, dup cuvintele SfântuluiApostol Pavel, este soldatul lui Hristos, soldatulduhului i al credinei (// Tim. 2, 3) i, prin urmare, i eltrebuie s aib propriul stindard cu care s semândreasc i s se laude, care s-i meargpretutindeni înainte i s-i arate care dintrenumeroasele ci ale vieii este adevrata cale amântuirii i s-l întreasc în aceast cale. Un astfel destindard al cretinismului nu poate fi altul decâtCrucea, acel semn de biruin cu care Domnul nostruIisus Hristos a clcat puterea morii i a învins stpânireaiadului i pe care El l-a druit urmtorilor Si, ca peo arm tare i pecete sfânt a împriei Sale.125

De aceea întreaga via a cretinului, de la naterepân la mormânt, trebuie s fie cluzit de stindardulcrucii. Chiar de la sfântul botez, când pentru primaoar primete numele de cretin, omul intr substindardul crucii, intr în rândurile ostailor lui Hristos.Din acest moment, semnul sacru al crucii nu trebuie slmai prseasc pe cretin nici un singur minut. Cuacest semn, ca si cu o pecete sfânt, trebuie s se însemnezespre a se deosebi de lumea necredincioilor;pe acest stindard, ca pe o arm tare a puteriidumnezeieti neînvinse, trebuie s se rezeme în luptacu vrjmaii mântuirii în toate zilele vieii sale; în fine,cretinul, ca un bun osta al lui Hristos, nici chiar întimpul morii nu trebuie s lase din mân stindardulcrucii i, în adevr, cretinul i în mormânt se pogoartot cu crucea în mân.Ce se întâmpl îns cu soldatul care nu semândrete cu stindardul su i-l pierde din vedere? Unastfel de soldat niciodat nu se va încununa cu lauri debiruin. Rpii stindardul armatei celei mai mari i maivictorioase din lume i ea nu numai c va înceta de amai fi victorioas, chiar va înceta chiar s mai existe. Cuatât mai mult va trebui s se întâmple acest lucru cuarmata spiritual care lupt pentru lucrul mântuirii. Pierzându-nestindardul credinei noastre cretine, noislbim, ne împuinm cu spiritul i negreit pierdemlupta, deoarece, dup cuvintele Sfântului Ioan Gur deAur, stindardul crucii se deosebete de toate celelaltestindarde din lume, pentru c el este totodat arma cucare se câtig biruinele asupra vrjmailor nevzui;fr cruce, cretinul nu poate sta tare i neclintit, dupcum nu poate sta nici soldatul fr arm.126

Pentru aceasta Sfântul Apostol Pavel seîntristeaz amarnic c unii, fiind cretini numai cunumele, nu in cu demnitate stindardul crucii, ba chiarîl arunc i se fac vrjmai ai crucii lui-Hristos. „Muliumbl, zice el, despre care adesea v-am vorbit, iaracum i plângând v vorbesc, c sunt vrjmai ai luiHristos; al cror sfârit este pieirea, al cror dumnezeueste pântecele i a cror mrire este în ruinea lor, ccicuget cele pmânteti" (Filip. 3, 18-19).Având în vedere, frailor, reproul pe care Apostolulîl face celor ce nu se îngrijesc de slava crucii luiHristos, suntem datori s lum seama foarte bine i svedem: nu cumva necinstim i noi cu ceva stindardulsfânt al credinei noastre cretine ?Sfântul Iona de la Odessa 27(1855-1924)„Cum a putea s-mi las slujba i turma înaceste vremuri atât de cumplite? Ar fi un pcat deneiertat” 28 .„Nu mi-e fric de moarte. Dumnezeu conducetotul. S distrugi religia este curat utopie. Fii sigurc religia se va întri cu atât mai mult în rândulpoporului, cu cât va fi mai persecutat de sovietici”.27 Protoiereu Mihail Polski, Noii martiri ai pmântului rus,Schitul românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos, 2002, pag.284.28 Sfântul Iona a fost preot de mir; sfintele moate i sepstreaz în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Odessa.127

Sfântul Tihon 29 , Patriarhul Moscovei(1865-1925)Mult iubii Prini i frai! 30Tocmai am rspuns cu formula ritual„mulumesc i primesc”, dar ar trebui mai degrabs plâng.Cât de grea este aceast ascultare! Câte lacrimicere ea! i mai ales în aceste vremuri atât de tulburi!Precum Moise, spun i eu lui Dumnezeu: „Dece-l chinui, Doamne, pe robul tu? De ce pui peumerii mei greutatea unui popor întreg?”. Da! Deacum înainte pe mine se reazem povara tuturorbisericilor din Rusia i soarta mea este s-mi jertfesczilnic viata pentru ele.Fac-se voia Domnului! El, Care îmi impuneaceast sarcin, va ti s-mi uureze povara.Gândul c aceast alegere s-a îndeplinit i cuvoia Prea Sfintei nsctoare de Dumnezeu, a creisfânt icoan a vegheat asupra celor dou adunri,este pentru mine o încurajare i o mângâiere!29 Protoiereu Mihail Polski, Noii martiri ai pmântului rus,Schitul românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos, 2002, pag198-203.30 Cuvânt pe care l-a inut când a fost ales Patriarh al Rusieiîn anul 1917.128

M adpostesc sub Sfântul ei Acopermânt,rugând-o s m întreasc i s crue acest ora iîntreaga Rusie de mizerie i de suferin.* * *Eu sunt cel mai mic dintre fraii mei, cum eraDavid. i totui Domnul a îngduit s fiu ales.Cine sunt eu, Doamne? De ce m-ai chemat?Doamne! Binevoiete acum s-l binecuvântezipe robul Tu. D-i inim luminat i minteîneleapt spre cârmuirea poporului Tu pe caleamântuirii. F-l s ard de dragoste pentru fiiiBisericii Tale!Lrgete aceast inim! Lucrarea unui episcopeste o fapt de iubire.Iat restabilit Patriarhia în Rusia, dar în nitevremuri foarte amenintoare, sub salve de focurinimicitoare.Pentru a reface ordinea în Biseric,conductorul ei va trebui s ia cu siguran nitemsuri restrictive pentru a-i îndrepta pe rzvrtii.Plângând ca Profetul Ilie, putem i noi spune:„Doamne, fiii Rusiei au prsit credina Ta, ei audistrus altarele Tale i au tras în biserici i înlcaurile sfinte din Kremlin; i-au masacrat pepreoii Ti! Dar, precum oarecând Profetului, voceaTa murmur încetior inimilor noastre: „Am încapte mii de oameni care nu i-au plecat genunchiiîn faa Baal-ului modern, i care nu l-au prsit peadevratul Dumnezeu” (I Regi 19, 14).i aud parc vocea Domnului care îmi spune:Mergi! i adun-i pe cei datorit crora mai dinuie129

înc pmântul rus, dar nu prsi oile rtcite ivrednice de mil, sortite pierzaniei i morii. Du-les pasc într-o pune binefctoare. Adu înapoioaia cea pierdut, gândete-te la oaia cea rnit,întrete-o pe cea bolnav, dar lipsete-te de oaiagras i neasculttoare.Fie ca Pstorul Cel mai mare s-mi vin înajutor, pentru rugciunile Prea Curatei Maicii Sale iale Sfiniilor Patriarhi moscovii. S nebinecuvânteze pe toi cu harul Su. Amin.* * *Într-un mesaj adresat credincioilor, în caredescria persecuiile împotriva credinei cretine imasacrele bestiale ale nevinovailor ucii fr s fifost judecai, Patriarhul scria: „Ne întoarcem cuprofund durere spre aceti montri i le adresm unavertisment de care s se team: Smintiilor!Revenii-v! Încetai masacrele! Purtarea voastr nue numai crud, ci cu adevrat satanic, vrednic defocul cel venic în viaa viitoare i de un blestemînfricotor asupra urmailor votri aici pe pmânt!În numele puterii pe care ne-a dat-o Dumnezeu, vexcomunicm, aruncând asupra voastr anatema,dac purtai înc numele de cretin, cci prin natereai aparinut Bisericii Ortodoxe”.i voi, credincioi copii ai Bisericii lui Hristos,deprtai-v de acest neam uciga, dup cuvinteleSfântului Apostol Pavel: „Îndeprtai pe cel ru dinmijlocul vostru” (I Corinteni 5, 13).Ei smulg Bisericii puterea i bunurile eidatorit armelor ucigae, dar voi rezistai prin130

puterea credinei, îndreptând ctre Domnulrugciunile voastre de cerere.Dac e necesar s suferim pentru Hristos, vîndemn, copii mult iubii ai Bisericii, s suferiiîmpreun cu noi! 31 (Scrisoare pastoral din 19ianuarie 1918).* * *Tuturor v lansez o chemare, vou pstorilor ivou episcopilor, fii i fiice întru Hristos: Grbii-vs propovduii pocina! Rugai-v s încetezeacest conflict fratricid i aceste distrugeri!Chemai la pace, la dragoste, la unire!În sfârit, într-un mesaj pe care l-a adresatConsiliilor comisarilor poporului cu ocazia primeianiversri a revoluiei, Patriarhul le spunea:Când ai luat puterea, îndemnând poporul saib încredere în voi, i-ai fcut promisiuni. Cum leairespectat?I-ai dat, cum scrie în Evanghelie, o piatr înloc de pâine, un arpe în loc de pete (Matei 7, 9-10).Ai schimbat patria pe o Internaional lipsitde suflet. Ai împrit naiunea în tabere dumane,ai aruncat-o într-un rzboi fratricid, de o cruzimenemaiîntâlnit.Ai înlocuit iubirea cretin prin ur. În loc saducei pacea, ai stârnit în chip artificial lupta întreclase, folosindu-v de muncitori i de rani, datoritmirajului revoluiei mondiale...31 Scrisoare pastoral din 19 ianuarie 1918.131

Ai promis libertatea, dar fiecare se simteameninat i triete cu groaza percheziiei, a jafului,a arestrii, a deportrii, a execuiei.Înclcai aceast libertate, cu atât mai mult înceea ce privete credina cretin, victim ablasfemiilor i nelegiuirilor din presa voastr.Ai acaparat bunurile Bisericii care i-au fostdate de generaii de credincioi.Ai închis o parte din mnstiri i biserici iinterzicei accesul în Kremlinul Moscovei, acest locscump întregului popor cretin.Preot Iosif Trifa 32(1888-1938)Cina fiului pierdut este chipul cineiadevrate. El nu pune vina pe nimeni, ci numai pesinei. El nu se gândete i nu plnuiete cum s-iscuze rtcirea când va ajunge în faa tatlui, ci îidepune toat greeala lui i toate lacrimile lui înrugciunea: «Tat, greit-am la cer i înaintea ta!»...(Fiul cel pierdut, Ed. a III-a, 1998, pag. 39-40)* * *Sunt în viaa noastr clipe binecuvântate cândne apuc dorul mântuirii, când se trezete în noidorul, dorina de a-L cuta pe Mântuitorul i32 Pr. Iosif Trifa, Cuvinte de aur, cugetri i îndemnuriduhovniceti, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2001, pag. 436-438.132

mântuirea. Ferice de cel ce tie folosi aceste clipebinecuvântate! (Zacheu, Ed. a V-a, 1999, pag. 14).* * *Aceasta e cerina i pregtirea sufleteascpentru primirea Duhului Sfânt: retragerea dinzgomotul lumii, retragerea din pcate, rugciuneastruitoare i dorina dup mântuire Sufleteasc.(Tâlcuirea evangheliilor, Ed. a V-a, 200, pag. 202).* * *Cina i hotrârea noastr contra pcatelortrebui s fie însoite i de întoarcerea la Dumnezeu,altcum mântuirea sufletului nu câtig nimic. Atâiai atâia oameni îi plâng pcatele, dar nu se las deele. Atâia i atâia oameni îi pun în gând s se lasede ruti, dar nu se las... (Fiul cel pierdut, Ed. aIII-a, 1998, pag. 42).* * *Cina, numai singur, înc nu e mântuirea.Oricâte lacrimi ar ploua din ochii notri, oricât demare ar fi ploaia lacrimilor noastre – în noaptea ceafioroas a pcatului înc nu se poate face ziu pânnu rsare „soarele”, pân nu sosete lumina CeluiRstignit pe Crucea Golgotei pentru pcatele noastrei mântuirea noastr. Cina trebuie s ne duc lapicioarele Crucii. Peste lacrimile noastre trebuie sacad Sângele Crucii. A te ci înseamn a cdeaplângând în braele Crucii! Lâng pcat, lângcin, trebuie pus Crucea Golgotei... (OasteaDomnului, nr. 49, 1934, pag. 3).133

* * *Vremurile ce le trim nu sunt vremurischimbate, ci sunt vremuri biblice... Trim vremuribiblice! Trim vremuri ce strig dup noi s netrezim din ruti... Vremurile noastre sunt glasulcelui ce striga în pustie: „Pocii-v, cci s-aapropiat împria Cerurilor!” (Trim vremuribiblice, Ed. a III-a, 2000, pag. 5-6).* * *Pentru noi nu are prea mare însemntateîntrebarea despre când se va sfâri lumea. Pentru noiare rost întrebarea despre cum va fi sfâritul nostru.Pentru acest sfârit trebuie s fim totdeauna gata.Pentru mine sfâritul lumii i venirea Domnului estesfâritul vieii mele, este ziua i ceasul când voimuri. Pentru acest sfârit trebuie s m pregtesc(Trim vremuri biblice, Ed. a III-a, 2000, pag. 11).* * *Trim vremuri biblice! Oamenii suspin dupvremuri bune..., oamenii ateapt vremuri deuurare, dar nici bine nu ne va veni pân nu ne vomîntoarce la Tatl Ceresc. Din urgiile vremurilornoastre numai o singur cale de scpare avem: s neîmpcm cu Tatl Ceresc, „s facem pace cu El, da,s facem pace!” (Isaia 27, 5).(Trim vremuri biblice, Ed. a III-a, 2000, pag.32).* * *Semnul c cineva a intrat cu adevrat în harulpocinei este tocmai acesta: când începe a-i134

mrturisi fr nici o ruine trecutul su i pcatelesale... (Tâlcuirea evangheliilor, Ed. a V-a, 2000,pag. 117).* * *Din pricina pcatelor i a necredinei noastresunt toate relele. S ne întoarcem la Dumnezeu i, caprin minune se vor schimba toate, spre bine, dupcum este scris: Toate lucreaz împreun spre binelecelor ce se tem de El... (Lumina Satelor, nr. 11,1922).Sfântul Serafim de Viria 33(1866-1949)„Domnul este puternic s ridice lucrtori ai Sidac Îl vom ruga. Hai s ne rugm i s cerem, iatunci i din pietre Domnul îi va ridica pe aleiiSi“.***„În cele mai grele timpuri se va mântui maiuor acela care în msura puterilor sale se va nevoicu rugciunea lui Iisus, trecând de la chemareanumelui Fiului lui Dumnezeu la rugciuneaneîncetat“.La întrebarea unui fiu duhovnicesc despreviitorul Rusiei, stareul i-a zis s se apropie de geami s priveasc. Acela a vzut Golful Finic i o33Alexandru Trofimov, Sfântul Serafim de Viria(1866-1949), Editura Bunavestire, Galai, 2003, pag. 59-62.135

mulime de vapoare care navigau sub diferitepavilioane.– Cum s îneleg aceasta? l-a întrebat el pebatiuka.Stareul a rspuns:– Va veni o vreme când va fi în Rusia oînflorire duhovniceasc. Se vor deschide multebiserici i mnstiri i chiar cei de alte credine vorveni s se boteze la noi pe astfel de corbii. Daraceasta nu va fi pentru mult timp, ci pentruaproximativ 15 ani, iar apoi va veni antihristul.***Va veni vremea când Rusia va fi sfâiat înbuci. La început o vor împri, iar apoi vor începes jefuiasc bogiile ei. Occidentul va concura întoate felurile posibile la distrugerea ei i va dapartea ei rsritean pân la o vreme în stpânireaChinei. Extremul Orient îl vor acapara în mâinilelor japonezii, iar Siberia – chinezii, care vor veni înRusia, se vor face cstorii mixte, iar în final prinviclenie i perfidie vor lua teritoriul Siberiei pân laUrali. Când China va voi s treac mai departe,Occidentul se va opune i nu va permite.Multe ri se vor întoarce împotriva Rusiei,dar ea va rezista, pierzând mare parte dinpmânturile sale. Acesta este rzboiul despre carespune Sfânta Scriptur i proorocii c va devenipricin pentru unirea întregii omeniri. Oamenii vorînelege c nu se poate tri aa pe mai departefiindc tot ce este viu va pieri i vor alege un136

guvern unic care va fi antecamera împririi luiAntihrist.Apoi vor începe prigoanele asupracretinilor; când în adâncul Rusiei vor iei primeleealoane din orae trebuie s se grbeasc cinevas ias între primii, cci muli dintre cei ce vorrmâne vor pieri.Va veni împria minciunii i rului. Va fiatât de greu, atât de dificil i îngrozitor încât s nudea Dumnezeu s trieti pân atunci. Dar noi nuvom prinde acele vremuri.***Dac oamenii din toat lumea, toi pân launul, în acelai timp s-ar fi pus în genunchi s seroage mcar cinci minute lui Dumnezeu spre aprelungi viaa, ca s mai dea Domnul vreme depocin. Dac poporul rus nu va veni la pocin,se poate întâmpla iari s se ridice frateleîmpotriva fratelui.Va veni vremea când nu prigoana, ci banii iînelciunile lumii acesteia îi vor îndeprta peoameni de Dumnezeu i vor pieri mai multesuflete ca în vremea prigoanei ateiste. Pe de oparte vor înla cruci i vor auri cupole, iar pe dealt parte se va instaura împria minciunii irului. Biserica adevrat totdeauna va fi prigonit,iar s se mântuiasc cineva va putea numai prin bolii amrciuni, cci prigoanele vor avea un caractercât mai subtil i neprevzut, înfricotor va fi sajung cineva la acei ani“.137

***Stareul vorbea despre rolul important altineretului în viitoarea renatere a Bisericii. Elspunea c vor veni vremuri (i deja au venit!!) cânddestrblarea i decderea moravurilor tinerilor voratinge ultimele limite, cele mai de jos. Aproape cnu vor rmâne din cei nedepravai. Ei vor considerac totul le este permis pentru satisfacerea poftelor iplcerilor, în bande i gti, vor jefui i corupe.Dar va veni vremea când se va auzi glasul luiDumnezeu, când va înelege tineretul c încontinuare nu se mai poate tri aa i vor ajunge lacredin pe diferite ci, se va întri râvna pentrunevoin. Cei care erau pân atunci pctoi, beivivor merge la biseric, vor simi o mare sete de viaaduhovniceasc, muli se – vor face monahi, se vordeschide mnstirile, iar bisericile vor fi pline decredincioi. Atunci vor merge tinerii în pelerinajprin Sfintele Locuri, va fi o vreme slvit. Iar pentrufaptul c acum pctuiesc, mai apoi se vor pocifierbinte. Ca i lumânarea care înainte de a se stingepâlpâie mai luminos, luminând totul cu ultimalumin, aa va fi i viaa Bisericii. i acest timp esteaproape.138Sfântul Lavrentie de la Cernigov 34(1868-1950)34 Sfântul Lavrentie de la Cernigov, Viaa, învturile iminunile, Editura „Credina Strmoeasc”, 2003, pag. 15, 19-21, 46, 58, 68, ,149, 169-176, 178-180.

Din cauza prigoanei împotriva Bisericii, fiii siduhovniceti doar noaptea puteau s bat tainic îngeamul Printelui. Dar nu-i primea pe toi. Ci, avânddarul înainte-vederii, el îi tia pe toi când vin ipentru ce.Astfel, el a prevzut prigoana i închidereabisericilor i le spunea:– Citii i pstrai crile, c de ele o s aveimare nevoie. Pentru c înc vor mai fi mnstiri, ivor mai fi i arhierei drept-credincioi i toate crilev vor fi de mare folos.Înainte de începerea rzboiului, Printele aprevzut marea nenorocire a poporului. Neîncetat seruga i plângea, spunând c mult sânge nevinovat vacurge.Înc înainte de începerea rzboiului din 1941Printele a proorocit spunând direct:– „Pentru tot ce se face în afara rânduielilorbisericeti i în srbtori, totul se va ruina i va arde.Iar apoi se vor deschide mnstirile i oamenii sevor ci i se vor ruga lui Dumnezeu, iar Dumnezeu,dup mare mila Sa, le va mai da puin timp, pâncând se vor completa rândurile îngerilor czui”. Culacrimi în ochi, adeseori, el repeta aceste cuvinte.* * *Era înc în via Printele când micuele seocupau din ce în ce mai mult cu lucrul manual,fcând icoane, iar el era nemulumit i mereu lespunea:139

– „Toate câte le facei, le facei fr rugciunealui Iisus i fr de rânduiala Bisericii i, pentruaceasta, mnstirile nu vor dinui cât trebuie imulte se vor închide”, ceea ce s-a i împlinit.Dimineaa, când se aprindeau luminile princhilii, Printele, cu mintea sa clarvztoare, tiaunde i ce se întâmpl, tia cine se roag i cine seocup cu altceva. Odat, când Printele se îndreptaspre biseric, i-a spus micuei ce-l însoea s intreîn chilia de lâng biseric i s vad cu ce se ocupacolo micuele. Intr-adevr, ele se ocupau cudiferite treburi i nimeni nu se grbea s mearg labiseric.Printele s-a suprat foarte tare i a spus:– „În felul acesta mnstirea nu o va mai ducemult”, ceea ce s-a i împlinit.El mereu le spunea c pentru monahrugciunea este la fel de necesar ca i aerul, altfelel se va asemna cu o „statuie neagr”, rumirositoare. i le mai spunea:– „Fericii sunt cei care sunt scrii în CarteaVieii”.Iar la întrebarea surorilor:– Cine este scris în Cartea Vieii? el lerspundea:– „Cei care au râvn i merg cu bucurie labiseric, aceia sunt scrii în Cartea Vieii”.Avea, de asemenea, darul rugciunii neîncetatecu rugciunea lui Iisus.140

Odat, pe când splam holul – îi aminteteuna din micue – Printele, trecând pe lâng mine,mi-a spus:– Lucreaz, lucreaz, dar s nu uii derugciunea lui Iisus. În minte trebuie introduspermanent rugciunea, altfel mintea umbl pe undese nimerete, i acest lucru ni-l repeta fiecreia cândne porneam la drum.Despre Sfânta Liturghie, Printele ne spuneamereu:– „Dac trebuie neaprat s pleci de la SfântaLiturghie, atunci pleac dup „Tatl Nostru”, iardac s-au scos Sfintele Daruri, atunci s stai cu frici s te rogi pentru c aici este prezent însuiDumnezeu cu Maica Domnului i cu toate puterilecereti, iar dac poi, vars mcar o lacrim cât demic pentru nemernicia ta. Cci îngerul tu pzitorse va bucura pentru tine. Dac te întreab atuncicineva ceva, tu rspunde-i, dar foarte scurt. Iar tusingur s stai în biseric precum st lumânarea”.* * *Mereu le spunea c: la sfâritul lumii (învremurile cele de pe urm) cei ce se vor întoarce cutoat inima lor la dreapta credin i vor chemanumele Domnului se vor mântui. Mai ales ceifeciorelnici vor completa rândurile îngerilor czui.Spunea despre Dumnezeu c este atât de milostivîncât i pe evreii adevrai, cei ce triesc dup legilelui Moise, la a doua venire a Sa îi va ridica i îi vaaeza în al treilea cer.141

* * *În predica sa „despre ispitele trupeti i desprepatimi”, Printele spunea c diavolul este foarteînverunat pe ultimii drept-credincioi „fecioare”,(ai acestui veac), îi invidiaz i vrea s-i atrag înpcat, cci acetia urmeaz s completeze rândurileîngerilor czui.Ca ciupercile dup ploaieA aprut prin locurile noastre o „prezictoare”i toat lumea mergea la ea, ne povestete L. M. M -am dus i eu dar când m-am apropiat, ea a început sbolboroseasc ceva sub nas. Spunându-i Printeluide cele întâmplate, el mi-a zis:– „Nici s nu pomenii despre ea în chilia mea!Trebuie s fii foarte ateni, c uite, va veni aa untimp când prezictorii de acest fel se vor înmuli caciupercile dup ploaie. S v pzii de ei. Citeterugciunea lui Iisus, dar nu uita nici pe MaicaDomnului”.* * *Printele spunea adeseori c vor veni timpurilecând slujitorii bisericii vor începe s schimbe i sscurteze slujbele, la început Psaltirea, apoi ceasurile.Dumnezeu nu va rbda acestea i aa are s-i maitrânteasc, cu viteza cu care zboar sunetulclopotului spre cer. De spaim, muli vor chemanumele Domnului i dup credina lor se vor salva înal unsprezecelea ceas.142

* * *Mult iubitorul Printe Lavrentie ne spuneanou c va apare o mic libertate. Se vor deschidebisericile i mnstirile i vor fi reparate i toateînvturile cele mincinoase (false) vor iei lasuprafa cu dracii i cei strâmb credincioi(catolicii, uniaii, ucrainenii autocefali i muli alii)i tulburare mare va fi in Ucraina, cci muli se voropune unitii Bisericii Ortodoxe Ruse. Aceastorganizaie eretic va fi condus de puteri necurate,de aceea le vor lua ortodocilor bisericile i pe ceidrept-credincioi îi vor prigoni. Atunci MitropolitulKievului, (nevrednic de acest nume), împreun cuarhiereii i protoiereii vor cârti grav împotrivaBisericii Ruse. Toat lumea se va mira defrdelegile lui i mult se va înfricoa. El singur îiva semna sentina la moartea venic i se va pierdeca i Iuda.Dar toate aceste ispite i sminteli alediavolului vor disprea, cci Rusia are adevrairugtori i va fi din nou o Biseric Ortodox UnicRus.Antihristul – un singur împratPrintele deseori îi arta dorina s discute cuucenicii si, („cu copiii si iubii”), despre vremurilede apoi, ca s-i învee cum s se fereasc de crrilegreite i s fie veghetori.– Acum, când noi îi votm pe conductoriinotri suntem fie cu cei „de dreapta” fie cu cei „de143

stânga”. Dar nu sta e amarul, cci va veni o vremecând vor impune lumii s-i aleag un singurîmprat. Iar când omenirea va vota pentru un singurîmprat, s tii c acela „el e” – antihristul – i s tefereasc sfântul de vei vota. Apoi aduga:– Va fi un asemenea rzboi mare încât atât demuli se vor pierde c vor rmâne foarte puini carevor supravieui, dar cei ce vor rmâne nu vor puteascpa decât dac se vor adposti prin crpturilepmântului, prin peteri.Spunea c în acest rzboi se vor distruge atâteastate încât pân la urm vor mai rmâne doar dousau trei. Atunci ei se vor hotrî s-i aleag unsingur împrat peste tot pmântul.În ultimele timpuri, la sfârit, va începeprigoana împotriva adevrailor cretini, care vortrebui s scape fugind, (evadând), iar ceineputincioi i btrâni mcar de remorcile lor s seprind i s fug.Deseori stareul repeta cu tristee în discuiiledespre antihrist urmtoarele cuvinte:– „Vor veni aa vremuri când vor umbla dincas în cas ca lumea s semneze pentru acel «singurîmprat» pe pmânt i se va face un recensmânt alpopulaiei foarte drastic. Vor intra în casa omului iaracolo sunt soul, soia i copiii, i soia îl va ruga peso s semneze cci altfel nu va putea cumpra nimicpentru copii: «hai, soule, s ne înscriem i noi cciavem copii i dac nu ne înscriem nu vom putea facenimic», iar soul îi va rspunde: «iubita mea soie, tuf cum vrei eu îns sunt pregtit s mor mai bine144

pentru Hristos, decât s semnez ceva pentruantihrist». Aa de tragic viitor v ateapt.Vine timpul, i nu e departe, povestea stareul,când foarte multe biserici i mnstiri se vordeschide în slujba Domnului i se vor repara, le vorreface nu numai pe dinuntru ci i pe dinafar. Vorauri i acoperiurile atât ale bisericilor, cât i aleclopotnielor, dar preoimea nu va lucra la sufletulcredinciosului ci numai la crmizile lui Faraon.Preotul nu va mai face i misiune. Când vor terminalucrrile nu se vor putea bucura de slujbeduhovniceti în ele c va veni vremea împriei luiantihrist i el va fi pus împrat. Rugai-v ca BunulDumnezeu s mai lungeasc acest timp ca s neputem întri în credin, cci vremuri groaznice neateapt. Luai aminte la toate cele ce v spun ccitotul se pregtete cu foarte mare viclenie (perfidie).Toate bisericile i mnstirile vor fi într-o bunstareimens, pline de bogii, ca niciodat, dar s numergei în ele. Antihrist va fi încununat ca împratîn marea biseric din Ierusalim cu participareaclerului i a Patriarhului.Intrarea i ieirea din Ierusalim va fi liberpentru orice om, dar atunci s v strduii s nu vducei, cci totul va fi spre a v lingui pe voi, ca sv atrag în ispit.Antihrist va proveni dintr-o femeie curv, oevreic dintr-al doisprezecelea neam depreadesfrânai. Deja de la adolescen se va deosebide semenii si prin capacitile sale intelectualedeosebite, care se vor manifesta la el mai ales dup145

vârsta de 12 ani când, plimbându-se prin parc cumama lui, se va întâlni cu satana care ieind dinbezn (din adâncul iadului) va intra în el. Biatul seva cutremura de spaim dar satana îi va spune: „nute teme i nu te înspimânta, eu te voi înla petine”. Acest copil îi va uimi pe toi cu inteligena sa.i aa, din el va încoli i se va coace în chipulomului „antihristul”.Când satana va fi întronat, în timpul puneriicoroanei se va citi Simbolul Credinei – Crezul –,dar el nu va permite ca acesta s fie citit corect, iaracolo unde vor fi scrise cuvintele „i întru UnulDomn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” el se valepda de acestea i se va recunoate doar pe sine.La încoronare, antihristul va avea mnui pe mâini,iar când le va da jos ca s-i fac Sfânta Cruce,Patriarhul va observa c el în loc de unghii aregheare i aceasta îi va întri bnuiala sa c acestaeste antihristul. Atunci Patriarhul va exclama:„Acesta este antihristul” pentru care Patriarhul va fiomorât.Din cer se vor coborî proorocii Enoh i Iliecare de asemeni vor explica lumii i vor striga:„Acesta este antihristul! S nu-l credei!”. Iar el îi vaomorî pe ei, îns dup 3 zile, cu puterea luiDumnezeu, vor învia i se vor înla la ceruri.Antihrist va fi foarte învat i va cunoatetoate vicleniile sataniceti i va face multe minunifalse i semne amgitoare. Pe el îl vor vedea toi i îlva auzi lumea întreag (prin televiziune, radio, etc.).Pe oamenii si el îi va tampila cu semnul su. Îns146

pe adevraii cretini, care i se vor opune, are s-iurasc cu ur mare. Atunci va începe ultima i ceamai mare prigoan a cretinilor care vor refuzatampila satanei (semnul 666). Prigoana va începeîndat de pe pmântul Ierusalimului iar apoi se vaextinde pe tot globul i se va vrsa ultima picturde sânge în numele Mântuitorului nostru IisusHristos. Dintre voi, copiii mei, muli vei ajungeaceste vremuri îngrozitoare. tampila lui satana(666) va fi de aa natur încât toi vor vedea dac aprimit omul sau nu semnul satanicesc.Cretinul care nu va primi semnul satanei(666) nu va putea nici s vând i nici s cumperenimic. Dar nu v pierdei ndejdea i nu vdescurajai, c Dumnezeu nu-i va prsi turma Sa.S nu v fie fric, nu cumva s v dezndjduii!Bisericile vor fi deschise, dar cretinul ortodox(tritor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele s seroage, cci în ele nu se va mai aduce jertfa fr desânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toat „adunareasatanic”.i iat c, pentru aceste frdelegi, pmântulnu-i va mai da road sa i va fi o secet aa demare, încât pmântul va face aa nite crpturi cva putea s cad omul într-însele. Cretinii vor fiomorâi sau izgonii în locuri pustii, dar Dumnezeuare s-i îngrijeasc turma Sa, dându-le de mâncarei ap de but celor ce urmeaz Lui.Pe evrei de asemenea îi va goni într-un loc.Muli evrei care au trit cu adevrat dup legea luiMoise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor sta147

în ateptare, urmrindu-i toate activitile lui. Ei tiuc strmoii lor nu L-au recunoscut pe Hristos dreptMesia, dar aici va lucra Dumnezeu, cci ochii lor sevor deschide i ei nu vor primi tampila lui satana,iar în cel de-al unsprezecelea ceas îl vor recunoatepe Iisus Hristos drept Mesia, vor trece la Ortodoxie,iar pentru credina lor se vor mântui.Restul poporului, fiind slab în credin, vamerge dup satana. Iar când pmântul nu va mairodi, oamenii vor merge la satana cerându-i pâine, lacare el le va rspunde: „dac pmântul n-a rodit, eunu pot face nimic”. Vor seca râurile i lacurile, i nuva mai fi nici ap în fântâni. Acest dezastru se valungi vreme de trei ani i jumtate, dar pentru aleiiSi Dumnezeu va scurta aceste zile.În aceste grele vremuri înc vor fi lupttoriputernici, adevrai stâlpi ai Bisericii Ortodoxe carevor avea harul Rugciunii lui Iisus (rugciuneainimii) i Dumnezeu îi va acoperi pe ei cu harul Sucel sfânt i binefacerea Sa cea atotputernic i ei nuvor vedea acele minuni i semne false care vor fipregtite de antihrist pentru toi oamenii i pe care leva vedea restul lumii, unele chiar în bisericilecretinilor, înc o dat v repet s nu mergei înaceste biserici, cci Hristos i binefacerea Lui nu vorfi acolo”.Una din surori, ascultând aceast discuie, aîntrebat:– Ce s fac, Printe? Tare n-a vrea s ajungvremurile acelea!148

– Tu eti înc tânr, s-ar putea s ajungi, i-arspuns Printele.Atunci sora, îngrozit, a czut la picioarelePrintelui, exclamând:– Printe, mi-e fric, ce s fac?– Pi, tu alege una din dou, sau cele ceretisau cele pmânteti.Va fi rzboi, continu Printele povestirea, iarlocurile prin care el va trece vor fi pustiite, vordisprea i oamenii i toate vieuitoarele. Dar înaintede aceasta Dumnezeu va trimite tot felul de bolipentru oamenii cei slabi i ei vor muri. Când va veniantihrist la putere, bolile îns vor disprea. Cel de-altreilea rzboi mondial nu va fi pentru pocin, cipentru nimicire, pentru distrugere.O sor l-a întrebat pe Printele:– Asta înseamn c vom pieri cu toii?– Nu, a rspuns Printele. Cei credincioi îivor vrsa sângele pentru credin i atunci ei vortrece în rândul mucenicilor, iar cei necredincioi vormerge direct în iad. Pân când nu se vor completarândurile îngerilor czui, Dumnezeu nu va veni lajudecat. În timpurile cele de apoi, Dumnezeu i pecei vii înscrii în cartea vieii îi va trece în rândurileîngerilor, completând astfel rândurile.Restaurarea bisericilor se va face pân lavenirea antihristului i în toate va fi o bunstarematerial nemaipomenit. Iar voi, cu reparaiile înbiserica noastr s mai îngduii, fii modeti i cumsur în aspectul ei exterior, ci mai bine s vrugai mai mult i s umblai la biseric atâta timp149

cât înc se mai poate, i mai ales s venii la SfântaLiturghie unde se aduce Jertfa fr de sânge aMântuitorului pentru pcatele întregii lumi. S vspovedii cât mai des i s v împrtii cu trupul isângele lui Hristos, i Dumnezeu v va întri.Dumnezeu este mult milostiv. El îi va mântuii pe evreii care vor refuza s primeasc tampila luiantihrist i vor exclama c: asta e amgire iminciun, c acesta este necuratul i nu Mesianostru, i nu-l vor recunoate de mesia.Printele discuta cu ierodiaconul Gheorghedespre timpurile de apoi i vrsând lacrimi amare,spunea:– Muli duhovnici i slujitori ai Bisericii îivor pierde sufletul în vremea antihristului!Ierodiaconul Gheorghe întreb:– Printe, spunei-mi, eu cum s fac s nu pier,sunt doar diacon. La care el i-a rspuns c nu tie.Atunci ierodiaconul Gheorghe a început splâng czând la picioarele stareului i-l ruga pePrintele Lavrentie s se roage bunului Dumnezeupentru el ca s nu ajung în iad. Printele Lavrenties-a ridicat i a înlat o rugciune la Ceruri, apoi i-aspus:– Se mai întâmpl i aa, c omul seîmbolnvete, moare i ajunge în împriaCerurilor.Aceast proorocie s-a împlinit întocmai. Noi îlcunoatem pe acest diacon de la Lavra din Kiev. Eraun clugr foarte râvnitor i fcea mult milostenie.150

S-a îmbolnvit aa, dintr-o dat, i la scurt timp amurit.De fiecare dat când Printele se ruga sau cândpovestea despre viaa de dincolo plângea amarnic.Surorile îl liniteau, dar el le rspundea vrsând imai multe lacrimi:– Cum s nu plâng, când întunericul cel venic(bezna-iadul) este plin de suflete omeneti!Printele Lavrentie a avut o dragosteduhovniceasc puternic ctre toi i BunulDumnezeu l-a înzestrat cu darul rugciunii inimii icel al înainte-vederii.* * *Ne povestea foarte des despre timpurile deapoi. În ultimul timp, Printele, stând pe lângcoriti, ne povestea foarte des despre timpurile deapoi i despre sfâritul lumii acesteia.În timpurile acelea nu vor mai fi draci în iad,ci toi vor fi pe pmânt i în oameni. Va fi o marecalamitate atunci pe pmânt, nici mcar ap nu vamai fi, apoi va fi rzboiul mondial (al treilea). Vor finie bombe atât de puternice, încât i fierul ipietrele se vor topi. Focul i fumul se vor ridica pânla cer i pmântul va arde, vor rmâne foarte puinioameni, i atunci ei vor striga: „Terminai curzboiul i s ne alegem un singur împrat pe totglobul!”.i vor alege de împrat pe unul ce va fi nscutdintr-o desfrânat evreic din cel de-aldoisprezecelea neam de desfrânai, din neamulîmprtesc, i va fi „el” frumos pentru cei151

necredincioi, iar cei drept-credincioi îi vor vedeafaa lui adevrat: urât i înspimânttoare. Când seva plimba în mantie împrteasc prin grdin cumama sa, i se va gândi cum va fi el în viitor s-iconduc împria, deodat se va deschide pmântul,va izvorî ap, iar din ap va sri ceva, i lui îi vaprea c cineva e în spatele lui i se va întoarce cufaa înapoi s vad. Atunci va vedea ceva groaznic,o grozvie, i, de fric, va deschide gura s ipe;atunci diavolul se va sllui în el i din acelmoment el va deveni antihrist.Nu o dat Printele ne spunea: „antihristul vafi încoronat la Ierusalim. Acum îns diavolul estelegat în iad, dar Dumnezeu îl va dezlega i el se vasllui în împratul-antihrist”.Iereii Nechifor i Grigorie i protoiereul VasileGanzin îl contrazic pe Printele Lavrentie, c eldespre asta a mai spus o dat, dar puin diferit, iar elle-a rspuns.– Fraii mei i onorai prini, voi un lucru nu-lpricepei i nu-l tii. Eu nu spun doar pentru Rusianoastr, ci pentru întreaga lume. Cuvintele mele suntadevrate, iar mie mi le-a artat pe toate DuhulSfânt, prim milostivirea Bunului Dumnezeu asupramea.* * *În anii 1930, când timpurile erau foarte grele,venisem la Printele Lavrentie s-i cer sfatul despregreutile pe care le întâmpinam, iar el îmi spune:– În pericole s nu-i fie fric, dac te voraresta – nu te înspimânta, de te vor amenina i152

antaja tu s fii curajos. S nu te uii la înfricorilelor. Citete Psalmul 90: „Sprijinitorul meu eti iscparea mea, Dumnezeul meu, i voi ndjdui spredânsul...”, rugciunea: „S învie Dumnezeu i s serisipeasc vrjmaii lui...”, i Condacul I dinAcatistul Nsctoarei de Dumnezeu: „AprtoareDoamn, pentru biruin mulumiri, izbvindu-nedin nevoi, aducem ie, Nsctoare de Dumnezeu, noirobii ti.(...)”. s citeti acestea de 24 de ori iar lasfârit „Vrednic eti!” i otpustul. Acum du-te ipromite c vei primi sfânta schim când vei ajungeîn libertate.La scurt timp dup aceast întâlnire pe minem-au arestat i ameninrile au fost multe, iaracuzaiile curgeau c sunt contrarevoluionar iîmpotriva conducerii. Dar mai ales când mi-au spusc m vor împuca dac nu recunosc c sunt dumanal poporului m-am înspimântat ru de tot. Atunciîmi vine în minte cuvintele Psalmului 90, 5: „Nu tevei teme de frica de noapte, de sgeata ce zboarziua...” i m bucuram, dar imediat m-a cuprins iarfrica. Deodat vd în faa mea pe Printele Lavrentiecare îmi spune:– Puin credinciosule, de ce te-ai îndoit i te-aidezndjduit? i de ce ai uitat cuvintele mele despresalvarea ta?Îndat inima mea s-a înveselit i sufletul meus-a bucurat iar chipul Printelui a disprut. Euimediat am început s m rog cu aceste treirugciuni, pe care le-am repetat de 24 de ori. În timpce m rugam au venit i m-au ameninat c am s fiu153

împucat imediat. Atunci eu mi-am pus toatndejdea în Dumnezeu i am czut în genunchi,cerându-mi iertare pentru neascultarea i uitareamea: „iart-m pe mine cuvioase Printe ibinecuvinteaz ca asupra mea s coboare mila luiDumnezeu pentru rugciunile Sfiniei tale”. Nu maisimeam nici o fric. Eram pregtit deja pentru aînfrunta moartea i ndjduiam la viaa venic. M-au scos s m împute, dar înainte de asta au hotrâts m treac prin camera de tortur. M loveau i mchinuiau neomenete, iar durerile erau insuportabiledar nu conteneam s spun: „Vrednic este!”. La unmoment dat aud ca prin vis glasul unuia din ei, careoprete aceast nelegiuire i-mi spune: „Pleac i snu te mai vd pe aici!”.Mergând pe drum spuneam otpustul,mulumindu-i Împrtesei Cereti i PrinteluiLavrentie pentru rugciunile sale mijlocitoare.* * *„Kievul nu a avut niciodat patriarh. Patriarhiiau fost i au trit totdeauna la Moscova. Ferii-v debiserica autocefal ucrainean”.Printele Kronid de la Lavra Pecerskaia l-acontrazis pe printele, spunându-i c ucrainenii caresinguri se sfinesc i uniaii au disprut din Ucraina.Printele îns cu tristee i-a rspuns: „Diavolul vaintra în ei i ei cu mare putere diavoleasc se vor uniîmpotriva Bisericii Ortodoxe. Dar sfâritul lor va firuinos, iar cei ce îi vor urma vor fi pedepsii de Celde sus”.154

Not: Acum, (în zilele noastre, 1993), a aprutun singur arhiereu (ucrainean singur sfinitor) i s-anumit Patriarhul Kievului, dar unde? În America.* * *„ara noastr e venic ortodox! Cuvântul„Biserica e liber” e o denumire dat de eretici. Lanoi Biserica e Ortodox. Se dezbin i intr în ereziecei ce nu cred în Una Sfânt, Soborniceasc iApostoleasc Biseric! Biserica Ortodox este trupulMântuitorului (oare se poate rupe trupul luiHristos?). i ei (ereticii) nu in minte c unul esteDumnezeu, una este Credina i una este SfântulBotez. Iisus Hristos a creat o singur Biseric (i nubiserici) ce nu va fi învins nici de porile iadului.Una este, doar Biserica Ortodox Soborniceasc iApostoleasc, celelalte se numesc „biserici”, nu suntbiserici, ci smân stearp a diavolului în lanul degrâu al lui Hristos”.Printele, dup ce a spus acestea, a început splâng i s se roage pentru toi cei rtcii. Apoi aspus:Nu, nu-i va chema pe ei Dumnezeu lapocin, i nu-i va dezlega, cci nu iart Dumnezeuacest pcat. Acest lucru mi-a fost artat mie de ctreÎmprteasa Cereasc i Sfântul Înger Pzitor.Printele mrturisea:Maica Domnului mi s-a artat de câteva ori,atât singur, cât i însoit de Arhanghelii Mihail iGavril.Printele îi spunea arhimandritului Varlaam:155

– În ei (cei ce singuri s-au abtut de la dreaptacredin) nu se slluiete Sfântul Duh – mântuireai câtigarea Împriei Cereti. Noi, ortodocii, nuurmrim decât salvarea sufletului i câtigareaÎmpriei Cereti i acest lucru ni-l poate da Maicanoastr, biserica Ortodox. Slav lui Dumnezeu!Lepdarea de biseric este un pcat de neiertat, atâtîn via asta cât i în viaa cealalt. Asta-i hulîmpotriva Duhului Sfânt.Terminând aceast discuie, Printele s-aluminat cu o lumin nepmânteasc, apoi a adugat:– „Cei ce au urechi, s aud i cei ce au ochi,s vad!”. Iar apoi, a adugat cu tristee: „dar vor fimuli surzi i muli orbi”.Sfântul Episcop Ioan 35Convorbirea a durat peste un ceas i printelear fi dorit s nu se mai termine niciodat, cci numai vorbise cu un om mai cuvios ca Episcopul Ioan.Câte nu ar fi dorit s-l mai întrebe, cci cunotea cprin el vorbea darul Duhului Sfânt. i întrucât era35Arh. Ioanichie Balan, Sfântul Episcop Ioan, EdituraEpiscopiei Romanului, 1999. Episcopul Ioan a fost vicar alMitropoliei din Kiev, între anii 1915-1919, refugiat înRomânia din cauza prigoanei ateiste din Rusia. În 1920 esteîntâlnit la Schitul Crasna, jud. Gorj, dup care este întâlnit în1930, în Munii Sihlei de ctre Pr. Ilie Cleopa. Ultima dat afost vzut în pdurile din jurul Mnstirii Sihstria în 1951.156

înc rzboi i mare frmântare între popoare,printele Teodul l-a întrebat:– Preasfinite, dar ce s fie cu atâtea rzboaiei cumplite vremuri ce s-au abtut peste lumea deazi? 36 – Printe Teodul, acestea sunt vremuriapocaliptice. Ca s le înelegi mai bine, citeteEvanghelia dup Sfântul Matei, capitolele 24 i 25.Acum au început s se împlineasc cele scriseacolo...Sfânta Matrona 37(1881-1952)Pe cei apropiai maica îi comptimea: „Mi-emil de voi, vei ajunge pân în vremurile de apoi.Viaa va fi din ce în ce mai insuportabil. Va fi greu.Va veni timpul când v vor pune în fa crucea ipâinea i v vor spune: alegei!”. „Noi vom alegecrucea, rspundeau ei, cci cum altfel se va puteatri?!”. „Ne vom ruga, vom lua pmânt, vom facebilue, ne vom ruga iari lui Dumnezeu, le vommânca i vom fi stui!”.Alt dat spunea, pentru a încuraja într-osituaie grea, c nu trebuie s avem fric de nimic,36 Convorbirea a avut loc între Printele Teodul (duhovniculMnstirii Agapia, între anii 1940-1981) i Episcopul Ioan înMunii Sihlei, în vara anului 1945.37 Viaa i minunile Sfintei Matrona din Moscova, EdituraSofia, Bucureti, 2003, pag. 38.157

oricât de îngrozitor ne-ar fi: „Îl pun pe copil în saniei nu am nici o grij! Dumnezeu singur va facetotul!”.Matrona repeta adesea: „Dac poporul pierdecredina în Dumnezeu, atunci îl lovesc toatecalamitile, iar dac nu se ciete, atunci piere depe faa pmântului. Câte popoare au disprut, însRusia a existat i va exista. Rugai-v, cerei, ciiv!Dumnezeu nu v va lsa i va pstra pmântulnostru!”.158Episcop Nicolae Velimirovici 38(1880 - 1956)Scrisoarea a 115 – aFriei „Sfântului Ioan”, despre fenomeneleapocaliptice din vremea noastrV-ai cam speriat. Ai citit Apocalipsa lui Ioan,i v-a cuprins frica. Vi se pare c acele culmi alegrozviilor descrise acolo sunt legate tocmai devremea noastr. Cineva v-a tâlcuit c toi acetiînfricotori balauri i fiare au venit deja în lume: ibalaurul rou în chipul socialismului, i fiara neagrcu zece coarne în chipul masoneriei, i fiara cu doucoarne în chipul ereziilor. Si toi aceti montri serzboiesc împotriva Cretinismului !38 Episcop Nicolae Velimirovici, Rspunsuri la întrebri alelumii de astzi, Editura, Sofia, Bucuresti, 2002, pag. 245-247.

Chiar i de-ar fi aa, frailor. Chiar i dac învremea noastr iadul i-a ridicat toate otirile împotrivalui Hrisos, adevratul cretin trebuie s priveasc frteam înainte, cu credin i ndejde tare în Cel cesingur este Nebiruit. Nu le-a zis Domnul urmtorilorSi atunci când erau doar o mân de oameni înmijlocul uriaei împrii romane: nu te teme, turmmic, c bine a voit Tatl vostru s v dea vouîmpria (Luca 12, 32) ? i aceste cuvinte prorocetis-au împlinit. Urmtorii lui Hristos au biruit împriaroman i multe alte împrii de pe pmânt, cucerindtotodat cea mai însemnat împrie: împriacerurilor.Apocalipsa este o carte care, cred eu, areînsemntate proroceasc pentru toate generaiilecretine, pân la sfâritul vremurilor. Ca atare, fiecaregeneraie a adaptat înelesul acestei cri la epoca sa –fiindc în fiecare epoc s-a ridicat împotriva credineiîn Hristos câte un balaur. Înarmat cu toate armelepmânteti, cu toate armele luptei împotriva luiDumnezeu, fiecare balaur s-a ivit, a crescut, a uierat, ascuipat otrav, dar în cele din urm a plesnit i s-adestrmat în cenu. Si Atotputernicul Hristos a rmastotdeuna biruitor asupra fiecrui monstru apocalipticcare a aprut.Aa a fost de-a lungul tuturor veacurilor, i aava fi i în veacul cel de pe urm, dinaintea Judecii luiDumnezeu. Citii cu luare aminte ce spune vizionarulapocaliptic: cum toate fiarele, toi erpii i toiînceptorii minciunii se vor ridica împotriva Mieluluilui Dumnezeu, i cum Mielul lui Dumnezeu îi va birui159

pe toi. Acetia vor face rzboi cu Mielul, i Mielul îiva birui pe ei, c este Domnul domnilor i ÎmpratulÎmprailor.Ce vrei mai mult decât aceast chezie abiruinei lui Hristos ? Fiindc Hristos este înfiataici ca Miel. În rzboaiele pmânteti pentru avere istpânire nu s-a tiut niciodat dinainte cine vabirui, i totui muli ostai se lupt de amândouprile cu vitejie i cu ndejde – iar noi ducem lipsduhovniceasc, creia i s-a chezit biruina dinaintede ctre Însui Dumnezeu, i i s-a proorocit, i i s-aprevestit, i i s-a îmtrit pân în ziua de astzi prinfoarte multe biruine ale Nebiruitului Hristos asuptatuturor apostolilor minciunii i organizaiilorîntunericului.S fie aceasta cea din urm ? Cine tie ! FiindcEl a zis: ziua i ceasul acela nimeni nu tie , niciîngerii din ceruri, ci numai Tatl Meu. S fie aceastacel din urm rzboi pentru Hristos i împotriva luiHristos ? Mcar de-ar fi ! Mcar de-ar fi cel din urm:tocmai de aceea s ne bucurm i s ne veselim !Fiindc dei în acest ultim rzboi lupta va fi cea maicrâncen i cununile slavei vor fi cele mai strlucitoare.Cel din urm rzboi i cea mai mrea biruin aMielului. Care dintre cretini nu ar dori cu inima s fieprta tocmai acestei biruine a biruinelor ?Nu v temei, deci: biruina credinei lui Hristoseste chezuit mai neîndoielnic decât temeliile lumii.El, dup a Sa voie, amân biruina cea de pe urm –poate pentru ca s-o poat vedea, din cer i de pe160

pmânt, un cât mai mare numr de ochi omeneti i sse poat veseli de ea un cât mai mare numr de inimi.Sfântul Ioan Iacob Românul (Hozevitul)(1913-1960)Ndejdea celui czut 39„Prin ndejde ne-am mântuit” zice SfântulApostol Pavel.A întrebat un frate pe un btrân zicând:„Printe, ce însemneaz Proorocul princuvintele acestea: «Nu este mântuire lui, întruDumnezeu lui!»”.i a zis btrânul:„Însemneaz gândurile dezndjduirii, cari vinde la draci la cel ce greete i zic: De acuma nu îieste ie mântuire întru Dumnezeu! Prin asta îlispitesc de vrjmai, ca s-l arunce întrudezndjduire. Asupra lor trebuie s se lupte omulzicând: «Domnul este mântuirea mea i El va scoatedin curs picioarele mele!».Cred c le este cunoscut la toi pilda cea dinPateric cu fratele care cdea în pcatul desfrânrii întoate zilele i iari în toate zilele îmblânzea peDomnul prin pocina lui cea cu multe lacrmi irugciuni. Se pocia i iari cdea în noroiul39Sfântul Ioan Iacob-Hozevitul, Hran duhovniceasc,Editura „Lumin din Lumin”, Bucureti, 2000, pag. 261-263.161

pcatului, îns nu se dezndjduia de mântuireniciodat. Dei se arta mincinos întru fgduinalui, dar Prea Milostivul Dumnezeu nu se întorcea dectre el, ci rbda frdelegea fratelui i ateptaîntoarcerea lui. i aceast cdere a fratelui însoitde mustrare a urmat vreme de 10 ani de zile i maimult. Desigur c vrjmaul mântuirii s-ar fi bucurats-1 vad pe frate c vine la dezndjduire dupatâtea cderi i dup atâtea fgduine mincinoase.Se atepta de asemenea, pizmaul s vad c iDomnul se mânie i nu-l mai primete pe cel care îicalc mereu fgduina i nu se îndreapt, îns cuprere de ru vede c nici fratele nu sedezndjduiete de mântuire i nici MilostivulDumnezeu nu se mânie, ci îl primete în toate zilelecând se pociete.N-a mai putut suferi ucigaul atâta rbdare, pecare o arta Domnul ctre cel czut. Pentru aceasta aînceput a striga ctre Sfânta Icoan a Domnului,zicând: O, ce este mie i ie, Iisuse Hristoase?Milostivia Ta cea nemsurat m biruiete i msurp, pentru c primeti pe acest curvar, care searat mincinos în toate zilele înaintea Ta, defimândstpânirea Ta! Pentru ce nu-l arzi pe el, ci îndelungrabzi i suferi? i multe zicând i iuindu-se balaurula tcut. Atunci s-a fcut glas ca de la SfântulJertfelnic, zicând:„O, balaure prea viclene i pierztorule, nu teaisturat de socoteala ta cea rea, c ai sorbit lumea?Ci înc te sileti s rpeti i s înghii pe cel care avenit la mila Mea cea nespus?162

Oare ai tu atâtea greeli ca s le pui încumpn i s trag întocmai cu Sângele cel scump,carele 1-am vrsat pe Cruce pentru dânsul?Iat Junghierea Mea i moartea au afundat(adic au biruit) frdelegile lui! îns tu când vine ella pcat, nu-l goneti pe el, ci îl primeti cu bucurie,ndjduind c-1 vei dobândi pe el i Eu oare nu-1voi ierta la el, oare nu-l voi milui, Eu cel atât demilostiv i iubitor de oameni? Carele am poruncitverhovnicului Meu Petru Apostolului, ca s iertecelui care greete în fiecare zi pân la aptezeci deori câte apte? Aa cu adevrat (îl voi ierta) c devreme ce alearg la Mine, nu m voi întoarce dectre el, pân ce îl voi moteni. C pentru pctoi,Eu m-am rstignit i prea curatele Mele palmepentru dânii le-am întins, ca cel ce va voi s semântuiasc, s alerge i s se mântuiasc. C dectre nimenea Eu nu m întorc, pe nimenea nugonesc; mcar dei de nenumrate ori într-o zi de vagrei i de nenumrate ori va veni ctre Mine, nu vaiei afar scârbit. C Eu nu am venit s chem pe ceidrepi la pocin, ci pe cei pctoi!i fcându-se glasul acesta sta diavolultremurând i neputând s fug. i iari s-a fcutglas, zicând:„Ascult amgitorule pentru cele ce zici csunt nedrept, c Eu ctre toi sunt drept. C în ceeace aflu pe cineva, întru acea îl judec. Deci iat peacesta l-am aflat stând înaintea picioarelor Mele ibiruitor peste tine artându-te. îl voi lua deci pe el ivoi mântui sufletul lui, pentru c nu s-au163

dezndjduit de mântuirea sa. Iar tu vezi cinstea lui„crap de zavistia ta i ruineaz-te!”.Deci stând fratele cu faa în jos i târguindu-sei-a dat duhul. i îndat urgie mare venind ca focul,a czut peste satana i 1-au mistuit pe el.De aice s cunoatem, frailor, milostivirea iiubirea de oameni a lui Dumnezeu cea nemsurat iniciodat s nu dezndjduim de mântuirea noastr,„îndrznii c Eu am biruit lumea” (zice Domnul înSfânta Evanghelie) i Sfântul Apostol în cartea sactre Romani zice: „Prin ndejde ne-am mântuit idac Dumnezeu este pentru noi, cine ne poate fiîmpotriv?... Cci câte s-au scris mai înainte, spreînvtura noastr s-au scris, ca prin rbdarea i prinmângâierea ce ne-o dau Scripturile s ne pstrmndejdea... i Dumnezeul ndejdii s v umple detoat bucuria i pacea prin credin, ca prin putereaDuhului Sfânt s v îmbogii întru ndejde. Amin”(din cartea ctre Romani a Sfântului Apostol Pavel).Motivele care ne duc la patima dezndejdii 40Însemnare: S nu mire pe nimeni dac euamintesc cam des despre boala aceasta a sufletului.Astzi lumea este bântuit mai mult ca oricând derutatea aceasta i cele mai multe crime – desprecare aflm din ziare – sunt urmrile dezndejdii.Nu este nici o patim din care vrjmaul saib atâta câtig, precum este patima dezndjduirii.40 Ibidem, pag. 265-267.164

Din cauza ei se întâmpl sinuciderile, omorurile ilepdrile de credin.Iar dac unii dezndjduii nu se omoarsinguri trupete (adic nu se sinucid) aceasta sedatoreaz mai mult împrejurrilor, îns ei sufletetesunt mori înainte de mormânt. Cci dezndejdeaeste moartea duhovniceasc, de vreme ce omul îiîntoarce faa de ctre ajutorul lui Dumnezeu i se dîn stpânirea celui ru. „Cel care dezndjduiete îiucide singur sufletul su!”, zice Sfântul IoanScrarul în cuvântul 5 pentru Pocin. Toatepcatele aduc dumnie între om i Dumnezeu. Suntîns unele pcate mai grele, care se cheam pcatede moarte i anume: Mândria, Iubirea de Argini,Zavistia, Curvia, Lcomia Pântecului, Mânia iTrândvia. Acestea se cheam pcate de moarte,pentru c sunt împotriva celor dou porunci dinSfânta Evanghelie (a iubi pe Dumnezeu i peaproapele) i ele pricinuiesc moarte sufletului, adicosând venic. Din acestea apte odrslesc toatecelelalte pcate.Îns milostivul Dumnezeu a pus la îndemânaomului taina Pocinei prin care se poate vindecasufletete, oricât de pctos ar fi el.Vrjmaul mântuirii a mai nscocit o rutate,care nu are vindecare i aceasta este patimadezndjduirii.Dei pcatele amintite mai sus se cheampcate de moarte, toate se iart prin pocin curat.Numai pcatul dezndjduirii, când stpânete peom, nu are vindecare, cci dezndjduirea este însi165

prsirea pocinei i întoarcerea de ctre mila luiDumnezeu.Pentru aceasta Soborul al aptelea de la Niceeaa hotrât c numai pcatele cele nepocite sunt spremoarte. Deci putem spune c numai acolo unde secuibrete dezndjduirea, nu mai este vindecare inici iertare. S ne înfricom de rutatea aceasta sis fugim de ea ca de veninul arpelui, cci ea estelepdarea darului sfânt i defimarea milostiviriicelei nemsurate a lui Dumnezeu.Muli dintre credincioii cretini, care se adapcu mustul deertciunii lumeti, îi dau seama deprimejdia sufleteasc în care se afl i dorescmântuirea, dar nu mai au curajul s-o caute. Ei zic cmântuirea lor s-a ters din „Condica lui Dumnezeu”i orice ar face, nu mai este îndreptare pentru ei.Socotesc c prea mult s-au abtut din calea SfintelorPorunci i pentru aceasta, Dumnezeu nu-i maiprimete. Partida aceasta de oameni au pierdutndejdea mântuirii i sunt asemenea unor rnii, carenu mai primesc nici o doctorie spre vindecare, iarrnile lor se cangreneaz i putrezesc.Slbnogirea aceasta sufleteasc (cu îndoial idezndejde) vine i la muli credincioi, care auhran pentru suflet precum i liman prielnic demântuire, dar nu tiu s le preuiasc.i anume sunt unii care au cunoscutdeertciunea vieii, s-au trezit din somnul pcatuluii au luat drumul pocinei.Dar pricepând ei cât de mult sunt datori luiDumnezeu pentru pcatele lor i vzând c nu poi166

împlini canonul pocinei aa cum se cuvine, începs se împuineze la suflet i pierd ndejdeamântuirii. Sunt îns i unele persoane care s-au pzitde viermele stricciunii lumeti, au destulecunotine duhovniceti, îns au o oarecareîmpuinare de suflet i îndoial pentru mântuirea lor.Cercând mai cu de-amnuntul diferite cazuri,vom vedea c împuinarea de suflet i dezndejdease ivesc din urmtoarele motive:1. Înainte de toate i la cei mai muli este lipsade povuitori duhovniceti; apoi2. Necunoaterea Sfintelor Scripturi pentrucare ne robesc prerile greite i înelciunea minii;3. Vtmarea dreptei credine când facemprieteug cu ereticii, cu masonii i comunitii,4. Trândvia duhului (adic prsirea celorduhovniceti i nesimirea) fr cin;5. Nemrturisirea curat (când o facem demântuial sau cu ascunsuri i pricinuiri);6. Împrtirea cu nevrednicie (când tim c nusuntem în regul i ne apropiem cu obrznicie, deochii oamenilor);7. Când suntem stpânii de mândrie i nu neplecm spre vindecare;8. Când am czut sub legtur cu afurisenie dela arhiereu sau de la preot i nu cutm dezlegare dela slujitorul pe care l-am scârbit;9. Când am fcut vreo nedreptate mare (prinfurtiag sau prin clevetire i nu cutm a reparagreeala, împrtindu-ne neîmpcai);167

10. Când ne lsm robii de întristare pestemsur, cci aceast întristare este însidezndejde;11. Când din zavistie hulim Sfânta Credin,ori numele lui Dumnezeu ori persoanele sfinite;12. Când blestemm (pe noi sau pe alii) i nejurm fr socoteal i nu cutm vindecare.Ndejdea mântuiriieste stâlpul vieii noastre 41La temelia vieii noastre sunt trei pietre mari ianume: Credina, Ndejdea i Dragostea. Dintretoate, ndejdea alctuiete sprijinul cel mai puternical sufletului omenesc. Fr piatra ndejdii, cldireavieii noastre se drâm. Dac cumva se zdruncinaceast piatr de la temelie, atunci pietrele cldiriise zdruncin i cad, adic toate virtuile omuluislbesc i se pierd. Când slbete mai ales ndejdeapentru mântuirea sufletului, atunci credina slbete,iar dragostea cretineasc se rcete i viaa omuluin-are nici un rost.Taina vieii cretineti se sprijin pe ndejdeamântuirii, dup cum i copacul se sprijin înrdcin. Dac ndejdea aceasta a sufletului, adicrdcina sufletului se usuc, atunci de unde s maiodrsleasc faptele cele bune, de unde s maiînfloreasc sfânta credin i cum poate s mairodeasc mântuirea? Dup cum copacul îi trage41 Ibidem, pag. 344-345.168

hrana din pmânt prin rdcin, tot aa sufletulomenesc îi trage puterea de via prin ndejdeamântuirii.Sfinii Prini aseamn ndejdea cu o ancor.Viaa omului este întocmai ca o corabie care sepoart pe valurile vieii i de multe ori seprimejduiete de furtuna ispitelor. Dac n-ar aveaomul ancora ndejdii, atunci ar fi biruit de valuritotdeauna. Fr sprijinul acesta sufletesc, omul n-arputea ajunge niciodat la limanul mântuirii.„Prin ndejde ne mântuim” zice SfântulApostol Pavel. „Din straja dimineii pân în noaptes ndjduiasc Israel spre Domnul”, zice SfântulProoroc David. Ndejdea mângâie pe cel bolnav,întrete pe cel slab i sprijin pe cel împovrat debtrânee. Ndejdea d curaj celor care se lupt cunecazurile i cu ispitele vieii. Prin ndejde secâtig biruinele asupra celor vzui i nevzuivrmai. Ndejdea se nate o dat cu sufletulomenesc i alctuiete stâlpul de baz al vieii. Dacn-ar fi virtutea ndejdii, atunci nici credina i nicidragostea n-ar putea locui în sufletul omenesc iviaa s-ar pierde. Ea este puterea cea minunat asufletului, care ridic din groap pe cei rnii cupcatele i-i aduce la pocin. Ndejdea este razacea luminoas pentru cei din întunericulnecunotinei, care îi îndreapt la adevr, în puinecuvinte, putem zice c omul care are ndejdenestrmutat în suflet, nu este biruit niciodat defurtunile i de greutile vieii.169

Cuvânt de ndejde celor fr de ndejde 42Trim în veacul cel de pe urm i vrmaulmântuirii se silete mai tare cu meteugul lui,vzând c se apropie sfâritul. Sunt zilele smintelilori este mare secet de cuvântul lui Dumnezeu,lipsete povaa cea sntoas pentru mântuire.Astzi, muli dintre cei credincioi ajung ladezndjduire, din cauza lipsei de povuitor, cci „alipsit cel cuvios”, cum zice psalmistul.Mai dureros îns este c boala dezndejdii sestrecoar i în inima celor care au îmbrcat „hainamântuirii”, ba chiar i la unii din clerici, îndoialapentru mântuirea sufletului se vede astzi la mulicretini i nu numai la cei robii de patimi sau strinide Biseric, ci i la unii care merg pe caleapocinei, cu râvn pentru adevrul sfânt. Ei vdstricciunea dimprejurul lor, vd apoi lipsa cea marede povuitori, uneori vd i lipsa de credin la „ceidin sfenic”, care trebuie s lumineze, i pentru astase împuineaz la suflet bieii cretini i unii sedezndjduiesc.Cei care îmbrieaz viaa monahal sunt maiadpostii de valurile lumeti, dar i ei vd lipsa despor duhovnicesc i pentru asta îi cuprinde un fel deîndoial pentru mântuire, slbnogindu-se la suflet.Prin aceste rânduri, eu nu caut s judec nici sosândesc pe cei ce au îndoial pentru mântuirea lor,42 Ibidem, pag. 345-348.170

ci m silesc s le pun la îndemân un „tonic”, adico doctorie întritoare pentru suflet.Îndreptarea noastr i izbvirea de osând amdobândit-o prin jertfa cea de pe cruce a Domnuluinostru Iisus Hristos. Deci, dup cum n-au putut sscape de osând toi aleii lui Dumnezeu din legeaveche, cu toate buntile lor, tot aa nici noi, cei deazi, nu putem s ne mântuim prin faptele noastre,fr darul lui Dumnezeu, întâi este sfântul dar i peurm faptele noastre, care ajut la mântuire. Aceastao spun din cauz c sunt muli dintre cretini i maiales dintre monahi, care se bazeaz mai mult pefaptele lor i mai puin preuiesc darul luiDumnezeu. Când unii ca acetia ptimesc vreoalunecare la patimi, sau când slbesc cu trupul i numai pot împlini faptele cele bune sau nevoinele lorobinuite, atunci se dezndjduiesc de mântuire.Cci ndejdea lor era la nevoinele i la buntilelor, iar nu la mila lui Dumnezeu. Pentru ei, când s-aterminat voinicia trupului sau când au suferit vreoalunecare în pcate mari, atunci s-a terminat i cumântuirea, dup socoteala lor. Frailor i surorilor,care v îndoii de mântuire, s v întiprii bine înminte c:De-ar face omul toate buntile i chiar de s-ar da i la moarte pentru aprarea dreptii, îns frdarul cel sfânt al Domnului nu este mântuire. „ADomului este mântuirea i peste poporul Subinecuvântarea Sa”, cum zice Proorocul David înPsalmi. i iari: de-ar svâri cineva toate rutiledin lume, îns dac nu-i pierde ndejdea în171

Dumnezeu i dac alearg la pocin, tot semântuiete. „Deart este mântuirea omului” zicepsalmistul, adic toat strdania omului estezadarnic fr ajutorul lui Dumnezeu. Fiecare omeste luptat de felurite pcate i se rnete de ele.Deci noi singuri, oricâte bunti i oricâte nevoineam face, nu suntem în stare s ne vindecm i sdobândim nevinovia. Darul lui Dumnezeuîmplinete toate lipsurile noastre i ne vindec spremântuire. Nimeni dintre drept credincioii cretini snu se împuineze la suflet încât s zic sau s cugetec nu mai este mântuire pentru el. împuinareaaceasta a sufletului i îndoiala pentru mântuire vinede la vrma. arpele care a îndemnat odinioar pestrmoi s mnânce din rodul oprit i nu vor muriniciodat, acum i-a schimbat glasul i le optete lamuli, zicând: „Zadarnic mâncai pâinea vieii" cci„nu mai este mântuire pentru voi!”. Auzii ce glasîneltor rsun astzi? Sfântul Prooroc Davidpricepea glasul acesta, pentru aceasta zice la Psalmi3,2: „Muli zic sufletului meu: nu este mântuire luiîntru Dumnezeul lui!”. Dar el se întrea cu ndejdeaîn Dumnezeu, zicând: „ pentru ce eti mâhnit,suflete al meu i pentru ce te tulburi? Ndjduietespre Dumnezeu, c-L voi luda pe El, mântuireafeei mele i Dumnezeul meu” (Psalmul 41 6-7). iaceste cuvinte Proorocul le rostete de mai multeori, artând cu asta primejdia care vine dindezndejde. Citii cu bgare de seam la Psaltire ivei vedea cât de întrit este împratul David cundejdea mântuirii. El nu era nici botezat i nici172

ucuria învierii Domnului n-a cunoscut-o artat, cinumai în chip tainic, dar ndejdea mântuirii rsunîn toi psalmii lui. Afar de asta nici el n-a fost scutitde rnile pcatului, ba înc a ptimit cele mai grelerni, din preacurvie i din ucidere. Dar ndejdea luinu s-a împuinat i pentru aceasta s-a mântuit i s-asfinit. Socotii apoi c tâlharul cel credincios era îngura morii cu sufletul împovrat de rele, darndejdea lui a rmas neclintit pân la urm. Cci den-ar fi avut ndejde, atunci n-ar fi îndrznit s zic:„Pomenete-m, Doamne, când vei veni întruîmpria Ta!“. Cât de dureros este când vezi cmuli din cei ce s-au îmbrcat întru Hristos prinTaina Sfântului Botez i se împrtesc cu PâineaVieii, adic cu Trupul Domnului, cu alte cuvinte,când vezi pe cei chemai s moteneasc împriacerurilor c se dezndjduiesc de mântuire! Maredurere pentru Sfânta Biseric, maica noastrduhovniceasc, care se silete ca pe toi s nemântuiasc!Toi Sfinii Prini mrturisesc într-un glas cnici un pcat nu este aa de vtmtor, precum estepcatul dezndjduirii, cci el e aproape ca ilepdarea de Dumnezeu. Pentru aceasta, frailor, sne doar inima pentru pcatele noastre, cci prin eleam suprat pe Bunul Dumnezeu, dar întristareanoastr s fie totdeauna însoit cu ndejdea în milaPrintelui Ceresc i niciodat s nu avem îndoial demântuire. Obiceiul vrmaului este s aduc îninim frica cea dobitoceasc i tulburare, ca prinasta s arunce pe om în dezndejde. Dar tu, frate173

cretine, chiar dac L-ai vedea pe însui Domnul cîi întoarce faa Sa de la tine i nu te mai socotetiîntre oile Sale, tu nici atunci s nu te împuinezi, ciroag-te cu struin de El, precum se ruga i vduvacea necjit ctre judectorul nedreptii, cum spunela Sf. Evanghelie, i nu vei rmâne ruinat. Strig cuîndrzneal la gândurile cele otrvite, cum striga iSf. Prooroc David, zicând: „Domnul este luminareamea i mântuitorul meu, de cine m voi teme?” iapoi zi: „Ndejdea mea este Tatl, scparea mea esteFiul, acopermântul meu este Duhul Sfânt!”.Ce înseamn o mic cltinare dinrdcina credinei 43Acum vreo aisprezece veacuri în urmstrlucea în prile Egiptului ca o stea luminoasCuviosul Paisie cel Mare. Din numrul cel mare alucenicilor si, Cuviosul Paisie avea pe unul mai deaproapepe care îl iubea mult pentru nerutatea ipentru simplitatea lui. Odinioar acest ucenic a mersîn cetate spre a vinde lucrul mâinilor. Întorcându-seîn schit dup câteva zile, ucenicul vede cu mirare cduhovnicescul lui printe, adic Paisie, care îl aveala atâta dragoste, acum nu-i mai d nici o atenie.Nici mcar blagoslovenia obinuit nu i-o mai ddeabtrânul, ba înc se ferea de el ca de un strin. Seuita lung la el ca i cum nu l-ar cunoate. Mirat deaceast strin schimbare, ucenicul îl întreab:43 Ibidem, pag. 337-339.174

„Printe, de ce te fereti aa de mine?”. „Dar cineeti tu c eu nu te cunosc!”, îi rspunde btrânul.„Cum nu m cunoti, nu sunt eu cutare ucenic, pecare îl iubeai aa de mult?”. „Ucenicul acela eracretin, rspunde el, nu aa cum eti tu. Chipul tudin afar seamn cu dânsul, dar sufletul tu a muritduhovnicete. Semnele credinei celei vii s-aupierdut de la tine i eti ca un mort între noi. Spunemi,ce ai pit pogorându-te în cetate?”. „N-am pitnimic i nici n-am svârit nici un ru”, rspunseucenicul. „Ticlosule, îi zice btrânul, ai suferit ceamai mare pagub i mai zici c n-ai pit nimic!Atâta de nesimitor eti! Fugi acum de la mine ccinu mai pot sta de vorb cu cel care s-a lepdat deHristos!”. „Cum printe, eu m-am lepdat deHristos!” a strigat cu spaim ucenicul i a început aplânge cu suspine.Apsat de mustrarea cea aspr, bietul ucenici-a adus aminte despre o întâmplare pe care a avutocând mergea spre cetate. i anume s-a întâlnit pecale cu un evreu foarte meter la cuvânt i viclean.Acesta se arta a fi un om învat i iscusit încuvintele Scripturii. Vzând el pe ucenic c estesimplu i cam sfios a început s discute despreDomnul nostru Iisus Hristos. Între altele, jidovul celviclean i-a vrsat veninul lui de arpe, zicând c nueste Hristos adevrat acela pe care îl cinstesccretinii, ci altul este Hristos, adic acela pe care îlateapt jidovii. La aceste vorbe hulitoare, ucenicul,din cauza prostimii lui, n-a îndrznit s mustre pespurcatul nepot al lui Iuda, nici nu i-a astupat175

urechile i nici nu s-a tulburat ca s se deprteze deel, ci a mers cu el înainte pe cale. S-a sfiit devicleanul jidov i în loc s-l mustre, a cutat s-i inhangul la vorb i anume a rostit c poate s fie aacum zice el. Prin cuvântul „poate” ucenicul a dat sîneleag c nu este nici el sigur de venireaDomnului, ca i cum ar zice c nici el nu estedeparte de prerea jidovului necredincios. Îndoialacea de o clip, care s-a strecurat în mintea lui ceaproast, a fost socotit ca o lepdare de Hristos iCuviosul Paisie a cunoscut cu duhul cdereaucenicului i s-a tulburat. Nepsarea i sfiala pe carea artat-o ucenicul fa de jidovul hulitor a fost ca otrdare a sfintei credine; pentru asta se fereacuviosul de ucenic. Abia dup o pocin cu multelacrimi fierbini, ca i oarecând Sfântul ApostolPetru, a fost primit ucenicul iari în slujb de ctreSfântul Paisie.Din aceast pild putem cunoate cât atenieaveau Sfinii Prini când era vorba de tainaCredinei. Lepdarea ucenicului s-a fcut prinnetiin, din cauza prostimii lui. Iar dac seîntâmpla cumva ca cineva s tgduiasc cu buntiin sfânta i dreapta Credin, atunci toi setânguiau pentru el, ca i pentru cel mort, i nimenidintre credincioi nu avea voie s fac legturi cucel lepdat. Mai tare se fereau de el, decât de celbolnav de cium.În asemenea cazuri, Biserica punea legtur deafurisenie pentru cel czut din credin i numaidup o lung pocin era primit din nou între176

credincioi, îns nu avea voie s se împrteascpân în ceasul morii, iar dac era cumva cleric,atunci pierdea dreptul la slujb pentru toat viaa.Aa era în vremea veche. Dar astzi, ce ne este dats vedem în lumea cretinilor notri? Cutare fratesau cutare cleric predic învtura comunist, lauddogmele cele fr Dumnezeu ale ateilor, ba fac itovrie cu dânii i nimeni nu se ferete de el inici nu i se d pedeapsa cuvenit. Unii se mai ferescpuin de cei înelai, alii îns se sfiesc, temându-sede rzbunare, iar alii mai habotnici îi laud pe uniica acetia c au îndrzneal i sunt râvnitori pentrudreptate (Dumnezeu Sfântul s ne pzeasc deasemenea înelciune!).Dac socotim bine, vedem c înelciuneacomunist, cu întunericul masoneriei i cu toatceata ateilor din Apus nu este altceva decât olepdare de Credin. Ca s fie protejai de guvernulateilor, pstorii cei duhovniceti ascund astzitoiagul mustrrii i pleac steagul credinei în faastpânirii lumeti. Ba unii îi laud pe stpânitoriicomuniti i le fac parad (Te deum-uri). Se tempstorii s nu jigneasc pe fiarele cele cuvânttoare.Ispita cretinilor cu adevrat ortodoci 44În Pateric scrie c sfinii Prini ai Schitului auprofeit despre neamul cel de pe urm. „A întrebatunul: Ce lucrm noi? i rspunzând unul dintre44 Ibidem, pag. 537-538.177

dânii, Marele Av Ishirion a zis: noi am lucratporuncile lui Dumnezeu. i iari întrebând a zis:Cei de dup noi ce vor face oare? i a zis: vor facenumai pe jumtate din cât am lucrat noi. Dar cei dedup dânii ce vor face? i a zis: neamul acela nu vaputea face nimic; ci le va veni ispit i cei care sevor afla încercai în vremea aceea vor fi mai maridecât noi i decât prinii notri.Ce ispit înfricotoare va fi oare, s se aratelmurii cu toate c nu vor avea nici o lucrare i vorfi mai mari decât pustnicii cei mai minunai?”.Ispita neamului celui de pe urm a i sosit, maigrozav acum, cu apropierea venirii lui Antihristîncât amenin s-i piard pe cei alei.i nu-i atât de periculoas ispita care vine de lavrjmaii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grijanumai la cele pmânteti sau de la cei destrblaicare nu pot uor s vatme pe cretini. Pericolul vinede la fraii cei mincinoi, care sunt dumani ascunicu atât mai periculoi, cu cât cred c ei sunt fraicurai. Predic i ei Ortodoxia, dar oarecumschimbat i prefcut dup placul lumii acesteia ia stpânitorului acestei lumi. Predica lor e ca ohran prielnic care a început s se strice i în loc shrneasc otrvete pe cei care o mnânc. Ei aductulburare în rândurile cretinilor. Acetia sunt ispitacea mare a neamului celui de pe urm. Despre ei aprofeit Domnul c vor fi în veacul cel de apoi.„Muli vor veni întru numele meu i pe muli vorînela” (Matei 24, 5).178

Vorbesc i fraii mincinoi de sfânta ipreadulcea Ortodoxie, de dragoste, de curie, pentrufapta bun, de smerenie i de virtute, i ajut obtilecretineti. Cât e de greu pentru ortodocii cei curaii simpli s îneleag pe cine au înaintea lor. Cât ede uor s fie atrai de ideile lor cele «filosofice» is îi cread. Dac rscolete cineva adânc însufletele acestor oameni, va gsi nu dragostea ceafierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idolcare se numete „om” (tradus din grecete).* * *De multe ori îneal rutatea, prefcându-se închipul faptei bune. Dup cum a spus i SfântulDorotei: „Nici o rutate i nici unul dintre eresuri,nici însui Diavolul nu poate s înele pe cineva,numai dac se preface în chipul faptei bune. Dupcum i Sfântul Apostol zice c însui Diavolul seînchipuie un Înger luminat. Neghin numete SfântulVasile cel Mare pe ereticii care stric învturileDomnului i amestecându-se ei cu trupul cel sntosal Bisericii ca, fiind neobservai, s fac vtmare(Din Catehismul Sfântului Chiril PatriarhulIerusalimului pag. 121).Profeia Sfântului Moisi Arapul 45(Despre clugrii din neamul cel de pe urm)Sfântul Moisi Arapul a profeit, zicând: înzilele cele de pe urm ale veacului al aptelea i45 Ibidem, pag. 538-539.179

jumtate, viaa monahiceasc se va defima cu totuli monahii nu vor mai ine socoteal de mântuireasufletului. Ei vor umbla prin mijlocul tulburrilor ial gâlcevilor, întunecai, fr nici un folos i lenei,neîngrijindu-se nicidecum de fapta bun, robii depatimile pcatului, pentru c de acolo de unde 1-auars pe satana nevoitorii cei dintâi, tot de acolo i elare s ard i s pârjoleasc. i de unde s-a biruit, vabirui i el pe monahii cei lenei i defimtori. Undea sporit dreptatea, acolo va prisosi mai mult pcatuli frdelegea, pentru c se va rci dragostea multorai monahii vor petrece prin mijlocul lumii i amirenilor fr fric, cu mâncri i buturi,amgindu-se de poftele trupului, prin deertciuni,în necuraii i fapte ruinoase. În acele zile va fiurâciune, zavistie, sfezi i bti în mânstirile deobte pân la sânge, tot aa i în lavre, unde nu estevia de obte, din rutatea unuia asupra celuilalt ipentru c s-au defimat sfintele canoane i nevoinacea duhovniceasc, se vor pune egumeni i stareioameni neîncercai în fapta bun, fr credin,nepricepui, de nici un folos i simpli, nedeosebindbinele de ru, lenei, fr fapte bune, îngrijindu-senumai de cele pmânteti, purtându-se cu neruinareîn slujbe.Rpind cu sila egumeniile, cu daruri, inetiind s învee i s povuiasc turma ifrimea, netiind c ei sunt chip i pild de folospentru cei care urmeaz fapta bun i neînelegândc ei au s dea seam lui Dumnezeu în ziua judeciipentru turma lor. i din pricina nepsrii egumenilor180

care nu poart grij de turm, se vor pierde, se vorosândi nu numai cei lenei i trândavi, ci i fraii ceicu via bun i înfrânai.Dup aceea, robul lui Dumnezeu, Moisi, avzut c nor i vârtej, negur întunecoas i ispitefoarte înfricoate au venit asupra monahilor dinpartea de la miaznoapte, cci îi alerga pe monahi icinul cel monahicesc se împrtia de blestemateleeresuri i sileau pe muli s lepede hainelemonahiceti i s se însoare. Atunci, puini nevoitoricare vor fi încercai ca aurul i argintul în cuptor înnecazuri multe, în prigoan i strâmtorare, se vorlmuri. i câi se vor afla încercai i vor birui atâteaispite înfricoate, se vor preamri, se vor preaslvi ise vor cinsti de Dumnezeu mai mult decât acei careau rbdat cldura i zduful zilei i gerul nopii.Dup aceea, robul lui Dumnezeu, Moisi, avzut c a trecut iarna aceea a necazurilor i ispitelori prigoana acelor înfricoate eresuri i s-a fcutlinite. i dup ce vor trece câiva ani; iari se vadispreui ceata monahilor cea îngereasc i vor veniiari ispite asupra lor mai multe i mai silnice. Avzut c monahii vor petrece împreun cuclugriele i împreun cu pofta cea rea va veni itirania, cci i cei ce nu vor voi, se vor batjocori cusila.Preoii se vor spurca prin pcatul desfrâului ipreotesele lor vor preacurvi, asemenea i ei vorpreacurvi cu altele. Atunci va veni mânia cea mare alui Dumnezeu i va distruge tot neamul acela vicleani-1 va trimite în focul cel venic.181

Deci, fericii vor fi câi nu se vor pleca la ceamai mare frdelege a necuriei, care este maisilnic i mai grea decât uciderea, ci se vor împotrivii vor mustra frdelegea ca Sfântul IoanBoteztorul i vor strui, mustrând amestecarea desânge. i vor fi ucii de cei prea frdelege, spurcaii prea necurai oameni din vremea aceea i apoi sevor odihni în sânul lui Avraam, Isaac i Iacob preaslviilor Patriarhi i vor locui în împria cerurilorcu toi Sfinii, bucurându-se i veselindu-se, de carebucurie s ne învredniceasc Dumnezeu i pe, noi,cu darul Lui cel Sfânt. AMIN.Descoperirea ce s-a fcut Sfântului Moisi Arapuldespre nevzutul rzboi al Sfinilor 46Cuviosul Moisi Etiopianul a mers odinioar laAvva Isidor i i-a zis lui: „Printe, nu pot s stau închilia mea, fiind luptat de patimile trupeti".Fericitul Isidor luându-l pe el, l-a suit în vârfulchiliei sale i i-a zis: „Caut spre Apus!", i cutândMoisi a vzut o mulime de oameni înfricoaigâlcevind i gtindu-se spre rzboi. Apoi iari agrit Avva Isidor: „Caut spre Rsrit i privete".i cutând, a vzut o mulime de Sfini îngeripurttori de lumin, aijderea i ei gtindu-se derzboi.Atunci Sfântul Isidor a zis ctre Moisi: „Ceidinspre Apus ridic rzboi împotriva Sfinilor lui46 Ibidem, pag. 539-540.182

Dumnezeu, iar cei dinspre Rsrit se trimit de laDomnul spre ajutor nevoitorilor celor buni. Îns vezic sunt mai muli cei ce ne ajut nou decât cei ce seridic asupra noastr”. Cu o vedenie ca aceasta i cucuvintele stareului întrindu-se, Moisi s-a întors lachilia sa i se îndeletnicea în ostenelile lui celeobinuite.Sfântul Ioan Maximovici 47(1896-1966)Discuie despre Judecata de ApoiAstzi suntem în Sptmâna înfricoateiJudeci i este firesc s vorbim despre ÎnfricoataJudecat i despre semnele sfâritului lumii. Nimeninu cunoate ziua aceea, afar de Dumnezeu-Tatl,dar semnele apropierii ei sunt date i în Evanghelie,i în Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul.Apocalipsa vorbete despre evenimentele sfârituluilumii i despre înfricoata Judecat cu precdere însimboluri i în ghicitur, dar Sfinii Prini autâlcuit-o i exist o tradiie autentic a Bisericii carene vorbete i despre semnele apropierii sfârituluilumii, i despre Judecata de Apoi.Înainte de sfâritul vieii pe pmânt vor fitulburare, rzboaie, frmântri civile, foamete,47Sfântul Ioan Maximovici, Predici i ÎndrumriDuhovniceti, Editura Sofia, Bucureti, 2001, pag. 162-168.183

cutremure. Oamenii vor suferi de spaim, vor muride ateptarea nenorocirilor (Luca 21, 26). Nu va finici via, nici bucuria vieii, ci o stare chinuitoarede pierdere a legturii cu viaa. Dar nu se va pierdenumai legtura cu viaa, ci i cu credina; i Fiulomului, venind, va gsi oare credin pe pmânt?(Luca 18, 8). Oamenii vor fi mândri, vor finemulumitori, vor respinge Legea lui Dumnezeu:alturi de pierderea legturii cu viaa, va slbi imorala. Binele va slbi i rul va crete.Despre aceste vremuri vorbete i SfântulApostol Ioan Teologul în lucrarea sa insuflat deDumnezeu, numit Apocalipsa. El însuimrturisete c „a fost în Duh”, ceea ce înseamn cînsui Duhul Sfânt era în el când i s-au descoperit îndiferite imagini simbolice destinele Bisericii i alelumii; de aceea Apocalipsa este o descoperire a luiDumnezeu.El prezint destinul Bisericii în chipul uneifemei care se ascunde în acele zile în pustie: ea nuse arat în via, aa cum se întâmpl acum în Rusia.În realitate, vor avea importan hotrâtoareforele care pregtesc venirea lui Antihrist. Antihristva fi un om, iar nu diavolul întrupat. Cuvântul „anti”înseamn „vechi” sau „în loc de” sau „împotriv”.Acel om dorete s fie în locul lui Hristos, s ocupelocul Su i s aib ceea ce ar trebui s aib Hristos.El dorete s aib aceeai putere de fascinaie iaceeai stpânire asupra întregii lumi.El va primi acea putere înainte de pieirea sa ia întregii lumi. El îl va avea ca ajutor pe un mag184

care, prin puterea falselor minuni, îi va împlini voiai-i va ucide pe cei ce nu recunosc stpânirea luiAntihrist. Înainte de moartea lui Antihrist vor apreadoi drepi, care îl vor da în vileag. Magul îi va omorîi timp de trei zile trupurile lor vor rmâneneîngropate. Aceasta va fi cea mai mare jubilare alui Antihrist i a tuturor slujitorilor lui. Dar,deodat, acei drepi vor învia i toat otirea luiAntihrist va fi în mare tulburare i se va îngrozi, iarAntihrist va cdea deodat mort, omorât de putereaDuhului.Dar ce se tie despre omul-Antihrist? Originealui exact nu se cunoate. Tatl este cu totulnecunoscut, iar mama este o femeie stricat care sed drept fecioar. El va fi evreu din seminia luiDan. Pentru aceasta avem semn c Iacov, murind, aspus c printre urmaii si „Dan va fi arpe la drum,viper la potec, înveninând piciorul calului, ca scad clreul” (Facerea 49, 17). Aceasta ne indicmetaforic c el va aciona prin viclenie i rutate.Ioan Teologul vorbete în Apocalips despremântuirea fiilor lui Israel, c înainte de sfâritullumii o mulime de evrei se vor întoarce la Hristos,dar din irul seminiilor mântuite lipsete seminialui Dan. Antihrist va fi foarte inteligent i va ti cums se poarte cu oamenii. Va fi fermector iprietenos.* * *Pân la venirea lui Antihrist în lume, venirealui este deja pregtit. „Taina lucreaz deja” iforele care-i pregtesc apariia se lupt, în primul185

ând, împotriva împriei legiuite. Sfântul ApostolPavel spune c Antihrist nu poate aprea pân nu vafi îndeprtat „cel care o împiedic” (II Tesaloniceni2, 7). Sfântul Ioan Gur de Aur tâlcuiete c „ceacare o împiedic” este stpânirea legiuit cinstitoarede Dumnezeu.Aceast stpânire (Regalitatea) se lupt curul. „Taina” (Lucrarea lui Antihrist) care lucreazîn lume nu dorete aceasta, nu dorete lupta cu rulprin mijloacele forei: dimpotriv, ea doretestpânirea frdelegii i când o va obine, nimic nuva mai împiedica venirea lui Antihrist. El nu va fidoar inteligent i fermector, dar va fi milostiv, vaface acte de caritate i fapte bune pentru întrireastpânirii sale. Iar când i-o va întri într-atât, încâtîl va recunoate întreaga lume, atunci îi va artafaa.Capitala pe care o va alege va fi Ierusalimul,pentru c aici Mântuitorul i-a descoperit învturadumnezeiasc i Persoana, aici întreaga lume a fostchemat s guste fericirea binelui i a mântuirii. Darlumea nu L-a primit pe Hristos i L-a rstignit laIerusalim. În timpul lui Antihrist, Ierusalimul vadeveni capitala lumii, care i-a recunoscut stpânirea.* * *El va crea condiii de via Bisericii, îi vaîngdui s slujeasc, va promite c va construibiserici splendide, cu condiia recunoaterii lui ca„fiin suprem” i ca lumea s i se închine. Va aveao ur personal fa de Hristos. Va tri din aceastur i se va bucura de lepdarea oamenilor de186

Hristos i de Biseric. Va fi o apostazie general i,pe deasupra, muli episcopi vor trda credina, iar cajustificare, vor arta spre starea strlucit a Bisericii.Cutarea compromisului va fi atitudineacaracteristic a oamenilor. Fermitatea mrturisirii vadisprea. Oamenii vor cuta cu asiduitate s-imotiveze cderea, iar rul, ca o moleeal malign(în textul rusesc: „laskovoe zio”), va susine aceaststare general. Oamenii vor avea obinuinalepdrii de dreptate, a dulceii compromisului i apcatului.Antihrist va îngdui oamenilor totul, numai caei „czând în faa lui, s i se închine”. Nu este oatitudine nou fa de oameni: i împraii romanierau gata s le redea libertatea cretinilor cu condiiaca ei s le recunoasc divinitatea i suprema puteredivin i îi chinuiau doar pentru c ei mrturiseau c„Domnului Dumnezeului tu s te închini i LuiSingur s-i slujeti” (Matei 4, 9-10).Întreaga lume i se va supune i atunci el îi vadescoperi faa i ura fa de Hristos i de cretinism.Sfântul Ioan Teologul spune c toi cei ce i se vorînchina vor avea un semn pe frunte i pe mânadreapt. Nu se tie dac aceasta va fi cu adevrat unsemn pe trup sau este o exprimare simbolic afaptului c oamenii vor recunoate i cu minteanecesitatea închinrii la Antihrist i c întreaga lorvoin îi va fi supus. În timpul unei astfel desupuneri totale a întregii lumi – i cu voina, i cucontiina – vor aprea cei doi drepi de care am187

amintit, care vor propovdui fr team credina i îlvor da în vileag pe Antihrist.Sfânta Scriptur spune c înainte de venireaMântuitorului vor aprea dou „sfenice”, doi„mslini arztori”, „doi drepi”. Pe acetia Antihristîi va omorî cu puterile magului. Cine sunt drepiiacetia ? Dup Predania Bisericii, sunt cei doi drepicare nu au gustat moartea: profetul Ilie i profetulEnoh. Exist o proorocire c aceti drepi care nu augustat moartea o vor gusta pentru trei zile, iar pestetrei zile vor învia.Moartea lor va fi o mare bucurie pentruAntihrist i pentru slugile lui. Învierea lor de pestetrei zile îi va aduce într-o stare de nespus groaz,de înfricoare i tulburare. Atunci va veni sfâritullumii.Sfântul Apostol Petru spune c prima lume afost creat din ap i a pierit prin ap. „Din ap” estetot un simbol al haosului masei fizice, i a pierit prinapa potopului. Iar lumea de azi este pstrat pentrufoc (II Petru 3, 5-7). „Pmântul i lucrurile de pe else vor mistui” (II Petru 3, 10), toate stihiile se voraprinde. Aceast lume de acum va pieri într-osingur clip, într-o clip totul se va schimba.i se va arta semnul Fiului lui Dumnezeu –adic semnul Crucii. Întreaga lume care s-a supus debunvoie lui Antihrist „va plânge”. Totul s-a sfârit.Antihrist a fost omorât. Este sfâritul împrieisale, a luptei cu Hristos. Este sfâritul i vremearspunsului pentru întreaga via, rspuns datAdevratului Dumnezeu.188

Atunci, din munii Palestinei va apreachivotul Legii: profetul Ieremia ascunsese chivotuli Focul sacru într-o adânc fântân. Când din aceafântân a fost luat ap, ea s-a aprins. Dar chivotulnu a fost gsit.Când privim acum la viaa din jur, cei ce potvedea vd c tot ce a fost prezis despre sfâritullumii se împlinete.Cine este, dar, acest om, Antihrist? SfântulIoan Teologul îi d în mod simbolic numele 666, dartoate încercrile de a înelege acest însemn au fostzadarnice.În viaa contemporan putem avea o viziunedestul de clar despre posibilitatea arderii lumii,când „toate stihiile se vor aprinde”. Aceast viziunene-o ofer fisiunea atomului.Sfâritul lumii nu înseamn distrugerea ei, cischimbarea ei.* * *Proorocul Daniel, vorbind despre Judecata deApoi, povestete despre un Btrân Judector aezatpe tron, în faa cruia este un râu de foc. Focul esteelementul curitor. Focul mistuie pcatul, îl arde idac pcatul s-a altoit de sufletul omului, atunci îlmistuie i pe om. Acest foc se va aprinde înluntrulomului: vzând Crucea, unii se vor bucura iar aliivor cdea în disperare, se vor tulbura, se vor îngrozi.Astfel, oamenii se vor despri dintr-o dat: înrelatarea evanghelic unii se aeaz la dreapta, înfaa Judectorului, iar alii la stânga: i-a despritcontiina. Însi starea sufleteasc a omului îl189

arunc într-o parte sau în cealalt, la dreapta sau lastânga. Cu cât mai sârguincios i mai insistent anzuit omul spre Dumnezeu în viaa sa, cu atât maimare îi va fi bucuria când va auzi cuvântul: „Veniila Mine, binecuvântailor!” i, dimpotriv, aceleaicuvinte vor stârni focul groazei i al chinului celorcare nu L-au dorit, L-au evitat ori chiar s-au luptatcu El sau L-au hulit în timpul vieii.Judecata de Apoi nu cunoate martori sau listde protocol. Totul este scris în sufletele oamenilor iaceste însemnri, aceste „cri” se vor deschide.Totul se va descoperi tuturor i fiecruia în parte, istarea sufleteasc a omului îl va face s mearg ladreapta sau la stânga. Unii, la bucurie, alii la chin.Când se vor deschide „crile”, toi vorînelege limpede c rdcinile tuturor viciilor sunt însufletul omului. Iat beivul, desfrânatul: cândmoare trupul, unii cred c moare i pcatul. Nu eaa, în suflet exista o înclinaie, pentru suflet pcatulera dulce. i dac nu s-a pocit de pcatul respectiv,dac nu s-a eliberat de el, sufletul va veni laJudecata de Apoi cu aceeai dorin a dulceiipcatului i niciodat nu îi va satisface dorina. Vasuferi de ur i de rutate. i aceasta e o stareinfernal. „Gheena de foc” este focul luntric, esteflacra viciului, flacra neputinei i a rutii i aiciva fi „plânsul i scrânirea dinilor” rutiineputincioase.190

Printele Arsenie 48(1894-1975)Mult ceart s-a fcut între voi. Este grea iinsuportabil viaa în lagr. tim unde vom sfâri.Pentru aceasta am devenit atât de duri. Toate putem,dac vrem, s le explicm i s ne îndreptim. Înnici un caz nu avem dreptul s brutalizm i sînjunghiem. V-am auzit c judecai puterea,sistemul, pe oameni. i pe mine m-ai adus aicinumai i numai ca s gsii un aliat s v ajute sînfrângei partea cealalt. Spunei aadar decomunism c a drâmat bisericile, a închiscredincioii, a rzboit Biserica. Da, aa este. Scercetm lucrurile mai în adâncime, s vedem deunde au provenit.Cu mult mai înainte poporul nostru i-a pierdutcredina, i-a dispreuit tradiia, i-a uitat istoria,negând cele sfinte i cuvioase ale lui. Cine este devin pentru acestea? Puterea de acum? Noi suntemde vin. Secerm ce am semnat...S ne amintim ce exemplu au dat poporuluiintelectualii, nobilii, comercianii, funcionariistatului i mai întâi de toate ce exemplu am dat noiclericii. Am fost cei mai ri dintre toi. Pentruaceasta i copiii preoilor, vzând în familiile lorimoralitate i iubire de bani, au devenit cei mai48 Printele Arsenie – Acuzatul «ZEK-18376». Un Sfânt dinlagrele comuniste, Editura Bunavestire, Bacu, 2001, pag.100-101.191

fanatici atei, cei mai aprini revoluionari. Cu multînainte de Revoluia din 1917, clerul îi pierduseorice putere de conducere a poporului. Devenise –vai de mine! – o ceat de meseriai, unde împreanecredina i corupia. Din mulimea de mnstiridin ara noastr, numai cinci-ase erau faruriluminoase ale cretinismului: Valaam, Optina cumarii ei starei, Diveievo, Sarov i poate înc unadou.În celelalte, nici credin i nici virtute nugsea nimeni, ci se sminteau de ideile lor lumeti idemonstraia neghioab.Ce putea s ia poporul de la asemenea purttoride ras, de la asemenea aa-zii reprezentani ai luiDumnezeu? Noi l-am împins la revoluie, pentru cnu i-am dat exemplu bun, nu i-am insuflat credina,dragostea, rbdarea, smerenia. Nu uitai toateacestea. Pentru aceasta ne-a prsit atât de repedepoporul; pentru aceasta a negat împreun cu noi ipe Dumnezeu; pentru aceasta a drâmat bisericile.Nu pot aadar, nu pot s judec statul, putereade astzi, deoarece smâna ateismului a czutatunci pe pmântul pe care noi înine l-am pregtitcu greelile i decderea noastr. Aceasta a fostcauza i începutul rului. Toate câte au urmat, înci acest lagr i martiriul nostru, jertfele fr sens aleatâtor oameni nevinovai, nu sunt decât consecineinevitabile. Câte se întâmpl, desigur, suntînfricoate, dar ca preot i patriot trebuie s v spuni vou câte le spuneam i fiilor mei duhovniceti:ara noastr, în orice stare s-ar gsi, trebuie s o192

iubim, s o sprijinim, s o aprm. Suferinele deastzi vor trece; toate se vor îndrepta cândva.Printele Dimitrie Gagastathis 49(1975)Triesc astzi i mrturisesc c Dumnezeupzete fiecare fiin uman care Îi rmânecredincioas.***Nu m rog pentru mine. Îi iubesc pe oameni atâtde mult încât m rog numai pentru ceilali.****Avei dragoste între voi, smerenie i ascultare.Dumnezeu i îngerii se bucur de acestea... Iubii celmai mult pe Preasfânta Nsctoare de Dumnezeu,pentru c ea mult ajut neamul nostru omenesc ipctos.***Scopul tuturor rugciunilor i slujbelor pe care lefacem, este s ne apropiem mai mult de Dumnezeu is ajungem s-L iubim mai mult.***Vedem c astzi, în vremea noastr, esteimposibil s lucrezi bine în via dup voia lui49 Printele Dimitrie Gagastathis, Amintirile unui sfânt – Un preotde mir, prieten al Sfinilor Arhangheli, Editura Bunavestire,Galai, 2003, pag. 37, 105, 108-109, 114-117.193

Dumnezeu, din cauz c ne lipsesc cele dou aripi: ceaa dragostei i cea a smereniei.***Dumnezeu ne-a salvat de comunism, dar Satanane-a predat materialismului. Acum e timpul splângem i s ne rugm pentru starea lumii de astzi.Trebuie s ne rugm pentru ca Dumnezeu s-ilumineze pe oameni pentru a vedea calea luiDumnezeu, calea adevrului i a dreptii.***Prin icoana ei care plânge, Maica Domnului nearat c este trist, deoarece vede cât sufer Rusia de laatei i c este hulit de muli.***Credina noastr este vie, dar noi am prsit-odin pricin c egoismul i materialismul ne-auîndeprtat de ea.***Minuni se întâmpl în fiecare minut, dar noi nule vedem din cauza împietririi. Avem nevoie deblândee i simplitate…* * *Când prelaii altor biserici au venit în Trikala, laînceput m-am dus doar s-i vd, dar apoi mi-am zis:„Printe Dimitrie, pleac imediat de aici i nici mcarnu privi înapoi…”. Nu trebuie s-i acceptm. Urmezacest principiu de muli ani. A fost cam nepoliticos dinpartea mea. Dar e mai bine s te pui bine cu Dumnezeudecât cu oamenii…***194

Am fost încercuii de Francmasonerie i mulilupt împotriva Bisericii noastre, dar cred c încercrilelor sunt zadarnice, deoarece Conductorul Bisericiieste Însui Hristos; iar Biserica nu va pieri cu nici unchip.***Tinerii, fete i biei, au luat-o razna i astfel nuvor putea nici s aud, nici s vad, în vreme ce nimeninu se ostenete s-i opreasc. i totui, cum ar putea so fac cineva, când i cei mari merg spre mai ru?...***Cel ce alearg la îneltori i la ghicitori este unînelat i un ticlos la care nici Dumnezeu nu Se maiuit.***Nu-mi amintesc nimic din aceast via; numaipovara cea grea a pcatelor.Printele Constantin Sârbu 50(1905-1975)PreviziuniPrintele Constantin Sârbu i-a prevzutsfâritul. Ana Cristea ne povestete:50 Un Sfânt printre noi, Printele Constantin Sârbu, EdituraBunavestire, Galai, 2002, pag. 184-185.195

Pe data de 3 octombrie 1975 urma s plec labi. Aveam canon s nu m împrtesc pân deCrciun. Totui, la sfâritul lui septembrie, tiind cplec, Printele îmi spune:– Pregtete-te s te împrteti duminic.– Dar cum, Printe? Am canon s nu mîmprtesc pân la Crciun.– tiu eu ce-i spun. Tu pregtete-te, duminicte împrtesc.De atunci presimea el sfâritul lui. Laîntrebrile noastre, Matilda (Cocua) Mircea îiîncheie amintirile spunându-ne:În vara anului când a murit, l-am visat pePrintele Constantin Sârbu în curtea bisericii undetotul era uscat: pomii, florile, iarba. Când i-ampovestit mi-a zis:– Când voi pleca eu.– Dar unde te duci?– Vreau s m duc în strintate (nu voia sspun c va muri).– Dar ce s caui acolo, Printe?– Aa o s v uscai i voi cum e pdurea astauscat. Avei grij c vor veni timpuri grele. Laurm de tot n-or s mai fie preoi, uile încuiate, aus plâng lactele la ui, c nu va mai fi cine s facslujb. S v ducei dup un preot cu un piciorînclat i unul desclat. Cât îi avei acum,cercetai-i i împrtii-v. Atunci se va închidecerul i nu vei mai avea de unde lua credin. Aceeape care o avei, aceea s o pstrai. S nu vmândrii, s nu minii, facei bine, cci dac facei196

pcate piere i credina. O prticic mic în adânculinimii st ascuns acolo i dac facei o fapt bunmai prinde i ea via, e vesel. Dar dac voi nufacei nimic, nu postii, nu v rugai, nu faceimilostenii, se micoreaz, se micoreaz... i gata.Antonie Mrturisitorul Arhiepiscop deMihailov i Golânsk 51(1889-1976)Se apropie aa nite vremuri,încâtfr îndeplinirea pravilei de rugciune,nimeni nu va rezista, indiferent de ce rangduhovnicesc va fi.Veacul nostru nu este un veac al postului, ci alrbdrii i al bolilor.Iar dac vom lua asupra noastr un post asprui peste puterile noastre, atunci pur i simplu nu vomfi în stare s-l inem. Noi avem nevoie de un postluntric pentru a ne înfrânge pe noi înine i pentru adeveni blânzi, smerii i rbdtori. Dac Domnul neîngduie s suferim, trebuie s primim aceasta cusmerenie. Cci ceea ce este îngduit de Domnul,trebuie primit ca din mâna Lui i trebuie s rbdmtot. Adevratul post este atunci când omul suportcu rbdare i fr suprare toate atacurile i jignirile,51Vldica Antonie Mrturisitorul, Calea rugciuniiluntrice, Editura Bunavestire, Galai, 2003, pag. 24-25, 28,31, 34.197

considerând c le-a meritat pe bun dreptate. Pentruce? Pentru viaa pe care a avut-o în trecut i pentrutinereea uuratic.Mândria noastr este asemenea unei fiare care,dac este atins oricât de uor, atunci este gata ssar i s-i sfâie pe toi. Dar este de datoria ta s oîmpingi i s nu o lai s ias. Chiar dac cineva te-asuprat i te-a mâniat i-i doreti s-i zici tot ceeace crezi despre el, atunci procedeaz altfel i spune-imândriei tale: „Stai acolo i nu iei!”. i-n loc s-irspunzi cu brutalitate, tu, dimpotriv, vorbete-i cublândee. Astfel se dobândete smerenia. Aceastaeste i mucenicia cea fr de sânge. Sfinii muceniciau ptimit cumplit dar pentru scurt timp. Aici esteun chin nesângeros i nu doar pentru o perioad deun an sau doi, ci pentru întreaga via. Iar dacDomnul va îngdui mari suferine sau va începe oadevrat prigoan atunci, zice Vldica, trebuie s-iimaginezi c mergi la moarte pe Golgota. Înainte demoartea sa (a lui Vldica) cred c Dumnezeu aîngduit s ne spun ceea ce ne ateapt pentru c laun moment dat a zis: „Iar voi înc este posibil ssuferii. i, de va veni aceast vreme s nu vînfricoai, ci s mergei la moarte pe Cruce cu marecuraj, i cu pieptul deschis, neavând nici o îndoiali neprându-v ru pentru nimic. S primii totul cubucurie, pentru c atunci puterea lui Dumnezeu vva lumina i v va întri i voi vei rezista. Iar dacîn gândul tu vei renuna la Cruce, dac se vastrecura îndoiala i vei fugi fiindu-i fric pentru tinei pentru cei apropiai ai ti, s tii c-n acea clip198

va interveni puterea demonic, harul se va îndeprtade tine, i nu vei face fa suferinelor. Trebuie s fiicontient de faptul ca i-a venit ceasul când trebuies-i mrturiseti credina i devotamentul fa deDomnul. S mergi la moarte cum fceau Sfiniimucenici pe care Domnul îi întrea astfel încât ei nusimeau durerile, iar dac le simeau, atunciînelegeau c ele sunt trimise pentru curirea depcatele de mai înainte. Cerei-I ajutor luiDumnezeu pentru copii i pentru cei apropiai, însnu v speriai, deoarece prin suferinele noastre, îivom ajuta i Domnul îi va milui pe ei. Se apropieaa nite vremuri, încât fr îndeplinirea pravilei derugciune, nimeni nu va rezista, indiferent de cerang duhovnicesc va fi.* * *Adesea Vldica spunea: „Suferinele generaieice vine au fost aruncate cu zeci de ani în urm pesteacei oameni”. Spunând aceste, el îi avea în vedereatât pe Noii Mucenici i Mrturisitori din vremeaRevoluiei (1917) cât i pe cei din timpul prigoaneicomuniste. Aceast jertf ne-a eliberat pentru puintimp din suferinele exterioare pentru c ei le-au luatasupra lor. Ei pentru noi au suferit, iar Domnul seîndur de noi pentru sângele lor vrsat.Cretinii de acum au doar suferine luntrice.i împotriva acestor suferine i boli ale noastre nuexist decât un singur leac: acela de a te lupta cutine însui. De te vei învinge pe tine i te vei ridicala rugciune, atunci Domnul îi va da trie i puterei nu vei fi biruit de vrjmai. Dar dac îi va fi mil199

de tine, atunci vrjmaul te va doborî de tot i îi vafi foarte greu s te ridici.* * *Muli din timpurile de astzi cred c vremeanevoinelor ascetice deja a trecut i c VldicaAntonie nu este decât o excepie. Dar viaa lui plinde nevoine este o mustrare vie pentru noi cei puincredincioi i nepstori. Cci i în vremea noastrse poate tri în nevoine, slujindu-L pe Dumnezeudin toate puterile i iubindu-L din tot sufletul.Adesea, Vldica aducea drept exemplu viaaSfântului Ioan de Krontandt. El se întrista foartemult de starea monahismului contemporan în carenu vedea o adevrat via duhovniceasc. Spunea:„Peste tot – zicea el – e numai aparen: seîmpodobesc, se îmbuib, iar ostenelile i rugciunealipsesc”.Vldica avea vârsta de peste 80 de ani i totmergea s-i cerceteze pe fiii si duhovniceti, iaratunci când ei îl sftuiau s conteneasc cltoriile,el le spunea: „Maica Domnului nu mbinecuvinteaz s stau pe loc, ci îmi poruncete smerg i s pstoresc turma”.* * *Btrân fiind, el era foarte bolnav cu picioarele,cu plmânii, cu inima i auzea foarte greu. Singurullucru cu care se inea era doar rugciunea. A dus cuadevrat o via de rugciune. Spre întrirea celordin jur, adesea repeta c nimic nu se face frîngduina lui Dumnezeu i c trebuie s crezi cu200

adevrat c tot ce vine de sus trebuie suportat curbdare i în nici un caz nu trebuie s învinuieti peacei oameni prin care a venit ispita. Despre închisorii lagre amintea foarte rar i zicea: „Tot ceea ce s-apetrecut pe vremea lui Stalin trebuie considerat cape o pronie a lui Dumnezeu”.Arhimandritul Iustin Popovici 52(1894-1979)Trind în pcat, omul se izoleaz, se cunoatenumai pe sine însui i face din sine însui centrulîntregii existene. Cu cât se cufund mai mult înpcat, cu atât prpastia între timp i venicie devinemai mare în contiina i în inima lui. Întors ctrelumea din afar, omul pcatului simte i vede oîngrozitoare ruptur între el însui i ceilali oameni,între el i celelalte fiine. Cufundat într-o izolareegoist tot mai adânc, el pierde treptat-treptatsimmântul atoateunitii (svejedinstva) neamuluiomenesc, pân ce-l pierde cu desvârire. Prpastiadintre el i întreaga creaie devine tot mai adânc ide netrecut. El nu se mai vede decât pe sine însui ipe nimeni altcineva i nimic altceva, nici deasupra,nici în jurul lui. Totul în el nu mai e decât el însui,impostor mizerabil al divinitii întronizat pe cloaca52 Arhimandritul Iustin Popovici,Omul i Dumnezeul-Om,Editura Deisis, Sibiu, 1997, pag. 50, 152-154, 160.201

lui. De aici vine i faptul c exist atât de mulioameni cu gânduri meschine, cu simminte mici,care nu pot s ias din ei înii i s ajung la altul.Schilodite i mutilate de iubirea de sine, gândurile isimmintele egoismului nu mai recunosc nici omul,nici pe Dumnezeu, pentru c nu mai ajung la ceea ceeste venic i la ceea ce este divino-uman. Oprpastie tragic se deschide în gânduri, însimminte, în via: o sfâiere blestemat încontiin, în inim, în suflet, o ruptur ce pustiete,ca în Faust, chipul su de om: „Dou sufletelocuiesc în pieptul meu”. (Goethe, Faust). SfântulMacarie Egipteanul scrie c pcatul este în om ca„un alt suflet cu sufletul” (Omilia 11, 15, P.G. 34,556 C).* * *Arianismul 53 nu a fost înmormântat înc; astziel este mai la mod i mai rspândit decât oricând. Erspândit ca un adevrat suflet în trupul Europeicontemporane. Dac privii la cultura Europei, înadâncul ei vei gsi ascuns arianismul: toate serezum aici la om i numai la om, i chiarDumnezeul-om Hristos a fost redus la cadrele unuiom. Cu plmada arianismului s-a plmdit ifilozofia Europei, tiina ei i civilizaia ei i, înparte, i religia ei. Pretutindeni i în chip sistematic53 Arianismul este erezia potrivit creia Domnul Iisus Hristosnu este Dumnezeu, nu este de-o-fiin cu Tatl, ci prima Sacreatur. A fost condamnat de Sinodul I Ecumenic din Niceeala 325.202

Hristos este pogorât la starea de simplu om;Dumnezeul-om este dezbrcat continuu de ceea ceeste în realitate; opera lui Arie se svârete în modcontinuu. „Religia în limitele raiunii pure” a luiKant nu este altceva decât noua ediie aarianismului. Dac vom primi pe Hristos cu msuralui Kant ce rezultat credei c vom avea? –Vom aveaun Hristos om, un Hristos înelept, dar nicidecum unHristos Dumnezeu-om. Dac vom judeca pe Hristoscu criteriul lui Bergson, nu vom avea, iari, cevamai mult decât un om simplu. În acest fel, i uncriteriu i altul, ca i toate criteriile tuturorfilozofilor dup om, pogoar pe Dumnezeul-om lacondiia de om. tiina european nu rmâne maiprejos decât filozofia în raportul ei arian fa deHristos. Din multe puncte de vedere, prin mulidintre reprezentanii lui, Protestantismul l-a depitîn arianism chiar i pe Arie. Diferiii socinieni iSchleiermacher sunt puternici competitori ai lui Ariela dez-întruparea Dumnezeului întrupat. Iarpapismul cu etica lui este în mare msur arian.Simte el oare ce metafizic st în spatele acesteiîngrozitoare etici? Toate acestea laolalt au izbutits otrveasc, cu abominabilul lor arianism, marilemase ale Europei. Cine nu cunoate abominabilularianism al intelectualilor notri? Muli dintreintelectualii notri spun adesea: Hristos este un mareom, un om înelept, cel mai mare filozof dar,oricum, nu este Dumnezeu.De unde atâta arianism astzi? De acolo comul a devenit astzi msura tuturor lucrurilor,203

msura tuturor fiinelor i lucrurilor vzute inevzute. Msurând dup sine însui toate, omuleuropean respinge tot ceea ce este mai larg decâtomul, mai mare decât omul, mai infinit decât omul.Msura lui strâmt îngusteaz pe Dumnezeul-omreducându-l la om. Colivia pcatului reduce puterilede zbor ale minii celei mândre i aceasta nu maivede i nu mai cunoate nici o realitate mai maredecât ea însi. Isprava mai presus de minte acredinei în Dumnezeul-om Hristos sfrâm aceastcolivie i deschide mintea realitilor infinite.Sinodul I Ecumenic a hotrât o dat pentrutotdeauna rolul minii în explicarea PersoaneiDumnezeului-om Hristos; rolul ei este acela alsupunerii. În Cretinism, credina conduce, iarmintea este condus; cunoaterea este road acredinei care lucreaz prin iubire i e activ însperan.Relativismul european contemporan e omotenire a arianismului. Relativismul metafizic adat natere i relativismului moral. Nu exist nimicabsolut sau deasupra lumii ori a omului, nici în lumesau în om i nici, iari, în jurul lumii sau al omului.Din acest relativism modern, ca i din vechiulrelativism arian, salveaz numai credina în divinoumanitateaMântuitorului Hristos, în de-o-fiinimeaLui cu Dumnezeu-Tatl; salveaz adic minunatulcuvânt „de-o-fiin”. Încearc-i credina ta icontroleaz-o cu Simbolul Credinei. Dac credina tanu corespunde întru totul Simbolului – eti eretic.Dac respingi cuvântul „de-o-fiin”, nu eti al lui204

Hristos, eti al lui antihrist, eti al lui Iuda, pentru cBiserica numete pe Arie „al doilea Iuda”.* * *Dogma aceasta (infailibilitatea papal – notaedit.) are o semnificaie istoric mondial pentruîntreg destinul Europei, mai ales pentru timpurileapocaliptice în care aceasta a intrat deja. Prin dogmaaceasta i-au dobândit idealul i idolul toateumanismele europene; omul a fost declaratdivinitate suprem, divinitate universal; panteonulumanist european i-a dobândit în sine Jupiterul su.Fericitul Filotei Zervakos 54(1884-1980)O povestire demn de luat aminteCând Constantinopolul a fost cucerit de ctreturci, sultanul Mahomed al II-lea s-a instalat înpalatele împrailor bizantini, bucurându-se debiruinele sale, de mcelurile i jafurile trupelorotomane. Într-o zi a oferit un prânz oficialitilorsale: înali demnitari, aghiotani, generali i ofierisuperiori, în timpul petrecerii, pe când toi erau înform, sultanul, privind spre zidul camerei, a vzut ovedenie: o mân goal cu palma i cele 5 degete54 Mrturie ortodox iubitoare de Dumnezeu, Publicaie aediturii „Ortodoxos Kipseli” (Stupul ortodox), Caietul 64,1995, pag. 41-52.205

deschise. Înfricoat, a întrebat pe invitai dac i eivd acea vedenie i ce s însemne oare? Cu toii aurspuns c o vd, dar ce înseamn nu cunosc.Atunci, sultanul a început s se tulbure i cuta safle înelesul acelei vedenii. Unii i-au zis s apelezela ghicitori i magi, cci numai ei pot s-i descoperesensul acestei drame. S-au prezentat, într-adevr,muli ghicitori i magi, otomani i arabi, îns nimenin-a putut s-i explice ce înseamn acea vedenie.Vzând buctarul sultanului – care era grec, dar fidelmai marelui su –, c era în mare suprare imâhnire, deoarece nu o dat, ci de multe ori vedeamâna aceea goal cu degetele deschise, i-a zis:„Luminia voastr, caut s gseti un sfânt cretin,cci numai el va putea s-i arate înelesul acesteivedenii”.Într-adevr, sultanul a întrebat pe muli cretinidac cunosc vreun sfânt, fgduindu-le c vor primide la el mare rsplat. Atunci câiva cretini i-au zis:„Cunoatem un om cu via sfânt, pe îneleptulGheorghe Scholarul. Îndat, împratul a trimis dupel, l-a chemat la palat i i-a zis: „dac poi s-mitâlcuieti vedenia pe care o vd, orice îmi vei cere,îi voi da”. Iar îneleptul Gheorghe Scholarul arspuns lui Mahomed: „Luminia ta, vedenia pecare o ai, nu pot s-o tâlcuiesc cu puterea, cunotinai înelepciunea mea; numai adevratul Dumnezeu înCare cred i Cruia m închin poate s mi-odescopere. Te rog, d-mi un rgaz de 7 zile spostesc i s m rog ca s mi-o descopere”.Împratul a fost mulumit de cuvintele îneleptului206

Scholarul i i-a acordat timpul cerut. Iar dupîmplinirea celor 7 zile, s-a prezentat la palat si a ziscu curaj împratului: „Domnul i Dumnezeul meuCruia m-am rugat i m-am închinat, Care ne-afgduit c orice vom cere, cu credin, se va danou, – ajunge s fie spre folosul sufletului nostru –,Acela mi-a artat semnificaia vedeniei tale. Afl,deci, o, împrate, c cele cinci degete ale mâinii pecare le vezi înseamn c n-ai fi ptruns în acest oradac ar fi existat aici 5 cretini adevrai”.Împratului i-a plcut aceast explicaie i i-a zis:„Întrucât te vd om înelept i mi-ai dezlegatnedumerirea, izgonindu-mi mâhnirea, cere-mi oricedoreti i sunt gata s îi ofer”. Iar Scholarul i-a zis:„O favoare cer de la tine, Luminia ta! S daiordine supuilor ti s înceteze mcelurile împotrivacretinilor, chinurile, prigoanele, rpirile i jafurile”.Într-adevr, Mahomed a dat dispoziie s i seîmplineasc dorina, iar pe Gheorghe Scholarul l-anumit etnarh, adic cpetenia neamului su. Astfel,grecii nedreptii de turci puteau s se adreseze lui,în calitate de cpetenie, iar el raporta cazul respectivîmpratului. Din ceasul acela, au început s seîmpuineze chinurile i necazurile cretinilor. Maitârziu, Mahomed a acceptat s fie hirotonit patriarh,numindu-se Ghenadie, i i-a acordat mari onoruri.Cu acest prilej, i-a oferit o mas festiv la palatulimperial, apoi l-a însoit afar în curte, l-a aezat peun cal ales, precum se obinuia la regi, i a ordonatcpeteniilor curii s-l urmeze, în ordine, pân labiserica Sfinilor Apostoli. În acest mod, cu ajutorul207

i harul lui Dumnezeu i prin credina iînelepciunea patriarhului Ghenadie Scholarul, a fostsalvat cretinismul ortodox din Constantinopol.Faptul c, atât Biserica cât i statul, înainte decderea Constantinopolului, erau într-o situaiejalnic i c erau prsii de Dumnezeu, din cauzapcatelor multe ale clerului i ale poporului, – motivpentru care a fost predat oraul în mâinileotomanilor –, este menionat de muli istorici, închip deosebit de eruditul i îneleptul predicator alBisericii, noul Ioan Gur de Aur: cuviosul monahIosif Vryenios, profesorul Sfântului Marcu Efesiul ial Patriarhului Ghenadie Scholarul. Relatm încontinuare mrturia acestui brbat sfânt i iubitor deadevr despre situaia jalnic i vrednic de lacrimi apoporului i a clerului vremii sale.Dac cineva, vzând pedepsele trimise deDumnezeu asupra noastr, s-ar afla în nedumerire,s aib în vedere nu numai pe acetia, ci i pcatelecare se fac de ctre noi i s laude pe Dumnezeu,cci pe drept sunt îngduite, ca s ne îndreptm.Deoarece, nu exist vreun fel de rutate pe care snu o fi svârit în viaa noastr. Cei mai muli dintrenoi, nu numai c ignor faptul c sunt cretini, darnici mcar semnul crucii nu tiu s-1 fac sau, dacîl tiu, le este ruine s-l fac.C preoii notri sunt hirotonii pe bani i mulidintre ei au legturi cu femeile lor înainte decstorie;C duhovnicii acord iertarea pcatelor iîmprtesc pe cei nevrednici, în schimbul darurilor;208

C dumnezeiescul nume înjurat i hulit nu-laprm, când suntem datori chiar s murim pentruel;C pe noi înine i pe alii îi afurisim zilnic i-isupunem la multe blesteme;C deseori jurm fr fric pe numeleînfricotor i sfânt al Dumnezeului i Mântuitoruluinostru, apoi îl clcm, iar aceasta fr nici otrebuin;C de multe ori cârtim împotriva luiDumnezeu, ba c plou, ba c nu plou; de ce estecald sau de ce este frig? De ce unora le-a datbogie, iar altora a îngduit s sufere de foame? Dece sufl crivul? Într-un cuvânt, am devenit nitejudectori necrutori ai lui Dumnezeu. Iar mulidintre noi defimeaz credina ortodox, crucea ilegea cea sfânt a lui Dumnezeu, ca nitenecredincioi i nimeni din cei ce ascult nuprotesteaz;C atât brbaii, cât i femeile nu se ruineazs umble goi pe strad;C pe fiicele lor le predau s fie corupte;C femeile au început s poarte îmbrcminteabrbailor;C srbtorile sfinte le petrec în cântece idansuri satanice, cu beii i obiceiuri strine i nu seruineaz;C tot mai mult împrtim credina magilor ia ghicitorilor; ba i în caz de boal apelm laajutorul lor;209

C fugim tot mai mult de virtute i neîndreptm spre pcat;C s-a îndeprtat milostivirea i s-a înmulitura i obrznicia;C conductorii notri sunt nedrepi i rpitori;judectorii iau daruri, cei ce duc tratative suntmincinoi, orenii batjocoritori, ranii – fr deminte i toi – într-o stare jalnic, de plâns;C fecioarele noastre sunt mai neruinate decâtdesfrânatele, femeile vduve tot mai ciudate, ceicstorii nesocotesc i nu pzesc fidelitateacstoriei, tinerii sunt depravai, iar btrânii beivi;preoii au uitat de Dumnezeu, clugrii s-au abtutde la drumul cel bun, iar cei din lume i-au ieit cudesvârire din fire;C chipul nostru a devenit neruinat i prilejspre pcat i chiar dac facem toate relele le socotimneînsemnate. Am devenit cu toii neruinai.Zadarnice s-au fcut toate învturile, fr foloscuvintele de pova. Acum sunt mai cinstii cei cetriesc imoral decât cei ce se nevoiesc cu virtutea;C nu trece zi sau ceas în care s nu suprmpe fraii notri cu calomnii i judeci;C muli dintre noi triesc în beie, desfrânri,adultere, necurie, dumnii, invidii, corupie ifurturi;C am devenit mândri, trufai, iubitori deargini, egoiti, nerecunosctori, nesupui, dezertori,rpitori, trdtori, ticloi, nedrepi, nepocii,necrutori; s spun i ceva mai ru? – c muliclerici, pctuind, se apropie i slujesc la cinstita i210

Sfânta Mas. Iart-m, Doamne! Aceasta, mai multdecât toate celelalte ne face s fim urâi deDumnezeu i vinovai de nenumrate pedepse. Iarcelelalte, câte se fac public sau pe ascuns, de ctrecei mai muli, le trecem sub tcere. Acestea, deci, imulte altele asemenea lor, au atras pedepsele luiDumnezeu asupra noastr”.* * *Acest clugr înelept i sfânt 55 , vieuitor întrunschit din afara Constantinopolului, a fost chematde patriarh i împrat în capital, ca s inconferine religioase i predici spre pocina, folosuli mântuirea sufleteasc a cretinilor, întrucâtcunotea decderea moral a poporului i a armatei –cci tocmai pentru aceasta l-au invitat. MonahulIosif s-a înfiat împratului, patriarhului i altordemnitari i, cu curaj, le-a zis: „Pentru c m-aichemat s predic cuvântul lui Dumnezeu, am venitcu plcere, dar dac i voi nu m vei sprijini, înzadar m-ai adus aici. Cer i eu o favoare de lapatriarh i împrat: patriarhul s arate interes i sîngrdeasc cu asprime abuzurile i relele care se facde ctre clerici, iar împratul – pe cele svârite dearmat i popor; i, atunci, cu ajutorul luiDumnezeu, va urma îndreptarea”. Amândoi aupromis sa fac ceea ce i-a rugat, îns nici patriarhul,nici împratul n-au luat msuri pentru îndeprtarearului i a pcatelor care se înmuleau tot mai multi de aceea a fost nevoit s plece din Constantinopol55 Iosif Vryenios211

la sihstria sa. Înainte s plece, luându-i rmas bunde la patriarh, împrat, cler i popor, a rostit unultim cuvânt, artând cauza pentru care pleac dinora: „Plec mâhnit; i s tii c nu va trece multtimp i eu voi muri. Îns oraul acesta, pentrupcatele multe ale celor ce locuiesc în el, cuîngduina lui Dumnezeu, va fi cucerit de turci;credina ortodox îns va fi pzit”. Atunci, mareleduce Luca Notara a zis cuviosului Iosif: „Nu este cuputin ca Dumnezeu, Care a zis lui Avraam ca n-arfi distrus oraele Sodoma i Gomora, dac ar fi aflatîn ele 10 drepi, s predea un astfel de ora mare înmâna necredincioilor. Este adevrat c exist foartemuli pctoi, dar exist i muli drepi i, desigur,nu zece, nici o sut, ci mii!...”.„C exist muli – a rspuns îneleptulVryenios – o tiu, dar i acetia se fac vinovai depcatele celor muli i, de aceea, pe drept,Dumnezeu va preda oraul în mâinile turcilor. Tu,când oraul va capitula, îi vei aduce aminte decuvintele mele”.N-au trecut muli ani i oraul a fost cucerit dectre turci, iar când Notara i-a vzut copiiimcelrii sub ochii si, din ordinul sultanuluiMahomed, i-a adus aminte de îneleptul Vryenios.Drept eti, Doamne! În starea jalnic ivrednic de lacrimi în care se gsea atunci neamul ipe care iubitorul de adevr Vryenios o descrie cuamrciune, în aceeai stare, i poate chiar mai rea,se gsete lumea astzi. Cu toate suferinele pe carele-am îndurat, nu ne-am învat minte. i, dac nu212

ne vom poci cu sinceritate i nu ne vom întoarce laDumnezeu, de Care am fugit, dispreuind iînclcând poruncile Sale, ne va pedepsi i pe noi,dup cum a pedepsit dintru început pe toi pctoii,nelegiuiii i clctorii de Lege. Astfel, pe oameniinemernici din vremea lui Noe i-a pedepsit cu potop.Pe desfrânaii cetilor Sodoma i Gomora i-a ars cufoc i pucioas. Asupra lui Faraon i a întreguluiEgipt a trimis Dumnezeu zece plgi, deoarece n-aascultat de porunca Sa, transmis prin Moise, de alsa pe israeliteni s plece din ara robiei i smearg în pmântul Fgduinei. Pe evrei iari i-apedepsit, predându-i de multe ori în mâna altorneamuri, care i-au robit i exterminat. Astfel apredat i Imperiul Bizantin ca s fie subjugat deturci.Dac nici noi nu ne vom poci, vom finimicii. Este cu neputin s nu fim pedepsii, câtvreme persistm în pcat. Ne-o spune clar i cu voceputernic învtorul neamurilor, predicatorul lumii,Apostolul Pavel, gura lui Hristos:„Cci dac s-a adeverit cuvântul grit prinîngeri i orice clcare de porunc i oriceneascultare i-a primit dreapta rspltire, cum vomscpa noi, dac vom fi nepstori la astfel demântuire care, luând obârie din propovduireaDomnului, ne-a fost adeverit de cei ce au ascultato...?”(Evrei 2, 2-3). Ne-o spune, de asemenea,Însui Domnul nostru Iisus Hristos: „Dac nu vvei poci, toi vei pieri la fel” (Luca 3, 3).213

S ne pocim, aadar, cu sinceritate, ca s fimizbvii de chinurile vremelnice i de cele venice is ne învrednicim toi de buntile cele cereti.Amin.Cuvinte de învturZice cuvânttorul de Dumnezeu ApostolulPavel: „...orice calcare de lege i orice neascultarei-a primit dreapta rspltire, cum vom scpa noi,dac vom fi nepstori la astfel de mântuire?”.Dac orice clcare de lege i orice neascultare i-aprimit pedeapsa cuvenit, înc de la întemeierealumii, cum este posibil ca noi, cei ce suntemnepstori la o astfel de mântuire, s scpm dedreapta rspltire? Deschidei istoria Bisericii iaflai c, de când s-a fcut lumea, într-adevr, oriceclcare de lege i neascultare au fost pe dreptpedepsite. Pentru clcarea de lege i neascultare aufost izgonii, din rai protoprinii notri. Tot pentruaceasta a nimicit Dumnezeu omenirea prin potop învremea lui Noe. Pentru clcarea de lege,neascultarea i desfrânrile Sodomei i Gomorei animicit Domnul prin foc i pucioas cinci orae.Pentru clcarea legii i neascultare otirea lui Faraona fost înecata în adâncul Mrii Roii. Pentru clcarealegii i neascultare, de multe ori a pedepsitDumnezeu pe poporul israelitean motenitor, iar încele din urm, pentru uciderea lui Hristos, l-a prsiti a fost distrus de trupele romane. Pentru clcarealegii i neascultare de multe ori a pedepsit214

Dumnezeu pe cretini, încât pân azi clcarea delege i neascultarea i-au primit dreapta rspltire.Pe nedrept acuz oamenii pe unul sau pe altulc-ar fi pricinuitori ai rzboaielor, deoarece adevratalor cauz este pcatul care îndeprteaz pe om deDumnezeu. Îndeprtându-se de Dumnezeu, oameniipier. O spune clar Duhul Sfânt prin gura ProoroculuiDavid: „Cei ce fug de Tine, Doamne, pier”. Cumpier? Unii în rzboi, alii prin foc, alii prin sabiealii de foame, alii, de boli, alii de cutremure, aliide potop i în multe alte chipuri. Un mijloc de pieirea oamenilor este i rzboiul. Prea Bunul Dumnezeui Împratul tuturor, în vremurile de demult, a datprin Moise zece porunci care se rezum îns la doumai mari: iubirea fa de Dumnezeu i iubirea fade aproapele. Ce v închipuii, iubiilor, dac toioamenii, toate neamurile i, mai ales, cele cretine,ar fi avut dragoste fa de Dumnezeu i fa deaproapele (aproapele este fiecare om, nu numaicretin, ci i musulman, evreu, barbar, rob sau liber),ar fi avut loc vreodat rzboi? Desigur, niciodat;cci, cine iubete i invidiaz în acelai timp?Nimeni, niciodat!„Acestea v poruncesc: s v iubii unul pealtul” – ne poruncete Unul-Nscut, Fiul iCuvântul lui Dumnezeu. „Porunc nou dau vou:s v iubii unul pe altul”; v dau porunc nou, siubii nu numai pe cei care v iubesc, ci i pedumanii votri, iar celor care v fac ru, voi s lefacei bine...215

Cine pzete astzi aceast porunc, adic siubeasc i pe dumanii lui? Porunca lui Dumnezeu,porunca iubirii a fost înclcat i dispreuit cudesvârire... Dar celor ce-au pzit poruncile Lui,Domnul le va zice la a doua Sa venire: „Veniibinecuvântaii Tatlui Meu, motenii Împria ceapregtit vou de la întemeierea lumii” i „bineslugi bune i credincioase, peste puine ai fostcredincioase, peste multe v voi pune; intrai întrubucuria Domnului vostru”.Pentru mulimea pcatelorvine mânia lui DumnezeuNu trebuie s aruncm toat rspundereaasupra patriarhilor, arhiereilor i celorlali clerici.Greesc, desigur, i ei mai mult sau mai puin, dargreesc i laicii; cu excepia câtorva alei, toi suntpctoi, ucigai. În fiecare an sunt ucii 3000 deprunci în pântecele mamelor lor de înii prinii lor.Niciodat nu s-a auzit, în veacurile trecute, o astfelde crim înfricotoare! Toate animalele slbatice îiîngrijesc i-i iubesc puii, pe când mamele„cretine” îi ucid în pântecele lor. Înfricoeaz-te,soare! Suspin, pmântule i te cutremur! De aceease cutremur pmântul, cerând s înghit pepctoi, pe ucigai, pe criminali, pe cei mândri, peinvidioi, pe nedrepi, pe hoi, pe lacomi, pe iubitoriide argini, pe desfrânai, pe adulteri i pe toi cei cefac rul. De aceea, a zis Domnul: v voi da cpeteniidup inimile voastre. Pentru pcatele cele multe va216

veni mânia lui Dumnezeu asupra fiilor neascultrii.M tem c vom pi ceea ce a pit oraul Ierusalim,din cauza pcatelor celor ce locuiau în el.Pe la anul 614, se afla în pustia Palestinei unpustnic sfânt, vieuind acolo împreun cu 12 ucenici.Într-o diminea, chemându-i ucenicii, le-a zis:“Iubiii mei fii duhovniceti, s tii c mare mânievine peste noi dinspre rsrit. Noaptea trecut amavut o vedenie înfricotoare. M aflam la sfântuljertfelnic în Biserica Învierii Domnului nostru IisusHristos, unde erau i ali clerici: arhierei,arhimandrii, preoi i monahi. Deodat, prin uamare de la intrarea în Biseric, a ptruns un val cufel de fel de murdrii puturoase, acoperindpardoseala întregii biserici, apoi, prin sfintele ui, aintrat i în sfântul altar, înconjurând Sfânta Mas.Speriat, am alergat i am urcat pe treptele sfântuluialtar, ca s nu-mi ud picioarele i rasa cu murdriileacelea. i, întorcându-m ctre ceilali clerici, carermseser nemicai, în timp ce murdria leacoperise picioarele pân la genunchi, iar ei râdeaui cscau gura ca i cum nimic nu se întâmpla, cumânie i indignare le-am zis: Ce facei? Nu vedeimurdriile? Nu v îngrijii s curai Biserica? Darei rmâneau mai departe nepstori. Apoi, vzândaproape de scri doi îngeri cu chipurile frumoase, i-am întrebat de unde vine aceast murdrie atât deputuroas i cum poate fi îndeprtat? „Vezi aceastmurdrie? – îmi zic îngerii. Ea provine, parte de laclerici, iar alta de la laici, dar mai mult de la clerici.Ea va fi îndeprtat prin foc i pucioas”. Dimineaa217

urmtoare au intrat perii în Ierusalim; pe unii i-auucis, pe alii i-au luat în robie, iar sângele celormcelrii curgea pe drumuri ca un râu. Atunci auluat perii ca prad de rzboi i cinstita cruce aMântuitorului pe care apoi împratul Heraclius,dup ce i-a înfrânt pe peri, a adus-o i a aezat-o peGolgota.Într-adevr, iubiilor, mult murdrie exist pedrumuri, în pia, pe pmânt, pe mare, ba chiar i înbiserici, din pricina unor clerici, încât nu mai existnici un loc curat. Puini laici i clerici au rmascurai, iubind pe Dumnezeu i poruncile Lui. Peacetia, Domnul – dup spusa Proorocului iîmpratului David – îi va pzi, „Domnul pzete pecei ce Îl iubesc, iar pe toi cei ce pctuiesc îi vapierde” (Psalmul 144, 20).* * *V rog pe toi, brbai i femei, tineri, btrânii copii, lsai rutatea i pcatul, cci nu avei niciun folos, ci mai mult pagub, atât în viaa aceasta,cât i în cealalt; prsii hula, nedreptatea, lcomia,minciuna, invidia, calomnia, beia, desfrâul,necuviina etc.Mare urgie va veni, mai alesdin cauza desfrâului i a avorturilorDup cum vd, toat lumea alearg spre celviclean, ca i pctosul spre pcat. Neînfrânai suntoamenii – i popor i cler; ca i caii cei nrvaialearg spre pcat. Nu se gândesc nici la Dumnezeu,218

nici la moarte, nici la judecat sau rsplat, la nimic;numai pentru materie, trup i plceri trupeti seintereseaz. Pentru Dumnezeu, suflet, virtute –nimic! Foarte puini sunt cei care au intereseadevrate i poate datorit acestor prea puini maiine Dumnezeu lumea.Satana face ultimul asalt i în aceti ani în carene gsim, mare necaz i strâmtorare vor veni înlume... În vremea proorocului Ieremia, Dumnezeu ahotrât de mai multe ori s pedepseasc pe israelii,îns Ieremia Îl ruga s se milostiveasc de creaturaSa i de poporul Su cel ales. Odat, îns, i-a zis luiIeremia c va distruge Ierusalimul. Atunci proorocula început s-L roage: „Dumnezeul meu, nu distrugeoraul i nu pedepsi pe cei ce locuiesc în el...”, însDumnezeu i-a rspuns: „Nu m ruga, Ieremia, ccinu te ascult; voi preda oraul în mâinilebabilonenilor” (care deja se apropiaser deIerusalim). Atunci a zis Ieremia ctre Dumnezeu:„Cum este posibil s intre dumanii în cetate, ccizidurile sunt puternice?”. „Eu le voi deschideporile ca s intre” – a rspuns Domnul. „Dac nu-lvoi preda Eu, ei nu pot intra. Mâine diminea sezi pe un loc înalt i vei vedea cum îl voi preda...”.i a vzut un înger deschizând poarta dinspre rsrit,apoi i pe cele dinspre apus, miazzi i miaznoapte,iar cheile le-a ascuns sub o piatr, zicând:„Primete, piatr, cheile oraului acesta pctos is le pzeti pân se vor întoarce din robie”, apoi astrigat îngerul: „Intr, putere a chaldeilor!” i auintrat dumanii în cetate; au ucis i au pustiit, luând219

muli robi, printre care i pe Ieremia. De aceea ziceSfântul Ioan Gur de Aur c, atunci când pcateleoamenilor sunt multe, iar printre pctoi se gsesci drepi, câteodat, Dumnezeu ia împreun cupctoii i pe drepi...Aadar, mare mânie va s vin. Multe rutise întâmpl în lume, îndeosebi dou: desfrâul iavortul. Un ru atât de mare nu s-a întâmplat în nicio vreme, ca mamele s ucid 6-10 copii i s nusimt deloc mustrare de contiin, când, dac ar fiavut o cât de mic urm de pocin i simire, ar fitrebuit s-i deschid mormintele i s intre de vii înele ca s se chinuie, dar sunt nepstoare... Sespovedesc uneori, dar fr s se pociasc sincer.Aceasta una, iar a doua – goliciunea femeilor.Umbl acum goale, – dei brbaii nu sunt maiprejos, – îns mai mult femeile, iar aceasta nu estecu putin s-o rabde Dumnezeu. A rbdat pepctoii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma iGomora, dar parc nu ajunseser la acest stadiu, sumble goi pe strad i s-i arate trupurile lormizerabile la brbai, ca s-i atrag spre pcat.Dumnezeu este îndelung rbdtor, iar o mie deani înaintea lui Dumnezeu sunt ca o or. Rabdîndelung, îns i rbdarea Sa are margini. Nu este cuputin ca Dumnezeu, Care totdeauna pedepsetepcatul, s îngduie a se face atâtea pcate fr s lepedepseasc... Numai s fim pregtii. S-avemcredin în Dumnezeu; în El s ne punem ndejdeai dragostea i nu ne va prsi. Fie ca nimic s nu nedespart de iubirea lui Hristos.220

Acum, ne aflm în pragul marii mânii; seapropie sfâritul sfâritului. Sfinii Prini aiBisericii noastre au socotit moartea i a doua venirea Mântuitorului necesare pentru mântuirea omului,iar cei care le-au avut întotdeauna în minte, au fostizbvii de chinurile venice. Din nefericire, oameniiau exemple rele din partea mai marilor societii iai Bisericii, care i-au învârtoat inimile mai rudecât evreii.Vedenia a doua 56Cu puine zile dup marele dezastru petrecut înAsia Mic în anul 1922, într-o noapte am vzut cumm aflam împreun cu alii departe de mnstireamea, pe marginea unei vi, în înaltul cerului fiind unnor întunecos, negru care tocmai începea puin câtepuin s se destrame. i de cum s-a luminat s-aartat desluit fiara Apocalipsei, având apte capetesi zece coarne. La început zbura ca un avion, laînlime, apoi a coborât i s-a apropiat de mine ca la15 metri. i am vzut aezai pe capetele i coarneleei pe muli dintre stpânitorii pmântului: împrai,regi, conductori, prim-minitri, precum si dintremai-marii Bisericii: Papa, patriarhi, arhierei.Îmbrcai toi în vemintele lor, mai-mariipopoarelor cu coroane pe cap i sceptre în mâini, iarmai-marii Bisericii în vemintele preoeti, cu mitre,56 Cltor ctre cer – Viaa i predicile Fericitului FiloteiZervakos, Editura Biserica Ortodox, Alexandria, 2002, pag.243, 247-252.221

cu mantii, cu toate însemnele. M-a cuprins frica igroaza i mâhnit în inim am zis: „Vai i amar devieuitorii acestei lumi! Cât întristare va s vinpeste oameni, dac stpânitorii lor sunt slujitori irobi ai antihristului!”.Vedenia a apteaLa 18 iulie 1963 am urcat la Biserica TuturorSfinilor de pe Vârful Parosului. La 29 a aceleiailuni, împreun cu fratele Ieroteu Paramani, amprznuit ziua Proorocului Ilie. La Liturghie aparticipat i iubitul nostru frate Nicolaos Arca,teolog din Paros, care a i predicat. Dup SfântaLiturghie fiecare s-a înapoiat la casa sa i am rmassingur, cu Dumnezeu Cel singur. Voiam ca,rmânând în linite, s m adâncesc înuntrul meuspre a-l cerceta i a cere marea i bogata mil a luiDumnezeu pentru mine, pentru mnstirea mea,fraii mei, fiii mei duhovniceti, pentru toi oamenii.Am contientizat dintr-o dat mulimeafaptelor mele cele cumplite, apoi mizerabilele,vrednicele de mil, vrednicele de osând, vrednicelede plâns fapte ale oamenilor acestei generaii viclenesi desfrânate, perverse i stricate, care prin toateputinele alearg ctre pcat, ctre depravare; i L-am rugat si L-am implorat pe Preabunul, Multmilostivul,si Atotmiluitorul nostru Printe ceresc snu ne rsplteasc, nici mie nici tuturor celorlalipctoi, asemntori mie, dup faptele noastre i snu-i verse furia Sa peste noi, si nici cu dreapta Sa222

mânie s nu ne certe pe noi, ci dup nesfârita-Imil, dup mare milostivirea Sa i dup nemsuratabogie a îndurrilor Sale s ne miluiasc i s nemântuiasc pe noi.„Preamilostive i Multîndurate Doamne, culacrimi în ochi îi vorbesc, cunoscând i crezând corice rtcire i neascultare îi primete rsplata sa.Cum va fi cu putin pentru noi, pctoii, rtciii ineasculttorii, s scpm de pedeapsa viitoare, ceacuvenit nou dup dreptate ? tiindu-m pe mine afi urmtor pcatului, cci Te mânii i Te întristez înfiecare zi, Te rog primete-m alturi de Tine,aproape de Tine.Mrturisesc c am pctuit precum fiul celpierdut. Te-am prsit, dar Tu, ca un Printemilostiv i iubitor de oameni, nu m prsi.Mrturisesc c pe toi i-am întrecut cu pcatele meledar tiu c n-ai venit s-i mântuieti pe cei drepi, ciai venit s-i ridici pe cei pctoi, spre a-i cluzispre pocin. i ca pctos ce sunt, nu am fugitctre dumnezei strini, ci numai la Tine scap, laadevratul Dumnezeu, Pstorul cel bun, cerândprecum cel czut: Dumnezeule, milostiv fii mie,pctosului. Primete sufletul meu, cci nu maivreau s triesc în aceast lume prea-pctoas. Nuvreau s mai vd urâenia lumii, necinstea,indecena, neruinarea, nesimirea femeilor lipsite deminte, care sfideaz orice bun-cuviin, oricecurie, bun purtare, buntate cretineasc, oricefapt de omenie; fiind ca nite diavoli întrupai,cutreier cu neruinare pieele, drumurile, intrând223

pân i în biserici si mnstiri, denate, fardate, cuigara în gur sau în mân, spre a strica sufletelecurate i nevinovate, spre a le târî în mlatinadepravrii i pierzaniei, artându-i goliciuneasufletului lor, lipsit de orice fapt bun sau virtute.De aceast stare deplorabil în care se aflmulime de femei sunt vinovai i responsabilimajoritatea prinilor i soilor, care, în loc s le facs se schimbe sau s-i struneasc în vreun felfiicele, soiile, surorile, le îndeamn tocmai ei laaceste necurii, privindu-le cu mândrie ibucurându-se s le vad astfel împopoonate, boite,rujate. Vinovat este i regele i ceilali responsabili,minitri, puterea, toi care sunt rânduii dup voia luiDumnezeu spre grija i pzirea societii de toaterelele, care duneaz atât rii, cât i Bisericii. Si ceamai vinovat este Biserica care le îngduie s vin lasfintele slujbe i nu le interzice s intre într-o astfelde îmbrcminte scandaloas sau rujate s sruteicoanele sau s se împrteasc.Nu vreau, Dumnezeul meu, s mai vdoamenii, laici sau clerici (cu puine excepii), înpatimile lor: trufia, invidia, necinstea, necredina,desfrânarea, hoia, minciuna, viclenia, jurmântulstrâmb. Nu vreau s mai aud hulele murdare,vorbria, judecarea, calomnia; temându-m s nu mîmbolnvesc i eu ca un neputincios ce sunt demulimea relelor, Te rog, ia-m ca s nu pctuiesc.Te implor. i dac nu vei vrea s m iei, d-mi, terog pocin adevrat, d-mi luminare i putere sm împotrivesc pcatului pân la sânge i s-i224

slujesc cu râvn cealalt vreme a vieii mele. D-lepocin si întoarcere tuturor pctoilor pmântului,cei asemenea mie, clerici sau laici, brbai saufemei, bogai sau sraci, mici sau mari. Punmijlocitori i pentru mine si pentru toi ceilali pePreasfânta Cea Prea-milostiv Maic a Ta, pe cetelenetrupetilor îngeri, i pe toi sfinii, profei,apostoli, mucenici i cuvioi.”Acestea zicându-le, stteam înaintea SfinteiIcoane a Mântuitorului si a tuturor sfinilor. Înnoaptea care a urmat, de îndat ce m-am întins i amadormit am avut un vis înfricotor i cutremurtor.Am vzut cum m aflam afar din BisericaProorocului Ilie la vreo 40 metri i tot la vreo 40 demetri i de Biserica Tuturor Sfinilor. Am auzit unzgomot înspimânttor i un glas coborându-se dincer, ca o puternic detuntur. Îngrozit, mi-am întorsochii ctre biserica Tuturor Sfinilor, crezând c seva drâma; privind mai atent am vzut c nicizidurile nu s-au micat. M întrebam, de unde s fivenit zgomotul i întorcându-mi curios ochii amvzut o privelite înspimânttoare. Am vzutdeasupra bisericii, la o înlime de vreo 100 metricum stteau îngrmdite pietre gata s cad pepmânt, gata s striveasc si s distrug totul.Vzând acestea, aa o groaz m-a cuprins încât eragata s-mi dau duhul; i cutam cu disperare s scap,unde s m ascund de la faa mâniei Domnului.Pentru o clip m-am gândit s alerg i s intru înbiserica Proorocului Ilie, dar am vzut iar stâncile dedeasupra, gata s se prvleasc i mi-am zis c225

iserica nu va rezista sub o asemenea greutate i cvoi fi strivit sub drâmturi. De atâta disperare ifric, m-am trezit îngrozit.Acesta este visul înfricotor. Sfinii Prini neîndeamn s nu ne încredem în vise i ne sftuiescs fim foarte ateni deoarece foarte muli au fostînelai prin vise. Dar sunt i multe vise de laDumnezeu pe care le descoper Dumnezeu robilorSi spre a-i înfricoa i a-i întoarce spre pocin.Astfel de vise au avut muli dintre patriarhi,prooroci, apostoli precum i dumnezeietii icuvioii Prini, despre boli, cutremure, rzboaie,catastrofe. Precum descoperim si în istoria întregiiBiserici, înelegem c Preamilostivul Dumnezeu,Care vrea ca toi s se mântuiasc i la cunotinaadevrului s vin, le arat astfel de vedenii spre a-iîntoarce, le descoper grozviile care-i ateapt înurma pcatelor.Mrturisesc c nu sunt nici profet, nici sfânt,sunt cel mai pctos dintre cei mult pctoi; devreme ce nu sunt pocit i nici nu m pociesc încdup cum trebuie, mi-a descoperit Dumnezeuprimejdia în care m aflu, spre a ne duce i pe minei pe ceilali pctoi asemenea mie la pocin. Neadescoperit primejdia care ne amenin datoritnenumratelor noastre pcate, primejdie descoperitde Domnul i în Sfânta Scriptur, prin prooroci iapostoli, mai apoi i Sfinilor Prini. i El însui nespune învederat: „Dac nu v vei poci, aa veisfâri cu toii”.226

Bolovanii care stau deasupra capetelor noastre,gata s cad, arat marea mânie a lui Dumnezeu careva veni peste noi pentru pcatele noastre. Aceasta,care ne-ar strivi i spulbera, este oprit deocamdatde rugciunile i mijlocirile, de grija i pavza celeice este cu adevrat ajutor i scpare oamenilor, aPreasfintei Nsctoare de Dumnezeu, a Maiciinoastre duhovniceti, precum i ale prietenilor luiDumnezeu, ale tuturor sfinilor.Iubiii mei frai, deoarece sfâritul se apropie imarea mânie a lui Dumnezeu st deasupra capetelornoastre, „s stm bine, s stm cu fric”. S lumaminte, s nu ne înelm singuri, spunând cDumnezeu este doar binevoitor i multmilostiv i cnu ne va pedepsi dac pctuim i clcm poruncileSale. S nu ne înele i pe noi vrjmaul celpreaviclean precum I-a înelat i pe protopriniinotri de i-a fcut rtcii i neasculttori ai porunciilui Dumnezeu i fugari din Rai. S nu rtcim, cci„dac s-a adeverit cuvântul grit prin îngeri iorice clcare de porunc i orice neascultare i-aprimit dreapta rspltire, cum vom scpa noi, dacvom fi nepstori la astfel de mântuire?”, spuneSfântul Apostol Pavel, gura Domnului (Evrei 2, 3).Dumnezeu este binevoitor i multmilostiv, dar estei drept. Ca multmilostiv, druiete binefaceri,miluiete, îi rabd pe pctoi, iar ca drept, ceart ipedepsete pe clctorii poruncilor dumnezeieti.Este cu neputin ca pctuind sa scpm demânia lui Dumnezeu. Trebuia ca cele ptimite s nefie învtur de minte. Câte n-am ptimit în ultimii227

ani, rzboaie, boli, naufragii, cutremure, persecuii siîn Tracia i în Asia Mic, îngroziri, primejdii,nenorociri, mâhniri, precum acelai apostol zice:„Necaz i strâmtorare peste sufletul oricrui omcare svârete rul, al iudeului mai întâi, si alelinului” (Romani 2, 9). Dar Acelai Dumnezeu ziceprin Isaia cel cu glasul puternic: „Dac vei vrea sm ascultai, v vei hrni cu buntile pmântului,iar de nu vei vrea i nu M vei asculta, subloviturile tiurilor vei fi doborâi, cci guraDomnului a grit acestea”.Trebuie ca toate cele ce ni se întâmpl s ne fiespre învtur i s încetm a-L mai mânia peDumnezeu cu pcatele noastre. Faraon, pentruneascultarea de Dumnezeu, a primit zece pedepse;dup fiecare pedeaps se pocia, dar pocina lui nuera adevrat, era doar de moment. Noi, pentruneascultarea de Dumnezeu i pentru lipsa dragostei,am primit i noi zeci de pedepse. Si degeaba ne-ampocit dup fiecare pedeaps, cci apoi mai ri neamfcut. Vine mânia cea mare a Domnului,Atotiitorului, de care nimeni nu va putea scpa.Numai atunci vom scpa, când ne vom poci. S nepocim, deci, s ne întoarcem ctre Preamilostivulnostru Printe ceresc, de care ne-am îndeprtat, cuinim înfrânt i smerit; i cu lacrimi s-L rugmfierbinte s treac cu vederea pcatele noastre celemulte, s ne ierte, s ne miluiasc i s nemântuiasc pe noi, dup marea i bogata Sa mil. icând ne vom poci cu adevrat, ne va primi cubraele deschise, ne va ierta precum i pe niniviteni228

i ne va milui ca un bun i iubitor de oameni imilostiv Dumnezeu. Fie Doamne mila Ta spre noi,precum am ndjduit întru Tine.Testament duhovnicesc 57În generaia actual, „viclean, prefcut,nerecunosctoare i pctoas”, în care „toi s-auabtut, împreun netrebnici s-au fcut, nu este celce face buntate, nu este pân la unul” (Psalmul 13,3), „i nu este în vremea aceasta cârmuire i prooroci egumen”, toate forele cârmuitoare au slbit cudesvârire, pe când puterile vrjmaului au crescutuimitor i ghearele acestuia s-au înmulit i, cafiarele slbatice, s-au npustit cu toate, ameninânds nimiceasc Sfânta Biseric, s-i ia prizonieri pepuinii ostai înrolai în armata lui Hristos, s-iucid pe strjuitorii sfintei noastre credine, ssmulg i s murdreasc Sfintele vase ale Bisericiii s fac s dispar temeliile dreptei credine,distrugând astfel credina ortodox, curat idesvârit, în Hristos.Credina noastr este în primejdie. Dar de ce? 5857Testament Duhovnicesc – Mrturisirea CredineiOrtodoxe, Editura Bunavestire, Galai, 2003, pag. 30, 31-32,35-37, 49-50, 63-66, 75-79.58Parintele Filotei Zervakos, Testament Duhovnicesc –Mrturisirea Credinei Ortodoxe, Editura Bunavestire, Galai,2003, pag. 30, 31-32, 35-37, 49-50, 63-66, 75-79.229

Pentru c aceia care au fost înrolai deStpânul Împriei Cerurilor s lupte, s-au moleit.i nu numai c au slbit, ci s-au adâncit în somnulgreu al trândviei i al nepsrii. Dorm i s-au fcutnevzui, iar vrjmaii se vd peste tot, vegheazneîncetat, lucreaz, ptrund în orae, comune, sate,„împresoar pmânt i mare”, se zbat, cheltuiescbani nenumrai ca s ia ostateci i s aduneprozelii, partizani, ucenici, pentru a ucide sufletelecretinilor ortodoci i a dezrdcina credinanoastr ortodox, fr de care este cu neputin s nemântuim.Dar vrjmaii i potrivnicii notri nu auputerea nici s dezrdcineze credina ortodox inici s distrug Sfânta Biseric a lui Hristos. N-audecât s se lupte ca turbaii! S scorneasc i snscoceasc uneltiri i vicleuguri. S lupte i s seczneasc. S cheltuiasc miliarde de lire i dolari.Se vor strdui în zadar i fr folos.Credina ortodox este puternic i nu se vaclinti. Este stânc nemicat. Este piatra din capulunghiului despre care Domnul nostru a spus înEvanghelie: „Cine va cdea pe piatra aceasta se vasfrâma, iar pe cine va cdea îl va strivi” (Matei21, 44). Este piatra neclintit pe care Hristos aîntemeiat Biserica Sa „una Sfânt i desvârit” icare va rmâne nemicat în veci, dup cum iarispune Domnul nostru în Evanghelie: „i porileiadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).Toi cei care au luptat împotriva Sfinteinoastre Biserici de la întemeierea ei încoace, au fost230

nimicii, i pe cei care în ziua de azi i pe viitor vorlupta împotriva ei, Dumnezeu îi va distruge ca penite vase de lut. Trebuie s credem cu toii ccredina noastr ortodox va triumfa în lumeaîntreag i c Stpânul, întemeietorul i Ziditorulacesteia, învingtorul morii i al pcatului, Cel ce acoborât la iad, ca Dumnezeu, i pe cei legai dinveacuri i-a eliberat de legturile morii, „Cel tare iputernic în rzboaie”, care i-a zdrobit pe vrjmai cubraul Su cel înalt, îl va învinge i de unul singur,fr nici un ajutor, pe stpânul întunericului, i vadistruge pân la sfârit puterile lui. Dar totdeaunatrebuie s credem c i noi, cei ce facem parte dinarmata lui Iisus Hristos, am fost înrolai cu scopulde a lupta, de a ne rzboi vitejete, de a-1 învinge pevrjma, având desigur ajutor i aliat pe ÎnsuiHristos, Cel ce ne-a dat nou puterea s clcm„peste erpi i scorpioni i peste toat putereapotrivnicului”, noi, care suntem avangarda legiuniialese... noi? Vai i amar! Unii dintre noi s-au temuti au dat înapoi. Pe alii i-a cuprins somnul i auadormit, i alii s-au predat fr lupt în mâinilevrjmaului.* * *E vremea s v trezii din somn. Sculai-v,aruncai departe somnul nepsrii, ca s nu vgseasc vrjmaul dormind i s v omoare.Trezii-v, cci ne îndreptm spre sfârit, spremoarte, pentru c ziua celei de-a doua Veniri aDomnului se apropie. Trezii-v ca s luptai înpuinul timp care v-a mai rmas, cci „vine ceasul231

când nimeni nu va mai putea lucra”. Trezii-v,ascultai glasul gurii lui Hristos, pe dumnezeiesculpropovduitor Pavel; „Iat vreme potrivit, iatziua mântuirii...”. Trezii-v, îndeprtai somnulnepsrii, îmbrcai-v cu armele luminii. Lovii-icu brbie i vitejie pe vrjmaii vzui i nevzuicare, struitori i neobosii, ne înconjoar i nelovesc din toate prile, din dreapta, din stânga, dinfa, de sus, de jos, zi i noapte i în fiecare clip iceas.Nu v fie fric! Nu v înspimântai demulimea vrjmailor notri. Nu uitai c sfiniiapostoli erau numai doisprezece, mult mai puinidecât suntem noi i aveau mai muli vrjmai. Nuaveau nici un prieten. Toat lumea, tot pmântul,toi oamenii erau vrjmaii lor, dar L-au avutprieten, aliat i ajutor pe Hristos. Aveau doar treiarme. Arma credinei, arma iubirii i armasmereniei. Cu ajutorul lui Hristos i cu aceste treiarme i-au învins pe toi vrjmaii, pe toat lumea; iaceti ludai întru Hristos spuneau: „cu aceasta amînvins lumea, cu credina noastr” i cu dragosteapentru Învtorul i Stpânul nostru Hristos. Nu noiam învins, ci harul lui Dumnezeu a învins i ne-aajutat, fr de care nu am fi putut face nimic.Iubiii mei frai,Îndrznii! Avei credin! Avei dragoste!Hristos triete. Niciodat nu moare; Iisus Hristosieri i azi i în veci este acelai (Evrei 13, 8). Cel232

care i-a ajutat pe Sfinii Apostoli s înving lumeane va ajuta i pe noi; e de-ajuns s ne trezim i s neîndeprtm de somnul nepsrii. Acest strigt aldumnezeiescului Apostol Pavel, pe care îl trâmbiezi îl amintesc acum, în clipa cea târzie a vieii mele,nu îl trâmbiez ca s v trezii numai voi, fraii meiiubii, tovari de drum, împreun-lupttori irzboinici, îl trâmbiez i pentru mine, cci i eu ammare nevoie s lupt i s m rzboiesc, fiindcvrjmaul nu înceteaz s ne rzboiasc nici pemine, btrânul, nici pe voi i nici pe nimeni altul,pân la ieirea sufletului omului din trup, precumeste vdit, deoarece i de Stpânul cel desvârit alcredinei noastre, Mântuitorul, Izbvitorul iScparea sufletelor noastre, Domnul nostru IisusHristos a îndrznit s se apropie i s-L rzboiascdup Botezul din Iordan, când Se afla în pustie(Matei 4, 1-12); dar i la urm, cu puin înainte demoartea Sa pe Cruce, în seara Cinei celei de Tain:„vine stpânitorul acestei lumi i el nu are nimic înMine” a zis Domnul (Ioan 14, 30).Aadar, dac i de Dumnezeul cel atotputernica îndrznit, neruinatul i neobrzatul, s se apropie,dac vine pân i spre Acela Care l-a aruncat ca peun fulger din ceruri în prpastie, cu atât mai multspre noi cei slabi, pe care ne rzboiete cu i maimult slbticie la sfâritul vieii, când plecm dintrupul acesta striccios, dar i atunci când suntemadormii. De aceea avem mare nevoie s ne trezim is apucm cu mult dorire armele luminii, armelecredinei i iubirii, i cu ele s-l lovim pe vrjma.233

i când acesta ne va vedea înarmai cu armelecredinei i iubirii, cu armele smereniei i SfinteiCruci, se va înspimânta i va fugi tremurând i„neputând suferi aceast putere”.E necesar îns ca înainte de a începe rzboiulcu vrjmaii din afar, vzui i nevzui, s avemgrij s-i rzboim mai întâi pe vrjmaii dinluntrulnostru i dup ce îi vom birui pe de-a-ntregul, atuncis îi lovim i pe cei din afar. Pentru c dac nu-iînvingem pe vrjmaii luntrici i avem de gând s-ilovim pe cei din afar, e cu neputin s învingem.Vrjmaii luntrici sunt patimile care se adunîmpotriva noastr, împotriva sufletului nostru, i nerzboiesc. Acestea sunt multe, dar cele mai greledintre ele sunt egoismul, mândria, iubirea de plceritrupeti, iubirea de argini i nepsarea din care senasc multe altele, mari i mici. Pe toate acestea,cretinul, osta al lui Hristos, dup ce se trezete dinsomnul nepsrii, trebuie s le biruiasc, trebuie sle supun; s supun trupul duhului i atunci îi vaînvinge cu uurin pe toi vrjmaii vzui inevzui.Sabia ce va s vinDe ce naiunea noastr e ameninat de primejdie?Ne pate primejdie mare; exist izbvire?Simim cu toii primejdia aceasta care ne amenin,în afar de câiva cu totul nesimitori, i ne întrebmpe noi i pe alii cum i în ce fel am putea scpa deea? Cum ne vom salva? Guvernul, vzând primejdia,234

a alergat la stpânii pmântului, aliaii notri,ndjduind c ne vor scpa. Îns chinurile,nenorocirile, necazurile i suprrile au crescut ipân acum nici o ndejde de salvare din parteastpânilor pmântului. Bine a spus Proorocul iîmpratul David în Psalmul 145: „Nu v încredei încei puternici, în fiii oamenilor, în care nu esteizbvire”.Guvernul i noi toi, dac vrem izbvireanoastr, o vom gsi numai în pocin i întoarcerela Dumnezeu, de la Care ne-am îndeprtat. SfântulSinod al Bisericii greceti, simind la rândul luiprimejdia, a hotrât într-o circular s se fac însfintele biserici paraclise i rugciuni ctreDumnezeu i Preacurata Maica Lui, neobositaaprtoare a cretinilor, ndejdea i mântuireapctoilor. Dar e acest lucru suficient pentruizbvirea noastr? Cci puine femei i câivabrbai alearg la paraclise, pe când mii de oamenicretini hulesc numele Prea înaltului Dumnezeu i alPrea Sfintei Maicii Sale i alearg cu dorinînsetat i plcere nemsurat la teatre, la filme, întaverne i cafenele, îi pierd nopile cu jocuri decri, mese bogate, beii, dansuri, distracii idestrblri? Nu! Nu! Iubii frai cretini, suferinelepe care le încercm astzi provin de la noi. Noisinguri le-am adunat în inimile i în inuturilenoastre. Pcatele noastre cele multe L-au mâniat iL-au înfuriat pe Preabunul, Preamilostivul iIubitorul de oameni Dumnezeu, cum zice idumnezeiescul Apostol Pavel: „Necaz i235

strâmtorare peste sufletul oricrui om caresvârete rul...” (Romani 2, 9).Smerenia adevrat aduce odihnîn sufletul omuluiVenii la Mine toi cei ostenii iîmpovrai i Eu v voi odihni pe voi. Luaijugul Meu asupra voastri învai-v de laMine, c sunt blând i smerit cu inima, i veigsi odihn sufletelor voastre(Matei 11, 28-29).De la începutul acestui secol viclean pe careaproape c 1-am traversat, s-au petrecut i se petrecîntâmplri înfricotoare care cutremur pmântul,amenin cu distrugerea întregii lumi i prevestescmari suferine i nenorociri.Cci se va ridica neam peste neam i împriepeste împrie i va fi foamete i cium icutremure pe alocuri. Cci va fi atunci strâmtoaremare, cum n-a fost de la începutul lumii pân acumi nici nu va mai fi (Matei 24, 7, 21). DumnezeiesculApostol Pavel, glasul lui Hristos, scriind ctreTimotei, spune: i aceasta s tii c, în zilele dinurm, vor veni vremuri grele; c vor fi oameniiiubitori de sine, iubitori de argini, ludroi, trufai,hulitori, neasculttori de prini, nemulumitori, frcucernicie, lipsii de dragoste, neînduplecai,neînfrânai, cruzi, neiubitori de bine, trdtori,necuviincioi, îngâmfai, iubitori de desfrânri maimult decât iubitori de Dumnezeu, având înfiarea236

adevratei credine, dar tgduind puterea ei (IITimotei 3, 1-5).Vd primejdia, sabia ce va s vin, mâniaprovocat de pcatele noastre cele multe. În viitor vaveni furie i suferin mare, despre care Domnul neaîntiinat, ca Prooroc desvârit ce este, i desprecare ne-au vestit i muli dintre Sfinii Profei,Apostoli i Prini purttori de Dumnezeu. Deci,dup cum ne-au spus acetia i dup cum eracunoscut i din Sfintele Scripturi, pentru a scpa i ane pzi de primejdiile, nenorocirile i suferineleîngrozitoare ce vor veni, doar pocina adevrat,sincer i curat, i întoarcerea ctre Dumnezeu,precum au fcut în vechime ninivitenii, îl vorîndemna la îndurare i mil pe Îndelung-rbdtorul,Preamilostivul, Iubitorul de oameni Dumnezeu,Printele nostru ceresc, i vor face s încetezemânia, furia i suprarea prea-îndreptit împotrivanoastr, a pctoilor.Printele Serafim Rose 59(1934-1982)„...întreaga raiune a Bisericii este aceeade a-L purta pe Hristos în inim...” „Poate cacetia sunt ultimii câiva ani în care maiputem continua s rspândim liber cuvântul”59 Printele Serafim Rose, Arhiepiscopul Averchie Tauev,Apocalipsa în învtura Sfinilor Prini, Editura Icos, 2000,pag. 21-25; 252-255.237

„Într-un asemenea veac”, scrie el 60 , „pentru a fiun adevrat cretin ortodox, gata de a-i pstracredina în Mântuitorul Hristos chiar i în faamorii, este mult mai greu în zilele noastre, decât înprimele secole ale cretinismului” (p. 17). Dei decele mai multe ori fi (în rile aflate subocârmuire comunist), prigonirea cretinilor dinzilele noastre este mult mai bine disimulat. „Subhaina unei împrii îneltoare, care arat minunati îi duce pe muli în rtcire, se arat, de fapt, oprigoan ascuns împotriva cretinismului... Aceastprigoan este mult mai primejdioas i maiînfricotoare decât prigoana fi, cci amenincu adevrat s dea cu totul pierzrii sufletele – ceeace înseamn moarte duhovniceasc” (p. 18).Arhiepiscopul Averchie citeaz adeseori cuvinteleSfântului Teofan Zvorâtul, despre vremurile dinurm: „Dei numele de cretin va fi auzitpretutindenea i peste tot vor fi biserici i slujbe,toate acestea nu vor fi decât prelnicie, cci întruacestea se va sllui o adevrat apostazie” (p. 21).Pentru a arta împlinirea acestor cuvinte înzilele noastre, Arhiepiscopul Averchie scrie: „esteînfricotor a spune, îns lumea cretin neînfieaz azi o imagine întunecat,înspimânttoare, a celei mai adânci decadenereligioase i morale” (p. 22). Ispita belugului i a60 Arhiepiscopul Averchie Tauev în lucrarea AdevrataOrtodoxie i lumea contemporan (în limba rus), Jordanville,1971.238

confortului îndeprteaz sufletul de la Dumnezeu,«slujitorii lui Antihrist se strduie mai mult decâtorice s Îl scoat pe Dumnezeu din viaa oamenilor,astfel încât acetia, mulumii cu belugul lormaterial, s nu simt în nici un fel nevoia de a seîntoarce la Dumnezeu, s nu-i mai aduc aminte deEl, ci s poat tri ca i cum Acesta nu ar existadefel. Aadar, întreaga rânduial a vieii din zilelenoastre, în aa numitele „ri libere”, unde nu este oprigoan fi împotriva credinei, unde fiecare aredreptul de a crede aa cum dorete, este o primejdiei mai mare pentru sufletul unui cretin (decât oprigoan la artare), cci îl leag cu desvârire depmânt i-l face s uite de Rai. Întreaga „cultur”contemporan, îndreptat numai ctre cunotine cudesvârire lumeti i vârtejul nebunesc al vieiilegate de aceast „cultur”, îl in pe om într-o stareneîncetat de sterpiciune i de tulburare, care nu lasnimnui putina de a-i cerceta, doar puin mai adâncsufletul, în acest fel stingându-se, încetul cu încetul,viaa duhovniceasc» (p. 29).Întreaga trire din zilele noastre, la nivelul eipublic, este o pregtire pentru venirea lui Antihrist:„toate lucrurile care se întâmpl în zilele noastre – lacel mai înalt nivel în religie, guvernmânt i în viaapublic – [...] nu sunt altceva decât o lucrare intensa slujitorilor lui Antihrist pentru pregtirea iinstaurarea împriei sale” (p. 24), iar aceastlucrare este înfptuit tot atât de mult de ctre„cretini”, ca i de ctre necretini (p. 18).239

Dup înfiarea unui tablou atât de înfiortoral zilelor noastre i al viitorului omenirii,Arhiepiscopul Averchie strig cu glas mare ctre toicretinii ortodoci s se lupte din rsputeri împotrivaduhului acestei lumi, care zace în miasma rutii.«Toi cei care în aceste zile râvnesc s nu-i piardcredina în Mântuitorul Hristos, trebuie s sepzeasc i s stea împotriva oricrei doriri alucrurilor materialnice i pmânteti i împotrivaamgirii ce vine prin bunurile lumeti. Este pestemsur de primejdios s se învoiasc cineva cu oricedorin de a-i face o carier, de a-i furi un nume,de a dobândi stpânire i trecere înaintea oamenilor,de a-i agonisi bogii, de a se înconjura de lux iconfort» (p. 28).Celor care sunt osârdnici i lupttori în a nu-ipierde credina, Arhiepiscopul Averchie le aratcalea împrteasc a mrturisirii: «Acum estevremea mrturisirii – a unei atitudini hotrâte, daceste nevoie chiar a morii pentru credina ortodox,care pretutindenea este o int a atacurilor fie saudosnice, a asupririi, a prigoanei ce vine din parteaslujitorilor lui Antihrist» (p. 28). Trebuie s fimadevrai cretini i s nu ne plecm în faa duhuluiacestui veac, ci s facem din Biseric temelia iizvorul vieii noastre (p. 26)...Calea pe care lumea ne-o aterne în fa, înciuda fgduinelor amgitoare ale „progresului”,este o cale a suferinelor: «Mântuitorul a spuslimpede c ceea ce ne ateapt nu este „progresul”,ci npaste i cazne mult mai mari, ca urmare a240

înmulirii frdelegii i a rcirii dragostei; când Elva veni, abia dac va mai gsi credin pe pmânt(Luca 18, 8)».Puterea unui adevrat cretin, în vremurilepline de grozvii care vor veni, este ateptarea celeide-a Doua Veniri a Mântuitorului Hristos – Parusia:«duhul ateptrii statornice a celei de-a Doua Veniria Domnului Hristos este adevratul duh al vieuiriicretineti, care strig în rugciune „Amin! Vino,Doamne Iisuse!” (Apocalipsa 22, 20). Iar duhulpotrivnic acestui chip de vieuire este, fr de nici oîndoial, duhul lui Antihrist, care se sârguiete prinorice mijloc s prvleasc mintea cretinilor de lagândul Parusiei i de la rspltirile care vor urmaacesteia. Cei care se pleac în faa acestui duh sepun pe ei înii în primejdia de a nu-l recunoate peAntihrist când acesta va veni i de a fi vânai deacest cumplit vrjma. Cu osebire acesta este cel maiînspimânttor lucru al lumii zilelor noastre, plinde toate înelciunile i amgirile. Slujitorii luiAntihrist, aa dup cum Mântuitorul ne-a spus maiînainte, se vor sârgui „ca s amgeasc, de va fi cuputin i pe cei alei” (Matei 24, 24). Totui, gândulla acestea nu trebuie s ne arunce în dezndejde, ci,dimpotriv, dup cum însui Mântuitorul zice:„prindei curaj i ridicai capetele voastre, pentru crscumprarea voastr se apropie” (Luca 21, 29)».Un asemenea om, un adevrat Sfânt Printe alacestor vremuri din urm, plin de duhul ateptriicelei de-a Doua Veniri a lui Hristos i de duhulcumptat al gtirii pentru aceasta este autorul241

tâlcuirii care urmeaz, a crii ce încununeaz NoulTestament – Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul.Dei tâlcuirea la aceast carte se folosete din plinde scrierile Sfinilor Prini ai Bisericii din primeleveacuri, însui faptul c este atât de mult în duhullor i în duhul Sfântului Ioan Evanghelistul estepentru noi o chezie a negreelniciei acesteitâlcuiri, dar i a faptului c vorbete nu numaiminilor noastre iscoditoare, pe cât inimilor noastrecredincioase. Arhiepiscopul Averchie a fost undascl ortodox întemeiat în tradiia neîntrerupt agândirii patristice, tradiie care îi are izvorul laSfinii Prini ai primelor veacuri i care ajungepân în zilele noastre i de care ArhiepiscopulAverchie s-a umplut cu prisosin de la dasclii siTeofan Zvorâtul (+1894) i un alt Teofan, alPoltavei (+1940). Învtor neîneltor al vieiiduhovniceti i morale în duh ortodox,Arhiepiscopul Averchie este, de asemenea, uncluzitor neasemnat în teologhisirea patristic.Puini sunt Sfinii care au rmas printre noi învremurile acestea prea vrednice de plâns, dar chiardac nu vedem printre noi asemenea drepi, ca iArhiepiscopul Averchie, învturile sale rmân cunoi i ne pot fi lumina cluzitoare prin beznazilelor care vor urma, când Biserica este cu putins fie silit s fug în pustie, asemeni Femeii dinApocalips (cap. 12) – Biserica vremurilor din urm.* * *Dar acum, în cel de-al XX-lea veac al ereicretine, au aprut „înelepii” – „neocretinii”, aa242

dup cum îi spun unii dintre ei – care nu doresc saud despre cele spuse mai sus. Propovduiesc unsoi nou de cretinism dulceag, sentimental itrandafiriu, deertat de toat fptuirea i lupta, oimaginar, atotcuprinztoare dragoste pseudocretini îmbucurarea fr de nici o oprelite dintoate deliciile acestei trectoare viei pmânteti.Ignor cu desvârire nenumratele pilde din SfântaScriptur, care lmurit i cu trie vorbesc desprelupta duhovniceasc, despre râvna cu care suntemîndatorai s-L urmm pe Mântuitorul Hristos în ane rstigni pentru lume, despre multele dureri princare trebuie s treac cretinul în aceast via,începând cu cuvintele pe care Însui MântuitorulHristos le-a spus ucenicilor Si la Cina cea de Tain:„În lume necazuri vei avea” (Ioan 16, 33). iaceasta se întâmpl deoarece, dup cum ÎnsuiDomnul ne spune, adevraii cretini nu sunt dinlume (Ioan 15, 19), pe când „lumea întreag zacesub puterea celui ru” (I Ioan 5, 19). Din aceastpricin cretinii nu trebuie s iubeasc aceast lumei „cele ce sunt în lume” (I Ioan 2, 15); „prietenialumii este dumnie fa de Dumnezeu” i „cine vavoi s fie prieten cu lumea se face vrjma luiDumnezeu” (Iacov 4, 4).Aceti „înelepi” moderni într-un anume felnu reuesc s vad c dumnezeiescul cuvânt nufgduiete nicieri în mod hotrât cretinilorsatisfacii duhovniceti depline i fericireparadisiac în aceast via, ci, dimpotriv, puneînainte faptul c viaa pmânteasc se va îndeprta243

tot mai mult de la legea lui Dumnezeu, c în ceea ceprivete morala, omul va cdea tot mai jos (vezi IITimotei 3, 1-5), c „toi care voiesc s triasccucernic în Hristos Iisus vor fi prigonii. Iaroamenii ri i amgitori vor merge spre tot mai ru,rtcind pe alii i rtcii fiind ei înii” (IITimotei 3, 12-13) i c, în cele din urm, „cerurilevor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vordesface i pmântul i lucrurile de pe el se vormistui” (II Petru 3, 10). Dar atunci se vor arta„ceruri noi i pmânt nou, în care locuietedreptatea” (II Petru 3, 13) – un minunat „nouIerusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu”(Apocalipsa 21, 2), care i-a fost artat lui Ioan,vztorul tainelor, în timpul descoperirii ce i s-afcut.Toate acestea nu sunt pe placul neocretinilor.Ei vor deplintatea fericirii în aceast lumeîmpovrat cu nenumratele ei pcate i nelegiuiri iateapt cu nerbdare aceast stare de fericiredeplin. i una dintre cele mai sigure ci de a odobândi li se pare a fi „micarea ecumenic”,uniformizarea i unirea tuturor oamenilor într-osingur nou Biseric, ce va cuprinde nu numairomano-catolici i protestani, ci i evrei, musulmanii pgâni, fiecare pstrându-i propriile convingeri igreeli. Aceast imaginar „dragoste cretin”, înnumele viitoarei stri de fericire a omului pepmânt, nu poate decât s calce în picioareAdevrul.244

Nimicirea acestui pmânt cu tot ceea ce zacepe el, cu toate c este mai înainte spus culimpezime de Cuvântul lui Dumnezeu, este socotitde ctre ei a fi ceva atât de groaznic, încât nu poatefi înfiat, ca i cum nu ar fi la îndemânaatotputerniciei lui Dumnezeu i aparent aproape denedorit. Consimt în sil s admit nimicirea acestuipmânt (cci cum ar putea cineva s nu primeascun lucru proorocit în Sfânta Scriptur?), dar cucondiia c va avea loc într-un viitor foarte, foarteîndeprtat, învluit în cea; nu secole, ci milioanede ani de acum înainte.Care este motivul acestei credine a lor? S-arputea spune: din cauz c sunt slabi în credin saule lipsete cu desvârire credina în învierea dinmori i în viaa veacului ce va s vin. Pentru eitotul este în aceast via pmânteasc, iar cândaceasta ajunge la sfârit, toate se termin. În câtevapuncte – mai ales în ateptarea unei viei fericite înaceast lume – un asemenea cadru al gândirii seaseamn îndeaproape cu larg rspândita erezie dinprimele secole ale cretintii, numit hiliasm.Aceasta este ateptarea unei împrii de o mie deani pe pmânt a lui Hristos; aadar manifestarea dinzilele noastre a acestei erezii poate fi calificat dreptneohiliasm.Trebuie avut în vedere i pstrat în minte chiliasmul a fost osândit de cel de-al doilea SinodEcumenic în anul 381; aadar, a crede din nou înhiliasm, acum în secolul XX, chiar i numai în parte,este de neiertat. Trecând peste acestea, neohiliasmul245

este mult mai ru decât vechea erezie hiliast, prinaceea c fundamentele sale, fr nici o tgad, seafl în necredina în viaa veacului ce va veni..., iardorina ptima de a dobândi fericirea aici, pepmânt, întrebuineaz toate îmbuntirile iizbânzile progresului material ale vremurilornoastre. Aceast învtur mincinoas îi vars rulînspimânttor, încercând s „liniteasc” (legene) is adoarm trezvia duhovniceasc a credincioilor is-i conving c sfâritul lumii este departe (decumva va fi un sfârit) i, aadar, nu este neaprattrebuin de priveghere i rugciune, lucruri pe careMântuitorul Hristos le cere neîncetat de la cei care-Iurmeaz (vezi Matei 26, 41), de vreme ce totul înlume devine tot mai bun i mai bun, progresulspiritual inând pasul cu cel material. Iar fenomeneleînfiortoare pe care le putem vedea în lume, chiar înzilele noastre, sunt vremelnice; toate s-au maiîntâmplat înainte i toate în cele din urm vor trecei vor fi înlocuite de o nemaipomenit înflorire acretinismului în care, desigur, ecumenitii vorocupa cele mai de cinste locuri.Aadar, totul este peste msur de frumos! Numai trebuie s lucrm asupra prii noastre luntricei nu ni se mai cere nici un fel de luptduhovniceasc; posturile pot fi desfiinate. Totul vadeveni mai bun numai prin sine însui, pân ce„împria lui Dumnezeu” este în cele din urminstaurat întru toat fericirea i deplintatea eipmânteasc.246

Frailor! Nu se vede cu limpezime unde se aflizvorul acestor ademenitoare învturi mincinoase?Cine bântuiete cu toate aceste gânduri minilecretinilor de azi, cu scopul vdit de a înfrângeîntreaga cretintate? Ca de cium, ca de foc trebuies ne temem de acest „neohiliasm” care e atât deadânc potrivnic învturii cuvântului lui Dumnezeu,învturii Sfinilor Prini i tuturor învturilorvechi de secole ale Sfintei noastre Biserici, prin carenenumrai drepi s-au mântuit. Fr luptduhovniceasc nu este i nu poate fi cretinismadevrat! Aadar, calea noastr nu se potrivete cunici una dintre aceste micri moderne, fieecumenismul, fie „neohiliasmul”.Credina noastr este credina Sfinilornevoitori, credina apostolilor, credina SfinilorPrini, credina Ortodox care a inut neclintitîntreaga lume. Acestei credine i numai acesteicredine îi vom fi urmtori în aceste zile covârite derutate în care trim astzi.* * *Este unul din marile semne ale vremurilor depe urm acesta: 61 ...i spaime i semne mari din cervor fi (Luca 21, 11). Nu mai departe decât acum osut de ani, Episcopul Ignatie Briancianinov nota încartea sa Despre semne i minuni: „... cu câtaviditate caut cretinii notri s vad minuni, sau61 Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia i religia viitorului,FEP – Tipografia Central Cartea Moldovei, Chiinu, 1995,pag. 156-159, 211, 214-215, 221, 236-237.247

chiar s fac ei înii minuni! Aceast cutare nu daltceva la iveal decât înelciunea de sine, care senate din buna prere de sinei din slava deart, icare se slluiete în suflet punând stpânire pe el”.„Adevraii fctori de minuni aproape c audisprut, dar oamenii sunt mai setoi de minuni caniciodat. Ne apropiem de timpurile când calea va filarg deschis pentru o mulime de minuni mari igrozave, care s duc la pierzare nenorocitaînelepciune cea dup trup, care se va lsa atras iînelat de ele”.Iat în aceast carte i câteva rânduri pentrucercettorii fenomenului extraterestru: „Antihrist vaface mai cu seam minuni în vzduh, adic acolounde îi are satan împria. Minunile vor izbi celmai tare simul vzului, pe care îl vor fermeca iînela. Sfântul Ioan Teologul, vzând în duhsemnele ce au s fie înaintea sfâritului lumii, afirmac antihrist va face semne mari încât i foc spogoare din cer, pe pmânt, înaintea oamenilor(Apocalipsa 13, 13). Sfânta Scriptur indic aceastminune ca fiind cea mai mare dintre minunile luiAntihrist, iar locul apariiei ei este vzduhul. Va fiun spectacol splendid i înfricotor” (SfântulIgnatie Briancianinov).***„Oamenii nu vor înelege c minunile luiAntihrist nu au în ele nici un fel de noiune de binesau scop raional, nici un îneles clar, c sunt strinede adevr i pline de minciun, de toat slbticia irutatea, c sunt scamatorie goal menit s uluiasc248

i s lase cu gura cscat, mai ales pentru a-i daprad uitrii ca s-i poat înela, seduce i fascina cuefecte spectaculoase, gunoase i prosteti”.„Toate înelciunile diavoleti au în comunaceea c, dac li se d cea mai mic atenie, eledevin periculoase; aceast mic atenie, chiar daceste lipsit de simpatie pentru ceea ce se vede, poates duc pe omul respectiv în ispit i poate s laseasupra lui o influen rea”.* * *„Noi trim la captul acestei perioadeînspimânttoare de triumf demonic în care„umanoizi” sinitri (noile întruchipri diavoleti) searat la mii de oameni i pun stpânire, prinapariiile lor absurde, pe sufletele acelora de careharul lui Dumnezeu s-a îndeprtat. Fenomeneleextraterestre sunt pentru cretinii ortodoci un semnc trebuie s calce cu mult mai mult hotrâre,trezvie i bgare de seam pe calea mântuirii,cunoscând c putem fi ispitii i înelai nu doar dereligiile mincinoase, ci i de fenomene fizice careuimesc privirea”.* * *„Biserica Ortodox respinge total acestepractici i „micri harismatice” sectare, care suntamgiri diabolice din veacurile de pe urm, ceîneal în diferite chipuri i forme pe cei ce s-au ruptde Biserica lui Hristos întemeiat de Duhul Sfânt.C cei ce nu ascult de Biseric i de sfinii Apostolii nu au cele apte Taine, Sfânta Liturghie, Preoia i249

Sfânta Cruce, nu pot avea Duhul Sfânt, ci numaiduhul diavolului”.* * *„Pentru cretinii ortodoci, fenomenulcontemporan al „vorbirii în limbi” este i el un„semn”; dar nu este semnul începutului Evanghelieimântuirii pentru toate popoarele, ci semn alsfâritului ei”.* * *„Micarea harismatic, produs al unei lumilipsite de Taine i de har, al unei lumi ce înseteazdup „semne”, fr a fi în stare „s deosebeascduhurile” prin care se fac aceste semne, este eaînsi un „semn al lumii apostaziale în continuare, omicare a „inteniilor” i a „faptelor bune”, ceeman dintr-un umanitarianism anemic i lipsit desubstan. Ce se va întâmpla, îns, atunci când lui ise va altura o micare care s aib cu adevrat„putere”?* * *„Deci, […] pân i elita constituit din acetiadevrai alei, aceast „turm mic”, vor fi atacaii ispitii de „marile semne i minuni” ale luiAntihrist. Marea mas a „cretinilor” în schimb, îlvor accepta pe falsul Mesia – adic pe Antihrist, frîntrebri i fr probleme pentru c „noul sucretinism” este exact ce caut mulimea”.* * *250

Cu atât mai mult trebuie s lupte astfelcretinii din ziua de azi, care sunt înconjurai dintoate prile de un cretinism fals, care are propriulsu arsenal de experiene ale „harului” i „DuhuluiSfânt”, putând cita pe de rost din Sfânta Scriptur idin Sfinii Prinii, pentru a-i „întri” propriileerezii! Cu siguran trim vremurile de pe urm,când înelciunea este atât de subtil încât amgete,de este cu putin, i pe cei alei (Matei 24, 24).Falii prooroci ai timpurilor noastre anun cuglas din ce în ce mai puternic apropierea „noii ere aDuhului Sfânt”, a „noii Cincizecimi”, a „punctuluiOmega”. Este exact ceea ce se numete, înadevratele profeii ale Bisericii Ortodoxe, domnialui Antihrist. Aceast profeie, tocmai acum în zilelenoastre, începe s se împlineasc, cu fora uneiputeri demonice.Întreaga atmosfer spiritual contemporan seîncarc cu puterea experimentelor de iniieredemonic i aceasta, pe msur ce „taina nelegiuirii”intr în faza penultim, în care începe s posedesufletele oamenilor i, într-adevr, nu numai pe alelor, ci chiar pe ale celor alei ai Bisericii lui Hristos,de-i va fi cu putin.Împotriva acestei „experiene religioase” demare for, cretinii ortodoci trebuie s se trezeasci s se înarmeze cu adevrat, s devin pe deplincontieni de ceea ce înseamn Ortodoxia cretin iîn ce chip scopurile sale sunt total diferite de aletuturor celorlalte religii, fie ele „cretine” saunecretine.251

Cretini ortodoci, pstrai cu sfinenie harulce vi s-a dat! Nu îngduii ca el s devin ochestiune de obinuin! Nu-l msurai dup msuraomeneasc i nu v ateptai ca el s par logic saupe înelesul celor care nu sunt capabili s ptrundnimic din ceea ce depete omenescul sau celorcare cred c îl pot obine altfel decât arat predaniaSfintei Biserici a lui Hristos dintotdeauna! Cciadevrata Ortodoxie, în mod necesar, apare cuadevrat „nelalocul ei” în aceste vremuri satanice; ominoritate din ce în ce mai accentuat a celordispreuii i cam „nebuni”, silii s triasc înmijlocul unei mase al crei „revivalism” religioseste inspirat de un cu totul alt fel de duh.Noi îns s ne mângâiem cu cuvintele cele tarii sigure ale Domnului nostru Iisus Hristos: Nu teteme, turm mic, pentru c Tatl vostru a binevoits v dea vou Împria (Luca 12, 32).Fie ca toi cretinii ortodoci s se întreascpentru marea btlie care îi ateapt, i s nu uiteniciodat c, în Hristos, victoria este deja a noastr.Cci El ne-a promis c porile iadului nu vor biruiBiserica Sa (Matei 16, 18) i c pentru cei alei Elva scurta zilele urgiei i strâmtorii celei de pe urm(Matei 24, 22). i apoi, cu adevrat, „dacDumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastr?”(Romani 8, 31). Chiar în mijlocul celor mai slbaticeispite, nou ni s-a poruncit: „Îndrznii! Eu am biruitlumea” (Ioan, 16, 33).S trim deci i noi, aa cum au fcut-o toiadevraii cretini înaintea noastr, cu certitudinea252

c toate cele ce se vd au un sfârit i c Mântuitorulnostru va veni curând; cci „Cel Ce mrturiseteacestea, zice: Da, vin curând! Amin! Vino, DoamneIisuse!” (Apocalipsa 22, 20).Discernmântul spiritual 62Cel mai important câtig pe care-l capei citindliteratura ortodox fundamental este virtuteanumit discernmânt. Atunci când avem în faaochilor dou fenomene care par s fie identice saufoarte asemntoare între ele, virtutea numitdiscernmânt ne ajut s vedem care dintre ele esteadevrat i care este fals. Altfel spus, care are în elspiritul lui Hristos i care ar putea avea spiritulAnticristului.Prin însi natura lui, Anticristul, care urmeazs fie ultimul mare conductor al lumii i ultimulmare adversar al lui Hristos, este anti-Hrist, iar aici„anti” nu înseamn numai „împotriv”, ci i „submasca, în locul lui”. Anticristul, dup cum afirmtoi Sfinii Prini care au scris despre el, va ficineva care-L va imita pe Hristos, adic va cuta sînele oamenii prefcându-se a fi Hristos revenit pePmânt. De aceea, dac ai o idee foarte vag desprecretinism sau dac citeti Scripturile exclusiv duppropria ta concepie (iar concepia i-o culegi din62 Ieromonah Serafim Rose, Pentru o Viziune Ortodoxasupra Lumii, Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2003, pag. 20-21, 32-34, 36, 39-45.253

aer, dintr-un aer care, în prezent, nu este cretin, cianticretin), atunci vei ajunge la concluzii foarteanticretine. Când vei vedea chipul Anticristului, tevei lsa pclit, crezând c este vorba de Hristos.S dm o serie de exemple despre felul în carene poate ajuta virtutea discernmântului sînelegem câteva fenomene relativ complicate. Unuldintre acestea este micarea harismatic. Aceastmicare din Biserica Ortodox este promovat de unpreot grec din Indiana, Printele Eusebiu Stephanou,i are un numr destul de mare de adepi isimpatizani. Promotorul ei a vizitat i Grecia, undeexist deja o serie de oameni care se las pe mânalui.Este limpede c succesul lui se datoreaz, înparte, faptului c acest preot provine dintr-oatmosfer bisericeasc ortodox, astfel încât oameniiaceia, nscui ortodoci, care merg la bisericaortodox i care se împrtesc, iau de bun tot cespune el. i cum, pentru ei, problema devine una deobinuin, nu-i mai dau seama c întreaga raiune aBisericii este aceea de a-L purta pe Hristos în inim,dar c omul poate tri o via întreag în BisericaOrtodox fr ca inima lui s fie vreodat treaz.Oamenii de felul acesta sunt exact ca pgânii. Defapt, ei sunt chiar mai vinovai decât pgânii, pentruc pgânii nu au auzit niciodat de Hristos, în timpce un ortodox care nu tie ce este aceea viaspiritual nu s-a trezit înc întru Hristos.254

De ce trebuie s avem oviziune ortodox asupra lumii?Deci relum prima idee. Urmrim semnelevremurilor pentru a-L recunoate pe Hristos atuncicând va veni, pentru c au fost muli fali Hristoi ivor veni înc i mai muli, iar la sfâritul lumii vaveni, în cele din urm, unul care va fi denumitAnticrist. Anticristul îi va uni pe toi cei care s-aulsat înelai crezând c el este Hristos, iar printreacetia se vor numra toi cei care au interpretatcretinismul dup cum au vrut ei. De multe ori vezioameni care mrturisesc cretinismul i ai impresiac multe dintre ideile lor sunt corecte i conforme cuBiblia, dar, la o analiz mai atent, îi dai seama cgreesc flagrant.De curând, Printele Dimitri Dudko spunea, înfoaia pe care o public, c a venit la el cineva carepretindea c este cretin. Când au început, îns, sstea de vorb, i-a dat seama c respectivul nu eraortodox i l-a întrebat: „De ce confesiune etidumneata?”. – „A, asta nu conteaz, suntem cu toiicretini. Cel mai important este s fim cretini”. –„Ba nu, ba nu, a zis el, trebuie s fim mai precii. Deexemplu, dac dumneata eti baptist, iar eu suntortodox, eu cred în Trupul i Sângele Domnului, iardumneata nu crezi. Trebuie s tim precis, pentru csunt multe diferene. Este bun atitudinea aceasta.Eu te respect pe tine i nu vreau s impietez asupracredinei tale, dar, chiar i aa, exist o cale255

adevrat a credinei i multe ci care se abat de laadevr. Eu vreau s m in de adevr”.La fel, vedem c muli oameni care nu suntortodoci au, totui, multe pri bune, dar pân laurm tot greesc în anumite privine. Sigur csarcina s judecm nu ne revine nou, ci luiDumnezeu. Dar este limpede ce se va întâmpla dactoate aceste abateri minore prin care oamenii greescastzi vor fi proiectate în vremurile de pe urm, dacoamenii vor gândi la fel i la venirea acelor vremuride pe urm. Greelile mrunte sunt cele care îi facpe oameni s cread când îl vd pe Anticrist cacesta este Hristos. Sunt o mulime de secte carecred c Hristos va veni s domneasc o mie de anidin Templul de la Ierusalim. De aceea, când evreiivor începe s reconstruiasc Templul, aceste secte sevor bucura, pentru c, pentru ele, acesta va fi semnulvenirii lui Hristos. Dimpotriv, tim c acesta estesemnul venirii Anticristului, pentru c Hristos nu vamai veni niciodat la Templu. Templul a fostdistrus. Hristos va veni numai la sfâritul lumiipentru a începe împria etern a cerurilor. Singurulcare va veni la Templu va fi Anticristul. Iat de ce ocorect înelegere cretin – ortodox i o pregtirecare s plece de la aceast înelegere sunt absolutnecesare. Cu cât ne apropiem mai mult de vremurilede pe urm, cu atât aceast înelegere i pregtireadevin mai indispensabile.Rcirea treptat a iubirii256

Un alt semn foarte simptomatic al vremurilornoastre este urmtorul menionat în capitolul 24 dinEvanghelia dup Matei: faptul c iubirea multora sercete. Aceasta pare a fi o caracteristic definitoriea epocii noastre, într-o mai mare msur decât înorice alt epoc din istoria trecut i se vede limpedeîn ceea ce se numete nihilism.Templul de la IerusalimDup aceea, avem semnul cu urâciuneapustiirii i tot ce se refer la Templul din Ierusalim.Pentru prima oar în istorie, a aprut acum aceastposibilitate. S-a mai încercat o dat reconstruireaTemplului, în secolul IV. Iat, cunoaterea acestuiepisod este un foarte bun exemplu despre ce putemînva citind istoria Bisericii. Gsim câteva izvoaredespre el chiar în secolul IV. Sfântul Chiril îlpomenete, la fel ca ali istorici ai Bisericii de pevremea aceea. Iulian Apostatul, care punea atâtapasiune în desfiinarea cretinismului, a decis c, dinmoment ce Hristos profeise c nici o piatr dinTemplu nu avea s mai rmân la locul ei,reconstruind Templul, ar fi putut dovedi c Iisusfusese un impostor i c deci religiile pgâne puteaufi repuse la locul lor. Astfel încât i-a chemat peevrei, în mod deliberat, înapoi la Ierusalim i i-alsat s-i reconstruiasc Templul, dându-le chiar ibinecuvântarea lui. Ce construiau gseau a doua zi lapmânt. La a doua încercare, au ieit din pmântbulgri de foc. Toi istoricii sunt de acord în aceast257

privin. Iar istoricii raionaliti moderni, realizândc nu pot contrazice aceste texte i c ceva trebuie sse fi întâmplat acolo, ajung s spun lucruri degenul: „Probabil c au dat de petrol” sau „Eraupungi de gaze subterane”. De bun seam, ceea ce s-a întâmplat acolo a fost o minune a lui Dumnezeu,care a vrut s împiedice reconstruirea Templuluipentru c nu venise înc timpul –Templul urmeazs fie reconstruit atunci când va veni sfâritul lumii.* * *Semnul acesta al Templului este unul foarteputernic. Când vom vedea Templul reconstruit, vomputea trage concluzia c a sosit momentul, pentru cacesta este, cu siguran, unul dintre semnele de lasfâritul sfâritului. Deocamdat, bineîneles, nu s-apus problema reconstruirii lui, dar circul tot felulde zvonuri c planurile ar fi deja fcute, c s-araduna piatra etc. Este clar c evreii se gândesc la el.Alte semneUn alt semn se refer la Anticristul care, atuncicând va veni, va deveni conductorul lumii. Abia înepoca noastr a devenit o realitate ideea c un singurom poate stpâni întreaga lume. Toate imperiilemondiale de pân acum s-au întins numai pe o partea Pmântului i, pân la apariia comunicaiilormoderne, ar fi fost imposibil ca un singur om sconduc întreaga lume.Mai mult decât atât, odat cu larga rspândirea comunicaiior, cu descoperirea bombelor atomice258

i a armelor avansate, posibilitatea apariiei unorsuferine la scar global este mult mai mare decâtîn orice alt moment istoric. Este limpede c viitorulrzboi va fi cel mai distrugtor din istoria omeniriii, probabil, va provoca, înc din primele zile,distrugeri mai mari decât toate celelalte rzboaie dinistorie la un loc. Pe lâng armele atomice, care arputea fi aruncate în lupt în cazul unui rzboigeneralizat, exist diferite arme bacteriologice, carepot rspândi printre, oameni molime, gazeotrvitoare i tot felul de substane cumplite.Un avertisment ctre cei împtimiide ziua de apoiToate aceste semne ale vremurilor sunt cu totuli cu totul negative. Sunt semne care spun c lumease prbuete, c sfâritul ei se apropie i cAnticristul va veni negreit. Este foarte uor spriveti toate aceste semne negative ale vremurilori s cazi într-o asemenea stare de spirit, încât scaui numai ceea ce este negativ. Adevrul este cpoi dezvolta o întreag personalitate – opersonalitate negativ în esena ei – bazat pe aaceva. Ori de câte ori apare câte o tire nou, zicecâte unul: „Aha, da, sigur c da, aa se întâmpl i os fie i mai ru”. Vine altul i spune: „Da, da, estelimpede c aa o s fie, ba chiar i mai ru decâtatât”. Toate lucrurile din jur sunt vzute ca niteîmpliniri nihiliste ale unor vremuri teribile.259

Este adevrat c trebuie s fim contieni detoate acestea i s nu afim un optimismnejustificat în legtur cu evenimentelecontemporane, pentru c se întâmpl tot mai rarastzi s auzim o veste bun. În acelai timp, îns,nu trebuie s uitm care este motivul esenial pentrucare urmrim semnele vremurilor. Le urmrim nunumai pentru a vedea când i unde va veniAnticristul. Acest lucru este, mai degrab, secundar.Urmrim semnele vremurilor pentru a vedea când iunde vine Hristos. Acesta este un lucru fundamentalpe care nu trebuie s-1 uitm, ca s nu ne lsmcopleii de amrciune, de tristee, s nu neretragem în noi înine, fcând depozite de alimentepentru marea calamitate. Nu este înelept s facemaa ceva. Dimpotriv, trebuie s fim i mai cretini,adic s ne gândim la ceilali i s încercm s-iajutm. Dac i noi suntem reci, abtui i pesimiti,înseamn c participm la rceala general care esteun semn al sfâritului. Trebuie s fim calzi i s neajutm unii pe alii. Iat care este semnulcretinismului din noi.Dac lum istoria – iat, de fapt, un alt motivsntos pentru a citi istoria Bisericii –, vom vedea cde-a lungul întregii istorii a omenirii, a Vechiului iNoului Testament de-a lungul tuturor împriilorcretine de mai târziu – este valabil chiar i pentrulumea pgân –, suferinele s-au inut lan. Oriundeau trit, cretinii au avut parte de judeci ipersecuii. Datorit acestora, cretinii au atinsîmpria cerurilor.260

Iat de ce, atunci «când va veni vremea»persecuiilor, noi va trebui s ne bucurm. ZiarulPrintelui Dimitri Dudko relata un mic incident: ofemeie din Rusia a fost internat într-o clinicpsihiatric fiindc îi fcuse cruce într-un locnepotrivit sau fiindc purta cruce la gât – ceva defelul acesta. Printele Dimitri i fiii si spirituali s-au deplasat la Moscova, au mers la clinic, austabilit o întâlnire cu doctorul i au discutat cu el.Au reuit s-l conving c femeia nu avea ce cutaacolo. „De fapt se tem de noi, pentru c atunci cândfaci presiuni asupra lor, recunosc i ei c nu existnici o lege prin care s-o poat ine acolo”, spunePrintele Dimitri. În cele din urm, dup osptmân cât au inut-o pe femeie în clinic,doctorii au fost de acord s-i dea drumul. Cât timp lefusese pacient, îi dduser diverse medicamente i„injectabile”, pentru a-i învinge rezistena i a odetermina s renune la religie. Când i-au datdrumul, biata femeie era destul de slbit. S-a aezatpe o banc, undeva în afara clinicii, i a spus: „Câttimp am stat acolo i mi-au fcut toate tratamentelealea oribile, am fost linitit, tiind c era Cinevacare veghea asupra mea, dar acum, nici n-am ieitbine i deodat mi s-a fcut fric. Acum sunttulburat i m tem s nu vin dup mine din nou,m tem ca poliia secret s nu m pândeasc dedup col.”. Este limpede de ce vorbea aa. Când etipersecutat, Hristos este alturi de tine, fiindc suferipentru El. Odat scpat, capei un sentiment denesiguran, pentru c nu tii dac vei mai putea261

eveni la starea respectiv, începi s te întorci lapropria-i înelegere lumeasc. Atunci când te afliînuntru, nu ai pe cine altcineva s te bazezi, decitrebuie s te bazezi pe Hristos. Dac nu-L ai peHristos, nu ai nimic. Când eti afar, începi s-i facisocoteli i s te încrezi în tine însui i atunci îlpierzi pe Hristos.Mai aproape de Dumnezeu 63– Vrei s ne vorbii de atitudinea ortodoxfa de religiile necretine?– Hristos a venit s lumineze neamul omenesc.Exist multe religii în afara revelaiei Sale în careadepii sunt sinceri – nu neaprat practicani aivreunui cult demonic – i încearc s ajung cuadevrat la Dumnezeu. A putea spune c, înainte caoamenii s aud de Hristos, aceste religii erau bune,dar nu puteau conduce la adevratul el. Iar elul esteviaa venic i Împria Cerurilor i Dumnezeu avenit în trup ca s ne-o deschid. De aceeacretinismul este adevrat; putem lua în discuiediferite elemente comparative ale adevrului în altereligii i adesea observm c sunt foarte profunde,dar acestea nu ne deschid raiul. Numai când Hristosa venit pe pmânt i i-a spus tâlharului: „Astzi veifi cu mine în rai”, raiul s-a deschis cu adevratpentru oameni.63 Preot Serafim Rose, Mai aproape de Dumnezeu, EdituraBunavestire, Galai, 2003, pag. 42-43.262

– Prin urmare, oamenii care nu au aflat nimicdespre Hristos nu au acces la adevr?– Cei care nu au auzit niciodat de Hristos?Numai Dumnezeu poate s judece. Nici în VechiulTestament oamenii nu auziser de Hristos, dar El avenit i le-a predicat în iad. De asemenea, înainte deÎnvierea lui Hristos, a venit la iad i a predicat cHristos va veni acolo s-i elibereze pe cei caredoreau s cread în El. Aa c Dumnezeu poatedescoperi adevrul i celor care nu au avut niciodatansa s-l aud, adic celor care nu au respinsEvanghelia, ci doar nu auzit de ea. Dar odat ce aiprimit revelaia, atunci eti, bineîneles, mult mairesponsabil decât toi ceilali. Un om care a primitrevelaia c Dumnezeu a venit în trup i nu trietepotrivit cu aceasta – este mult mai ru decât oricepreot pgân sau de cât oricare altul.* * *– În seara trecut ai inut o conferin despreApocalips. Ai pute s o rezumai pentru noi?– Am interpretat toate evenimentele care seîntâmpl astzi ca pe nite semne ale sfâritului iam încercat s vd care ar trebui s fie atitudineanoastr cretin fa de acest sfârit. Nu trebuie snumrai anii sau s v gândii cine este „Regele dela miazzi”, „Regele de la miaznoapte” .a.m.d., cis privii mai în profunzime. Toi apostolii luiHristos au scris, în Epistolele lor, despre nevoia de acrede c Hristos e aproape, de a ne pregti, fiind înprimul rând pregtii din punct de vedere spiritual.Dac ne aflm în aceast stare de ateptare a venirii263

lui Hristos, într-un sens spiritual, fie în sufletelenoastre, prin har, fie în ceasul morii noastre, atunciîntrebarea cu privire la venirea Lui fizic pe pmântla sfâritul timpurilor nu ne va mai tulbura într-oasemenea msur încât s ne alturm vreunei noisecte care se duce în creierii munilor i ateaptziua acestei veniri. Nu cunoatem nici ziua nici ora.Prioritatea fundamental este pregtireaduhovniceasc.Vremurile noastre, totui, sunt atât de pline deceea ce am putea numi evenimente „apocaliptice”,încât ar trebui s fim foarte contieni de ele.Domnul nostru Iisus Hristos spune c, dei nucunoatem nici ziua, nici ora, trebuie s lumexemplu de la smochin, care atunci când înverzete,tim c vara e pe sfârite. Tot astfel, atunci cândaceste lucruri încep s se întâmple, când devineposibil s existe un singur stpân pentru toat lumea,când Evanghelia e propovduit tuturor neamurilor,când atât de multe curente spirituale care sunt, înmod evident, amgitoare iau fiin – atunci semnelec ceva iminent e pe cale s se petreac sunt limpezii se leag de sfâritul lumii.Pentru a fi pregtii duhovnicete, e extrem deinstructiv pentru noi s citim despre ceea ce seîntâmpl oamenilor din lagrele de concentrare.Asemenea istorisiri ne arat c nu conteaz ce s-arputea întâmpla – chiar dac ne aflm sub stpânirealui Antihrist însui i suntem aruncai în închisoare –,putem supravieui pentru c Îl avem pe Hristos.Vieile sfinilor au fost întotdeauna o surs de264

instruire i de edificare i chiar i astzi existoameni care au fost martirizai i despre care putemprimi învtur.* * *„Noi 64 , cei ce ne numim cretini, nu trebuie sateptm nimic altceva decât s fim rstignii 65 . Ccia fi cretin înseamn a te rstigni, în aceste vremurii în oricare alte vremuri, de când Hristos a venitîntâia dat. Viaa Sa este model - i avertisment -pentru noi toi. Trebuie s fim rstignii individual,mistic, cci rstignirea deplin este singura calectre înviere. Dac vom învia cu Hristos, trebuie maiîntâi s ne smerim împreun cu El - chiar pân laumilina cea din urm, cea de a fi devorai i scuipaiafar de lumea care nu ne înelege.***Dumnezeu ne d trie s urmm calearstignirii; nu exist alt cale de a fi cretin.”* * *Grbete 66 , aadar, s împlineti lucrareaDomnului, cci e mult mai târziu decât îi închipuitu!64 Preot Serafim Rose, Ne vorbete Printele Serafim Rose.Scrisori, Editura Bunavestire, Galai 2003, pag. 7-8.65 C s-a ajuns deja la aceast stare de lucruri în lumeaortodox de astzi, a se citi cartea ˝Martirologiicontemporane-Mrturii cutremurtoare ale unor întemniaipentru credina lor˝, Editura Bizantin,2004(Nota edit.) .66 Formula AS nr. 377 din 30 aug. – 6 sept. 1999, Ierom.Seraphim Rose.265

***Concluzie 67Este limpede, pentru orice cretin ortodoxcontient de ceea ce se întâmpl în jurul lui înziua de astzi, c lumea se apropie de sfârit.Semnele vremurilor sunt atât de evidente încât s-ar putea spune c lumea se sfârete prbuinduse.Care sunt aceste semne? Anormalitatea lumii.Niciodat nu s-a mai întâmplat s fie acceptatemanifestri i comportamente ciudate i nefireti ca icum ar fi de la sine înelese, cum se întâmpl în zilelenoastre. Privii lumea din jurul vostru: ce scriu ziarele,ce filme ruleaz, ce se arat la televizor, ce consideroamenii interesant i distractiv, la ce râd - totul absolutnefiresc. i exist oameni care promoveaz în modintenionat aceste lucruri, bineîneles, pentru propriullor avantaj financiar i pentru c aa este moda, pentruc exist o cerere pervers pentru acest gen delucruri. Sunt, apoi, rzboaiele i ameninrile cu rzboiul,unul mai rece i mai nemilos decât altul, toate umbrite deameninarea de neconceput a rzboiului nucleargeneralizat, care ar putea fi declanat prin simplaapsare a unui buton. Au loc nenumrate dezastrenaturale: cutremure i, mai nou, vulcanii - cel mairecent dintre ei tocmai se formeaz nu departe de aici,în centrul Californiei, lâng Parcul Yosemite - care au iînceput s modifice tiparele climatice ale planetei. Un altexemplu este centralizarea din ce în ce mai67 Ieromonah Serafim Rose, Pentru o Viziune Ortodox asupraLumii, Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2003, pag. 73-79.266

voluminoas a informaiilor despre individ i a puteriiasupra acestuia, reprezentat în special de acelnou i uria computer din Luxemburg, care estecapabil s stocheze informaii despre fiecare individîn via. El are numrul de cod 666 i a fost poreclitde cei care lucreaz cu el „Fiara". Pentru a extindeutilizarea acestor computere, guvernul americanpreconizeaz s introduc, începând din 1984, unsistem de asigurri sociale bazat pe atribuirea unui numrfiecrei persoane (se spune c acel numr va includei codul 666), imprimat pe mâna dreapt sau pe frunte- adic exact situaia prevzut s funcioneze, potrivitApocalipsei (capitolul 13), în timpul domnieiAnticristului. Desigur, nu înseamn c prima persoancare va fi tampilat cu 666 este Anticristul sau slugaAnticristului, dar odat obinuit cu aceastcondiie, cine îi va mai putea rezista? Mai întâi etiantrenat, dup care eti obligat s i te închini. O dat înplus, este vorba de înmulirea falilor Hristoi i afalilor Anticriti. Cel mai recent candidat a cheltuitprobabil milioane de dolari pe reclame care s-ianune iminenta apariie pe toate posturile deteleviziune ale lumii, cu promisiunea c va lansa, lamomentul respectiv, un „mesaj telepatic" ctre toilocuitorii planetei. Fcând abstracie de puterileoculte care ar putea fi utilizate cu prilejul acestorapariii, tim prea bine c, prin intermediul radioului i,mai ales, prin televiziune exist posibilitateatransmiterii de mesaje subliminale i c, de altfel, acestlucru e la îndemâna oricui are la dispoziie tehnologianecesar interceptrii semnalelor de radio i267

televiziune indiferent de legile restrictive dinacest domeniu. În aceeai categorie se înscrie iatitudinea cu adevrat nefireasc fa de noul film„E.T." pe care toi americanii 1-au vzut i-1comenteaz. Milioane de oameni, aparent normali, auajuns s-i exprime afeciunea i iubirea pentru unerou, un „salvator" din spaiul cosmic, care este, frnici un dubiu, un demon - vizibil pregtire pentruiminenta adulare a Anticristului, (întâmpltor,editorul de film al ziarului Arhidiocezei Grecetidin America, un preot ortodox, a recomandat din toatinima acest film tuturor ortodocilor, spunând c esteun film minunat, din care putem înva ce este iubireai c toat lumea ar trebui s mearg s-1 vad. Cecontrast exist între cei care încearc s rmâncontieni de ce se întâmpl i cei care se las antrenaiîn starea de spirit a vremurilor!) A putea continua cuastfel de detalii, dar scopul meu nu este s vînspimânt, ci s va atrag atenia la ceea ce se petreceîn jurul nostru. Zu c este chiar mai târziu decâtcredeam cu toii. Apocalipsa se întâmpl chiaracum. i cât este de trist s vezi cretini, mai ales tineriortodoci, peste capetele crora pluteteamenintor aceast tragedie incalculabil i carecred c pot duce mai departe ceea ce ei numesc „ovia normal", în aceste vremuri cumplite,devenind parte integrant a capriciilor acesteigeneraii stupide, care se autodivinizeaz,absolut incontient de faptul c paradisulnebunilor în care trim este pe cale s seprbueasc, absolut nepregtit pentru268

vremurile de disperare spre care ne îndreptm. Nicimcar nu se mai pune problema de a face diferenaîntre cine este un „bun" cretin-ortodox sau unul„prost", întrebarea care se pune acum este dac vamai supravieui mcar credina noastr, în multe cazuri,ea nu va mai supravieui. Anticristul care va veni va fimult prea atrgtor, mult prea în spiritulpreocuprilor lumeti dup care tânjim, pentru camajoritatea oamenilor s-i dea mcar seama c i-aupierdut cretinismul închinându-se în faa lui. Si totui,chemarea lui Hristos rzbate pân la noi. S pornimîn întâmpinarea ei!***Biserica lui Hristos este vie i liber, în ea nemicm i trim, prin Hristos, care îi este Capul, înEl cunoatem libertatea deplin, în Bisericînvm adevrul, iar adevrul ne elibereaz (loan, 8,32). Te afli în Biserica lui Hristos ori de câte ori îl ajui pecel czut s se ridice sau când dai de poman celorsraci, când îi îngrijeti pe cei bolnavi. Te afli înBiserica lui Hristos când eti bun i rbdtor, cândrefuzi s te superi pe fratele tu, chiar dac el i-a rnitsentimentele. Te afli în Biserica lui Hristos când terogi spunând: „Doamne, iart-1". Când munceticinstit la locul tu de munc, iar seara, când te întorciobosit acas, înc îi mai vine s zâmbeti, când rspltetirul cu bine, i atunci te afli în Biserica lui Hristos.Vedei, aadar, dragi prieteni tineri, cât de aproape esteBiserica lui Hristos? Voi suntei Petru i Domnul îiconstruiete Biserica Sa pe umerii votri. Voi sunteipiatra Bisericii Lui, înaintea creia nimic nu poate269

prevala. S construim biserici cu credina noastr, bisericipe care nici o putere omeneasc nu le poatedemola, o biseric a crei temelie este Hristos...Întindei mâna ctre fratele vostru de lâng voi i nuîntrebai niciodat: „Cine e sta?", ci, mai degrab,spunei: „Nu este un strin, este fratele meu, este Bisericalui Hristos, la fel ca i mine.". Cu o asemeneachemare în suflet, s începem cu adevrat saparinem Bisericii lui Hristos, Bisericii Ortodoxe.Apartenena de suprafa nu este suficient; trebuie sne mite ceva pe dinuntru, ceva ce s ne fac diferii delumea din jurul nostru, chiar dac lumea îi spune„cretin" sau chiar „ortodox". S pstrm i s hrnimaceste caliti ale adevratei viziuni ortodoxe asupralumii despre care am vorbit mai devreme: o via io atitudine normal, iubitoare i ierttoare, nugravitând în jurul sinelui, ci pstrându-ne inocena ispiritualitatea chiar i cu o deplin contiin apropriului nostru pcat i a puterii ispitelor lumeti dinjurul nostru. Dac trim cu adevrat aceast viziuneortodox asupra lumii, credina noastr vasupravieui ocurilor care ne ateapt i va fi o surs deinspiraie i de mântuire pentru cei care îl vor cuta încontinuare pe Hristos, chiar i în toiul naufragiuluiumanitii, care a început deja în zilele noastre.Mihai Urzic(1902-1988)270

Trim o epoc în care poziia între Bine iRu, poziia comod a celor cldicei trebuie sdispar. i va disprea chiar în istorie, la Judecat,cci cei cldicei nu îi vor mai gsi locul i vortrebui s-i aleag starea: ori arzând ca focul, orireci ca sloiul de ghea. Pentru c la Judecat nu vorfi trei stri, ci numai dou: ori de-a dreapta luiHristos, cu binecuvântaii Tatlui, ori de-a stângaLui, cu blestemaii focului venic. Cci aa a fost ipe Golgota cu cei doi tâlhari; unul care L-a slvit ialtul care L-a hulit!În nepsarea religioas care ne caracterizeazveacul, este nevoie ca Hristos s fie cu triemrturisit, cu vreme i fr vreme, i la toaterspântiile pmântului. Cretinismul nu trebuie sreprezinte privilegiul unei caste de iniiai i depuritani, care se izoleaz îndrtul unor îngrdiriprotecioniste, de restul lumii pctoase, de vameii de curvari, de cei care L-au uitat sau Îl reneag peDumnezeu. Fiecrui cretin îi revine sarcina de a fivestitorul Învierii i de a duce mai departe soliaEvangheliei. Cci este inadmisibil, acum mai multca oricând, s-i constitui o existen fcândabstracie de mediul în care trieti, de omul cu carevii în contact în fiecare zi, fr s-i pese dac îl vezirtcindu-se sau nu. Orice cretin purttor de Hristospeste care s-a coborât Duhul Sfânt prin ungerea cuSfântul Mir, a fost investit cu pecetea împrteasc aharului i a devenit, implicit, un mrturisitor al luiHristos. El este ucenic al lui Hristos i trebuie scontribuie la opera de mântuire a lumii, dup cum271

spune atât de frumos Clément Olivier: Preoiaîmprteasc i profetic a laicului îl fac coliturghisitori pzitor-rspunztor al adevrului.Întrucât am fost rscumprai prin jertfa Fiuluilui Dumnezeu, orice absen fa de Hristos arînsemna o dezertare de la un post de veghe, prin carelsm o poart deschis Stpânitorului Întunericului.Când omul este bine intenionat fa de împlinireamisiunii lui cretine, atunci i Duhul Sfânt îl ajut.Prin cele mai imperceptibile impulsuri, El ne inspirs facem voia Domnului. El ne îndeamn când spreo fapt generoas, când spre o mrturisire decredin sau spre o înfrângere a iubirii noastre desine. i cu cât omul ajunge mai spiritualizat, maidesprins de cele pmânteti i mai mortificat, cu atâtmai mult el poate percepe, cu o mai ascuitsensibilitate intuitiv, glasul Duhului Sfânt, pentrua-I da ascultare i a-I urma îndemnurile. Deatitudinea pe care înelegem s o avem fa de acesteimpulsuri, putem avea parte de multe i mari darurimântuitoare sau, dimpotriv, de nebnuite pgubiriduhovniceti. Uneori, tot rostul i viitorul vieiinoastre pmânteti i venice atârn de o singurclip, de felul în care am îneles s rspundem la oanumit chemare, prin care ni se poate hotrîmântuirea sau pierzarea în eternitate.* * *Lipsa de atitudine cretin dospete rul dinlume i germineaz în sufletele oamenilor toatenecuriile. „Vai ie, spune cuvântul, de vezi pefratele tu greind i nu-i vei zice s-i cuoasc272

greala, caci din mâinile tale se va cuta sângelelui.” În acest ceas al istoriei, mai mult ca oricândcretinul trebuie s fie contient c are de îndeplinito permanent i sfânt misiune fa de toi semeniilui, fa de toat lumea, cci toat lumea ne-a fostîncredinat de Dumnezeu, fiecruia dintre noi, înmsura în care am primit cuvântul Evangheliei,vestirea divin i consfinirea de cretin în CarteaVieii.* * *În evoluia istoric a omenirii, noi nu pimspre un nou ev, dup cum se crede, ci spre sfâritulapropiat al lumii.* * *A propovdui pe Iisus pentru a-i aduce la Iisuspe cei necredincioi i a-i catehiza în cele alecredinei înseamn, în primul rând, a-i lmuri cineeste Iisus i care este relaia dintre El i celelalteipostasuri al Sfintei Treimi. Aceasta este, de fapt,prima dogm care deschide calea înelegeriicredinei cretine. Deci fr dogme nu poate ficonceput o credin. Dar nu prin orice fel de criteriipoate fi considerat i îneleas o dogm. Aa seîntâmpl, în primul rând, cu învtura despre SfântaTreime, care într-un fel este predicat în Ortodoxie,într-un fel apare în Catolicism, altfel a fostmrturisit în Arianism, în Dochetism sau în alteerezii. i totui Adevrul unul singur este, i luitrebuie s-i slujeasc cretinul.273

Fr o structur dogmatic precis nu se poatecontura o credin, iar o credin ciuntit fa deintegritatea Adevrului la care se refer reprezint ofals credin. Ca urmare, nu orice fel de credinpoate conduce la Adevr, cci Adevrul nu poate fisofisticat dup criterii subiective i dup împrejurriocazionale. Aadar, nici indiferent nu poate fi cumcredem i nici totuna nu poate fi în care staul ne-amafla! Pentru c fr dreapta credin descoperit prinDuhul Sfânt de la Mântuitorul Hristos, de laApostoli i de la Sfinii Prini, i fr plenitudineaSfintelor Taine, nealterate, nu poate fi mântuireadevrat.Arsenie Pustnicul 68(1886-1983)- Vai, Printe, noi vom merge în iad cci nuputem face nevoina Sfiniei Voastre.- Nu, nu este aa. Nu v uitai la noi. Dac veiface i voi dou lucruri, Hristos ne va pune pe toiîmpreun. Ascultare i îndatoririle voastre celeduhovniceti. Cât despre metanii, stareul va hotrîpotrivit cu puterile fiecruia.68Monahul Iosif Dionisiatul, „Btrânul ArseniePustnicul (1886-1983)”, Editura Evanghelismos, Bucureti, 2003,pag. 145-146)274

S v mai spun înc dou lucruri. S luaiaminte pe cât putei la limb. S nu vorbeasc în deerti s nu judece, ci s rostii neîncetat rugciunea canite slujitori ai lui Hristos. Sunt grele aceste lucruri?- Nu, Printe.- Hai, s avei binecuvântarea mea i dac veiîmlpini acestea, Hristos ne va pune pe toi împreun.Înger pzitor s mearg înaintea voastr 69 .Printele Arsenie Boca 70(1910-1989)Nici o patim nu vrea s prseasc firea frnevoine, adic siline ale contiinei întrite devoin. Din pricina acestei lupte între convingeri ipatimi clugria e dttoare de har i e numrat laTaina Pocinei.* * *Proorocii mincinoi din zilele noastre sunt de oîndrzneal nemaipomenit i plmuiesc smerenia,dându-se pe ei de ceva mai mare: Ilie, Ioan, Hristos,Fiul Omului, Dreptul Judector i aa mai departe.Pretind ascultare de la oameni pentru c69 Arsenie Pustnicul a fost unul dintre ucenicii lui GheronIosif Athonitul.70 Printele Arsenie Boca – Mare îndrumtor de suflete dinsecolul XX, Editura Teognost, Cluj Napoca, 2002, pag. 61,136-137, 180-182.275

„Dumnezeu” i-a trimis s spun la lume lucruri decare îi iuie urechile, i-i înghea inima auzindu-i.* * *Ceea ce odinioar era corabia lui Noe pestepuhoaiele potopului, aceea e Biserica lui Hristos –Cel cu cruce – peste puhoaiele pierzrii.Astfel, dup trecere de vreme, îngduindDumnezeu, vrjmaul mântuirii oamenilor s-aiscusit tot mai mult în rele: a scornit i el corbii icu ele d târcoale peste apele potopului, ca sculeag el pe cei ce-ntind mâinile s scape, darscuip Biserica. Pentru ei, pentru fiii pierzrii,îngduie Dumnezeu amgirea nelegiuit a Satanei (2Tesaloniceni 2, 10), care li s-a fcut pân acum înpeste 800 de hristoi mincinoi (Matei 24, 24), carede fapt sunt diavoli. Cci pân acum nelegiuitul ascornit peste 800 secte (800 în 1946, acum cca.3000), luntri sau biserici mincinoase, în care pemuli îi ia de minte i-i duce cu el. Înelciunea euor de prins: corbierul vrjma i hristoiimincinoi nu au crucea pe catarg, iar înluntru nu aucele apte Taine, înelciunea e i mai vdit,întrucât oricare din hristoii mincinoi, luat în parte,nu e fiul Tatlui; dovad c nu-i las ucenicii szic „Tatl nostru”, dei scrie: „Aa s v rugai”(Matei 6, 9). Prin urmare, hristoii mincinoi îi scotucenicii dintre fiii Tatlui i-i fac fiii pierzrii.* * *Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, (...) umblnevzut de oamenii cu ochi de lut, cutând mereu pe276

fraii Si (Matei 28, 10), pândind i alergând dupfiecare ins, „pân-i va prinde pe toi cei ce se vormântui, ca pe Pavel” (Sfântul Maxim Mrturisitorul,Capete despre dragoste, Filocalia, Sibiu, 1947, ed. I,vol. 2, pag.77), i neavând odihn pân nu-i adunpe toi Acas. i aceasta o face mereu, în fiecareveac de oameni, pân la sfâritul lumii. Asta nu sepoate tcea. Iar cine L-a i vzut pe Domnul ineasemnata-I Cruce, pe care înc o tot duce printreoamenii ce-L plmuiesc cu ur de fiar pân lasfâritul veacului de-acum, unul ca acela sare ca arsdin orice iubire conservatoare de sine i se roag,strigând s aib în lumea aceasta soarta luiDumnezeu. Unul ca acesta triete ca un dezlegat devia i nici o urgie a vremii nu-i poate face nimic,decât a-l desvâri, lmurindu-l ca aurul.* * *Asupra diavolului avem aceste trei arme:Numele Domnului i al Maicii Domnului, desprecare zice Sfântul Ioan Scrarul c: „Arm mai tare încer i pe pmânt nu avem, ca numele luiDumnezeu”. Iar a doua arm pe care o avemîmpotriva puterii vrjmae este Sfânta Cruce (ICorinteni l, 18). (A întreba pe cei ce nu au cruce:cu ce semn v aprai voi de diavol ?) Ei îns nu ausemn, c nu-i las (diavolul n.n.) s-l fac. Nu înzadar semnul Crucii îl numete Biserica.– „Armnebiruit asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat”. Iara treia arm de aprare este smerenia sufletului.Deci, chiar în ceasul tulburrii tale, s zici înadâncul inimii: „Pentru pcatele mele ptimesc277

acestea, Doamne, izbvete-m de cel ru”. iîntoarce-te cu inim bun ctre Dumnezeu, oricegânduri rele ai avea, plmuindu-i mintea, cci vedeTatl osteneala fiului i nicidecum nu-l las.* * *Îngduie Dumnezeu ispititorului s se apropie,ca un vame al vzduhului, de robii lui Dumnezeuca s-i cerce nu cumva s se mai afle la ei cevaiubire de sine, ceva mândrie, sau prere înalt, iprin aceasta sa-i întineze iari în cele dintâi, sau înmai mari s-i cufunde.* * *S nu vorbeti niciodat despre proiectele tale,cci cel ru tie doar ce vorbeti nu i ce gândeti ii le nimicete.* * *Diavolul tie i el Scriptura, îns diavolete,deoarece mintea lui fiind nebun, strâmb înelesuloricrui cuvânt, de vreme ce el nu st în adevr, ci înminciun.* * *„Acela” nu se mulumete numai s înele peoameni cu amânarea pocinei pe mâine, pepoimâine, la btrânee, ci lupt nebun cerând: 1.moarte lui Dumnezeu; 2. moarte învturii Sale; 3.moarte cretinilor, ucenicilor Si; 4. pustiireBisericii Sale i oprirea Sfintei Jertfe celei de-apururi, care este Sfânta Liturghie.* * *278

Toat strdania potrivnicului aceasta este: sdesfac dragostea i cunotina noastr deDumnezeu i s le dea, prin patimi, ca obiect depreocupare nimicul i absurdul. De aceea, vicleanulnu se d la o parte de a reduce la nimic i la absurdchiar i virtuile. Drept aceea, e destul s izbuteasco mutare mai încoace, mai aici, a scopului ultim alvirtuilor i cu asta a redus la nimicul slavei deartei la absurd toat strdania virtuii. Iat-ne, printr-osingur întorstur miastr a vicleanului, deertândvirtuile în sacul spart al patimilor i culegând, înschimb, vorbe goale de la oameni i rânjetul luisinistru. Trebuie, deci, mult i adânc deosebire agândurilor.* * *tii cum sunt nebunii: se dau pe sine de cevamare i pretind s li se supun oamenii, se cred pesine stpâni i împrai, c aa cere boala lor; cu atâtmai vârtos o cere Lucifer, începtorul nebuniei.Deci, orice iubire, în pruta lui împrie, e orisipire; i orice ur – dup voia lui cea rea – o marefapt bun. Dar, împria fiind de drept a luiDumnezeu, care este lumea întreag, chivernisit deoameni cu ur, nu cu iubire, îngrmdete pecheltuitorii ei cu o mare datorie de plat luiDumnezeu. Orice ascultare de Stpânul adevrat allumii e o daun în împria „stpânului” nebun iorice ascultare de stpânul nebun al pmântuluiîngrmdete pe oameni sub povara unei datorii saugreeli fcute lui Dumnezeu.279

* * *Cum zice un printe, Antihrist – care nu semulumete numai cu necredina sa, ci vreanecredina tuturora – nu va avea astâmpr decât înziua când ar izbuti s ucid pe Dumnezeu i s-Lazvârle din inima i mintea celui din urmcredincios rmas pe pmânt; i nu râvnete, nebunulla o mândrie mai mare, decât aceea de a termina odat cu Dumnezeu, iar în locul Lui s-i împlânte însufletul omului ca pe o sabie a iadului, chipul su defiar.* * *Chinurile cele de pe urm, cele de la Antihrist,în care va lucra toat puterea Satanei, vor întrecetoate prigoanele câte s-au înteit asupra cretinilor,de la început pân în zilele acelea.Monahul Nicolae Steinhardt 71(1912-1989)Lepdarea de HristosAa cum îmi e obiceiul i potrivit firii mele vvoi vorbi i astzi foarte deschis i pe leau. iaceasta cu atât mai vârtos cu cât i textul evanghelical zilei nu e ticluit din cuvinte amabile,71 Nicolae Steinhardt, Druind vei dobândi, ediia a IV-a,Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, pag. 238-248.280

mângâietoare i sfioase, ci este i el redactat cuvorbe dure i foarte pe leau.Socotesc c e mai bine s citim din nou,împreun, textul evanghelic aflat în EvangheliaSfântului Apostol Matei, capitolul 10, versetele 32-33 i 37-39:„Oricine va mrturisi pentru Mine înainteaoamenilor, mrturisi-voi i Eu pentru el înainteaTatlui Meu, care este în ceruri. Iar de cel ce se valepda de Mine înaintea oamenilor i Eu M voilepda de el înaintea Tatlui Meu, Care este înceruri.Cel ce iubete pe tat ori pe mam mai multdecât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ceiubete pe fiu ori pe fiic mai mult decât pe Mine nueste vrednic de Mine. i cel ce nu-i ia crucea i nu-Mi urmeaz Mie nu este vrednic de Mine. Cine inela sufletul lui îl va pierde, iar cine-i pierde sufletullui pentru Mine, îl va gsi”.Textelor acestora li se adaug un altul, care nuv-a fost citit în cadrul Sfintei Liturghii, dar care lecompleteaz i st în legtur nemijlocit cu ele. Slcitim i pe acesta, aflat în Evanghelia SfântuluiApostol Luca la capitolul 14, versetul 26:„Dac vine cineva la Mine i nu urte petatl su i pe mam i pe femeie i pe copii i pefrai i pe surori, chiar i sufletul su însui, nupoate s fie ucenicul Meu”.Iar versetul 27 aproape c repet versetul 38din capitolul 10 al Evangheliei dup Matei:281

„i cel ce nu-i poart crucea sa i nu vinedup Mine nu poate s fie ucenicul Meu”.Stranii i spimânttoare cuvinte, frai cretini,stranii i spimânttoare cuvinte!Cum adic, Domnul Hristos cel bun, blând imilostiv, Domnul care întotdeauna ne-a propovduitiubirea, care e însui Dumnezeu-iubirea, a cruiînvtur d iubirea drept pivot al lumii i esen acredinei, dintr-o dat i în chipul cel mai neateptatne predic ura, ne îndeamn s urâm i svrjmim? i înc pe cine, pe soie, pe copii, peprini, pe frai i surori, casa noastr, sufletulnostru, pe noi înine?Greu îmi vine a crede c Dumnezeul iubirii aputut s ne voiasc dumnoi. Eu unul cred ctextul evanghelic de astzi nu trebuie îneles numaidup ce pare a propovdui, altfel spus dupînfiarea sa strict literar. Cred c trebuie tlmciti îneles în adâncime.Iar înelesu-i adânc i ziditor îl bnuiesc a fi înconformitate cu învtura cretin: se cuvine a neiubi soia, fraii, surorile, copiii, prinii, casa. Da, a-i iubi. A nu ne urî nici pe noi înine (numai pcatulslluitor în noi). Dar – i repet adverbul acesta –dar: la nevoie, la o adictelea (cum se zice în limbajpopular), în momentele grave i hotrâtoare alevieii, când se pune pentru noi problema de a da pefa cine suntem i ce credem, ei toi – soia, copiii,tatl, mama, fraii, surorile i aa mai departe – nutrebuie s ne fie piedic pentru mrturisirea cu glasputernic i înalt a lui Hristos.282

Zic unii oameni: ce vrei? ce pot face? ce vreis fac? Am nevast am copii mici, am prinibtrâni, am i eu o csu, o brum de bunuri, ooarecare situaie, ce vrei, n-am ce face! De voie, denevoie, n-am încotro, m lepd de Hristos, mcar deform i numai cu vorba.Acesta, frailor, nu este un raionamentcretinesc. Adevratul raionament cretinesc,conform textului evanghelic i fidel atât literei cât ispiritului su este: dei am nevast, copii .a.m.d.,mcar c nevast, copii .a.m.d. .a.m.d. eu tot num lepd de Hristos, eu Îl mrturisesc. Pe nimenialtcineva nu iubesc mai mult în lumea aceasta decâtpe Hristos, la nimic în lumea aceasta nu in mai multdecât la Hristos. Nevasta, copiii .a.m.d. nu-mi suntmie piedic în mrturisirea lui Hristos. Îmi iubescfamilia, rubedeniile, fiina dar stabilesc o ierarhie: înprimul rând Îl aez pe Hristos, iar pentru dragosteace o port alor mei nu vreau s le dau o pild rea, sajung a se ruina de mine.Zic unii oameni: nu m lepd de Hristos, Îliubesc, Îl mrturisesc, Îl venerez, îns în inima isufletul meu, înluntrul sinei mele, în ascunziulpersoanei mele intime. Cu gura, cu glas puternic iînalt nu-mi d mâna s o fac. Ei i! nu aceasta tragegreu la cântar. Esenialul nu-i oare ce credem, cemrturisim în sinea noastr, în adâncul fiineinoastre spirituale? Vorbele nu-s decât sunete iprelnicii, alctuiri ubrede i de suprafa, zboar,se pierd în vremelnicie.283

Nici raionamentul acesta nu-i cretinesc. Luaiaminte: nu ajunge credina luntric, nu ajungedragostea nemrturisit în afar, oricât de sincer, defierbinte. E farnic. Cum adic farnic de vremece este sincer, ba i cald? E farnic pentru c nuse d pe fa, e pe jumtate: numai înuntru, edrmuit. Farnic este aceea manifestat doar laexterior. Înjumtit, necomplet, necurat este iaceea care se ascunde în interior, se pitete în goacei se teme de lumin. C aa este, c am dreptaterezult din însui textul Sfintei Scripturi. M refer laEpistola ctre romani a Sfântului Apostol Pavel,capitolul 10, versetul 10. S citim i textul acesta,cum nu se poate mai limpede:„Cci cu inima se crede spre dreptate, iar cugura se mrturisete spre mântuire”.Auzii, frai cretini? Mrturisirea luntric ebun pentru sporirea noastr duhovniceasc, pentrumântuire îns e nevoie, neaprat nevoie de unaexterioar, cu gura, cu vorba. Nu ajung iubirea saucredina cu gura, oricare ar fi riscurile.Un mare scriitor rus contemporan ne spune catunci când ne aflm la ananghie, în mare primejdie,într-o situaie-limit (cum se exprim limbajul cult),în pericol de a ne trda pe noi înine i de a svâriacte ori a gri cuvinte de care apoi ne vom ciamarnic, în asemenea momente exist o singursoluie eficace i fr gre: s ne considerm mori!Dac ne socotim mori nu ne mai pate nici unpericol. Nimic nu ne mai poate speria, cu nimic numai putem fi momii, la nimic nu mai lum aminte284

în afar de credina noastr: suntem doar mori! Cene-ar mai putea ispiti?A! spune acelai mare scriitor, pot striga: pcatde tinereile mele (sau vai de btrâneile mele), pcatde crile pe care nu le voi mai citi, pcat deplimbrile pe care nu le voi mai putea face, pcat demuzica pe care nu o voi mai asculta, de mâncrurilepe care nu le voi mai mânca, de butura pe care nu ovoi mai bea, pcat de toate frumuseile i minunileacestei lumi pe care nu le voi mai vedea, îns altcale nu exist pentru mine: mai bine îmi este s moro dat cu Hristos decât s-L reneg.Nimic nu poate fi pus în balan cu Hristos:nici nevasta, nici copiii, nici prinii, nici rudeniile,nici casa, nici bunurile, nici situaia, nici slujba, nicichiar viaa. Când e vorba de Hristos, El trebuiemrturisit indiferent de fpturile cele mai apropiatei mai dragi nou; i anume trebuie mrturisit cuvorba, cu gura.Cu vorba, cu gura.De ce oare? Cum adic, pot obiecta uniioameni, sunt oare atât de importante vorbele,cuvintele? Vorbuliele, cuvinelele, formulele,vorbele goale? Au ele o atât de mare însemntate?Se cade s le acordm precderea?Rspuns: da, sunt însemnate, da, importanalor e covâritoare. „Ca-n basme-i a cuvântuluiputere”, spunea poetul Alexandru Vlahu, iar unpoet contemporan, Adrian Punescu, a consacrat unîntreg poem puterii cuvântului. Nu ajunge s crezicu inima. Ni se cere o declaraie public. Nu-s puse285

în discuie numai oarecari cuvinte i formule,oarecare cuvintele i vorbe de clac. Mrturisirea cuglas puternic e altceva, e cu totul altceva. E tot unacu o luare de atitudine, cu adoptarea unei inute, cuvdirea fiinei noastre luntrice, darea noastr pefa i în vileag, artând cine i ce suntem, de ceparte suntem, unde ne situm, ce hram purtm, cecutm pe acest pmânt, ce sens dm prezeneinoastre în lume, cum ne definim.Nu putem fi i cu Dumnezeu i cu Mamona. Lanevoie trebuie s tim – dac suntem cu adevrat ailui Hristos – s acceptm suferina, srcia, necazul,crucea, chiar i moartea.Moartea!Ei, în secolul nostru i în societateacontemporan nu prea este vorba de moarte.Problema nu se mai pune în termeni atât decategorici. Pe vremuri, da, când împraii romani îiprigoneau pe cretini, exista pericolul apostaziei,adic al lepdrii publice i solemne de Hristos,cerându-li-se cretinilor, sub ameninarea morii i acelor mai groaznice chinuri, s se dezic de Hristosi s se duc s se închine idolilor.Acum nu mai stau lucrurile aa. Cretinii numai sunt ameninai cu moartea i chinurile, nu li semai cer acte solemne de apostazie i lepdarepublic de Hristos. Ceea ce nu înseamn îns c numai exist i acum lepdarea de Hristos. Existlepdri indirecte, nu mai puin reale totui decâtapostazia de odinioar. Ne lepdm de Hristosaderând la o doctrin, participând la adunri ateiste,286

dându-ne în orice fel consimmântul la o micareateist. Sau ruinându-ne i ferindu-ne s ne facemsemnul sfintei cruci, ruinându-ne si ferindu-ne sfim vzui intrând într-o biseric ori rostind acelecuvinte sau fcând acele gesturi care ne-ar puteadescoperi drept cretini.Atunci când ni se cere o lepdare, fie ea doarindirect i bine camuflat, de Hristos, atunci, da, ebine s ne urâm pe noi înine, familia noastr,bunurile noastre. Atunci s-L mrturisim pe Hristoscu orice pre. sta-i examenul, asta-i proba, asta-iJudecata de Apoi pe pmânt.„Înc nu v-ai împotrivit pân la sânge”,griete apostolul neamurilor, iar noi ne ferim denecazuri, neplceri, de oarecare suferine, de vorbalumii, de mrunte pierderi.În vreme ce Hristos ne cere curajul, fermitatea,neclintirea, puterea de a putea privi crucea.Da, frai cretini, aa e cu Hristos. Cu Hristos epe via i pe moarte, nu-i de joac, nu-i de ag, nuicu jumti de msur, nu-i cu fofârlica, nu-i cuuite popa nu e popa, nu-i cu „s vezi c”, nu-i cu „ceputem face”, cu „împrejurrile m-au silit”...Hristos e bun, blând, milostiv, mângâietor idulce. Dar nu e numai atât. E tot una cu Acela careS-a suit de bun voie pe cruce i i-a vrsat sângelepentru noi, murind în chinuri cumplite. Hristos ebun, blând, milostiv, mângâietor i dulce, dar e iteribil, e Cel care n-a pregetat a Se lsa rstignit. Elne cere s lum foarte în serios situaia noastr decretini. Cu El nu-i de ag i de joac. Pe oameni îi287

putem mini, înela, amgi, duce cu vorba i cumuia. Pe Domnul nu-L putem mini, înela, amgi,duce cu vorba i cu muia. Dac ne lepdm i neruinm de El, El se va lepda i ruina de noi laJudecata din urm.Exist, frai cretini, o imagine înfiortoare,cer voie s o evoc înaintea dumneavoastr. Vmrturisesc c-mi vine adeseori în gând, c mobsedeaz cutremurându-m i îngrozindu-m. Iat-o:Hristos st pe scaunul de judecat în ziua de apoi, petronul Su neprtinitor, i oamenii vin toi în faaLui. i El îi împarte în dou cete: de-a dreapta i deastânga, oile i caprele. Pe cei din dreapta îibinecuvânteaz i-i trimite în rai, acolo unde estefericirea venic. Pe cei din stânga, blestemaii, îitrimite în gheena focului, acolo unde-i plângerea iscrânirea dinilor.Dar mai exist o a treia ceat!E a celor pe care înainte de a-i osândi îi trimiteîn iad, Domnul, de cât Îi este sil i scârb de ei, nicinu vrea s-i vad, s se uite la ei: i când I seînfieaz, El îi ridic braul drept, sltându-icotul i acoperindu-i ochii cu palma. De cât Îi estesil i scârb de ei. Nici mcar o privire nu learunc!Pe cei care s-au lepdat de El, pe hulitoriiSfântului Duh, pe prietenii, urmaii i credincioiilui Iuda (pe vânztori adic, pe delatori, peturntori) El îi trimite acolo unde le este locul fr a-i socoti vrednici mcar de cuttura Sa cea maiaspr.288

Imaginea aceasta m obsedeaz i vmrturisesc, iubii credincioi, c adesea m rog luiDumnezeu s nu fie aa i pentru mine când voi venila Judecat. S ne rugm cu toii fierbinte s nu fieaa pentru nici unul dintre noi. S nu-i ridiceJudectorul braul spre a-i acoperi ochii, spre a nufi silit s priveasc. S nu avem parte de aceastsuprem lepdare i aceast înfricotoare ruine. Snu fie aa.CurajulEste o prea rareori pomenit i totui esenialînsuire cretin. Poate c, îndat dup virtuileteologale, ocup locul de frunte. Fr de curajexistena Bisericii nu ar fi de conceput: a fostnevoie, ca s ia fiin, de curajul Întemeietorului ei;ca s dureze, de cel al discipolilor Si.Ni se vorbete de blândeea Domnului, care-Iasemuit unui miel blând i lipsit de glas. Metafora eîndreptit i înduiotoare. Nu mai puin este aceeace adopt drept cuvânt-imagine un leu viteaz. Cineoare s-ar fi urcat pe cruce, primind de bun voie unadin morile cele mai cumplite din câte se potînchipui, de nu un viteaz cu inim de leu? Care fire,de nu una de inflexibil trie ar fi îndurat vreme detrei ani i jumtate, senin i calm, ura, vrajba,perfidia, ambuscadele vrjmailor? Ar fi stat,neclintit i neînfricat, în faa dregtorului i asinedriului? (A nepsrii unuia i înverunriicelorlali?). i cum altfel decât act de îndrzneal ar289

putea fi socotit plecarea Apostolilor lapropovduire printre oameni ostili fr a duce cu einici traist, nici toiag, nici pâine, nici bani? i careini de nu dintre cei mai dârji i mai netiutori deteam ar fi rbdat chinuri cu adevrat atroce maidegrab decât s-i lepede, fie i în schimbul celormai ademenitoare fgduieli, credina? Nu-i delocneexact din punct de vedere istoric ori exagerat dinpunct de vedere psihologic a spune c sângelemartirilor constituie podoaba, purpura i vizonulBisericii; e i temeiul ei, în sensul cel mai strict imai tehnic al cuvântului.C aa stau lucrurile o dovedete nu numaiprocesul evolutiv al instituiei ecleziastice, ci itextul însui al Scripturii care, parc prevestitor, apus accentul pe aceast calitate intrinsec i sine quanon a cretinismului. Mântuitorul i ucenicii Luidireci au tiut prea bine i ab initio undeslluiete marea tain a creterii i durabilitiiLegii noi. De aceea i aflm nenumrate referiri – înEvanghelii, în Faptele Apostolilor, în Epistole – lasocotirea curajului drept trstur fundamental acaracterului unui cretin.Martir înseamn martor, dar sinonimulsubstantivului este: erou. Desigur c mucenicii audepus mrturie de fidelitate, smerenie, statornicie,putere de ptimire. i-au mrturisit deopotrivinimoia, vrednic de a celor mai bravi dintre eroiivieii profane (militare i civile). i voi suntei nitemilitari, le rostete colonelul Chabert, personajultitular al unei frumoase nuvele de Balzac,290

clugrielor cminului de pensionari unde egzduit. i nu încape îndoial c pentru militaricurajul e particularitatea specific. Mucenicii,anticipând cuvintele lui Saint-Just, au confirmat cumult înainte de revoluia francez spusa cîmprejurrile nu sunt grele decât pentru cei care sedau înapoi din faa mormintelor lor. Ei, mucenicii,nu s-au dat înapoi, ba au i mers, nu o singur dat,ctre ele, fr a fi constrâni, plini de încredere, devoioie si de hotrâre. Pentru ei n-au existatîmprejurri dificile, situaii imposibile, greuti deneînvins. Lor, fraza lui Brice Parain, filologulfrancez din veacul nostru, pare s le fi fostcunoscut: e simplu, dac vrei s fii liber trebuie snu-i fie fric de moarte. Iat de ce aurul, vizonul,purpura i podoaba Bisericii se confund cu sângelede pe Cruce i cu sângele martirilor. Paralel celormai strlucite victorii militare ale istoriei profane.De la Duhul Sfânt i din sângele acesta s-a întrupati a dinuit i de-a pururi va dinui Biserica luiHristos.În textele scripturistice, îndemnurile la curajale Domnului sunt numeroase.Nu te teme îi spune (Marcu 5, 36; Luca 8, 50)mai marelui sinagogii, lui Iair, când vin unii i-ivestesc c fiica lui a murit. Nu te teme, crede numaii se va izbvi. (Credina este, prin urmare,recunoscut a fi o fapt de curaj, iar curajul edeclarat, aidoma credinei, o tain.) Lui Simon, la feli se griete: Nu te teme, de acum înainte vei fipescar de oameni (Luca 5, 10). Ucenicilor i291

mulimii, tot aa: Nu te teme, turm mic (Luca 12,32). Nu te teme gsim i în Apocalips (1, 17).Acelai îndemn apare i în form plural: Deci nu vtemei (Matei 10, 26); aadar nu v temei (Matei10, 31); îndrznii, Eu sunt, nu v temei (Matei 14,27; Ioan 6, 20): toate ctre Apostoli, când s-ausperiat vzându-L c umbl pe mare. La Schimbareala Fa, dup trecerea norului luminos, se apropie dePetru, Iacov i Ioan i atingându-i le zice aijderea:sculai-v i nu v temei (Matei 17,7). Îngerul ctrefemeile venite la mormânt: Nu v temei (Matei 28,5), iar Domnul repet i El, acelorai: Nu v temei(Matei 28, 10).Îngerul Domnului ctre pstori: „Nu v temei”(Luca 2, 10), „cci iat vestesc vou bucurie mare”.Când Iisus se arat celor unsprezece i ei seînfricoeaz crezând c vd duh (Luca 24, 36-37),nu rostete aceleai cuvinte, dar sensul vorbelor:„Pace vou” i „De ce suntei tulburai?” – esteidentic cu „nu v temei”. („S nu se tulbure inimavoastr, nici s se înfricoeze” st scris la Ioan 14,27). Când scena umblatului pe ap pe vreme rea estepovestit de Ioan (6, 19-20), cuvintele folosite suntaceleai ca la Matei: „Ei s-au înfricoat; iar EI le-azis: Eu sunt, nu v temei”.Alteori întâlnim: nu v înspimântai. Astfel,la Marcu 16, 6 (Îngerul ctre femei, în dimineaaDuminicii de dup rstignire).Frica e vrednic de certare i dojana: de ce veste fric, puin credincioilor? li se spune (Matei 8,26) celor din corabie, spimântai de valurile ce o292

acopereau. La fel la Marcu 4, 40: „Pentru ce sunteiaa de fricoi? Cum de nu avei credin?”. Frfric îi dorise s primeasc darurile cereti iZaharia, tatl Înaintemergtorului, dup ce a scrisnumele copilului pe tbli. Formele negative nu teteme, nu v temei, nu v înspimântai, s nu setulbure inima voastr sunt adesea înlocuite prinimboldul la curaj: Îndrznete, fiule (Matei 9, 2:ctre un slbnog); îndrznete, fiic (Matei 9,22;Luca 8, 48: ctre femeia cu scurgere de sânge);Îndrznii (Matei 14, 27; Ioan 10, 33); „În lumenecazuri vei avea; dar îndrznii. Eu am biruitlumea”; Îndrznii (Marcu 6, 50); Îndrznete,scoal-te! (Marcu 10, 49: ctre orbul Bartimeu).Care este efectul principal al fricii?Îndeprtarea de Hristos. Relatarea de la Luca 8, 37 epe deplin edificatoare: dup ce scoate duhurile reledin omul demonizat, iar porcii se arunc în lac,mulimea din inutul Gadarenilor „e cuprins defric mare”. Urmeaz consecina: „L-au rugat pe Eltoat mulimea s plece de la ei.” (Matei 8, 34 iMarcu 5, 17 zic: L-au rugat s treac – sau: s seduc – din hotarele lor). Legtura de cauzalitate elimpede: îi cer s plece pentru c le este fric. Frica,aadar, aduce cu sine ruperea de Hristos.Dac „nu v tulburai„ este echivalentul lui„nu v înfricoai”, cci îngrijorarea e tot o form africii, probabil c Marta a fost certat i din pricinaaceasta, Domnul tiind c îngrijorarea zmisletesimminte i stri ale minii strine învturii Lui.293

La Faptele Apostolilor apar mereu aceleaipovee: îndrznete, îndrznete Pavele, iar el (ei)îndrznind...De asemenea, în mai toate Epistolele SfântuluiPavel: „De aceea nu ne pierdem curajul (II Corinteni4, 16); „îndrznind deci totdeauna (II Corinteni 5,6); „Fr s v înfricoai întru nimic (Filipeni 1,28); „Cci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii” (IITimotei 1, 7: frica, aadar, e de la diavol, ca ipcatul, ca i moartea; textul acesta e capital, ne dposibilitatea s deprindem adevrata sorginte africii). Apostolul, cretinilor, mai înainte de orice lecere s fie îndrznei. „Drept aceea, frailor, avândîndrzneal, s intrm în Sfânta Sfintelor, prinsângele lui Iisus” (Evrei 10, 19). Tot el adopt înrepetate rânduri stilul i tonul cel mai militar cuputin: „În lupta voastr cu pcatul, nu v-aiîmpotrivit înc pân la sânge” (Evrei 12, 4): David,Hanibal, Cezar, Napoleon, nu le-ar fi vorbitaltminteri ostailor lor); „Lupt-te lupta cea bun acredinei, cucerete viaa venic...” (I Timotei 6,17) „Lupt... ca un bun osta al lui Hristos Iisus (IITimotei 2, 3).Textul de la Efeseni 6, 11 i urm. e plin decuvinte cu iz ostesc: ...întrii-v întru puterea...îmbrcai-v cu toate armele... luai toate armele...toate biruindu-le... stai deci tari... având mijloculvostru încins... îmbrcându-v cu platoa... pavza...credinei... luai i coiful mântuirii i sabiaDuhului... S-ar zice c rsfoim un regulamentmilitar, c citim un ordin de al unui cpitan de oti.294

Exist în Noul Testament un stil imperativ alcurajului, obâria cruia se afl în porunca dat luiAvraam: „Iei din pmântul tu, din neamul tu idin casa tatlui tu” (Facere 13, 1) – i Avraamascult, plin de curaj, netiind încotro merge i undese va opri, ca un bun osta ce se afl (vezi i Evrei11, 8). Stilul evanghelic militar se manifest i prinverbele „active”, verbe îmbolditoare, imperioase,rsuntoare ca: struii, întrebai, vegheai,privegheai, trezii-v, cucerii, privii cu luareaminte, fii gata, mergei, cerei, cutai, batei,încingei-v.Acestea toate din partea Mântuitorului iApostolilor Si. Dar i cretinul, având bunîndrzneal, le spune în acelai mod, în aceeatonalitate a neînfricrii: „Nu m voi teme!” (Evrei13, 6). De ce? Pentru c tie dou lucruri: mai întâic „partea celor fricoi... este iezerul care arde cufoc i pucioas” (Apocalipsa 21, 8 – însuireaosândiilor începe cu fricoii, ei mai întâi;necredincioii, spurcaii, ucigaii, desfrânaii,fermectorii, închintorii la idoli i mincinoii suntmenionai în urma lor) – iar apoi, i mai ales, c „Îniubire nu este fric, ci iubirea desvârit alungfrica” (I Ioan 4, 18). În felul acesta curajul ajunge afi alturi de dragoste, singura virtute în vecinepieritoare.Domnul ne scoate din robia pcatului itotodat ne elibereaz din tirania fricii. Ne druietecele dou nestemate: libertatea i curajul. Aa fiind,cretinului nici nu-i incumb îndatoriri mai sfinte i295

mai de seam decât a iubi i a-i dovedi curajul. Caunii care suntem urmai prin credin ai celor careL-au vzut pe Dumnezeu întrupat, ni se aplic textulde la Evrei 11, 27, reprodus pe statuia amiralului deColigny, pe una din strzile pariziene: „A rmasneclintit ca unul care a vzut pe nevzutul împrat”.Covâritoarea însemntate acordat curajului atât deDomnul Hristos cât i de Biseric rezult i dinaceea c precum scrie la Matei 11, 12 „împriacerurilor se ia prin strduin i cei ce se silesc punmâna pe ea”. Cerurile, spune limbajul popular (tot înstil marial), se cuceresc. În traducerea Radu Vasilei Gala Galaction se folosesc termeni mai tari, ogrire mai direct: împria se ia cu nval i cei cedau nval pun mâna pe ea. Francezii spun i ei cîmpria e silit i c violenii o înfac (s'enemparent). Tot de violen i for pomenescversiunea veche i versiunea nou a Biblieienglezeti. Verbul to seize este concordant cu aînfca, a pune mâna pe. În tlmcirea lui Luthersubstantivul Gewalt nu e deosebit de for iviolen nu e deosebit de weg reisen e aprig iexpresiv, aproape de a rpi.Drept concluzie a cere voie s afirm: Dacvechea Lege a putut fi rezumat în dou porunci: siubeti pe Dumnezeu i s iubeti pe aproapele tu(Matei 22, 37; Marcu, 12, 30-31; Luca 10, 27),Legea nou poate – sub aspectul ei operaional – ficonspectat astfel: crede, iubete i nu te înfricoa.Frica: pcat urât în ochii Domnului; curajul: virtute296

mult plcut Lui i consubstanial situaiei decretin.Traian Dorz 72(1914-1989)Nu te mira c te urte lumea (Ioan 15, 18-19).Nu-i par ru c toi cei care te înconjurauîndeaproape cândva te înconjoar pe departe acum.Nu face înlesniri lumii acesteia!Nu merge de la Hristos, la lume i apoi de lalume, iari la Hristos, cutând s nu te strici nici culumea, dar s rmâi i cu Hristos.Cci cu lumea vei rmâne în acest fel, dar cuHristos nu vei putea.Diferena dintre Hristos i lume este din ce înce tot mai mare.Ura lumii pentru Hristos crete din ce în ce totmai mult.Lupta diavolului împotriva lui Hristos se va totadânci. Atât de hotrât încât nu va mai fi cu putinnici o cale de mijloc, nici cât pare c poate fi acum.Aa c trebuie s alegi clar i tu: ori una, orialta.Alege-L, frate, pe Hristos, oricât de mare va fiura cu care lumea se va npusti asupra ta.72Traian Dorz, Hristos – Mijlocitorul nostru, Editura„Oastea Domnului”, Sibiu, 1999, pag. 79.297

Cci dragostea lui Dumnezeu nu numai c teva însoi acum, dar te va rsplti cu o despgubirevenic pentru tot ce ai suferit pentru El.Hristos s te ajute aa!Printele Epifanie Teodoropulos 73(1930-1989)– Ascult, fiule! „Hapurile” pe care le lumspre înfruntarea ispitelor trupeti sunt rugciunea,postul, privegherea, mrturisirea, SfântaÎmprtanie... Acestea ne in i pe noi, i pe tineriinecstorii, curai. Urmeaz i tu aceast „reet” ivei vedea cât de eficace este înfrânarea. Noi singurinici o secund nu putem rmâne curai. Dar cu haruli cu ajutorul lui Dumnezeu toate se izbutesc.* * *Pentru sporire trebuie mult rugciune.* * *Pcatul ne împiedic s credem, nu raiunea.Dac un necredincios triete ase luni dup moralaEvangheliei, devine credincios.* * *Lucrarea principal a preotului nu esteasistena social, ci a forma cretini adevrai.73Printele Epifanie Teodoropulos, Crâmpeie de via,Schitul românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, pag. 124,163, 196-198, 201, 221, 233.298

Lucrarea social va iei, în continuare, de la cretiniiînii.* * *Dumnezeu mântuiete mai întâi pe cei ce credîn El i-L urmeaz, i apoi pe cei ce nu-L cunosc darau totui bunvoin.* * *Singura problem este absena lui Hristos dinviaa noastr.* * *Celor ce-l întrebau mereu despre vremea celeide-a doua veniri a Domnului, le spunea:– Nu v preocupai prea mult cu aceste lucruri:La ce v va folosi cunoaterea timpului celei de ADoua Veniri? Oare, ca s v apucai s v pocii?S tii c ziua morii fiecruia dintre noi este înesen i Ziua Judecii sale, deoarece de atunciînainte nu vom putea aduga la cele fcute, nici vomputea lua ceva din ele. i deoarece ziua moriinoastre poate fi i cea de azi, s fim gata.* * *S nu încercm a socoti faptele noastre celebune, ci s cerem mila lui Dumnezeu.* * *Pzii-v de mijloacele de orbire în mas.* * *Trim într-un stat idolatru, ateu, masonic, etc.,i s fim mulumii c înc nu ne-au lovit cu pietre inu ne-au rstignit. Acesta este adevrul amar.299

* * *Nu avem nevoie de duhovnici sfini, ci desfânta ascultare i de sfânta smerenie.Printele Benedict Ghiu 74(1904-1990)Cea mai cumplit persecuie împotrivaBisericii este nevrednicia propriilor ei slujitori.Printele Iacov Tsalikis 75(1920-1991)Pe data de 15 Iulie 1990, în ziua de Duminic,dimineaa, Printele Iacov cobora de la chilia sa sprebiseric pentru Dumnezeiasca Liturghie. Intrând înSfântul Altar, a observat printre prinii mnstirii ipe dumnezeiescul Ioan Rusu 76 în stareduhovniceasc.În noaptea trecut acesta îi spusese Stareului,în faa sfintei racle cu moatele întregi, în bisericalui, la Procopi:74Andrei Scrima, Timpul Rugului Aprins, EdituraHumanitas, Bucureti, 1996, pag. 146.75Un stare sfânt Fericitul Printe Iacov, EdituraBunavestire, Bacu, 2000, pag. 101-102.76 Sfântul Mucenic Ioan Rusul (1690-1730) are SfinteleMoate în Insula Evvia din Grecia.300

– Dumnezeu tie! Cretinii cred c dorm, csînt mort i c nu-i pot ajuta. Eu îns sunt viu! Îi vdîntotdeauna. Trupul meu este în racl, dar eu ies demulte ori din racla mea. Alerg printre oameni ca s-iajut. Mult durere! Ei nu m vd, eu îns îi vd i îiaud ce zic. i iari m întorc în racla mea. Darascult-m, printele meu, ce-i spun: multe sîntpcatele lumii; mult necuviin i mult necredin.– Pentru ce spui acestea, Sfinte al meu, i-amrspuns. Nu vezi cât lume vine la darul tu i seînchin?– Vin muli, Printe Iacove, dar puini sîntcopiii mei, a zis Cuviosul. Apoi a continuat: Pentruaceasta trebuie s vin rzboi, deoarece multe pcatesunt în lume.– Nu, Sfinte al meu, i-am zis imediat inelinitit. De mic copil tot în rzboi i în suferinam petrecut în Asia Mic unde m-am nscut, dar icând am venit în Grecia. Apoi, dup aceea, Sfinte almeu, dac se face deodat rzboi se vor pierde multesuflete înainte de a se poci.– Trebuie s se fac rzboi! Trebuie s se facrzboi! Trebuie s se fac rzboi! a rspuns cutristee Cuviosul, dar cu voce hotrât.Printele Porfirie Bairaktari 77(1906-1991)77 Printele Porfirie – Antologie de sfaturi i îndrumri,Editura Bunavestire, Bacu, pag. 51-55.301

L-am întrebat, într-o zi, pe Printele, în chiliasa:– Printe, se vorbete mult despre 666 ivenirea antihristului, care se apropie – unii zic cdeja a venit –, despre inscripia electronic de pemâna dreapt sau frunte, de ciocnirea dintre Hristosi antihrist i zdrobirea celuia din urm, despre aDoua Venire a Domnului. Ce spunei în legtur cutoate acestea?– Ce s spun? Eu nu spun c am vzut-o peMaica Domnului, c va fi rzboi sau alte din astea.tiu c va veni antihristul, c va fi a Doua Venire aDomnului, dar când, nu tiu. Mâine? Peste o mie deani? Nu tiu. Dar nu m nelinitesc, pentru c tiu cceasul morii este, pentru fiecare din noi, a DouaVenire a Domnului. i ceasul acesta e foarte aproape(Y 290).* * *Luându-m de mân i inându-m strâns,printele Porfirie mi-a zis:– Printe Athanasie, acum sânt orb, ochii meitrupeti nu mai vd – am cancer la hipofiz –, dar cuochii cei duhovniceti vd destul de bine. Înainte spleci, vreau s-mi spui ce crede Printele Emilianosal nostru despre 666 i antihrist!Era imediat dup catastrofa de la Cernobâl.Lumea era tulburat; zilnic, oamenii veneau cuzecile la Printele, care se afla atunci aproape deAtena, i-l întrebau înspimântai ce va fi, dac vaveni antihristul i-i va însemna cu 666.302

I-am rspuns:– Printele Emilianos ne-a sftuit alaltieri, lao adunare, s nu ne nelinitim. Noi s ne îngrijim savem o relaie vie cu Hristos, iar antihristului s nu-idm prea mare importan; altminteri, el va devenicentrul vieii noastre, iar nu Hristos.Printele Porfirie plesni patul cu mâinile iexclam:– Slav ie, Doamne, c-am gsit un fiu duhovnicesccare s fie de acord cu mine! Uite, copilulmeu, ce-au fcut duhovnicii tia aici, în lume! Autulburat sufletele, au creat atâtea probleme familialei psihologice cu 666-ul sta! Nu mai pot oameniidormi, au început s ia calmante i somnifere ca sdoarm! Ce-i asta? Hristos nu vrea astfel de lucruri,copilul meu! i tii ceva? Pentru noi, cretinii,atunci când vieuim în Hristos, nu exist nici unantihrist. Ia spune-mi, poi tu edea aici, pe pat, undeed eu?– Nu, printe.– Pi, de ce?– Pentru c m-a aeza deasupra i v-a strivi.– Când ai putea s ezi tu aici, în locul meu?– Doar dac ai pleca cuvioia voastr, doaratunci a putea s v iau locul.– Vezi! Aa se întâmpl i cu sufletul. Când Îlavem pe Hristos înluntrul nostru, unde s maiîncap i antihristul? Poate, oare, vreo alt existenstrin s încap în sufletul nostru? Dar noi, astzi,copilul meu, nu-L mai avem pe Hristos în noi i deaceea ne temem de antihrist. Unde e Hristos, acolo e303

i Raiul. Hristos este totul, asta s le spui oamenilor.S nu se team. i înc ceva: dac ar veni acumantihristul în persoan cu un aparat cu raze laser imi-ar spune c vrea s m însemneze cu 666, eu asta. O s-mi rspunzi: „Bine, Printe, dar nu-i stasemnul lui?”. Ba da, i s m însemneze cu înc omie de 666 cu raze laser, i a accepta 78 . Deexemplu, când i se însemneaz paaportul saumâna, în timpul unei cltorii într-o ar necretin,cu simbolurile acelei ri, oricare ar fi ele, nu leaccepi ca i credin, nu mrturiseti nimic. Cândeti sigur c nu mrturiseti nimic contrar iubirii luiHristos i c pe El Îl iubeti profund i puternic, nuai nici o team c ai putea s te lepezi de El prinaciunile altora asupra ta. De ce? Pentru c pe primiimucenici îi ddeau fiarelor, iar ei fceau semnulcrucii i fiarele deveneau mieluei; erau azvârlii înmare, iar ei fceau semnul crucii i marea sepreschimba în uscat; erau azvârlii în foc, iar ei78 Nota editorului: Trebuie s bgm de seam c Btrînul nuspune c se va lepda de Hristos. Este necesar s facemdistincia dintre însemnarea pe care o acceptm ca mrturisirede supunere fa de cel care ne însemneaz i însemnarea ce sepetrece fr aceast mrturisire de supunere. În calitate decretini, am fost „însemnai”, pecetluii, cu Sfîntul Mir, dupBotez, la Taina Mirungerii. Cînd preotul spune: „Peceteadarului Duhului Sfînt”, atunci noi ne mrturisim supunereafa de Hristos. Cînd însemnarea nu este însoit de mrturisirede credin i de supunere, ea e lipsit de semnificaie moralpentru cel ce se însemneaz. E nevoie de mult atenie pentrua nu se strecura nici o supunere ascuns, din interes sau dindorin a voinei. Distincia este foarte fin i cere multatenie.304

fceau cruce i focul se prefcea în rcoare. Dar noi,astzi, copilul meu, mai credem în Hristos, maicredem noi în crucea noastr? De ce S-a pogorâtHristos? Oare nu ca s întreasc slbiciuneanoastr? Asta s-i spui i Printelui Emilianos ioamenilor: s nu se team de antihrist. Suntem fiiilui Hristos, fiii Bisericii.Eram foarte impresionat. i Btrânul adug:– Cum a venit Patriarhul Dimitrios în Atena?– Cu avionul.– Las, asta tiu, c doar n-o fi venit înotomul! Dar ce fel de documente avea la el?– Pi, avea paaport.– Grecesc sau turcesc?– Nu tiu...– Ei, nu tii! Avea paaport turcesc! i care-isimbolul naional al Turciei?– Nu tiu, Printe!– Hai, c eti culmea! Semiluna e simbolul na-ional turcesc, mi! i ce au spus despre semilunPrinii Bisericii noastre, dup ce a aprut Mahomed?– Nici asta nu tiu, Printe!– Ei, o s-i iau diploma i-o s i-o fac buci!Ce fel de teolog eti?, a glumit Btrânul.– Vd c posedai cuvioia voastr aceastdiplom.– Da, c o am în inim. Semiluna e simbolulantihristului. Dac semiluna e simbolul antihristului,iar Patriarhul nostru are pe paaport acest simbol, cutoate însemnele sale, înseamn oare c Patriarhul esteslujitorul lui antihrist? Nu, copilul meu, nicidecum!305

Hristos nu este îngust la minte, aa cum suntem noi,oamenii, care vrem s ne „aprm drepturile”. Astas-i spui printelui i oamenilor: s nu se team nicide antihrist, nici de 666!Am fost foarte impresionat i uurat (Ger.118).Printele Sofronie de la Essex 79(1896-1993)Din vreme în vreme, muli oameni suntcuprini de panic pentru sfâritul lumii 80 . Sepreocup de lecturi i tâlcuiri amnunite aleScripturii i vorbesc despre date calendaristice isituaii, despre când i cum va fi sfâritul, uniisocotind c este chiar „la ui”. C trebuie s fie astasau aia, într-un cuvânt despre toate cele cunoscutede toi. Dac se întâmpl rzboaie între cretini,stabilesc anul i ziua, etc. Totdeauna m oboseautoate acestea, i nu mai vroiam nici s le aud, nici sle discut.Într-o sear, împreun cu dou prietene,stteam în sufrageria mnstirii i am vorbit despreaceste lucruri fr a putea evita discuia. Cândprintele s-a apropiat de noi, am luat binecuvântare79 Dimitra V. Daviti, Amintiri despre Stareul Sofronie de laEssex, Mnstirea Piatra Scris, Judeul Cara-Severin, 2002,pag. 105-106, 113-115; 61-63).80 Formularea aparine autoarei Dimitra V. Daviti.306

i i-am spus despre ce vorbeam. I-am spus c acumi savanii se preocup de acestea. Ba chiar i înziare se public articole despre sfâritul lumii, iarceea ce este de-a dreptul ciudat, este faptul cBiserica nu vorbete despre aceast ameninare.M privi ironic i îmi spuse:– Ei le spun acum. Biserica le propovduietede-a lungul veacurilor. Acum au îneles ei. Maidegrab „a dispreuit prerea lor i deteptciunealor. i continu s ne spun:– Da, toate astea se vor întâmpla. Hristos aspus-o, dup care, precum fulgerul, va veni Domnul.Am întrebat iar:– Dar, bine, Printe! Ca s vedem toateacestea, trebuie s vedem toate semneleprevestitoare. Când vor începe s se întâmple?– Oh, ne rspunse, toate acestea se întâmpl!Nu le vezi?* * *Când ne sftuia i ne descria pericoleleduhovniceti, totdeauna spunea: „Vrjmaul facecutare sau cutare, dar Hristos va învinge”.* * *„Exist pronie, exist pronie, nu te teme, cibucur-te! S ai pronia lui Dumnezeu ca o umbreli s stai sub ea”.* * *Odat, când un monah din Sfântul Munte m-arugat s-l întreb pe Printele ce trebuie s fac cei deacolo dac statul îi oblig s primeasc noile307

uletine (1987), rspunsul printelui a fost scurt isever:– Eu nu tiu despre acestea. S le spui s facceea ce le va spune Biserica.* * *Toi tim c, din vreme în vreme cretinii auastfel de neliniti ciudate: fie – pentru cum va fiunirea Bisericilor, fie – pentru 666.Într-o întâlnire cu Printele, am vrut s tiu cecrede el însui despre toate acestea. Nu îmi amintescexact ce am întrebat i cum. Dar îmi amintesc foartebine atitudinea lui în momentul în care mi-a rspuns.A stat neclintit, m-a privit cu atenie i înfiarea is-a schimbat. A devenit sever i s-a umplut dedurere. Îi mica încetior capul, artându-i astfelmirarea, sau mai curând suprarea, i mi-a spus:„Lucrurile stau aa: chiar dac se face unirea,precum spun «ei», eu voi fi ortodox. Biserica estesfânt. tim cum s trim i, prin urmare, ce creeazprobleme?!”.* * *Noi 81 tim c i pe el [pe Sfântul SiluanAthonitul – n. edit.] puini îl vor crede, aa cumpuini au crezut în mrturia prinilor de mai înainte;i acest lucru se întâmpl nu pentru c mrturia estefals, ci pentru c adevrata credin ne oblig lanevoin.81 Viaa Sfântului Siluan Atonitul, Schitul românesc Lacu,Sfântul Munte Athos, 2001, pag. 10.308

Adesea afirmm c timp de nousprezeceveacuri ale istoriei cretine s-au perindat mulimiîntregi de mrturisitori ai iubirii lui Hristos i totui,în oceanul imens al omeniri ei sunt atât de puini,atât de rari.Sunt rari astfel de martori pentru c nu estenevoin mai grea, mai dureroas decât nevoina ilupta pentru iubire; pentru c nu este mrturie maiînfricoat ca mrturia pentru iubire; i nu estepropovduire mai provocatoare decât cea a iubirii.Schimonahia Macaria 82(1926-1993)ProorociiPreviziunile maicii Macaria despre viitor eraufie rspunsuri la întrebrile oamenilor, fie avertizrioferite cu scopul de a-i apra pe cei apropiai de eade la dezastre sau necazuri iminente. Vorbind despreviitor, ea se limita adesea la scurte remarci,explicaii sau întiinri. Vom prezenta mai joscâteva dintre ele. Le-am grupat dup o tem anume;datele când au fost pronunate de ctre schimonahiesunt prezentate în paranteze.82Ghenadie Durasov, Schimonahia Macaria, preaiubitmuceni a lui Hristos, ajuttoarea celor în suferin, EdituraBunavestire, Bacu, 2001, pag. 217-221; 214.309

Timpuri grozave ne ateaptAcum e bine, dar vara viitoare va fi ru. Ammai spus-o i înainte: acesta este un întuneric carenu va fi spre mai bine; va fi un fel de vrsare desânge (28 iunie 1989). Domnul nu promite nimic;vom merge înainte cât mai bine cu putin (17decembrie 1989). Maica Domnului i-a retras harulde la noi (e vorba de pmântul rusesc [aut.]).Mântuitorul i-a trimis pe Sfinii Apostoli Petru iPavel i pe Sfântul Ioan Teologul la ei (la altepopoare cretine [aut.]) ca s ia harul de la ele. Enevoie de mult rugciune! (3 martie 1989). Deacum înainte nu va mai fi nimic mre (7 iulie1989). Moneda noastr nu va merge spre bine, ea vascdea la jumtate din valoarea ei actual, iar maitârziu se va devaloriza i mai mult (11 februarie1989).– Matiuca, noi ne simim atât de slbii înanul acesta – poate c îmbtrânim?– Nu, e din cauza vremurilor; tria noastr esubminat de vrjitori. Situaia se va înruti – facbunul Dumnezeu s nu ajungem s trim pân atunci(5 octombrie 1988). Curând omul nu va mai valoranimic; se va întâmpla totul rapid. Sfâritul lumii nuînseamn nimic, dar la vremea aceea va fi sfâiere izidire, iar oamenii – totul va fi întinat, i vei fi pânla genunchi în sânge (25 martie 1989).– Ceva se va întâmpla în curând...– Ce anume, Matiuca?310

– Rzboi, rzboi va fi pretutindeni; vor începes se bat unii pe alii cu bâtele i muli vor fi ucii.Când se bat cu bâtele, toi vor râde, dar când începs se împute, toi vor plânge (4 martie 1992).Morii sunt aezai dup datin, dar noi vom fi cutoii dai peste cap. Nu va mai exista nimeni care sîngroape morii – vor fi aruncai în an i acoperiicu pmânt (28 mai 1992). Vedei cât de întuneric s-afcut? Vrjitorii au întunecat totul. Am spus chiarmai înainte: curând va fi întuneric, v vei împiedicaunii de alii în întuneric (17 noiembrie 1987).Soarele strlucea i iarna, dar acum nu maistrlucete nici vara – vrjitorii citesc blestemeasupra soarelui (27 august 1987). Vrjitorii auîntunecat cerul pentru ca faptele lor s nu fie vzute;lor le place întunericul (5 octombrie 1987). Oameniiîntunericului au întunecat totul pe pmânt i forelerului sunt în cretere. Curând toat lumea vacunoate aceast lucrare urât (vrjitoria [aut.]).Toate duhurile necurate se vor strânge în jurul celuiru. El le va aduna pe toate i ele vor începe lucrarealor întunecat. Se apropie o via rea (28 octombrie1987). Acum se apropie vremea lor, iar vremurilecele bune sunt pe sfârite (27 martie 1987). Ele vorzpci oamenii, care se vor acuza unii pe alii. Acume insuportabil s mai trieti în apartamentele dinblocuri. E mare aglomeraie, iar oamenii ri suntpretutindeni; acum credincioii sunt chinuii deinteniile lor necurate (18 februarie 1989).311

Triumful întunericuluiVrjitorii vor acoperi întreaga lume deîntuneric i fr soare nimic nu poate crete. Darnimeni nu va da vreo importan acestui lucru (18februarie 1988). Soarele va iei de patru ori i apoiva fi iar întuneric. Noi ne vom afla în întuneric (27august 1987). Nu ni se va îngdui s facem lumin;atunci vor spune c trebuie s facem economie deenergie (28 iunie 1988). Acesta este doar începutul –apoi se va face rece. Curând va fi zpad de Pati,iar iarna va începe odat cu Sfântul Acopermânt alMaicii Domnului (1 octombrie). Nu va mai fi iarbpân de ziua de prznuire a Sfinilor Apostoli Petrui Pavel (29 iunie). Soarelui îi vor slbi puterile lajumtate (27 august 1987). Va fi ru vara i mai ruiarna. Zpada se va strânge în mormane mari inimeni nu o va cura. Atunci va fi un ger cumplit(29 aprilie 1988).O mare foameteÎn curând vei rmâne fr pâine (29 ianuarie1989). În curând nu vei mai avea ap, mere, cartofi(19 decembrie 1987). O mare foamete, fr pâine –vom rupe cojile pentru a le împri (18 februarie1988). O mare rscoal va avea loc. Oamenii vorîncepe s fug din orae. Vor alerga pretutindeni;nimeni nu va mai rmâne în casa sa. Nu va mai fiposibil s stai acas – nu va mai fi nimic demâncare, nici mcar pâine (28 decembrie 1990). Dar312

dac ne rugm Mântuitorului, Maicii Domnului iProorocului Ilie, nu vom fi lsai s murim defoame; vor supravieui cei ce au crezut în Dumnezeui s-au rugat sincer (27 iunie 1988). Când monahiivor fi alungai, nu vor mai fi recolte de cereale (18februarie 1988).Neorânduial în BisericSe va tipri o biblie incorect. Ei (se pare c eavorbete despre iudeii fariseici [aut.]) vor scoate dinea tot ceea ce-i atinge i îi nemulumete. Ei n-aunevoie de nici un fel de îndreptare (14 martie 1989).Se pregtesc schimbri în Credin. Atunci când seva întâmpla acest lucru, sfinii ne vor prsi i nu sevor mai ruga pentru Rusia.Cei ce rmân credincioi cu adevrat vor filuai de Domnul la Sine. Episcopii care îngduieacest lucru nu-L vor vedea pe Domnul – nici aici inici acolo (pe lumea cealalt [aut.]) (3 august 1988).În curând slujbele vor fi înjumtite. Ele vor fiscurtate (11 noiembrie 1988). Se vor pstra slujbeleîntregi doar în mnstirile mari, dar în alte pri sevor face schimbri (27 aprilie 1988). Pot spune doarun singur lucru: va fi vai i amar de preoi; ei se vorîmprtia unul câte unul i vor tri singuri (28 iunie1989). În curând vrjitorii vor distruge prescurile inu va mai exista nimic cu care s se poat sluji(Dumnezeiasca Liturghie [aut.]). Nu se va mai puteaprimi împrtania decât o dat pe an.313

Maica Domnului le va spune credincioilorcare se roag ei unde i când s primeasc SfântaÎmprtanie. Noi trebuie doar s ascultm! (28iunie 1989).Maica Domnului, ndejdea meaCând va fi întuneric ca noaptea la ora 4.00dup amiaza, atunci Maica Domnului va veni. Ea vaumbla peste tot pmântul, ea va veni în toat slava eii va veni i în Rusia pentru a îndrepta Credina.Atunci când va veni Maica Domnului, ea va îndreptatotul, nu dup voina lor (a celor la putere sau avrjitorilor), ci dup voia sa, precum porunceteMântuitorul. Va veni vremea când toi se vor gândinu la ceea ce au mâncat în ziua respectiv, ci la câtde mult s-au rugat. Ea va restabili Credina pentrupuin vreme (11 iulie 1986).Se apropie vremea persecuiilorEi vor încâlci lucrurile atât de mult, încât nu-ivei mai putea mântui sufletul (ianuarie 1990). Vor finotai cei ce se duc la biseric (10 februarie 1988).Vor fi persecutai cei ce se roag la Dumnezeu (20mai 1989). Va trebui s v rugai în aa fel încâtnimeni s nu tie; rugai-v în tcere! Vor începe siurmreasc pe credincioi i s-i închid (15 mai1987). Mai întâi vor lua crile, apoi icoanele. Apoiicoanele vor fi confiscate (l iulie 1988). Vor începetorturile: „Nu avem nevoie de credincioi”, vor314

spune ei (14 iulie 1988). Cu cât vremurileînainteaz, cu atât lucrurile se vor înruti. Vorînchide bisericile. Nu vor mai exista slujbe; oameniise vor putea bucura de slujbe pe unde vor putea. Vorface în aa fel încât bisericile s se afle departe,acolo unde s nu poi ajunge la ele. Ele vor fiaezate în orae aflate în locuri de neptruns (14iulie 1988). Aceste biserici ce se construiesc acumsau sunt restaurate vor cpta alte destinaii; ele nuvor putea fi folosite de credincioi. Înregistrarea vafi foarte viclean: ele se vor numi în continuarebiserici, dar înuntru va fi cine tie ce anume, cevainventat de ei – se vor gândi ce s fac acolo ( 11iulie 1988).Cei ce sunt ai lui Dumnezeu nu-l vor vedea peantihrist (7 ianuarie 1988). Vor fi multe revelaii icredincioii vor fi întiinai de sus unde s mearg.Domnul tie cum s-i ascund pe aleii Si i nimeninu-i va afla (17 noiembrie 1987).Fericii sunt cei ce respect iîmplinesc poruncile lui DumnezeuNoi trim timpurile biblice numite ale„Desvâririi” (2 iulie 1987). În curând toate se vorapropia – pmântul i cerul vor fi mai apropiate,totul va exista din belug, i va veni un astfel deStpân (se pare c Mântuitorul [aut.]). Ea (MaicaDomnului [aut.]) a spus c a rmas înc puinvreme. Ea va pogorî pe pmânt împreun cu315

Mântuitorul i vor sfini totul; iar pe pmânt va fi caîn Rai (4 aprilie 1988).* * *Postii i v rugai – aici vei afla mântuirea[Ultimele cuvinte ale Schimonahiei Macaria – n.edit.].Cuviosul Paisie Aghioritul 83(1924-1994)– Printe, peste cât timp se vor petreceaceste evenimente?– Întârzie din pricina ta i a mea,ca s dobândim o stareduhovniceasc bun.Dumnezeu înc mai rabd,pentru c de se vor întâmpla acumne vom pierde amândoi.Semnele timpului– Printe, spunei-ne ceva despre Antihrist.– S spunem mai bine despre Hristos... Câtputem, s fim lâng Hristos. Dac suntem cuHristos, ne vom teme de Antihrist? Oare nu existduh antihristic acum? Rul face duhul antihristic. idac se va nate i un monstru antihrist i va faceunele neghiobii, va fi luat în râs la sfârit. Se vor83 Printele Paisie, Trezire duhovniceasc, Schitul Lacu,Sfântul Munte Athos, 2000, pag. 173-189.316

petrece multe evenimente. Poate vei apuca s triii voi multe din semnele scrise în Apocalips. Încetîncetdestule încep s ias la iveal. Strig i eunetrebnicul de atâia ani! Situaia este înfricotoare,ciudat. Nerozia a întrecut limitele. A venitlepdarea i rmâne ca acum s vin „fiul pierzrii”(II Tesaloniceni 2, 3). Totul va deveni un spital denebuni. În harababura ce va stpâni, fiecare stat seva ridica s fac orice-i spune cugetul. Dumnezeu sajute, ca interesele celor mari s fie astfel încât s neajute. Din ce în ce vom auzi de ceva mai nou. Vomvedea fcându-se lucrurile cele mai neateptate, maineraionale. Numai c evenimentele se vor derula curepeziciune.Ecumenism, pia comun, un stat mare, oreligie dup msurile lor. Acesta este planuldiavolilor. Sionitii pregtesc pe cineva de Mesia.Pentru ei Mesia este împrat, adic va stpâni aici pepmânt. Martorii lui Iehova i ei viseaz la unîmprat pmântesc. Sionitii vor prezenta unul imartorii lui Iehova îl vor primi. Vor spune „Acestaeste”. Se va face mare zpceal. În mijlocul acesteizpceli toi vor cere un Mesia, ca s-i mântuiasc.i atunci vor prezenta pe unul care va spune: „Eusunt Imam, eu sunt al cincilea Buda, eu sunt Hristospe care-l ateapt cretinii, eu sunt acela pe care-lateapt Martorii lui Iehova, eu sunt Mesia evreilor”.Va avea cinci „eu”-ri!…Evanghelistul Ioan atunci când în prima saepistol spune: „Copiii mei... c vine antihristul, iaracum muli antihriti s-au artat...” (I Ioan 2, 18), nu317

înelege c ateptatul Antihrist va fi ca prigonitoriiMaximian i Diocleian, ci c Antihristul cel ateptatva fi într-un fel ca un diavol întrupat, care se vaprezenta poporului israelitean ca Mesia i va înelalumea. Vin ani grei, vom avea încercri mari.Cretinii vor avea mare prigoan. i uit-te: oameniinici nu îneleg c trim în semnele vremurilor, cpecetluirea înainteaz. Triesc ca i cum nu s-arîntâmpla nimic. De aceea spune Scriptura c vacuta s înele, de va fi cu putin, i pe cei alei(Matei 24, 24; Marcu 13, 22). Cei care nu vor aveaintenie bun, care nu vor fi luminai, se vor înelaîn anii apostaziei. Pentru c cel ce nu are haruldumnezeiesc, nu are claritate duhovniceasc,asemeni diavolului.– Printe, sionitii cred cele despre Antihrist?– Acetia vor s stpâneasc toat lumea. Cas le reueasc scopul, folosesc vrjitoria isatanismul. Satanolatria o vd ca pe o putere, care îiva ajuta în planurile lor. Adic vor s stpâneasclumea cu putere satanic. Pe Dumnezeu nu-L pun însocoteala lor. Se vor binecuvânta aadar deDumnezeu? Din asta Dumnezeu va scoate multelucruri bune. Celelalte teorii satanice au inut celpuin 70 de ani; ale acestora nici 7 ani nu vor ine.– Printe, atunci când aud despre Antihristsimt o fric înuntrul meu.– De ce te temi? Va fi mai înfricotor decâtdiavolul? Acesta este om. Sfânta Marina l-a btut pediavol i Sfânta Iustina a alungat atâia. La urmaurmei noi n-am venit s ne aranjm în aceast lume.318

Pecetea 666– Printe, peste cât timp se vor petrece acesteevenimente?– Întârzie din pricina ta si a mea, ca sdobândim o stare duhovniceasc bun. Dumnezeuînc mai rabd, pentru c de se vor întâmpla acumne vom pierde amândoi. Nu se spune nicieri înînvtura lui Hristos despre un anumit timp (Matei24, 36; Marcu 13, 32; Fapte 1, 7; I Tesaloniceni 5,1). Îns Scriptura spune c semnele vremurilor vorîntiina despre venirea lor (Matei 24, 29 .u.; Marcu13, 24 .u.; Luca 21, 25 .u.;). S fim întotdeaunagata i le vom vedea atunci când se va apropiatimpul. Atunci vom fi mai siguri. „Timpul iexperiena le vor descoperi celor treji” (SfântulAndrei al Cezareii, „Explicarea ApocalipseiSfântului Ioan Evanghelistul”, Cap. 38, PG. 106,340C) – spune Sfântul Andrei al Cezareii.* * *Lucrurile înainteaz în mod programat. ÎnAmerica câinii umbl fiind pecetluii cu un emitori, pac!, îi gsesc. Aa tiu unde se afl fiecarecâine. Câinii care nu au marcaj i sunt fr stpân, îiomoar cu raze laser. Dup aceea vor începe s-iomoare i pe oameni. Au pecetluit tone de peti i-iurmresc din satelit în ce mare sunt. Acum iari aaprut o boal, pentru care au aflat un vaccin care vafi obligatoriu i, ca s-l poat face cineva, îl vorpecetlui. Câi oameni nu sunt deja pecetluii acolo319

cu raze laser, unii pe frunte i alii pe mân. Maitârziu, cel care nu va fi pecetluit cu nr. 666 nu vaputea nici vinde, nici cumpra, sau s ia împrumut,s fie numit într-un post etc. Îmi spune gândul cAntihrist cu acest sistem vrea s prind toat lumeai, dac cineva nu este în sistem, nu va putea lucraetc., fie el rou, fie negru, fie alb, adic toi. Vasupraveghea astfel printr-un sistem economic careva controla economia mondial i numai aceia careau primit pecetea cu numrul 666 vor putea aveaacces la schimburi comerciale.Dar ce vor pi oamenii care se vor pecetlui!...Mi-a spus un specialist c prin razele laser sepricinuiesc vtmri. Oamenii care se vor pecetluivor atrage astfel razele soarelui i vor fi atât devtmai, încât îi vor mânca limbile de durere(Apocalipsa 16, 10). Cei care nu se vor pecetlui vorpetrece mai bine decât ceilali, pentru c Hristos îiva ajuta pe cei ca nu s-au pecetluit. Acesta nu estepuin lucru!– Printe, când îi va ajuta? Dup acesteevenimente?– Nu, chiar atunci.– Printe, dac nu vor putea vinde i cumpra,cum vor putea petrece mai bine?– S vezi, Dumnezeu tie un mod, îl tiu i eu.Aadar..., m-a preocupat mult subiectul acesta i miatrimis dup aceea... o telegram. Mi, mi, cum neiconomisete Dumnezeu!– Printe, de ce pecetluirea se numete iîncrestare?320

– Pentru c nu este la suprafa. Ce înseamn„a încresta”? Nu înseamn a trage linii adânci,crestturi? Pecetluirea va fi încrestare, pe care o vorpune mai întâi pe toate produsele i dup aceea vorimpune s se fac i cu raze laser pe mâna sau pefruntea oamenilor. Acum doi ani i-am spus unuimedic din Toronto despre pecetluire i acum, mi-aspus acela, a citit într-un ziar c în loc de cartel ceramprentele (Stareul se referea la imaginea palmeice înlocuiete cartela) de la mân. Ei înainteaz darnu putem spune c va fi asta sau aceea. Uneletelevizoare trimise în ultimul timp în Grecia au i unaparat care urmresc pe cei ce privesc la televizor.Peste puin toi cei ce vor avea televizor vor privi latelevizor, dar vor fi vzui i ei.* * *– Printe, vor putea impune pecetluirea cusila?– „Politeea” lor nu va ajunge pân acolo! Vorfi politicoi pentru c vor fi... europeni. Vor arta csunt la înlime. Nu vor chinui pe oameni, dar omulnu va putea tri, dac nu are pecetea. Vor spune:„Fr pecete v chinuii! Dac ai fi primit-o, nu aifi trit aa de greu. Nu vor putea folosi nici monezide aur, nici dolari dac vor avea. De aceea, dacfiecare se va îngriji s triasc de pe acum simplu, încumptare, va putea tri în acei ani. S aib unogora, s cultive grâu, cartofi. S pun puinimslini i atunci, cu vreun animal, cu vreo capr, cupuine gini va putea înfrunta nevoile familiei sale.Pentru c i provizii de ar face, nu-i vor folosi mult,321

deoarece alimentele nu in mult, ci se stric repede.Firete, greul va dura puin, trei-trei ani i jumtate.Pentru cei alei se vor scurta zilele (vezi Matei 24,22; Marcu 13, 20). Nu-i vor da seama când autrecut. Dumnezeu nu va lsa pe om neajutorat.– Printe, în aceti ani grei va interveniHristos?– Da. Vezi, dac aici unui nedreptit, care aredispoziie bun, fiindc este îndreptit s primeascajutorul dumnezeiesc, i se arat de multe ori sfinii,Maica Domnului, Hristos, ca s-l mântuiasc, cu câtmai mult atunci când srmana lume se va afla într-osituaie atât de grea. Va fi o vijelie, o mic ocupaiea lui Satana – Antihrist.* * *– Printe, dar dac cineva primete pecetea dinnetiin?– Aceasta se va putea întâmpla numai dinnepsare. Ce netiin s fie, atunci când lucrurilesunt atât de clare? Chiar dac nu ar ti cineva,trebuie s se intereseze i s afle. Dac spunem c n-am tiut i pentru asta am primit pecetea, Hristos neva spune: „Farnicule, faa cerului tii s-o judecai,iar semnele vremilor nu putei!” (Matei 16, 3). Chiarde s-ar pecetlui cineva din netiin, pierde haruldumnezeiesc i primete lucrarea diavoleasc. Vezi,copilaul, la Sfântul Botez, atunci când preotul îlafund în ap primete pe Sfântul Duh, fr ca acelas-i dea seama de asta i dup aceea slluiete înel harul dumnezeiesc.322

* * *– Printe, unii spun: „Ceea ce este scris de laDumnezeu, aceea se va face. Ce ne mai intereseazaltceva?”.– Da, o spun, dar nu este aa, bre copile! i euaud pe unii spunând: „Evreii nu sunt aa de proti sse trdeze cu 666, când Sfântul Ioan Evanghelistul ospune clar în Apocalips. Dac ar fi fost aa, ar fifcut-o într-un mod mai inteligent, mai ascuns”. Eibine, crturarii i fariseii nu tiau VechiulTestament? Anna i Caiafa nu tiau mai bine ca toic era scris c Hristos va fi trdat pentru „treizeci deargini”? De ce n-au dat 31 sau 29 de arginti i audat „treizeci”? Deci erau orbii. tia Dumnezeu caa se vor petrece lucrurile. Dumnezeu toate lecunoate de mai înainte, dar nu hotrte de maiînainte – numai turcii cred în ceea ce este scris, înKimet (în soart, în destin – n.ed. rom.). Dumnezeutie c un anumit lucru se va face aa, îns omul îlface din lipsa lui de minte. Nu Dumnezeu a datporunc, ci vede pân unde va ajunge rutateaoamenilor i c prerea lor nu se va schimba.Nicidecum c aa a rânduit Dumnezeu.Alii se ocup cu proorociile i fac propriile lortâlcuiri. Cel puin nu spun: „aa îmi spune gândul”,ci spun: „aa este”, i apoi îi expun o serie de teoriiproprii. Unii, iari, le explic dup cum vor ei, cas-i îndrepteasc patimile lor. Rstlmcind ceeace a spus Sfântul Chiril: „mai bine s nu se petreacsemnele lui Antihrist în zilele noastre” (SfântulChiril al Ierusalimului, „Cateheze”, „Cateheza a323

XV-a ctre cei ce vor s se lumineze”, cap. 18., Ed.Inst. Biblic, 1943, p. 415), unul care vrea s seîndrepteasc pe sine i frica sa, spune: „A, veziSfântul Chiril s-a temut ca nu cumva s se lepede;sunt eu mai presus de Sfântul Chiril? Prin urmare,chiar de m-a lepda de Hristos, nu e nimic...” DarSfântul a spus s nu se petreac, nu pentru c setemea, ci pentru ca s nu-l vad pe Antihrist cu ochiisi. Vezi ce face diavolul?Din pcate, unii „cunosctori” înfa pe fiii lorduhovniceti ca pe nite prunci, chipurile, ca s nu-imâhneasc. „Nu vatm asta; nu-i nimic. E suficients credei luntric”. Sau spun: „Nu vorbii despresubiectul acesta – despre buletine i pecetluire – cas nu se mâhneasc oamenii”. În timp ce de le-arspune: „S încercm s trim mai duhovnicete, sfim mai aproape de Hristos i s nu v temei denimic, i de va trebui vom i mrturisi” – îi vorpregti oarecum. Dac cineva cunoate adevrul, îiface probleme i se trezete. Îl doare pentru situaiade astzi, se roag i ia aminte s nu cad în curs.Acum îns ce se întâmpl? În afar de faptul cunii îi dau propriile lor tâlcuiri, se tem i ei caoamenii lumeti, în timp ce ar fi trebuit s seneliniteasc duhovnicete i s-i ajute pe cretini,aducându-i la nelinitea cea bun i întrindu-i încredin ca s simt mângâierea dumnezeiasc. Mmir cum de nu-i fac probleme dup toate acesteevenimente ce se întâmpl? De ce nu pun cel puinun semn de întrebare la tâlcuirile minii lor? i dacîl ajut pe Antihrist în pecetluire, cum nu se gândesc324

c atrag i alte suflete la pierzanie? Atunci cândSfânta Scriptur spune: „…s înele, dac e cuputin i pe cei alei” (Marcu 13, 22), se refer lafaptul c se vor înela aceia care le explic pe toatenumai cu mintea lor.Aadar, în spatele „sistemului perfect”, al„cartelei de ajutorare”, al computerului de asigurare,se ascunde dictatura mondial, sclavia lui Antihrist.„…ca s-i pun semn pe mâna lor cea dreapt saupe frunte, încât nimeni s nu poat cumpra sauvinde, decât numai cel ce are semnul, adic numelefiarei, sau numrul numelui fiarei. Aici esteînelepciunea. Cine are pricepere s socoteascnumrul fiarei, cci este numr de om. i numrul eieste ase sute aizeci i ase” (Apocalipsa 13, 16-18).* * *- Printe, 84 astzi muli oameni tineri nu vor sfac copii, deoarece se gândesc în ce fel de lume voraduce pe copiii lor. Poluare de chimicale, de lacentrale nucleare, via plin de stres, societateslbatic, rzboaie... Dac suntem deja în timpul luiAntihrist, m gândesc i eu, c nu s-ar merita cacineva s se cstoreasc i s fac copii.- Nu, Atanasie, nu este aa!... Cretinii dintimpul prigoanelor nu se cstoreau? Nu fceaucopii? Se cstorea i fceau i copii! Îi aveaundejdea în Hristos... i nu în oameni.84 Atanasie Rakovalis, Printele Paisie mi-a spus..., EdituraEvanghelismos, Bucureti, 2002, pag. 30, 122-123.325

Acest gând arat puin credin. Dumnezeuîntr-o clip le poate îndrepta pe toate; le poate tergepe toate cele rele. Oamenii îi fac planuri, dar iDumnezeu are planurile Lui.Dac ai ti de câte ori a învluit diavolulpmântul cu coada lui ca s-l distrug... Îns nu-llas Dumnezeu, ci îi stric planurile. Iar rul pe carediavolul îl face, Dumnezeu îl pune în valoare iscoate din ele un mare bine. S nu te neclinteti!– Printe, pân unde merge îndatorirea pe careo are un printe fa de copiii lui? Se gândete s lelase ceva, dar nu tie cât. Una, dou sau trei case?– tii ce a fcut un cunoscut de-al meu, patron,care avea muli bani, blocuri i altele? i-a dat copiiila studii, au terminat universitatea, au i studii înstrintate i le-a lsat câte un apartament. Celelaltele-a dat muncitorilor lui i altora care au avutnevoie.Mai înainte de toate trebuie dat copiilor oeducaie bun, cretineasc. Aceasta este proviziacea mai bun pentru viaa lor. Apoi s-i dea i lacoal s învee i puin carte. Dac vor sînainteze la universitate, i la alte studii, s-i ajute,dac nu, s învee un meteug. S-i ajute adic s-icâtige pâinea lor. Apoi dac are posibilitatea, s lelase i câte ceva... vreun teren, vreo cas. S aib iacetia un culcu.* * *– Printe, astzi exist atâia oameni, atâteamiliarde care nu-L cunosc pe Hristos i atât de326

puini care Îl cunosc. Ce se va întâmpla cu cei carenu-L cunosc?– Se vor întâmpla lucruri de care se vorcutremura popoarele. Cu toate acestea nu va fi aDoua Venire, ci numai o intervenie dumnezeiasc.Oamenii vor cuta pe cineva care s le vorbeascdespre Hristos. Te vor trage de mân i te vor ruga:„Vino aici, s ne vorbeti ceva despre Hristos”.– Printe, majoritatea cretinilor stau i sepreocup de Antihrist i de pecetea lui i nu sepreocup de Hristos.– Nu trebuie s ne temem i s intrm înpanic din pricina acestora, ci trebuie s fim numaiinformai, ca nu cumva s ne trezim pecetluii, frs ne dm seama i apoi s nu se mai poat facenimic.* * *Cea mai mare bucurie o primete cineva atuncicând se jertfete. S presupunem c cineva lucreazi altul vine i îi spune: „Stai puin i te odihnete”,i intr acesta la treab i la osteneal în loculaceluia. Acela, deci, se odihnete omenete, iaracesta dumnezeiete.Sau de exemplu, ai o banan i nu o mnânci,ci te lipseti de ea i o dai altuia. Acela se bucur,desftându-se de acel fruct, iar tu eti mângâiat deDumnezeu cu o desftare mai înalt, dumnezeiasc.Aadar cea mai mare bucurie o poate primiomul prin jertf.327

Printele Dimitrie Bejan 85(1909-1995)– Ce ne spunei despre semnele sfârituluilumii?– Frailor, despre sfâritul lumii nu tiu niciîngerii din cer, nici Fiul lui Dumnezeu în ipostasulLui de om, cum citim în Sfânta Evanghelie: Nu esteal vostru a ti vremile i anii când va fi sfâritul –zice Hristos. Acestea le pstreaz Tatl ceresc înatottiina Lui!Poate c tia; nu pot s spun. Dar aa a spusEl, i eu trebuie s cred. Numai Bunul Dumnezeutie când va veni sfâritul lumii! Poate s treac i 5-6 milenii, îns când vei auzi c evreii îi construiesctemplul, i ai s vezi mata, c eti om tânr, c începiar tierile de capre roii, de iepuri, de viei, atuncieste aproape! Da. Ei au un partid al lor foarte aplecatspre a pune mozaismul total în funcie. i vor face itemplul. Nu-i poate opri nimeni!– Este semnul sfâritului acesta?– Nu! Întâi de toate trebuie s se boteze mareamajoritate a evreilor. Toate popoarele întâi vor ficretinate. Nu în totalitate. Va fi dus învturaEvangheliei la toate popoarele i la evrei. Acum laIerusalim sunt dou parohii de evrei cretinai. i înBucureti era prin 1940-1960 o parohie cu un preotevreu cretinat!85 Printele Dimitrie Bejan, Bucuriile suferinei,Viaa unuipreot martir, Hârlu-Iai, 2002, pag. 188-189.328

Da, sunt mari tulburri chiar în rândulpopoarelor mai civilizate decât noi. Îns s tii csunt dousprezece semne premergtoare veniriiDomnului. Ultimele dou sunt: cretinarea evreilori semnul Fiului Omului, adic Crucea, care se vaarta pe cer. Crucea! Ai vzut-o? Evreii suntcretinai?Primele semne sunt rzboaiele, ciumele,foametea, cutremurele, semnele de tot felul. Doar azis Mântuitorul: Acestea sunt începutul durerilor.Îns de 2000 de ani sunt rzboaie, cutremure, ciume,secte i greuti peste popoare, dar înc nu a venitsfâritul. Cele trei Evanghelii sinoptice sunt deacord. Semnele venirii Mântuitorului se gsesc laEvanghelia dup Matei capitolele 24 i 25 i laLuca, 21. Nu ne conducem dup altceva. Acolo suntdate clar semnele venirii Mântuitorului.Poate s fie sfâritul lumii în cataclism pe oparte a Europei. Mor oamenii sub ape, subdrâmturi, dar sfâritul lumii înseamn celedousprezece semne premergtoare. Nu s-a ivit niciunul din acele mari semne, decât rzboaie,rzmerie, foamete i secte. Atât. Dar astea sunt de2000 de ani. Nu-s un fenomen care-i numai acum.Rzboaiele? Totdeauna au fost rzboaie, ca urmare apcatelor noastre. Dar sfâritul lumii nu este acum.Îns se apropie!– Ce cuvinte testament dorii s lsai dupmoarte celor ce v iubesc?329

– Sfântul Ioan Teologul la btrâneile sale atâtle spunea ucenicilor lui: „Fiilor, iubii-v unul pealtul, cci iubirea poate totul!” Amin.Printele Cleopa Ilie(1912-1998)tii dumneavoastr ce vremuri trimnoi? Noi suntem cei de pe urm! Ar trebuinumai s plângem în toat ziua, dar nusimim! Trim în nesimire, c aa au triti cei dinainte de potop.– Printe, în Apocalips spune de pecetea luiAntihrist, 666, care este puterea lui Antihrist 86 .– Frate, tu crezi c se ia aa dup slov, 666?Aceti trei de ase simbolizeaz trei patimicumplite care vor stpâni lumea în vremea de peurm, i anume:1. Pofta fr de minte, adic desfrâu i beiecum n-a mai fost niciodat pe pmânt;2. Închipuire pripit sau imaginaie pripit,care duce la secte, dezbinri de tot felul, bolisufleteti, vrjitorie, dezndejde i sinucidere;3. i al treilea ase înseamn mânie frjudecat, adic ur între oameni, rzboaie,rzbunare, crime de tot felul, ceart i tulburare întrecretini, între prini i copii, aa cum scrie la SfântaEvanghelie.86 Ne vorbete Printele Cleopa, vol. 3, pag. 69-71, 99.330

Toate aceste patimi, care sunt simbolizate princifra 666 stpânesc astzi tot pmântul, pân când vaveni sfâritul lumii i judecata de apoi. Atuncifiecare va lua dup faptele sale.Pi voi credei c o s fie o pecete cu cifra666? Prostii! La Apocalips, dac ceri tu 666, eu îicer ie „jivin gândit” i „cal galben” i „cal roib”i „cal negru”, i „cetatea care nate”. Cetatea seface femeie i nate.Ia s-mi spui tu mie ce-s acelea? Cele aptecupe ale mâniei lui Dumnezeu, cele apte trâmbie,ce-s acelea? Pi spune, mi!* * *Deci rul din draci acesta este: poft frminte, închipuire pripit i mânie fr judecat. Astaînseamn 666!* * *Astfel, primul 6 – spune acest sfânt –simbolizeaz mânia fr judecat; al doilea asesimbolizeaz mintea plin de tulburare; iar al treileaase simbolizeaz pofta fr raiune. Toate acestetrei patimi vor stpâni pe multi cretini în veacul depe urm, adic, rzbunarea, necredina idesfrânarea 87 .***Deci, dac vrei s fii adevrai fii ai BisericiiOrtodoxe, nu primii s stai de vorb cu sectarii, nu87Ierom. Ioanichie Blan, Convorbiri duhovniceti,Episcopia Romanului i Huilor, 1984, pag. 140331

primii cri de la ei. C aceti cretini lepdai deBiseric i hulitori de Dumnezeu, care vin din Apus,vor s ne strice i credina i neamul i unitateanoastr naional. S inei minte! Suntem fii ai riiromâneti i fiii adevrai ai Bisericii Ortodoxe! Nuavem nimic cu antihritii aceia care sunt împotrivaSfintei Cruci, împotriva Sfintelor Icoane.Apoi, acum la sfâritul lumii o s aparhristoi mincinoi i prooroci mincinoi s înelelumea. Slugile lui Antihrist.* * *Acum 88 la sfâritul lumii o s apar hristoimincinoi i prooroci mincinoi s înele lumea.Slugile lui Antihrist.Ai citit de rzboiul Sfântului IoanEvanghelistul cu Chinops vrjitorul? Ai vzut cunui vrjitor îi slujeau o mie de draci! Dar în faaputerii lui Dumnezeu nimic nu pot.* * *Aa au s vin i pe timpul lui Antihrist.Bgai de seam, poate eu sunt în groap. Voi fiputred pe atunci. S v aducei aminte când învameu aici. S v însemnai cu Sfânta Cruce, cea maiputernic arm, de care se cutremur tot iadul, i nuvei fi biruii de nimic.Auzi cum cânt Biserica la Sfântul Maslu:Doamne, arm asupra diavolului, Crucea Ta o ai datnou, c se scutur i se cutremur, nesuferind a88 Ne vorbete Printele Cleopa, vol. 7, pag. 117-124.332

cuta spre puterea ei; c moartea ai clcat i moriiai sculat. Pentru aceasta ne închinm îngroprii Talei Învierii.Deci s nu credei în descântece, în tot felul devrji, în cei ce caut în bobi, în cafea, în palm; ceice sting crbuni, cei care deschid cri sfinte, ceicare descânt cu numele lui Hristos i pomenescsfinii. Toi sunt împotriva lui Hristos! Toi sunt înslujba satanei!Nici o vedenie s nu primii. O vedenie care-ide la Dumnezeu, v-am spus c nu se suprDumnezeu dac nu o primeti, c El tie c tu tetemi s nu primeti lup în loc de pstor.Vedenia, tii care este? Ai auzit care-i vedenianoastr? Care o spune Sfântul Efrem Sirul: Aa,Doamne, Împrate, druiete-mi ca s-mi vdpcatele mele, s nu osândesc pe fratele meu, cbinecuvântat eti.i iari ceea ce spune Duhul Sfânt prinProorocul David: c frdelegea mea eu o cunosc ipcatul meu, înaintea mea este pururea (Psalmul 50,4). S ne vedem pcatele, nu vedenii. C SfântulIsaac Sirul spune: De mii de ori mai fericit este celce-i vede pcatele, decât cel ce vede vedenii; cvedeniile pot fi draci i te duc la pieire vremelnic ivenic.S ne vedem pcatele noastre, s petrecem însmerenia minii i a inimii i s nu ne socotimvrednici c putem vedea vedenii, c asta este ceamai mare mândrie i cutezan.333

Dac de pe acum crezi în vedenii, când va veniAntihrist, ce-ai s faci atunci? C spune la IITesaloniceni, cap. 2, despre venirea lui Antihrist: acrui venire este întru toat puterea satanei, fcândsemne i minuni mari, de va putea s înele i pe ceialei.Sfântul Andrei al Cezareei, în tâlcuireaApocalipsei, spune: „Când vor veni ucenicii luiAntihrist, vor face pe femei i brbai s zboare pesus”. Ai s vezi tu atunci! Când vei vedea c dinpaie uscate de grâu îi face pâine proaspt i, dinvi uscat de vie, îi face s curg vinul cel maibun.Vor face multe minuni cu puterea satanei, încâtcei care nu sunt întemeiai în credin vor zice:„Mi, tia sunt de la Dumnezeu!”.Vor merge cu tine la cimitir i vor întreba:– Unde-i mama ta îngropat?– Aici!– Unde-i tatl tu îngropat?– Aici!i vor zice slugile lui Antihrist:– Iei, mi Gheorghe! Iei, mi Ioane! Iei,Vasile! Iei, Mrie! Ieii din morminte!i o s-i ias tatl tu i o s te srute; imama ta o s te ia în brae, cu hainele cu care-i pusîn mormânt, i îi va zice:– Dragul tatei, credei în acetia, c de laDumnezeu sunt! Credei, c ei ne-au scos pe noi diniad!334

Toi vor fi draci! i cei scoi din morminte icei care vin cu dânii.Luai aminte! S nu credei în proorociimincinoi, c fac minuni cu puterea satanei i pe ceislabi în credin o s-i înele. Ei lucreaz cu satana,iar noi suntem cu Hristos!Atunci ce-ai s faci, dac începi a crede de peacum în vrji, în descântece i în ghicitorii de totfelul?Eu umblu prin credin, nu prin vedere. Aa neînva Biserica în Simbolul Credinei. N-am nevoies vd. C zice Hristos: Fericii cei ce n-au vzut iau crezut! (Ioan 20, 29). Aa este.Acum aproape de sfâritul lumii vor aparemuli hristoi mincinoi i prooroci mincinoi sînele lumea. Voi inei-v de mama voastrspiritual, Biserica Ortodox, care v-a nscut prinap i prin Duh! Nimic s nu primii de la sectani.Când vine un sectant sau cineva la tine, întâi pune-ls fac cruce i s spun Crezul; „Cred Într-UnulDumnezeu, Tatl Atotiitorul, Fctorul cerului i alpmântului...”.Dac spune Crezul, vorbete cu el; dac nu, zi-i:„Fugi, satan, c nu eti fiu al Bisericii, ci eti al luiAntihrist!”.Eu am scris o carte – „Despre credinaOrtodox” –, care s-a tiprit în dou ediii, unde ampus i pe martorii lui Iehova i toate sectele.Spune Evanghelistul Ioan: Fiilor, ai auzit cvine Antihrist? Tot duhul care nu mrturisete peIisus Hristos c este Dumnezeu, Antihrist este! (I335

Ioan 4, 3). Deci înaintemergtorii lui Antihrist,tgduiesc dumnezeirea lui Hristos.S nu ne speriem! Noi una s tim: „C PiatraHristos este temelia Bisericii i porile iadului nu ovor birui”. Ai vzut ce spune Sfântul Atanasie celMare: „Vezi cderea iudeilor din credin? Câiprooroci au avut ei pân la Sfântul Ioan Boteztorul!Iar de atunci nici unul! „C Legea i proorocii pânla Ioan Boteztorul sunt”.S-a ridicat Duhul Sfânt de la ei, s nu mai aibprooroci pân la sfârit. Tot el spune: „S nu vtemei când se vor înmuli vrjmaii Bisericii! C iîn vremea sfâritului i oricând Hristos va sprijini pecei credincioi”.i zice: „Dac are s împreasc Antihrist1260 de zile, trei ani i jumtate, pentru cei alei sevor scurta zilele”. Are s i se par c a trecut într-olun împria lui Antihrist. Ce? Dumnezeu nu tiepe cei alei, ca s-i crue?Deci, totdeauna s inei credina custatornicie. Un Domn, o credin i un Botez. Înceea ce ne-am nscut, în aceea s murim!Enoh i IlieAceti doi prooroci au s se pogoare, s vindin Rai, trimii de Dumnezeu, fiind luai cu tot cutrup la cer. Când vor predica ei cu mare putere i vorînfrunta pe Antihrist trei ani i jumtate, cât vaîmprai el, Sfinii Enoh i Ilie vor avea mare puteres strbat tot pmântul cu fel de fel de minuni. Au336

s fac minuni mari i semne în Ierusalim ca sîntoarc pe evrei, cci ei nu se întorc pân nu vineIlie i Enoh. Vor întoarce inimile ctre fii isinagoga satanei ctre Hristos.Când vor predica ei, îi va auzi tot pmântul i-iva vedea toat lumea. i acestea sunt scrise de 2000de ani, de când i s-au descoperit Sfântului IoanEvanghelistul. i cine ar fi crezut? Ar zice cineva ceste o nebunie asta. i se întrebau oamenii: „Cum os-i vad pe Enoh i Ilie? Din continentul Asia sauAfrica, cum o s-i aud în America?”Acum, dac ar predica, îi vede la televizortoat lumea i îi aude la aparate toat lumea. Cum snu! Dumnezeu tie toate, ca i cum ar fi venit. Cândvor predica i vor face minuni, tu ai s te uii aici iai s-i vezi cum fac minuni, cum învie morii, i ais auzi de aici ce predic Enoh i Ilie i cum mustrpe Antihrist, când va împrai peste toat lumea,timp de 1260 de zile.Vezi? Ceea ce era atunci de necrezut i deneînchipuit, acum se poate realiza! De aici se poatevedea i auzi la Ierusalim. Da! i uite, stm aici ivedem la Ierusalim cum slujesc acolo, cum predici auzim toate! i la Muntele Sinai i în Italia i înBelgia i în Olanda i în Bulgaria i în Grecia i înSerbia. Deci stau aici i vd slujba de la Ierusalim!Vezi c-i posibil acum? Dumnezeu tia de maiînainte cât are s se înmuleasc mintea, adictiina.C Daniil proorocul a spus la capitolul doi: învremea de apoi se va înmuli mintea foarte, i se vor337

înelepi oamenii i vor zbura prin vzduh i vorînconjura lumea. Toate câte le vezi acum, Biblia le-aspus cu mii de ani înainte.Vezi Proorocul Isaia, care triete cu 850 deani înainte de venirea Domnului, la capitolul 60întreab de avioane, c el le vedea acum 2800 deani: Doamne, ce sunt acestea care zboar i se întreccu norii; i zboar ca porumbeii spre porumbarelelor i de huietul aripilor lor se tulbur vzduhul?(Isaia 60, 8).Ai auzit? Cu 2800 de ani înainte a spus deavioane. Ce-a zis? „C zboar ca porumbeii spreporumbarele lor”. C ei nu zboar, decât de la unaerodrom la altul, ca s alimenteze.Dar i Proorocul Ieremia a vzut mainile asteafr cai, care le vedei acum c alearg pe drum. iîntreab pe Dumnezeu: Doamne, ce sunt acestea,care huruie pe drum i întrec carele oamenilor?Vezi, c spune de bomba cu neutroni laApocalips: Iat au ieit de la faa Mielului nitelcuste i acestea aveau putere mare de vtmat încozile lor. i am auzit un glas de la tronul Mielului:Nu vtmai iarba pmântului, nici copacii, niciflorile, nici toate cerealele lumii, numai pe oamenis-i vtmai cinci luni de zile. Rzboiul neutronic.Bomba cu neutroni îi las pomii înflorii.Eu am la mrturisire pe cel mai mare profesorde fizic atomic din Bucureti.– Domnule, zic, ce ru poate face aceastbomb?338

– Aceasta distruge numai viaa, i-i las oraulcomplet. C ce folos dac l-ar distruge? Ei ce s maicâtige când vin s ocupe? Au nevoie s ucid peoameni, ca s ocupe orae i toate bunurile lumii.– Dar dac eu sunt închis într-o cas de fier ibomba cu neutroni explodeaz afar, ce poate s-mifac, dac zici c nu distruge materia? Eu nu sunt însiguran?– Dumneata dac ai avea o cas de fier fru, cu pereii de zece metri grosime în jur i te-aibgat acolo, neutronii rapizi nu sunt împiedicai defier s treac. Trec prin fier i vin la dumneata i-idistrug numai viaa.Am grit cu dânsul. Soia lui este marebibliotecar la crile de limbi vechi. Un omcredincios!Aa ne-a spus Dumnezeu, c acestea suntscrise la Apocalips. Nu vor vtma copacii, niciflorile, nici sadurile, nici ierburile, ci numai peoameni cinci luni de zile. Atât o s dureze rzboiulneutronic. Cinci luni de zile n-ai s te poi pzi niciîn cas, nici în beci, nici în ap, nicieri, nicieri.Unde te-a ajuns... Tot ce-i viu distruge. Asta-ibomba cu neutroni.Toate-s scrise, fraii mei. i Mântuitorul aspus: Cerul i pmântul vor trece, dar cuvinteleMele nu vor trece (Matei 24, 35). Da. Noi suntemcei de pe urm! ...* * *339

tii 89 dumneavoastr ce vine asupra noastr?Poate n-am crede ce spune presa. Dar ce spun ziareleacum, au spus Sfinii Prooroci cu mii de ani înainte,c lumea se termin prin foc. Cu mii de ani au spus.Toate încrcturile atomice care sunt pe glob,pot distruge 300 de miliarde de oameni odat, i noisuntem 5 miliarde. tii dumneavoastr ce vremuritrim noi? Noi suntem cei de pe urm! Ar trebuinumai s plângem în toat ziua, dar nu simim!Trim în nesimire, c aa au trit i cei dinainte depotop!* * *tii 90 dumneavoastr ce vremuri trim noi?Noi suntem cei de pe urm! Ar trebui numai splângem în toat ziua, dar nu simim! Trim înnesimire, c aa au trit i cei dinainte de potop.* * *Uneori veneau la sfinia sa 91 oameni tulburaii-l întrebau despre rzboaie i semnele sfârituluilumii. Iar Printele Cleopa le spunea cu glas tare:„Tata-i la cârm!”, i cita versetul 10 din Psalmul32: Domnul risipete sfaturile i leapd sfatulboierilor, iar sfatul Domnului rmâne în veac igândurile inimii Lui, în neam i în neam. Apoi îiîmbrbta: „Nu v tulburai i nu v temei, c nu va89 „Ne vorbete Printele Cleopa”, vol. 8, pag 105.90 Ne vorbete Printele Cleopa, vol. 11, pag. 135.91 Arhim. Ioanichie Blan, Viaa Printelui Cleopa, EdituraTrinitas, 2002, pag. 279, 301, 258, 265, 274, 276, 294, 309,310.340

fi cum vor ei. Ehei, câte vor ei s fac! Voi nu vtemei. Rugai-v i facei Sfânta Cruce cu credini fug toi dracii!”.***Fiind întrebat de frai cum a petrecut în pustiei ce mânca, Printele Cleopa le spunea: „Învai-vs postii! Eu am mâncat un cartof la zi, dar va venivremea când vei fi bucuroi s avei un cartof lasptmân, dac-l vei avea i pe acela!”.***Cu puin înainte de plecarea Printelui Cleopala Domnul, au venit la el dou cretine din comunaPoiana Teiului i au primit binecuvântare. Apoi,cerând cuvânt de folos, btrânul le-a zis: „Eu m ducla Domnul de-acum, dar pe voi v ateapt vremurigrele!”.* * *Când cineva se îngrijora pentru vremurile deacum i îl întreba: „Ce-o s fie, printe?”, sfinia sarspundea: „anii i vremurile le-a pus tatl întru a Sastpânire. Cum vrea Tatl, aa face!”. Iar daccineva zicea: „Afar este vreme rea”, printelerspundea: „Tot ce d Domnul este bun!”.* * *Un alt frate a zis btrânului:– Printe, dac o s fim în închisoare pentrucredin i dac ni se schimb gândirea prin hipnoz,avem vreo vin?341

– Nu te poate schimba nimeni dac ai în inimata pe „Doamne Iisuse…”. Când zici „DoamneIisuse…” se cutremur tot iadul, numai s zici dininim!* * *Printele Cleopa a fost întrebat odat de unprinte din mnstire:Prea Cuvioase Printe, ce se va întâmpla cuMnstirea Sihstria dac v ducei Sfinia Voastrla Domnul?Iar btrânul, privind în jos, a zis:– Ziduri, ziduri, ziduri…!* * *Mai zicea c în jurul anului 2000 se vor artasemne dumnezeieti i îl cita pe Sfântul Agatanghel,care a prezis aceasta.* * *Spunea btrânul: „Odat am fost arestat desecuritate la Mnstirea Slatina i apoi dus laFlticeni. Aici am fost btut i bgat într-un beci încare ardeau câteva sute de becuri. Toi care intrauacolo, ieeau aproape nebuni. M-au bgat i pemine, ca s-mi pierd minile. Nu mai vedeam cuochii i nu mai puteam de cldur. Atunci mi-amcoborât mintea în inim cu rugciunea lui Iisus.Dup o or m-au scos i s-au mirat cu toii c încmai vorbeam i mergeam fr s m in nimeni”.* * *342

Un frate l-a întrebat pe Printele Cleopa daceste mai bine s rmân în mnstire, sau s seîntoarc în lume. Iar printele i-a rspuns: „Rmâiaici, nu te mai duce în lume. Acolo este Sodoma iGomora!”.* * *Odat era printele în cimitir i a spus unorfrai aceste cuvinte: „Mi biei, suntei înali cabrazii, dar tot ca brazii putei cdea la o furtun,pentru c nu v înfingei rdcinile în SfântaScriptur i în vieile Sfinilor Prini, care sunt ca ocarte pentru noi”.***„Într-o 92 zi l-a întrebat ucenicul:- Printe Cleopa, cum se cuvine s m comportduhonicete între oameni?- S fii la artare cu pogormânt i cu dragoste,iar în ascuns s ai lucrare duhovniceasc. Aceasta estetaina vieii noastre! Sau, cum spune la Pateric:„Folosul fratelui este roada ta”. Ajutând, miluind,mângâind i iubind pe aproapele, te mântuieti pe tine.Rugciunea mea este s te hrnes pe tine, s te adp, petine, s te odihnesc i folosesc pe tine. C mai înalteste dragostea întru rânduiala sa decât rugciunea. Crugciunea este una din faptele bune, iar dragostea este92Ieromonah Ioanichie Blan, „ConvorbiriDuhovniceti”, ed. Episcopia Romanului i Huilor, 1984, pag.150, 151-152, 163, 315).343

legtura desvâririi. Dragostea pe toate faptele bune lecuprinde.”***„Un printe duhovnicesc l-a întrebat pebtrânul:- Printe Cleopa, dup experiena pe care oavei, unde se gsete astzi credin mai curat, întrecredincioii simpli, sau între cei învai?- S ascultm pe Sfântul Ioan Gur de Aur carespune: „Dac vrei s gseti credin curat, în poporulde jos o gseti...”. Sinceritatea, smerenia i cina lorpentru pcate, asemenea pctoasei din Evanghelie, oprimete Dumnezeu ca pe o jertf. Credin mai curat,mai sincer i mai devotat ca la credincioii notri dela ar, nu vei gsi în alt parte. C dei greesc, ei tiumai mult ca alii s se smereasc i s-i mrturiseascpcatele. S ascultm i pe Sfântul Efrem Sirul, care, încuvântul pentru vame i fariseu, spune printre altele:„Înjug la dou care dreptatea cu mândria i pcatul cusmerenia i vezi care ajunge mai repede laDumnezeu?”. Fariseul a înjugat dreptatea cu mândria,dar nu a ajuns la Dumnezeu, dar vameul a înjugatpcatul cu smerenia, i a luat-o înaintea fariseului.Pentru c Dumnezeu „celor mândri le st împotriv, iarcelor smerii le d Har”(Iacov 4, 6; Petru 5, 5). Iar în altloc: „Fr de Mine nu putei face nimic” (Ioan 15, 5).Este un fariseu luntric în inimile noastre, care nu nelas s ne smerim. Pe acela de-l vom scoate afar dinnoi, repede ajungem la Dumnezeu. Apoi s nu uitm cDumnezeu este un Dumnezeu al inimilor! El tie inima344

fiecruia. De aceea este un mare pcat a judeca pecineva.La fel i Sfântul Ioan Gur de Aur zice:„Dumnezeu nu se slvete în cei muli, ci în cei puini;nu în cei tari, ci în cei slabi, dar sinceri i credincioi.Altfel, s-ar crede c El este neputincios. C pe cei ceconduc i sunt puternici, obicei are satana s-i biruiasccu mândria, cu ura, cu iubirea de argint, cu trufia inecredina.”– Care este cea mai înalt cugetare acretinului? l-a întrebat acelai duhovnic.- Unii dumnezeieti Prini spun c cea maiînalt cugetareeste a-i cunoate neputina ta. C ziceHristos: „Când vei face toate câte am poruncit vou,s zicei c slugi netrebnice suntem, c ce eram datoris facem, aceea am fcut.” (Luca, 17, 10). Dar facecineva toate câte ne-a poruncit Hristos? Numai prinsmerenie le poate face!Dup Sfântul Isaac Sirul smerenia este de doufeluri: smerenia din pcat, care abia este cunotin desine; smerenie din dreptate. Prima este doarmrturisirea pcatelor personale. Dar s nu creadcineva c aceasta este smerenie, c îi cunoatepcatele sale. Ci numai aceea este adevrata smereni,când cineva are toate faptele bune i ajunge i a face iminuni, iar el se socotete praf i cenu. Dar la msuraadevratei smerenii ajung numai sfinii.***„Eu socotesc c cel mai de pre în aceast viaeste s lai toate i s-i plângi pcatele tale, pentru ccea mai scump pentru noi este venicia. Deci trebuie345

s facem totul ca s n-o pierdem, c atunci degeaba amtrit pe pmânt”.***„Dac te jefuiete vrjmaul de rugciune, tejefuiete de orice”Printele Sofian Boghiu 93(1912-2002)– Printe, credei ca sunt exagerate afirmaiilecare susin c astzi sunt destul de evidente semnelevremurilor de pe urma?– Poate sunt exagerate într-un fel. E vorba deAntihrist, de numrul lui, de anumite lucruri carevor veni. Mai întâi anul 2000. A trecut un mileniu ivine acum cestlalt, al doilea, i lumea se ateapt laun cataclism, la ceva care e un fel de asemenea iad.Un astfel de cataclism a început ast-noapte înIugoslavia 94 .Noi nu tim ce gânduri are Dumnezeu cu acestsfârit al lumii. Chiar apostolii l-au întrebat pe Iisus:„Spune-ne nou când vor fi acestea i care estesemnul venirii Tale i al sfâritului veacului?”;Mântuitorul le-a rspuns: „De ziua aceea i de93 Printele Sofian Boghiu, Smerenia i dragostea, însuiriletririi ortodoxe, Fundaia Tradiia Româneasc, ASCOR,Bucureti, 2001, pag. 52-56, 145-148.94 Referire la declanarea bombardrii Serbiei în seara zileide 24 martie 2001, în ajunul Buneivestiri [Nota edit.].346

ceasul acela nimeni nu tie, nici îngerii din ceruri,nici Fiul, ci numai Tatl”. El ca om, Iisus Hristos caom nu tia când va fi sfâritul lumii. Într-una dincele dou scrisori ale sale Sfântul Apostol Petruscria c, dac se amân acest timp al sfârituluilumii, este pentru c Dumnezeu vrea s poat câtigamai mult lume pentru cer. Printre cei care se nasc icare nu sunt ucii prin avort, cine tie ce sfini ne varândui Dumnezeu. Aa încât, dac Mântuitorul nu-ipermite s le rspund apostolilor, cum pot s-mipermit eu? Aceasta este o tain a lui Dumnezeu.Îns sfâritul lumii pentru mine i pentrufiecare dintre dumneavoastr este atunci când moreu i când murii dumneavoastr. Atunci totul estesfârit. Dup moarte nu putem face nici o faptbun. Murim pentru venicie. Cred c acesta esterspunsul. Sfâritul lumii, de fapt, e sfâritul nostru.Pân atunci îns trebuie s ne pregtim ca s nefacem vrednici cât de cât pentru ce ne ateapt învenicie.– Legat de întrebarea anterioar, din experienadumneavoastr ca duhovnic, cum putei aprecia înmomentul de fa starea spirituala a românilor sau îngeneral a umanitii, comparativ cu alte perioade ?Unele afirmaii referitoare la sfâritul lumii pleacde fapt i de la felul cum este perceput atmosferaspiritual din zilele noastre.– Despre Antihrist, de pild, vorbete SfântulPavel i Sfântul Ioan Evanghelistul. Îns de-a lungulistoriei, fr îndoial c au fost vremuri maievlavioase, cu mai mult credin. M gândesc la347

Evul Mediu. Dar între ei, în mijlocul lor, creteaumuli sfini, dar erau i muli oameni ri. Proporiaîns parc era mai mare a celor buni decât a celorri. Diavolul îi vâna i atunci pe cretini,îndemnându-i spre pieire. Dar parc acum, învremea noastr, diavolul a cptat foarte multputere în contiinele lipsite de evlavie i deDumnezeu ale oamenilor. Am aflat, nu de mult, cîn America de pild, într-un ora, e un templu aldiavolului cu ase etaje. Un templu al diavolului!Sunt sataniti – îi tim – în societatea noastr deastzi, sataniti care au nite jurminte, unînvmânt i un crez al lor cu totul potrivniccretinismului. În vechime erau pgânii i aveautemple cum sunt acum, de pild, templele masonice.Cine a fost în America a vzut c în orice ora e obiseric a Bunei Vestiri, un templu masonic, obiseric a înlrii, un templu masonic. Multe templemasonice pe strzile sau marile bulevarde aleAmericii. Masonii nu sunt prietenii cretinilor, suntdumanii lor. Acum sute i sute de ani erau templelepgâne, dar venea cretinismul nval peste acestetemple. Ori le drâmau, ori le pustiiau decredincioii lor, care treceau la cretinism. Or, acumsunt aceste instituii care vor rul total al cretinilor.În primul rând este diavolul cu templele lui. Aa ctrim într-o epoc foarte primejduit, i de aceeatrebuie s fim tari, s fim smerii. De aceea smereniaeste foarte necesar mai ales acum; diavolul estemândru, pe când Dumnezeu este smerit. i înnumele mândriei diavolul cucerete, pentru c348

omului îi place s fie mândru, nu s fie smerit. iatuncitrec foarte muli – cu duiumul trec – de parteadiavolului i se întrete împria lui. De aceeatrebuie s ne pzim pe noi înine, dar i pe cel delâng tine s-l pzeti, s-l ajui s mearg pe calealui Dumnezeu, care este calea vieii. Cealalt estecalea morii, a întunericului, a nimicniciei. Asta pots v spun.– În mass-media româneasc ni se spune cmasoneria este o organizaie filantropic caredorete binele umanitii. Pe cine s credem?– Ei fac i bine, dar nu tim ce ru se ascundeîn acest bine. De pild..., tot la biata Americ mgândesc. Am fost acolo pentru ochi – sunt bolnav deochi – i, dei ochii erau bolnavi, am vzutmagazine foarte bogate, de câte o sut de metrilungime sau mai lungi, cu de toate: de la ac pân laelicopter; într-un magazin american gseti ibunuri, bucate, fructe, toate bunurile materiale. Totacolo este i templul diavolului, acolo sunt idemonizai sau satanizai i acolo sunt i templeleacestor masoni. Aa încât sunt amestecate lucrurile.Bietul pete, sracul, din ape, din ocean, se aga iel de o bucic de pâine sau de ceea ce e acolo înundi i-o mnânc cu lcomie, c-i flmând, i-irmâne undia în gât i-l trage pescarul afar i-1pune la frigare. Cam aa sunt aceste bunuripmânteti care ni se ofer. Cine ni le ofer vrea sne închid mintea i ochii s rmân numai la ele. isufletul, care este de o valoare extraordinar – ce domul pentru sufletul su, spune Mântuitorul – acest349

suflet este ca un ceretor, nu se ocup nimeni de el,st ca-ntr-o temni în acest trup al nostru. Nu e binece facem. S nu ne mrginim numai la aceste bunurimateriale, pentru c aceste bunuri materiale hrnescnumai trupul, care dup aceea devine hranaviermilor. i sufletul care rmâne în venicie i seva uni cu trupul transfigurat i înviat, trup pentruvenicie, acest suflet rmâne gol de fapte bune, golde virtui, gol de Dumnezeu. De aceea, s nu neamgim ca petele care, pentru o bucic de hran,îi pierde viaa.* * *– Cum s ne raportm la aa-zisa intrare înEuropa, mai ales c acum ni se impune, ca ocondiie la aceast integrare, s legalizmhomosexualitatea ?– Da, aceasta-i o problem foarte spinoaspentru mine. i pentru Europa. Desigur EuropaOccidental are nite lucruri frumoase cu adevrat,dar nu când e vorba s acceptm nite lucruri deacestea, despre care Biblia de la început ne spune csunt periculoase în aa msur c, pentru asemeneapcat, se coboar îngeri din cer s ard, sdesfiineze nite orae împreun cu locuitorii lor sis se aleag din ele nite fum de pucioas... Am fostpân la Marea Moart, am bgat degetul în ap i l-am pus pe limb; e o ap groas, amar i pe acolomiroase a sulf. Atât a mai rmas din civilizaia celordou orae Sodoma i Gomora, despre care ni sepovestete în Biblie. i vedem cât dispre aratDumnezeu pentru asemenea lucruri, asemenea350

patimi. Pentru nici una din patimile pe care le aubieii oameni, care poart chipul lui Dumnezeu, nuse coboar cineva din cer s pedepseasc acestepcate. i tocmai cu aceste pcate ne cere aceastEurop civilizat i mândr s se spurce neamulnostru. Au fcut oamenii greeli – nite lucruri deastea; c homosexuali sunt i la noi, fr s fielegiferai de Parlament. Sunt probleme despovedanie, de canon; dar dac sunt legalizate acestepatimi, le faci fr grij, sub acoperirea „SfântuluiParlament”. Da, parlamentarii notri sunt liberi sfac ce vor, iar ei, neinând seama de credinaacestui neam, de sensibilitatea acestui neam, aprobasemenea frdelegi, pentru a putea s fie prieteni cuaa-zisa Europ, în concluzie, nu sunt de acord ca,pentru nite bunuri pmânteti, s primim opedeaps dumnezeiasc. Dac atunci s-au coborâtîngeri din cer i-au ars Sodoma i Gomora, acumDumnezeu va trimite din cer nite pedepse asuprarii noastre, prin care s fie sancionate asemeneapcate legiferate. Dar ai notri nu sunt convini; eispun „dar astea sunt popeti”.Pe de alt parte, omul este o personalitatebivalent, care face parte dintr-un stat pmântean,dar face parte i dintr-un stat ceresc, este iceteanul lui Dumnezeu. i el trebuie s punaccent pe esenial. El trebuie s tie c are doucomponente: omul material, pe care-l mnâncviermii în mormânt, i partea spiritual, care mergela judecat dup ce se termin viaa astapmânteasc i ateapt undeva s învie i trupul i351

s se uneasc unul cu altul i s-i continue viaa învenicie. Dar, dac acest trup a pctuit i cu acestpcat care e împotriva lui Dumnezeu, printre altele,calc o porunc veche, de la creaia lumii. Când îlface pe om, Dumnezeu îi spune: „Cretei i vînmulii”. Cu aprobarea homosexualismului aceastporunc este clcat, pentru c brbatul nu poatenate copii i nu se poate continua neamul omenescaa cum a hotrât Dumnezeu de la început. Deci seîncalc aceast porunc esenial, dac se deprindeomul cu aceast patim care nu-i d copii, ci îi dprobleme, îi satisface plcerile sub forma aceasta,fr s se gândeasc la Dumnezeu.– Ce atitudine ar trebui s avem fa deMasonerie ?– S ne facem datoria cretin pân la capt.Masoneria este o asociaie i o micare universalcare are mijloace de a te obliga s taci. i încât nu sepot lua msuri împotriva acestei micri universale,nu avem decât s ne pstrm credina i s-Lmrturisim pe Dumnezeu pân-n ultima clip a vieiinoastre. C va veni Antihrist i sigur c el arelibertatea aceasta de a face fel de fel de minuni, descamatorii ca s înele lumea; i mult lume va fi deacord cu el, încât majoritatea celor care vor luamsuri împotriva acestei micri vor fi suprimai. ivor rmâne mai departe doar cei care triesc pentruviaa aceasta. C nu toi or s fie împotrivamasoneriei, când va intra ea în aciune. Aa încât eunu m pot lupta cu lumea ca s fie de acord cu mine.Eu îmi fac datoria mea. C toat lumea tie cum s352

fac un bine, dar nu-i convine totdeauna pentru casta oblig la nite lucruri grele i omul este dispuss rezolve mai simplu aceste probleme ale vieii. idac masoneria îi va da un numr cu care poicumpra orice, poi s mnânci, poi s te îmbraci,poi s petreci, poi s cltoreti unde vrei, foartemult lume va fi de acord: „Gata, drag,mulumesc!”. i atunci lumea va fi împrit: fiecareîi va alege ceea ce-l intereseaz. i va fi o turmmic, aa cum spune Scriptura, cei care vor alege ssufere orice numai s fie alturi de Hristos. Estecuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul se întreabdac va mai fi credin pe Pmânt.– „Când va veni Fiul Omului, va mai gsicredin pe Pmânt”?– Da, da... Aceste probleme vor fi, darmântuirea i credina i ataamentul fa deMântuitorul vor rmâne la alegerea fiecruia.Bruno Wurtz 95Chiar i a doua Venire a personajului hristicexprim ideea de încheiere, iar nu pe cea de reluarei iterativitate. Mântuitorul nu mai vine clare peasin, nici ca „Ecce homo” sau ca Rstignit, ci caJudector pentru a nimici rul din lume i lumea cea95 Bruno Wurtz, New Age Paradigma Holist sau RevrjireaVrstorului, Editura de Vest, Timioara, 1994, pag. 16-17,253.353

ea, incapabil de alternativ. Cerul cel nou iPmântul cel nou nu sunt o reluare ciclic, ci ocreaie nou (II Petru 3, 13). Fenomenelepremergtoare sfâritului sunt consecine alepcatului anti-ecologic, ale pcatului împotrivalegilor vieii, dar ele reprezint concomitent i unansamblu de msuri punitive; Matei 24 iApocalipsa 6 prorocesc, în limbajul vremii,rzboaie, scumpete, inflaie, epidemii, foamete,diferite catastrofe naturale. Credincioii suntprevenii c vor aprea profei i hristoi fali, ciubirea va slbi, necredina va lua amploare,prigoana va fi dezlnuit împotriva cretinilor, cva aprea Antihristul în chipul unui dictator, ompolitic nelegiuit. Toate acestea trebuie s vin(Marcu 13, 7 i urm.) pentru c Satan, dei învins,înc nu e nimicit i uneltete în continuare împotrivacreaturii, ispitindu-i i seducându-i pe oameni,îndrumându-i la necredin, împotrivire i hul.Înainte de a fi nimicit definitiv, rul trebuie sajung în pârg.Nu se tie exact când va veni sfâritul (Matei24, 36). În orice caz, credincioii nu trebuie s-lgrbeasc. Dimpotriv, ei trebuie s contribuie laevitarea rului în orice chip (I Tesaloniceni 5, 22), eisunt chemai la mrturisire, vestire i pocire. Înnumele speranei, momentul escatologic e tratat ca icum nu ar exista, cci, fiind efectul pcatului, el areconsecine fatale numai pentru pctoi. Astfel cpentru credincioi ocrotirea naturii constituie încontinuare o preocupare, pân în ajunul dezastrului,354

provocat nu de ei, ci de cei care au refuzatalternativa cretin, naterea din nou.Escatologii se cred realiti: omul i natura suntimperfeci, ba chiar autodistructivi. Natura nutrebuie idealizat, omul nu trebuie considerat „bunde la natur”, utopia societii umane drepte iperfecte trebuie respins. Dac omul va fi bunvreodat, el va fi bun numai de la Dumnezeu; motivdin care rânduiala divin trebuie promovat de peacum. Realismul escatologilor susine perspectivaperfecionist de pe poziii dedublate, adic tiind deinevitabilitatea dezastrului iminent.Literatura escatologic a avut un ciudat efectinvers: în loc s duc la descurajare, la pasivitate, ladesperare, ea a generat un feed-back i, o dat cuacesta, o sumedenie de alternative la dezastru. Ea aprovocat mai mult decât orice alt fenomen spiritualproliferarea împotrivirii new-age-iste i i-a adusinvoluntar contribuia la conturarea paradigmeiviitorului.* * *Impresionant castel aerian, strfulgerat deluminile stridente ale Fiului Pierzrii, filosofia NewAge ne fascineaz astzi pân la sacrificarealuciditii în numele luciditii i pe altarul ei. Oarenu a avertizat înc apostolul vizionar: videte ne quisvos decipiat per philosophiam? 96 (Coloseni 2, 8).96 „Luai aminte s nu v fure minile cineva cu filozofia icu dearta înelciune din predania omeneasc, dup355

Dar omenirea mai are o alternativ: s-lurmeze pe cel ce a afirmat despre sine: Ego sum luxmundi. Qui sequitur me ... habebit lucem vitae 97(Ioan 8, 12).Arhimandrit Mina Dobzeu 98Feele Antihristului– Printe Mina, cum vedei dumneavoastracum, în 1999, feele antihristului?– Una din feele antihristului a czut prin foculpe care îl pregtea pentru omenire. UniuneaSovietic, vreme de mai bine de 40 de ani, aconstruit armament atomic, rachete, avioane isubmarine. Dar acum a venit mizeria i srcia pestepopoarele sovietice, imperiul s-a dezmembrat i ateiibolevici, care erau principalii susintori ai luiantihrist, au intrat sub povara focului pe care îlpregteau pentru alii. Puterea comunist s-aspulberat peste noapte, ca i cum nu ar fi fost. Astfels-a artat voia lui Dumnezeu, care îi iubete pecretini i nu i-a lsat la nesfârit sub talpa ateilor.înelesurile cele slabe ale lumii i nu dup Hristos” [Notaedit.].97 „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmeaz Mie nu vaumbla în întuneric, ci va avea lumina Vieii” [Nota edit.].98 Arh. Mina Dobzeu, Pentru o Biseric dinamic, EdituraBunavestire, Bacu, 2001, pag. 60-65.356

– Antihristul are multe mti. Putei indica ofa mai nou decât comunismul a spiritului care semanifest împotriva lui Hristos?– Acum a aprut o form nou de ateism, subnumele de New Age. Aceasta include mai multedirecii: magia, spiritismul, parapsihologia,paranormalul, satanismul, yoghinismul, bioenergia.Unele au existat în lumea pgân i sunt reactivateacum pe scar larg. Altele se bizuie pe descoperirinoi. Ei susin ideea c s-a încheiat epoca petelui ivine aceea a vrstorului de ape, deci eracretinismului e gata i vine Era Nou, aceea pe careo propovduiesc ei sub forma sincretismului rezultatdin talme-balme-ul enumerat mai sus. Este caleaprin care se formeaz o contiin larg, anulânddeosebirile dintre bine i ru, dintre moral i imoral.Pentru ei exist numai raiunea, raiunea i raiunea,de trei ori, închipuind omul drept centru aluniversului. El insist ca paranormalul s fieconsiderat o tiin, ba chiar e ridicat la rang dereligie. Antihristul din trecut, comunismul, seimpunea forat, prin constrângere. Aceast formnou a antihristului se impune prin vraj, prinseducerea omului, prin înelciunea difuzat înnumeroase publicaii i posturi de televiziune. Petineri i pe oamenii care se las amgii desenzaionalul cu coninut New Age din toat massmediaîi sftuim s fie ateni, s se întoarc lacredina în care au fost botezai, s cunoascînvtura sfânt, s se întoarc la Dumnezeu, s nuse lase înelai. Aceast învtur ateist a357

paranormalului este de natur diabolic i va cdeaprin sabia cuvântului lui Dumnezeu. Va fi oconfruntare între Evanghelia dreapt i aceeafalsificat de sectari i de aceti magicieni i ei sevor prbui, aa cum a czut i comunismul, însdeocamdat n-au ajuns la apogeu, ca atunci când lava da Dumnezeu o lovitur s fie definitiv. Acesteasunt lucruri care se desfoar în timp; o vreme îiîngduie Dumnezeu.– Dar mai întâi se va face unitatea statelor idup aceea unitatea religiei...– Exist în planul lui Dumnezeu acest lucru, cas fie „pmânt nou i cer nou”, adic o lume în cares predomine dreptatea. Planurile oamenilor suntmultiple, dar Dumnezeu le dejoac proiectele lor:„Orice sfat vei sftui risipi-l-va Domnul; c iaride vei putea, iari vei fi biruii, cci cu noi esteDumnezeu”. De se va afirma pgânismul la putere,va fi biruit de puterea lui Dumnezeu.– Ce alte lucrri antihristice ai mai depistatdumneavoastr în societatea contemporan?– O lucrare satanic este masoneria, alta esteMartorii lui Iehova. Aceasta din urm este proiectattot de iudei, ca sa fac o religie universal frHristos. Practic, multe voiete omul, multeproiecteaz, dar vor cdea toate la vremea cuvenit,pentru c Domnul împrete peste toate. Mai ineiminte c, în perioada pgânismului comunist, s-aartat pe cer semnul Fiului omului. Ce înseamnaceasta? C spiritualitatea cretin a fost rstignit?La rsrit soarele s-a întunecat ca i cum ar fi fost358

acoperit cu un sac. Luând geografic expresia, rezultc soarele Hristos a fost întunecat în partea de rsrita pmântului. Luna în sânge s-a prefcut, adicgeneraia aceasta a pierit însângerat. Stelele din cerau czut, ceea ce înseamn c ierarhii bisericii, înspecial în Rusia, au fost exterminai, bisericile aufost închise, mnstirile pustiite, s-a scosînvmântul religios din coal, muli preoi iclugri au ajuns la închisoare, chiar i mirenii ausuferit pentru credina lor. Asta fiindc au purtatpecetea lui antihrist pe frunte sau pe mâna dreapt.– Ce era pecetea lui Antihrist printe?– Pecetea lui antihrist vizeaz mintea ilucrarea. Pe frunte înseamn s accepi ideologia lor,adic s fii robit cu mintea i pe mân înseamn slucrezi conform acestei ideologii. Întâi cu mintea iapoi cu mâna; comunitii nu au mai fcut cruce i auinterzis crucea. Au fcut, cum se zice la Scripturi,„icoana fiarei celei dintâi”, adic au construit unimperiu asemenea celui roman care a prigonitcretinismul.– Atunci cum explicai cifra 666, care se punepe frunte sau pe mân? C iat am auzit c înAmerica erau deja anul trecut 7000 de ini carepurtau pe mân un cip, sub piele, cu cifra 666...– Aceia sunt sataniti, nu putem generaliza.Implanturile acestea in de progresul tiinei. Cifra666 se explic astfel: omul are un al aselea sim,care este raiunea. Revelaia Vechiului Testamenteste cifra apte. Revelaia Noului Testament estecifra opt, Legea Harului. Nou reprezint ierarhia359

cereasc, cele nou cete. Zece este divinitatea. Cânda venit comunismul la putere, nu a rmas la cifraopt, adic la Hristos, nici la cifra apte, la revelaiaVechiului Testament, ci a coborât la cifra ase careeste a raiunii omului, adic a pgânismului. Nu aucoborât nici mai jos, la cele cinci simuri, nici nu auurcat. Comunitii s-au fixat stabil în ase, adicraiune, raiune, raiune sau 666. Au repetat,asemntor cu cretinii care spun de trei ori Amin.Amin. Amin.– A disprut comunismul. Înseamn c adisprut i 666, raiune, raiune, raiune, promovatde ei? Nu cumva ateismul se perpetueaz i vine dinalt parte acum?– Am spus mai sus c New Age a preluattafeta atee, dar nu se mulumete numai cu raiunea,ci reînvie formele magice ale pgânismului. Este totlucrarea satanei, într-o form puin diferit.– Printele Ioanichie Blan de la SihstriaNeam ne-a tâlcuit într-un interviu c primul 6 esteîndoiala în credin, al doilea 6 desfrâul generalizati al treilea 6 violena. Sunt trei direcii de aciune,provenite din Vest, care prbuesc lumea în pcat io despart de Dumnezeu.– Raiune, raiune, raiune nu are nimic de aface cu revelaia divin. ine de tiina pozitiv i edeformat prin promovarea magiei actuale. Nutrebuie s ne îngrijoreze emfaza unor mari guru carese cred protectorii lumii, prin invocarea spiritelor.Acelea sunt spiritele rele. Noi invocm puterea careguverneaz, care binecuvânteaz i care pedepsete.360

tiina e dar de la Dumnezeu, dar dac omul ofolosete în scopuri rele, tot omul trage consecinele.– Ce prere avei despre proiectatul controlasupra omului prin intermediul calculatoarelor isateliilor? Printr-un cip implantat în mân oriceindivid va putea fi controlat de la distan orice arface...– Când Dumnezeu a zis omului: „Stpâniipmântul!” a avut în vedere tiina care este un dardivin. Depinde de om cum o folosete, în bine sau înru. Fii convins îns c orice ar inventa omul, daceste folosit împotriva voinei lui Dumnezeu,împotriva firescului, împotriva binelui, va firsturnat cu puterea Celui Preaînalt. Nimic nu pois stpâneti fr voia lui Dumnezeu. Nu trebuie sne îngrozeasc vraja cu care vin ei acum spre noi.Comunismul ne persecuta, ne constrângea s facemce nu vrem.– Avei dreptate, acum se duc oamenii debunvoie la noua form de ateism...– Îi îneal cu uurin pe cei lipsii deeducaie religioas, c nu s-a fcut jumtate de secolaa ceva, îi îneal cu bunuri materiale, apoi penaivii care alearg dup senzaional. Oamenii suntderutai întrucât Dumnezeu îngduie multe. ÎI laspe om s cerceteze multe, s se ispiteasc, s sescufunde în întuneric pentru a avea de unde seîntoarce. Dar s nu uitm c Hristos este puterea ic El hotrte toate, c în mâna Lui se afl totul.Ceea ce fac magii de la New Age e praf i pulbere înfaa lui Dumnezeu.361

* * *Biserica lui Hristos nu se apr princompromisuri, nici prin frnicie, ci prin credintare i mrturisirea adevrului. Hristos esteAdevrul. Îl iubete pe Hristos numai cel ce rmâneîn adevr i persist în adevr.Înaintea lui Dumnezeu, nu exist altceva, decâtda i nu; ceea ce este da, s fie da, i ceea ce este nu,s fie nu. Ceea ce este mai mult decât da i nu, aceeaeste de la diavolul. Înelepciunea i prudena s nufie confundate cu frnicia, care este osândit deDumnezeu.Î.P.S. Serafim Joant 99Mitropolit al Germaniei i Europei CentraleEu sunt un om optimist. Am o structuroptimist i cred cu toat puterea mea i cu toatconvingerea c Biserica renate pentru c Hristoslucreaz pentru renaterea ei. Muli, puini, câi sunt,eu sunt convins c oamenii acetia buni care senevoiesc, se strduiesc i urmresc o renatere aBisericii sunt tot mai muli astzi. Sunt foarte mulitineri curai la suflet, foarte muli doritori de înnoire.N-au experiena necesar, pentru c n-au vârsta, dareu cred c dei, pe de-o parte, observm c lumea se99 Printele Teofil – amintiri despre duhovnici pe care i-amcunoscut, Editura Teognost, Cluj Napoca, 2003, pag. 30-31.362

îndreapt spre o apocalips, s-i zicem aa, spre opierzare, spre o descretinare, spre o secularizare totmai profund, pe de alt parte întâlneti în lumea deastzi oameni, care cred eu c se înmulesc i acetia– dei sunt o minoritate totui i vor rmâne ominoritate întotdeauna –, care adâncesc,aprofundeaz credina, au o exigen duhovniceascdeosebit. Deci, pe de-o parte, valul lumii care vineca un tvlug i cuprinde tot ce-i st în cale, lumeamare care merge spre pierzare, calea larg desprecare vorbete Sfânta Evanghelie i apoi calea aceastastrâmt, dar care astzi i mai mult ca altdatdevine tot mai exigent, tot mai curat, tot maisfânt, tot mai pretenioas i tot mai conform cuvoina lui Dumnezeu i înnoirea Bisericii. Aa încâteu cred în biruina acestei laturi pozitive, a ciiîngereti, strâmte, i c Dumnezeu nu va prsiBiserica i lumea niciodat i c rmia aceasta seva mântui i din rmia aceasta se va produce orenatere mai mare.Hieroteos Mitropolit de Nafpaktos 100Interpretare la parabolabogatului nemilostiv i sracul Lazr100 Hieroteos Mitropolit de Nafpaktos, Viaa dup moarte,Editura Bunavestire, 2000, pag. 24-26, 212-214, 230-231.363

Avraam, care nu este de acord cu rugminteabogatului nemilostiv de a-l trimite pe Lazr pepmânt pentru a-i îndemna pe fraii acestuia lapocin, i-a justificat poziia spunând c, dacoamenii nu-i dau ascultare lui Moise i Proorocilor,„ei nu vor crede nici dac ar învia cineva din mori”.Omul trupesc nu se poate poci, oricât demulte minuni ar vedea de-a lungul vieii sale. Eltriete într-un somn de moarte. Aceasta esterealitatea. Dac libertatea omului nu estevalorificat, atunci nu poate fi vorba de pocin.Totul se face prin voia lui Dumnezeu i conlucrareaomului.Cel mai de seam eveniment din istorie esteîntruparea lui Hristos, Învierea Sa i întemeiereaBisericii, care este de fapt Trupul Celui Înviat dinmori. Dac omul nu se las insuflat de aceastrealitate cutremurtoare, dac omul nu se lasconvins de vieile atâtor sfini care sunt pri aleÎntruprii lui Hristos, omul nu va fi convins nici decea mai mare minune.Mântuirea i renaterea omului nu suntrezultatul unor prestidigitaii, ci sunt rodul libereiexpresii a voinei sale, rodul suferinei, al luptei i alunei munci istovitoare. Din pcate, muli oameni aitimpurilor noastre se mulumesc cu evenimentelemagice, aparente. A fi convins de existena vieii deapoi este o problem de sensibilitate duhovniceascluntric. Chiar dac cineva ar învia din mori, uniiar putea spune c este vorba de o nlucire.364

Astzi se vorbete foarte mult despre aanumitele„triri de dup moarte”. Unii oameniafirm c sufletul le-a prsit trupul sau era pepunctul de a-l prsi i apoi s-a întors înapoi în trup.Ei povestesc înspimânttoarele lucruri pe care le-auvzut i trit.În cadrul Bisericii Ortodoxe se afirm faptul cau existat cazuri când sufletul s-a reîntors în trup.Cu alte cuvinte, oamenii au fost înviai prin puterealui Dumnezeu. Acestea sunt îns cazuriexcepionale; nu se întâmpl oricui. Exist sfinicare au trit experiene înspimânttoare, în care aucunoscut iadul i raiul, au trit chinurile flcriloriadului, au vzut îngeri i demoni. Când i-aurevenit, au dus o via de pocin i au propovduitoi celorlali. Totui, considerm c majoritateaexperienelor în afar de trup sunt de inspiraiedemonic sau reprezint fructul tririlor refulate, orinu sunt decât fantezii sau rezultatul sedativelor saudrogurilor date pentru combaterea durerii din pricinasuferinelor produse de bolile care îi afectau perespectivii oameni. Desigur c în aceste caz se ceremult discernmânt pentru a putea deosebi acestestri – dac ele vin de la Dumnezeu, de la diavol saudac sunt datorate anomaliilor psihologice isomatice.În cadrul Bisericii nu ateptm înviereasfinilor sau trirea acestor stri pentru a crede înDumnezeu. Avem Sfânta Scriptur, vieileProorocilor, ale Apostolilor i ale Sfinilor, avemcuvintele i învturile lor, precum i sfintele lor365

moate, i credem c viaa venic exist cuadevrat. Uneori, fiecare dintre noi este învrednicitde Dumnezeu s triasc în inima sa experienaraiului i a iadului.Dincolo de acestea, urmm îndemnurile luiHristos pentru a ne vindeca sufletele, astfel încât sne putem rezolva multe probleme existeniale,interpersonale, sociale i ecologice. Ascultândporuncile lui Dumnezeu devenim oameni echilibrai.* * *Dac analizm cu atenie „ascetismul”apusean, vom vedea c acesta are ca scop s îlîndrepte pe om spre vederea lui Dumnezeu. Dar nuaceasta este problema, de vreme ce cu toii Îl vomvedea i Îi vom vorbi. Domnul Iisus chiar descrieacest lucru într-un pasaj despre Judecata de Apoi.Dar ceea ce este important pentru om e faptul caacesta s fie mântuit atunci când Îl vede peDumnezeu.Ortodoxia posed o metod de vindecare.Aceasta apare printre altele, într-un subtitlu alFilocaliei. Acolo se scrie: „Filocalia sfinilortrezvitori în care, prin fptuire i vedereduhovniceasc, mintea omului e curit, luminat idesvârit”.Nu ar trebui ca noi s avem acea dorin vie dea vedea slava dumnezeiasc, aa cum o au foartemuli oameni, i care prin urmare folosesc diferitemetode orientale de meditaie. O astfel decuriozitate, în afar de faptul c ne poate duce pe undrum greit, poate s urmeze o alt cale. i acest366

lucru se întâmpl mai precis în Biserica Ortodox,tocmai pentru c Dumnezeu devine iad pentru ceipctoi, simim c prima noastr grij este aceea dea ne purifica sufletele. Curirea este legat demântuirea omului i desigur c aceast mântuireconstituie dobândirea iubirii altruiste.Iadul nu reprezint absena lui Dumnezeu, aacum se spune de obicei, ci este prezena iperceperea lui Dumnezeu ca foc. i desigur, aa cumam mai spus într-un alt capitol, putem s trim dejaraiul i iadul. Ba mai mult, a spune c modul încare vom tri cea de-a Doua Venire a lui Hristosdepinde de felul în care Îl percepem pe Dumnezeuacum, în aceast via.Potrivit Sfântului Ilie Presviterul, raiulreprezint vederea unor realiti înelegtoare(inteligibile).În aceast viziune gnosticul, adic cel care adobândit cunoaterea lui Dumnezeu, „intr înrugciune ca în propria-i cas”. Omul angajat deja înpracticarea ascezei, adic acela care se afl în stareade curire, „este privit doar ca un trector”, devreme ce dorete s intre în acea stare, dar esteîmpiedicat de o barier, cea a vârstei duhovniceti.Raiul este atins prin biruina asupra patimilor idesprinderea de cele lumeti, ceea ce înseamn ctrebuie s ne schimbm sufletul, dominându-nepartea sensibil i suferinele. Ilie Presviterul spunec raiul, ca stare de spirit lipsit de emoii i dureripmânteti, este ascuns în noi i este „un chip alocului unde drepii vor sllui”.367

Potrivit Sfântului Grigorie Sinaitul, focul iîntunericul, viermii i tartarul, adic iadul, secaracterizeaz prin „obteasc patim a dulceii inetiina întunericului i plcerea moliciunii din toii tremurul i miasma cea împuit a pcatului”.Aadar, patima dulceii, întunericul i moliciunea,tremurul i miasma împuit a pcatului sunt primeleexperiene ale iadului, i ele sunt resimite chiar iacum. Toate aceste lucruri sunt deja „prezente ireprezint primele semne ale chinurilor iadului”.Concluzia acestei analize este aceea cBiserica este aidoma unui aezmânt de sntatecare îl vindec pe om. Aceasta este de altfel ipreocuparea de baz a preoilor. Din aceastperspectiv, ei îi pot îndrepta atenia i spre altelucruri. Spre exemplu, preoii se pot implica în toateproblemele oamenilor, în aciuni filantropice.a.m.d., dar principala lor preocupare este aceea dea-l vindeca pe om.Aceasta reprezint adevrata aciunefilantropic, ce va avea urmri pe venicie. Cci cerost are s avem grij doar de nevoile materiale aleoamenilor, dac nu ne interesm de viaa venic aacestora? Dac o Biseric ar proceda aa, ea ar puteafi considerat, i de fapt i este, o Biseric lumeasc.Omul nu a fost creat doar pentru aceast via iaceast lume, ci i pentru a evolua spre o împliniremai înalt.Exist voci care acuz Biserica de indiferenfa de problemele sociale i de neimplicare înfrmântrile sociale. i nimeni nu neag faptul c368

Biserica ar trebui s-i sporeasc implicarea. Daratunci se pune întrebarea: Oare moartea nureprezint o problem crucial? În afar de faptul cfiecare om este chinuit de propria sa moarte, care îieste dat înc de la natere, de vreme ce se natepentru a muri, în acelai timp el este chinuit i demoartea celor dragi lui. Nu produce moarteaprobleme sociale i personale? Biserica se preocuptocmai de aceast problem a morii, i îl ajut peom s o depeasc prin trirea în Hristos.Dar când Biserica se preocup de mântuireasufletului omenesc, atunci aceasta are implicaiisociale directe. Omul care este mântuit esteîmpciuitor, sincer, linitit, i prin urmare un bunfamilist i cetean. Mai mult chiar, aa cum învremuri de restrite spitalele continu s vindece, totaa Biserica nu-i pierde caracterul terapeutic iputerea de a mântui oamenii i în momente maigrele ale istoriei.Aadar, trind întru Biseric, noi trebuie scutm a ne mântui pe toate cile pe care Biserica nile arat, prin sfintele taine i ascez, i prin toatecelelalte mijloace folosite de ctre Biseric, astfelîncât chiar i acum, dar mai ales atunci, la a DouaVenire a lui Hristos, slava dumnezeiasc s aibputere de mântuire asupra noastr, i nu de osândire.* * *Multe i felurite osânde se vor abate asupracelor ce nu îi schimb felul în care triesc. În viaace va s vie, cei pctoi vor tri alte chinuri decâtcele din aceast via. Sfântul Grigorie spune c în369

viaa ce va s vie ei vor cunoate osânda prin foc, inu renaterea. El scrie cu hotrâre: „Atunci cândauzii cuvântul foc, ai fost învai s v gândii laun altfel de foc decât cel care poate fi vzut, cci înacel foc exist ceva ce nu se gsete în focullumesc”. Focul prin care oamenii vor trece în viaaviitoare va fi diferit de focul pe care îl cunoatemacum. Focul lumii noastre poate fi stins în multefeluri, în vreme ce focul din viaa ce va s vie varmâne pururea aprins. „Aadar, acel foc va fialtceva decât focul lumii acesteia”.Iar dac cineva aude vorbindu-se despreviermii care îl vor mânca pe om, s fie încredinat ceste vorba despre alt fel de vierme decât acela caretriete sub pmânt. Cci „expresia el (viermele –n.t.) nu moare niciodat ne duce cu gândul la altetârâtoare decât cele pe care le cunoatem pepmânt”.* * *Iadul exist cu adevrat, i este stpânit de foci viermi, care îns nu seamn cu focul i viermiipe care îi cunoatem din lumea real, ci sunt realitinecreate. Faptul c lucrurile Vieii de Apoi nu vorsemna cu cele ale vieii de acum, i faptul cviermele „nu moare niciodat”, arat c atât foculcuritor cât i viermele cel neadormit prezintenergia necreat a lui Dumnezeu, la care trebuie sse atepte cei care nu s-au curit în aceast via.* * *370

Dumnezeu este adevr, iar acest adevr estelumin. Viaa întru credin i virtute duce lacunoaterea acestei negrite lumini. Pentru a nucrede c Sfântul Grigorie 101 vorbete despre virtuteaumanist, trebuie s artm c prin virtute elînelege curirea sufletului. Nu este cu putin caoamenii cu picioarele legate s se ridice la înlimeala care pot atinge lumina adevrului. Aadar,sufletul trebuie eliberat de aceste legturi. Nu vrems spunem c trupul trebuie lsat deoparte, cisufletul trebuie eliberat din hainele de piele în carefirea omeneasc a fost închis dup nesupunereaPrimului Om. Astfel vom vedea lumina adevrului ivom dobândi cunoaterea existenei, fiindc nonexistenaeste minciun i închipuire. PotrivitSfântului Grigorie, ceea ce este afar de Dumnezeueste non-existen, prin aceasta înelegând c omultriete în minciun i închipuire, i nu faptul c elînceteaz s fiineze.În lumina acestei interpretri, este evident cprin curire omul dobândete cunoaterea existeneii alung non-existena, care este minciun iînchipuire.Printele Efrem Athonitul 102(1912-1998)101 Sfântul Grigorie Palama [Nota edit.].102 Printele Efrem Athonitul, Despre credin i mântuire,Editura Bunavestire, Galai, 2003, pag. 11, 16.371

Dac citii crile Sfinilor Prini vei vedea c mulis-au sfinit cu uurin fr s-i fac prea multe griji, i-ausfinit sufletele fr s fac osteneli, fr s fac jertfe, frs duc lupte ascetice. Dar cum s-au sfinit? Au alesascultarea.Preamrit i fericit este omul cretin, dreptcredinciosulcare va mrturisi în faa tiranilor, înfaa ateilor, în faa materialitilor i raionalitilor,dumnezeirea Hristosului nostru. Biserica noastrcrede i mrturisete c va nate sfini pân învremurile cele mai de pe urm, pân la sfâritulveacurilor, c va arta fii sfini i vrednici decunun.Dup cum vedem, astzi nu avem oameni cares se nevoiasc precum vechii ascei i pustia nu maiarat ca atunci sfini fctori de minuni i purttoride duh. Care vor fi, deci, sfinii timpurilor de peurm, de vreme ce nu lucrm nevoina i virtuteavechilor ascei i monahi? Trebuie s credemneclintit c în vremurile de pe urm, în care amintrat deja, oamenii sfini vor fi aceia care vor damrturie despre Iisus al nostru i vor propovdui ivor spune rspicat c Hristosul nostru esteDumnezeu adevrat, întrupat în om. Prin aceastmrturisire se vor încununa i se vor sfini.* * *Vzând cum evolueaz lucrurile în lume icrezând în cele spuse de Biserica noastr, ne dmseama c se apropie vremuri grele. Poate c suntemîn cercul din exterior i în continuare vom înainta în372

urmtorul i în urmtorul, i vom ajunge în centru.S ne preocupe în mod deosebit lucrul care trebuie.S ne pregtim în întregime i cu duhovnicie,s ne pregtim sufletete, s ne curim pe dinuntrude orice pcat. S ne pocim pentru pcatul pe careîl avem sau pentru ceea ce vom înfptui mai târziu,încât s ne comportm cât se poate mai bine în faaacestui sfârit. Nu tim dac în zilele noastre vomajunge la mucenicie. Prinii trebuie s seîngrijeasc de credina copiilor lor. S sdeasc i stransmit copiilor dreapta-credin. S le vorbeascdespre dumnezeire, s cread în Dumnezeu ca s nuse clatine de duhul necredinei care domnetepretutindeni. Cci dac copiii notri nu vor aveacredin vitejeasc în suflet, cum îl vor înfruntamâine pe Antihrist? Cum îi vor înfrunta peantihritii de acum care sunt diferitele erezii? Dacnu avem credin curat în Hristos, nu avem temeliei, fr temelie, casa se prbuete. S dobândim înnoi temelia puternic, serioas i statornic acredinei, încât mâine s facem fa nevoinei pecare o va cere mrturisirea dumnezeirii Hristosuluinostru... Prin urmare trebuie s întrim i sînsufleim propria credin, i aceasta ne va fi omare binefacere.***- Eu, Printe, i-a spus un ieromonah, am fost 20de ani simplu monah, iar când am devenit preot, nuputeam s m obinuiesc cu gndul c sunt preot. ichiar din urmtoarea zi dup hirotonie, diavolul m-aluptat cu gânduri necurate, cu nerbdare, cu fric.373

- Diavolul îi face treaba lui, dar i noi trebuies ne-o facem pe a noastr. Fiul meu, s-o rogi pe MaicaDomnului, pentru c toi sfinii s-au rugat ei. Omul nuprimete nici o harism de la Dumenzeu, frmijlocirea Maicii Domnului. Maica Domnului împartelumii harismele. Da, Maica Domnului le împarte.Despre preoie 103Când liturghiseti, s ai în vedere c etimijlocitor. Iei de la lume durere, lacrimi, boli,rugciuni i le duci sus la tronul dumnezeirii. i aduciapoi lumii mângâiere, vindecare i tot ceea ce arenevoie fiecare. Dumnezeu i-a druit o mare vrednicie,fiul meu, de aceea s te sileti s te ridici la înlimeaei. Urechea lui Dumnezeu ia aminte la gura preotului.* * *Epitrahilul are mare putere. Prin el se face împcareaomului czut cu Tatl, cu Ziditorul su. De aceeas pomeneti cât de multe nume poi. Cât poi demulte.* * *În timpul stpânirii turceti, mergeau muli preoiprin casele credincioilor, iar unul din ei adunapomelnice i le pomenea la Sfânta Liturghie. Atuncicaimacanul, vzând aceasta, i-a spus în sinea sa:"Acesta incit lumea la rscoal". i astfel l-a prins il-a închis în temni. Dar într-o noapte, în vis, i s-au103Ieromonahul Iosif Aghioritul, Stareul EfremKatunakiotul, Editura Evanghelismos, Bucureti, 2004, pag.240-242, 244-245.374

artat turcului toi aceia pe care îi pomenea preotul i i-au spus: "Ascult, sau îl scoi pe preot afar, deoareceacesta ne pomenete i ne d mângâiere, sau îi vomlua primul copil". Atunci turcul s-a temut, dei eraperioada stpânirii turceti, i i-a spus preotului: "Hai,printe, mergi cu bine, pentru c nu vreau s-mi pierdcopilul". Epitrahilul are o mare putere, fiul meu. Mareputere! S pomeneti cât de multe nume poi.* * *Mai demult, printele Arsenie, frateleduhovnicesc al btrânului Iosif, mi-a dat s pomenescnite nume, pe care le avea înc de când emigrase dinRusia în Grecia. Iar dup o vreme mi-a spus:- tii, Printe, ce am visat? Se fcea c am vizitatpe unul din cretinii ale cror nume i le-am dat s lepomeneti i l-am întrebat cum o duce. Iar acela mi-aspus: "Nu o duc prea bine, dar din fericire vine PrinteleEfrem i ne mângâie". Apoi a venit altcineva i l-am întrebat i pe acesta: "Tu cum o duci?". Iar acelami-a rspuns: "Aa i aa. Uneori plou mai multvreme i rcesc, dar din fericire vine Printele Efrem ine mângâie".* * *- Fratele meu, acestea sunt sufletele pe care lepomenesc.* * *Pentru care pricin oare s-a sfinit printeleNicolae Planas? Pentru c pomenea foarte multepomelnice. i eu atunci când mi-am amintit nitenume, le-am lipit pe peretele de la Proscomidie, cciacolo îmi erau la îndemân. Dup o vreme am visat c375

au venit la mine nite btrâni de demult, îmbrcai cuhaine din acelea care se purtau pe vremuri. Aceia mi-auspus: "Fiule, tu ne-ai scris în pomelnic, dar stareul tunu ne pomenete".- Printe, îi spun stareului, de ce nu pomenetiacele nume de la Proscomidie?- Pentru c nu pot s le descifrez, îmi rspunseacela.- Printe, uite ce am visat. Apoi i-am povestitvisul.i de atunci m-am hotrât s pomenesc cât maimulte nume. Cu cât mai multe nume pomeneti, cu atâteste mai mare rsplata pe care o primeti. Aceasta estecea mai mare milostenie: s îl uneti pe om cuDumnezeu. Iar lucrul acesta poi s-i faci.***Mare îndrzneal are epitrahilul. Mareîndrzneal! De aceea, fiul meu, strduiete-te sdobândeti o stare duhovniceasc. S tii c dacliturghiseti i nu plângi, înseman c undeva aigreit. Eu m pregteam toat ziua pentru vremeaSfintei Liturghii, iar când începeam Liturghia, nuputeam s-mi opresc lacrimile...De aceea, fiul meudac vrei s se mântuiasc sufletul tu, în dar spomeneti cât mai multe nume.Printele Visarion Coman 104104 Un chip al blândeii, Printele Visarion de la Clocociov,Editura Mitropolia Olteniei, 2003, pp. 59-60.376

(1921 - 2002)- În slujba tunderii clugrului, se cerecelui care tocmai este fcut monah, ascultare:ctre stare, ctre duhovnic, dar i ctre toatobtea. Aceast stare de smerenie în faa tuturoreste posibil dac toi cei din obte au frica luiDumnezeu, dac slbiciunile lor sunt trectoare,au o limit.În realitate, exist în mnstiri oamenifr frica lui Dumnezeu, crora, din cauzaslbiciunilor lor i a neputinei tale, s nu le poida ascultare. Ce e de fcut în acest caz?- La sfâritul lumii, clugri vor fi camirenii i mirenii vor fi ca dracii. i acum estetimpul acesta de pe urm. Acum nu trebuie decâtatât: rbdare; dar ascultarea are valoare ca inainte.Cci i-n vechime, în vieile sfinilorscrie c erau sfini care erau hulii, ocrâi,batjocorii în mnstire. Sfânta Isidora era sfânt,i aruncau maicile, surorile din mnstire, zoi peea, spunând c este nebun, c e stricat laminte.Ascultarea e bun; nu este rea decât daceste un conductor fr frica lui Dumnezeu, ru,desfrânat, beiv. Atunci se poate clca ascultarea.- Care e cauza scderii vieii duhovnicetidin mnstiri astzi, aa cum o cunoatei dinexperiena de duhovnic?- Eu pun foarte mare baz pe ascultareade duhovnic.377

Dac e conductor bun, trebuie s asculide el i la bine i la ru. Ascultarea este bazamântuirii în mnstire.Dac am avut în via câteva maici, carem-au ascultat ani de zile i la bine i la ru, leamsocotit sfinte fa de celelalte; nu cuvioase,nu drepte, sfinte.Mântuirea unui clugr în asta st: s sefereasc de pcatul desfrânrii i, cât poate, sasculte de cineva mai mare, dac-i înelept. Scrieîntr-o carte: nici o fapt nu este mai bun, decâtcineva s se supun în faa unui dascl corect.Arhimandrit Daniil Gouvalis 105Adesea, în ultimii ani, cretinii întreab ceatitudine trebuie s aib fa de 666. Duhovnicii i,în general, clericii, sunt adesea întrebai despreaceasta. În anumite momente, episcopii chiar au fostnevoii s dea enciclice speciale pentru turmacretinilor.Trebuie s spunem c subiectul privind cifra666 trece prin dou faze. O gravitate i osemnificaie are prima faz i o alta, a doua faz.105Printele Daniil Gouvalis, Peregrin prin SfântaScriptur, Editura Bunavestire, Bacu, 2002, pag. 355-360,364-366.378

În prima faz, cifra 666 o întâlnim ici i colo,fie pe monede, fie pe haine sau vase, fie pebuletinele unor organizaii, fie pe calculator etc.În cea de-a doua faz, cifra 666 va avea senspur religios i va fi legat de poziia religioas afiecruia dintre noi. Ea va arta c este primitcredina în dumnezeirea proorocului mincinos, ceste adoptat ritualul i închinarea înaintea sa. Atunciproorocul mincinos va încerca s îi conving pe tois îl accepte ca stpân, ca domn i dumnezeu.Desigur, însemnarea sau pecetluirea cu numrul 666se va face în bisericile antihristului de ctre preoiisi, în cadrul unei ceremonii religioase oficiale.Nu trebuie s ne scape aceast distincie întrefaze. Cât timp ne aflm în prima faz, nu merit spornim lupta împotriva faptului c cifra 666 se aflpe o sticl, pe o oal sau pe o cma. S nu netemem acolo unde nu avem a ne teme de ceva. Ceimportan are faptul c este pe o bancnot? Noicumprm cu acea bancnot cinci cri de sufletfolositoare pe care le împrim unor oameni careastfel se mântuiesc. Ce importan are faptul c pe ocartel de transport se afl cifra 666? Nu cumvaluarea i folosirea acestei cartele au folosit la oaciune religioas?Dac Cezarul, adic statul, dorete s pun icii colo, la vedere sau mai ascuns, numrul 666, sfie sntos. N-are decât. Atâta timp cât aceasta nuare legtur cu vreo pretenie de natur religioas, neeste indiferent. «Dai deci Cezarului cele ce sunt ale379

Cezarului i lui Dumnezeu cele ce sunt ale luiDumnezeu» (Matei 22, 21).S mai fim ateni i la aceasta. Un cretin arepaaport i cltorete în mai multe ri. Inevitabil,pe paaport i se vor pune diferite tampile. Multedintre ele au embleme i semne musulmane, atee,idolatre, budiste etc. i ce-i cu asta? A pit cretinulceva? Acelai lucru este valabil i în ce privetetimbrele pe care le folosim când trimitem scrisori.Prin urmare, nu trebuie s ne înfricom delucruri neînsemnate i care nu-i au acum locul. Snu cdem victime unei astfel de temeri. Existoameni, cu diferite obiective i interese care caut ssemene în sufletele cretinilor o fric prematur itulburare sufleteasc. Dup aceea, exploateaz foartebine situaia creat i le iau acelor oameni toataverea. Ba chiar unii reuesc s conving o mulimede cretini s le dea bani ca s cumpere terenuripotrivite (!) unde s ridice case în care s serefugieze în vremea antihristului! i înc spun cvenirea antihristului este foarte aproape. Aa c ceipclii trebuie s dea imediat mari sume de bani!...Unii, excesiv de «ortodoci», n-au alt treabdecât s cultive o fric prematur i neîntemeiat.Atâta timp cât nu se face nici un ritual religios, cifra666 nu are nici o semnificaie. Conform tradiieiapostolice a Bisericii noastre, însemnarea cu cifra666 se va face, aa cum am spus, în cadrul unuiritual religios oficial. Îns aceasta nu s-a petrecutînc.380

Va trebui îns s susinem cele spuse i cutexte consacrate. De aceea trimitem la scrierileSfântului Ipolit al Romei, care menioneaznumeroase tradiii apostolice. S vedem ce scrie: «Iatrimis Domnul pe Apostoli la toate neamurile, iarel (antihristul) la fel îi trimite apostolii simincinoi. Mântuitorul a adunat oile risipite. Tot aai antihristul adun poporul risipit al iudeilor. Apecetluit Domnul pe cei ce cred în El. i antihristulva face la fel» (Despre Hristos i despre antihrist, 6).Peceile pe care le d Domnul cretinilor suntBotezul i Mirungerea. În Vechiul Testament eratierea-împrejur. Desigur, este vorba despre ritualurireligioase oficiale. Sfântul Ipolit subliniaz, aadar,c i antihristul va lucra în acelai fel – «i el va facela fel». Adic, primirea pe mân sau pe frunte acifrei 666 va constitui un ritual oficial, o tain aanti-botezului i a anti-mirungerii a anti-bisericiiantihristului. Aceasta va arta vdit c individulrespectiv l-a primit pe antihrist ca dumnezeuadevrat i ca mântuitor.S cunoatem bine lucrurile. S nu facem cespun toi nepricepuii. Exist unii ce propovduiescc deja s-a nscut mesia cel mincinos. Ba chiarsusin c tiu numele su, data naterii i dataapariiei sale. Dragi cititori, cei ce dau datecronologice în privina celor de pe urm, fiiîncredinai c sunt rtcii sut la sut. Fie i numaiprecizarea unei date exacte constituie indiciu frgre dup care identificm rtcirea. Din sec. I d.Hr.i pân astzi au tot aprut oameni care preziceau,381

cu date, evenimente eshatologice. Toi s-au doveditrtcii. Nimeni nu poate spune date exacte. Poateantihristul va veni în cincizeci de ani, dar poateaprea i în trei mii de ani. Aceasta numaiDumnezeu o cunoate.Printr-o stranie coinciden, toi cei ce în trecutvesteau date eshatologice, erau membri ai unorschisme sau secte.Neîndoios, în zilele noastre se dezvolt oeshatologie maladiv. În enciclica sa, MitropolitulAntim de Alexandroupolis, exprim aceasta foarteplastic: «Dac toate aceste zvonuri rspândite idac toat «teologia» iresponsabil circulând în popordespre antihrist i 666 ar fi fost cât de puinadevrate, credei c Bisericile Ortodoxerecunoscute, din întreaga lume, ar fi rmasnepstoare i n-ar fi spus nimic? Atâtea sinoduri,atâtea faculti de teologie, atâia clerici, atâiaoameni cucernici i sfini nu ar fi spus nimic?».Într-o publicaie cu coninut religios s-aupublicat urmtoarele: «Atenie la exegeiiimprovizai ai proorocirilor i ai Apocalipsei... Seremarc la acetia contradicii flagrante, interpretrii rstlmciri, cugetri i idei aberante, care ajungla extremisme, ducând chiar la desprirea familiilor.i cel mai trist este c se public numeroase lucrri,cri, reviste i altele, care îi fac pe cititori s devinfanatici, provocând confuzie i tulburândcontiine... Numrul 666 nu ucide i nici nu poatevtma pe nimeni. Nimeni nu se leapd de Hristosi de sufletul su, dac nu o face în chip voit, dup382

cum ne spune Sfântul Cosma Etolianul. Credina nueste un numr teoretic, ca s poat fi distrus ianulat automat de un alt numr. Credina estelegtura noastr nemijlocit i vie cu Mântuitorulnostru Iisus Hristos i, când suntem legai de El însmerenie i dragoste, absolut nici o for nu ne poatedespri de El i nu ne poate vtma» («OrthodoxosTypos», 21. 11. 1986).Trebuie s pricepem c fora rului este unlucru profund, o dimensiune ce privete celeluntrice i nu cele exterioare. Poate omul s-iumple de însemne cretine toate obiectele pe care lefolosete – cartea de identitate, paaportul, carnetulde sntate, carnetul de depuneri etc. poate punecruci pe ele... i totui, gândurile sale, sentimentelei dorinele sale s lucreze rul. Pe dinafar parecretin, îns luntric s-a robit pcatului. Aadar, cefolos?Când îns vom intra în a doua faz a lui 666,atunci când va fi întemeiat noua religie cu un noudumnezeu, i când se va pretinde un nou botez,atunci lucrurile se vor schimba. Atunci 666 nu vamai fi o simpl cifr, ci un om-satan, care va facepe dumnezeul, care va svâri un ritual religios i îiva pecetlui (însemna) pe închintorii lui cu numrulmenionat. Atunci 666 va însemna mrturisireadivinitii antihristului i primirea ritualuluibotezului i a ungerii de ctre clerul dumnezeuluimincinos. Atunci, dac primeti numrul 666, telepezi de adevratul Mesia i te închini, religios,unui hristos mincinos. i atunci, antihristul nu se va383

mai interesa dac 666 este pus ici i colo, indiferentunde, ci va voi s fie marcat, însemnat pe trupulomului, în cadrul unui ritual religios.Se înelege de la sine c adevratul cretin nuva primi niciodat acest numr satanic. Ci îl valepda, dei se ateapt la consecine dintre cele maigrave, chiar de-ar fi s moar.Aici îns trebuie iar s menionm ceva. Dacîn aceast a doua faz, te apuc trei-patru brbaiputernici, te imobilizeaz i, cu de-a sila, tepecetluiesc cu semnul (antihristului), tot nu seîntâmpl nimic ru. Luntric vei rmâne neatins inevtmat. Chiar de i-ar însemna pe tot trupulnumele sau numrul fiarei, nu vei fi vtmat. Însufletul tu va flutura tot steagul lui Hristos, iarbuzele tale vor cânta «Unul Sfânt, Unul Domn, IisusHristos».Dac noi, cretinii, am prinde un ateu sau unom ce s-a lepdat de Domnul, om a crui lumeluntric este sla satanei, chiar dac l-am însemnatcu crucea pe tot trupul, cu peti, cu cifra 888, cuiniialele HS sau cu literele A i , la nimic n-arfolosi. Cci conteaz doar voina. Iar voinaizvorte din adâncurile fiinei noastre. Jocul sejoac în profunzime i nu la suprafa. De aceea iDavid spune «duh drept înnoiete întru celedinluntru ale mele». Prin urmare, trebuie s voietia-L urma pe Hristos. Inima ta trebuie s-i cearaceasta. Acelai lucru este valabil i în privinaantihristului.384

Întotdeauna accentul trebuie s cad pecontrolul inimii. S ne întoarcem voina i dragosteactre Dumnezeul nostru, i s nu stm s cercetmdac pe bancnota de 5.000 de drahme este marcatnumrul 666. elul nostru este s ne sdim îngrdina inimii florile blândeii, rbdrii, cumptrii,smereniei i dragostei. Astfel, fiina ni se umple delumina lui Hristos. i-aceast lumin alung departetot întunericul aternut de lumea antihristului.Faptul c în zilele noastre vedem c numrul666 este tot mai prezent, nu trebuie s ne fac s negândim doar la lucruri rele. Situaia aceasta are icâteva aspecte pozitive. Acceptm faptul c, pe ce seînmulete în jurul nostru apariia numrului 666, neapropiem de vremea celui fr de lege, dei nimeninu poate stabili cu exactitate momentul cronological evenimentului. tim îns, din a doua Epistol aSfântului Apostol Pavel ctre Tesaloniceni, capariia sa echivaleaz cu o garantare a celei de-adoua veniri a Domnului – «pân ce mai întâi nu vaveni lepdarea de credin i nu se va da pe faomul nelegiuirii, fiul pierzrii» (II Tesaloniceni 2,3). Mai întâi vine lepdarea prin antihrist i apoi adoua venire a lui Hristos.Aici unii interpreteaz greit. Susin c întâieste vremea lepdrii de credin, a apostaziei, iapoi cea a antihristului. Explicaia corect este aceeac vremea antihristului se identific cu cea aapostaziei. Scrie Theodoret Cyrul: «Lepdare l-anumit pe însui antihristul, luând numele de la lucrui dându-i-l lui» (Erminia la II Tesaloniceni). i385

altundeva: «Apostazie numete însi prezenaantihristului». Acelai lucru îl susine i FericitulAugustin. El identific apostazia cu antihristul, pecare îl numete apostat (Despre cetatea luiDumnezeu, 20, 19). i Teofilact al Bulgarieiinterpreteaz la fel: „Nu va veni – spune – a douavenire (Parusia) a Domnului, dac nu va veni maiîntâi lepdarea de credin, adic antihristul. i l-anumit «lepdare de credin» (apostazie), fiindceste el însui apostazia i pe muli îi va îndeprta deHristos, putând a-i îndeprta chiar i pe cei alei”(Erminie la II Tesaloniceni).Odat cu venirea antihristului, se apropie adoua venire a lui Hristos (Parusia), cea multateptat de cretini. Atunci va începe a se trâmbia:«Domnul este aproape» (Filipeni 4, 5). Domnul seapropie i nu întârzie. Vine în slav s-i ia pe ai Siîn cmara de nunt a negritei bucurii.***Propoziia, «Ei vor porni rzboi împotrivaMielului», d impresia c ar avea o legtur cu legileConsiliului Europei ce contravin credinei i moraleicretine. De exemplu, scoaterea desfrâului de subincidena legii, libertatea avorturilor, libertateapornografiei, protejarea homosexualilor i alteleasemenea 106 .106 Pentru finalul lunii aprilie 2004, se anunau pregtiri laBucureti pentru un festival al homosexualilor. Televiziunile îiîncurajeaz, ziarele fac promovarea imaginii lor, legile statului îiprotejeaz, iar ei, în loc s se simt o minoritate blestemat, se credvedete i încearc s racoleze ali tineri. Acum nu se mai feresc i se386

Muli zâmbesc, poate, la gândul c ar putea fi olegtur între Europa Unit i antihrist Ins cine astudiat cu atenie Cartea Proorocului Daniel, în paralelcu Apocalipsa, accept cu uurin aceast idee. LaDaniel, marile împrii de pe pmânt, cea aBabilonului, cea a Perilor, cea a succesorilor luiAlexandru, cea roman, sunt prezentate ca fiare. Citiicapitolul 7. De asemenea, împraii sunt reprezentai canite fiare cumplite. In capitolul 8, împratul periloreste reprezentat ca un berbec înfricotor, iar Alexandrucel Mare ca un ap groaznic.Având în vedere toate acestea, cumplita fiar aApocalipsei, cu cele zece steme împrteti, nu poate sreprezinte decât o împrie puternic a zilelor de peurm. Ba chiar o «împrie» puternic, alctuit dinmai multe împrii separate, simbolizate de cele zecesteme.Situaia actual arat c superputerea viitorului vatrebui s fie Comunitatea European, doar dac nucumva într-un viitor mai îndeprtat va aprea o nouconjunctur i se va ivi o alt «împrie».laud c în rândul lor intr actori, scriitori, politicieni i chiar prelai aiBisericii. În ce ne privete credem c agresivitatea homosexualiloreste expresia contiinelor ptate, o form a neputinei de a seîmpotrivi patimei, o cdere dureroas. Pocina, postul irugciunea ar fi vindectoare i pentru ei. Dar vor s se lepede defocul Satanei i s vin la Hristos? Numai Domnul mai are mijloaces-i conving....( Revista Credina Ortodox, aprilie 2004).Festivalul s-a desfurat în Bucureti sub denumirea de ˝Zilelediversitii˝ între 3 i 9 mai 2004.387

Dac îns apariia celui fr de lege este legatdirect de Comunitatea European (azi UniuneaEuropean), atunci se clarific i un pasaj dificil dinApocalipsa 107 , privitor la dou ceti, în anii antihristu-107 Revista ˝Porunca iubirii˝ (vol 5-6, 2003, pag. 242-244)reproduce urmtoarea tire : Chirac vrea s-l scoat peDumnezeu din Frana i apoi din toat Europa.Adunarea general a Franei a votat, pe 27 mai 2003, creareaunei comisii cu rolul de informare asupra problemei purtriiostentative a semnelor religioase, filozofice i politice, comisieconstituit pe 4 iunie, iar pe 12 noiembrie 2003 aceast misiune deinformare a luat sfârit, ajungând la concluziile previzibile. Se vaelabora o dispozitie legislativ care va interzice în mod exprespurtarea vizibil în ˝sanctuarele laice˝ a oricrui semn care sindice apartenena religioas sau politic. Chirac s-a pronunatîmpotriva purtrii simbolurilor religioase în coli, apoi în spitales.a.m.d. Este vorba de voalul islamic, kippa evreiasc i crucea.Dar i teologii (!) i specialitiidin SUA i Anglia au cerutbisericilor s renune la cruce iar în Germania sunt de asemeneadispute publice privind rolul crucii în biseric.Un magistrat italian a hotrât scoaterea de pe zidul unei colipublice a crucifixului, ca urmare a unei plângeri înaintate deprintele unui elev musulman.The Telegraph : Parlamentul Scoiei a interzis i el oricereferire la cretinism în ilustratele lui. Aceasta a fost prea multchiar i pentru autodeclaratul agnostic Jim Sillars, care s-a plânsde aceast ofensiv într-un comentariu publicat în ziarul Scottsmandin 3 decembrie 2003. «O astfel de decizie nu urmrete o maimare toleran fa de religiile necretine. Înc nu am întâlnitevrei, musulmani, hindui sau sikh care s fi obiectat vreodatîmpotriva faptului c Hristos este centrul srbtoririiCrciunului. Scoate-L pe Hristos i vei avea o srbtoarepgân. » afirm el.Revista Credina Ortodox (aprilie 2004), reproduce tireadespre ultimele evenimente din Kosovo: Este cutremurtor faptul388

c într-o Europ descretinat nu mai reacioneaz nimeni laatrocitile care se petrec în Kosovo. Pe unul din locurile cele maisfinite ale btrânului continent se produc, în prezent, cele maicumplite violene anticretine. Trei zile, de groaz au fost 17-19martie 2004 când cretintatea ortodox se afla în Postul Mare, iaralbanezii musulmani din Kosovo au înscenat motive i apoi aufptuit un progrom înfiortor împotriva sârbilor din zon.Populaia sârb a fost alungat din casele crora atacatorii albanezile-au dat foc. Cretinii nu au putut s se refugieze nici în biserici s-au mnstiri, pentru c acestea au fost dinamitate i drâmate cubuldozerele. Cel puin 13 sate sârbeti au fost rase de pe faapmântului. Au fost distruse i trei cimitire mari. Practic unde au vzutcrucea, acolo au lovit. Sunt aproape 1000 de rnii i 31 de mori,precum i mii de refugiai care au plecat în Serbia sau triesc princorturi oferite de forele internaionale. Fore care, în mod tacit, auasistat „neputincioase" i complice la violenele i barbariilealbanezilor. Dei, iniial, au fost cretini, albanezii acioneazacum ca nite pgâni. Distrug încrâncenai tot ceea ce amintete decredina ortodox. Numai în aceste trei zile nefaste au sfrâmat 35 debiserici i mnstiri ortodoxe care se adaug altor 117 locae decult cretin drâmate în timpul rzboiului din Kosovo. Au czutsub loviturile musulmane Catedrala ortodox a Sfintei Maici aDomnului din Ljevis (sec. al XlII-lea), Biserica Sfintei Mântuiri(sec. al XlV-lea), Mnstirea Sfinilor Arhangheli (sec. XlV-lea),sediul Episcopiei ortodoxe din Kosovo, Seminarul Sfinii Kiril iMetodiu i multe, multe altele. Zidurile sunt la pmânt, frescele iicoanele sunt profanate i pângrite, credincioii sunt alungai sauomorâi. Nu vor s mai lase nici o urm a lui Hristos. Kosovo iBosnia au devenit capete de pod pentru antihritii musulmani spreEuropa. Ei sunt ajutai de forele anticretine occidentale, debombardiere americane, de tancuri nemeti, de indolenasoldailor nordici care vin aici s se distreze. Se strâmtoreazcontinuu cercul din jurul ortodocilor. i, culmea, noi cutm ajutordoar de la oameni, uitând de Dumnezeu! De ce oare strigteleortodocilor din Kosovo nu se aud nicieri?.*389

lui se vorbete despre «oraul cel mare», precum idespre «Babilon, cetatea cea mare».Antihristul, ca stpân religios, îi va avea sediul laIerusalim - oraul prin excelen. Ca lider al EuropeiUnite, adic în calitate de lider politic, îi va avea sediulîn oraul în care îi va avea sediul atunci ParlamentulEuropei.In orice caz, «oraul cel mare» de la 11, 8 este,neîndoios, Ierusalimul. Reproducem aici fragmentulrespectiv: «i trupurile lor vor zcea pe uliele cetiicelei mari, care se cheam, duhovnicete, Sodoma iEgipt, unde a fost rstignit i Domnul lor» (Apocalipsa11, 8). Desigur, Domnul a fost rstignit la Ierusalim.Ministrul italian al Reformei, Umberto Bossi, a declanat unscandal de proportii dup ce a declarat într-un interviu dat unuiimportant cotidian italian (Il Giornale), c reprezentanii eliteiUniunii Europene doresc “s fac pedofilia cât mai uoarposibil”, fiind hotrâi s distrug motenirea cretin a Europei.Bossi, preedintele gruprii radicale Liga Nordului, membr acoaliiei de guvernare de la Roma, a mai spus c Bruxellesul“transform viciile în virtui” i “promoveaz cauza ateismului cufiecare zi”. El a continuat, artând c mandatul european dearestare este un pas spre “dictatur, deportare i teroare, inspirândfrica oamenilor, ceea ce este o crim în sine”, care, potrivitoficialului italian, va conduce în cele din urm la un regim stalinist“multiplicat de 25 de ori”.390

Iar cellalt ora, «Babilon, cetatea cea mare»,este Roma. Dar Roma din vechime, capitalaantihristului imperiului roman, preînchipuie peteritoriul european tot capitala Europei Unite, careEurop, dup unii comentatori ai Apocalipsei,evolueaz aa cum am spus, foarte sigur, spre oîmprie anticretin. Aa cum aceea a fost sediulîmprailor romani care au prigonit Cretinismul înprima faz, tot astfel din ea vor iei ali împrai istpâni care vor prigoni Biserica Cretin, în ultima safaz pmânteasc. «Iar femeia pe care ai vzut-o estecetatea cea mare care are stpânire peste împraiipmântului» (Apocalipsa 17, 18). «i s-a gsit în easânge de prooroci i de sfini i sângele tuturor celorînjunghiai pe pmânt» (Apocalipsa 18, 24). Brbaiprooroci ca Sfinii Apostoli Petru i Pavel i mii de alicretini au fost înjunghiai în Roma i poate eipreînchipuie viitoare junghieri în capitala EuropeiUnite…Care va fi capitala politic a statului antihristuluinu putem spune cu certitudine. Oricum, în aceastcapital vor exista multe ministere i toate conducerile,dotate cu calculatoare uriae, ce vor controla oricemicare pe tot pmântul.Deja exist o cldire a Comunitii Europene înBruxelles, unde se afl cel mai mare computer dinlume. Supraveghetorul su, Harry Edelman, evreu, îispune «fiara». Dup cum se vede, fr s vrea, proorocete.Poate c aceast «fiar» este menit a sluji alteifiare, cea cu apte capete. Acest calculator areposibilitatea de a întocmi dosarele a cinci miliarde de391

oameni, dând fiecruia un numr alctuit din optsprezececifre.Unele versete din Apocalips, dac sunt bineinterpretate, dau senzaia c exist o deplasare i oaccentuare a evenimentelor. La început, cel fr de legeva fi liderul Europei Unite, dar apoi va fi liderul unuistat mondial. Iar capitala politic a Europei se vadizolva, astfel încât s fie cinstit Ierusalimul, care vadeveni centrul politic i religios al lumii întregi.Ieromonah Benedict Aghioritul 108Cel ce duce viat împrtiat se împotrivetenemijlocit, prin viata sa, poruncii Domnului IisusHristos.Toi sfinii au fugit cu osârdie de împrtiere.Ei se adunau în sine neîncetat sau cel puin, cât dedes puteau, luând aminte la micrile inimii i mintiii dându-le îndreptare potrivit cu poruncileEvangheliei...Aflând prin cercare folosul lurii aminte ivtmarea adus de împrtiere, oarecare dintrePrinii cei mari a spus: "Fr s priveghem cudeadinsul asupra noastr nu putem spori în nici ofapt bun" (Ava Aghaton)...Este un lucru lipsit de judecat s ne petrecemscurta viat pmânteasc, dat nou spre pregtirea108 Ieromonah Benedict Aghioritul, Gândurile i înfruntarealor, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, pag. 49-51.392

pentru venicie, doar în îndeletniciri pmânteti,în plceri de nimic, în nenumrate pofte i dorineneîmplinite, alergând fr seriozitate de la odesftare a simurilor la alta, uitând sau amintindunearareori i superficial de venicia cea mrea itotodat înfricoat, de care nu vom putea fugi.Poruncile lui Hristos nu au fost date numaiomului dinafar, ci mai vârtos celui luntric: elecuprind toate gândurile i simmintele omului,pân i cele mai subiri micri ale lui. A pziaceste porunci este cu neputin fr privegherestatornic i adânc luare aminte. Privegherea iluarea aminte nu sunt cu putin pentru cel ce duceviat împrtiat.Pcatul i cel ce folosete pcatul, diavolul, sefurieaz pe nesimite în minte i în inim. Omuleste dator s stea necontenit de straj împotrivavrjmailor si nevzui. Cum va sta la aceaststraj, dac este dedat împrtierii?Omul împrtiat se aseamn unei casefr ui i fr zvoare: nici o comoar nu poatefi pzit într-o astfel de cas; ea e este deschispentru hoi, tâlhari i desfrânateIeromonahul Rafail Noica 109109Ieromonahul Rafail Noica, Cultura duhului, EdituraReîntregirea, Alba-Iulia, 2002, pag. 88-90, 144, 168-170.393

Pocina: S nu v lsai nici unul din voioprii nicieri în drum. Mai ales s nu ne lsmoprii la stagiul de moralitate. Cu moralitate i custagiile acestea primitive devenim buni, maiîndrgii de ceilali, devenim o societate dreapt, iaa mai departe. i v spun c: Toate un cer i unpmânt! Parafrazez cuvântul poetului, fiindcMântuitorul a spus: „Cerul i pmântul vor trece”.„Toate un cer i un pmânt”, i toate pier! Înc nuam fcut nimic. Sufletele noastre flmânzesc iînsetoeaz de desvârirea lui Dumnezeu. i enevoie pentru fiecare dintre noi s gsim acelelucruri, s gsim mcar începutul acelei ci, mcaracea srcie în duh, ca s putem dintr-o inimîndurerat s simim adevrul concret al harului, alsetei, al foamei acesteia duhovniceti, i s pornimcltoria noastr.A fi vrut s mai adaug un element la aceastcltorie. Srcia duhului este prima treapt. Srciaduhului, viziunea aceasta c suntem sraci pân lamoarte. „Cmara Ta o vd împodobit, darîmbrcminte nicicum nu am, ca s intru într-însa”.Aceasta este realismul duhovnicesc. Începem s nedm seama c, oriicine am fi, nu suntem decâtrân, i rân pctoas, pcatul fiind moarte.Suntem deja în stricciunea morii. i asta estestarea pe care se înfptuiete prima treapt. Catunci Dumnezeu poate s rspund acelui suflet cundejdea Împriei i înfierii, începe drumul celadevrat.394

Dac la orice treapt pierdem viziunea srcieinoastre i ne îmbtm de ce avem, acolo ne-amoprit, i oprindu-ne, i de acolo cdem, i se va luade la noi i ceea ce înc nu avem, i ceea ce credemc avem.Dac prima treapt, prima Fericire, adicsmerenia aceasta – acest realism duhovnicesc esteprimul element a ceea ce numim smerenie – dacsmerenia s-a dus, toate treptele cad dintr-o dat, dela oriice treapt am fi. Dac pierdem primaFericire, totul cade ca un castel de nisip i seprbuete. Deci este nevoie de smerenie – i deasta, s tii, cultiv toi Prinii notri, toatTradiia Bisericii noastre, mai întâi de toatesmerenia, ca fiind cimentul acestei zidiri, fr decare nimic nu ine împreun.Pocina deci este un lucru – dac-l înelegeiaa cum am încercat s-l expun – de o frumusee aade deosebit, aa de mare, c în insuflarea lordumnezeiasc Prinii o numeau tiina tiinelor iarta artelor. i într-adevr este tiin, i într-adevreste art. Ce este arta? Este creativitate. Aicea omulîn voina lui se nate pe sine întru venicie. În voinalui îi devine printe, îi devine tat, lui însui, prinharul dumnezeiesc, care har are puterea de a nate.Aadar, prin voina pe care omul o d lui Dumnezeu,adic: „Vreau, Doamne!”, prin voina asta se natepe sine însui ca tat. i prin durerile prin care treceîi devine, îndrznesc s spun, maic siei. Fiindcîn dureri se nate pe sine întru vecinicie.* * *395

Cred c suntem la sfârit de istorie 110 .* * *Vremea este a cernerii. Va trebui s pierdempe muli din rândurile preoilor i din numrulcredincioilor: aceasta în Apus s-a i fcut, mai alesdup rzboi, îndeosebi din anii ’50 încoace; iar ceice au rmas – dintre acetia, sunt cei care acumrecunosc, i iubesc – i primesc, acolo, ortodoxia.Paradoxal, pe noi Comunismul ne-a pzit, întromsur, în felul lui; dar acum a venit vremea (cf.Ioan 17, 1). Vom fi nevoii s vedem propiri iizbânzi din partea Catolicismului i a celorlaltesecte, s ne vedem fcui de râs i de ruine de ctremass-media, i pe noi înine i pe iubita noastrBiseric, i tot ce avem mai scump i mai sfânt înlume; s rbdm ocri i prigoane din afar, iardinluntru, smintiri, poticniri i vânzri (Apocalipsa13, 7).* * *Acum va trebui s se lmureasc credinanoastr; acum se va vedea , în sfârit, ce va fi fostBiseric – i ce nu; acum – care va fi fost acel„popor binecredincios de pretutindeni (cf.110 ˝În evoluia istoric a omenirii, noi nu pim spre un nouev, dup cum se crede, ci spre sfâritul apropiat al lunii. De peacest prag al existenei umane, cretinul trebuie s-irevizuiasc contiina i s-i regseasc adevrata luiidentitate spiritual pentru a-i cunoate rostul i finalitateapentru care a fost creat, rscumprat i înfiat de Tatl cerescprin Iisus Hristos˝(Mihai Urzic).396

Liturghierele recente), i ce anume va rmânea„necltit de porile iadului” (cf. Matei 16, 18)… ice va trebui s cad. Nevoie este de acest „necaz”(cf. Tesaloniceni 5, 3), pentru c acum, în sfârit,Vremea st s nasc Vecinicia.Înfricotoare lucruri… dar nu „bgându-necapul în nisip”, ca struul, ne vom pregti pentruceea ce nu vom putea stvili. Înfricoat vreme, dardac de la Dumnezeu îngduit – mântuitoare.„Acum mai aproape este nou mântuirea decât amcrezut” (Romani 13, 11) i decât când au crezutstrmoii notri; c, dac în zilele Sfântului IoanBoteztorul doar „se apropiase” Împria Cerurilor(Matei 3,2), acum este „lâng ui” (Marcu 13, 29), i„mldiele smochinului” vestesc vara (Marcu 13,28). Acum a i început acea vreme când „cel cenedreptete – mai nedrepteasc, i cel ce spurc– mai spurce” (Apocalipsa 22, 11) – i oare nu s-aumplut întreg globul pmântesc de „promiscuitate”i de libertinaj neînfrânat, c cele de negândit înurm cu vreo 30 de ani – acum sunt „monedcurat”? – dar, dei mai puin vdit, i vremea când„i cel drept mai fac dreptate, i cel sfânt maisfineasc-se”, c „Cel ce este s vie va veni, i nuva zbovi”, i „plata Lui în mâna lui” (cf. Evrei 10,37; Apocalipsa 22, 11-12) pentru fiecare.* * *C astzi, de ne vom afla desprii de Hristos,ce ne vom face, de la noi înine, când ne vorîntâmpina „porile iadului”? (Ieremia 12, 5).397

* * *– În perspectiva realitilor actuale, cum vi separe mântuirea? Grea sau uoar?– Mult mai grea i a aminti un cuvânt pe carePrintele Sofronie îl spune în cartea lui despre„Msuri eclesiaste”: „Este un privilegiu înfricoat”,întrucât cred c trim ultimele clipe ale istoriei,analoge poate cu cele ale Domnului pe cruce.Mântuirea este un lucru cu neputin la om sideci, dac este cu neputin, Dumnezeu însui o facei de aceea trebuie s ne lipim de rugciune i deTainele Bisericii, mai ales de Taina Sfinteiîmprtanii. i aa, ceea ce este cu neputin la om,este cu putin la, Dumnezeu.***Printele nostru Sofronie, ne spune c nu existcondiii i nu pot exista condiii în care cuvântul luiDumnezeu s nu fie valabil i puternic. Nu exist i nupot exista condiii care s împiedice mântuirea, trireaCuvântului lui Dumnezeu 111 .Printele Symeon de la Essex 112M tem c New-Age esteo micare a lui Antihrist111 Din „Porunca Iubirii”, Nr. 1, 2004, pag. 24112 Printele Symeon de la Essex, Cellalt Noica, EdituraAnastasia, 1994, pag. 168-177.398

– Spunei-ne câteva cuvinte despre curentulNew-Age, care, din nefericire, se face simit i înRomânia.– Nu triesc în Africa, dar cred c în Africa,atunci când vezi c un elefant vine spre tine, îl vezibine i aproape tii ce trebuie s faci. Când vezi cun nor de lcuste vine spre locurile tale, nu ti câtesunt, dar ele ptrund peste tot. Spre deosebire deacestea îns, New-Age este o stare de spirit, careptrunde peste tot, într-o manier insesizabil.Nu exist o micare New-Age, nu exist unfondator al ei, dar toate aceste micri interesate despiritualitile orientale, de magie, de toate acestelucruri, amestecate cu o rceal a credinei cretinesunt legate un pic de astrologie. Se crede comenirea va intra într-o nou er, în care elementelepozitive din toate religiile lumii vor forma o noureligie, în care capacitile spirituale ale omului vorfi dezvoltate enorm. Dificultatea const în faptul cexist un mare amestec de elemente bune i rele. Deexemplu, printre elementele pozitive se numr iacela de a recunoate c raionalismul trebuiedepit, c trebuie s se redescopere sensul simbolic.Alte elemente care completeaz ceea ce am spus maiînainte sunt o redescoperire a sacrului i dorina de aduce o via mai aproape de natur. Toate acesteelemente eu le numesc pozitive i ele încurajeaz peoamenii care intr în curentul New-Age. Dinnefericire îns, intrând în acest curent, oameniidevin sclavii multor spiritualiti false. i aiciOrtodoxia ar avea de jucat un mare rol, pentru c ea399

este mai bine plasat decât Catolicismul iProtestantismul, pentru a face o deosebire aduhurilor.Am zis c aceti oameni devin victimele New-Age-ului, dar adeseori ei nu sunt victime întotalitate. Cutrile lor spirituale sunt adeseaconduse de orgoliu. i aceasta este total diferit decalea cretin pe care mergem cu pocin adevrati smerenie. Deci, în concluzie, m tem c New-Age-ul este o micare a lui Antihrist.– Ce ne mai putei spune despre Noua Er?– Este aproape imposibil de a defini Noua Er.Este mai degrab o stare de spirit, spre careconverge practic duhul lui Antihrist. Este ideea c,de fapt, cretinismul ar fi depit i c ar trebui unfel de sintez a principalelor elemente din toatereligiile lumii, în aceast perspectiv, cretinismuleste una din religiile lumii. Deci, Noua Er nurespinge direct pe Hristos, dar îl deformeazcomplet.Eu cred c la rdcinile acestei micri, omicare cu frontiere insesizabile, se afl ceea ce înIstoria Bisericii se numete gnosticism. Gnoza nueste un curent materialist, ci spiritualist. Dupperioada de decdere materialist, omul se întoarcectre spiritual, fr s-i dea seama c exist multeduhuri, care nu sunt Duhul Sfânt.Preistoria acestei micri se leag de cutareaîn religiile orientale. Foarte muli cretini botezaiastzi, în Occident, au prsit cretinismul i auîmbriat budismul sau diferite forme de yoga.400

Toate aceste manifestri nu sunt posibile decât acolounde a slbit trirea cretin. Oamenii cred c pentrua-i tri adevrata via, trebuie s caute soluii înafara cretinismului, în ciuda industrializriiexcesive, a modernismului, oamenii caut o viasimpl, o hran natural, respect natura. Toateacestea sunt adevrate.* * *– Ce implicaii poate avea fenomenul New-Age asupra viitorului ?– Ca denominaiune, New-Age este unfenomen relativ recent, dar el are rdcini maiîndeprtate. El are legtur cu influenele religiilororientale, care sunt rezultatul unei slbiri a credineicretine. Acolo unde Biserica este vie, cred c New-Age nu va avea nici o influen.New-Age este un fel de cutare spiritualpentru cei care i-au pierdut rdcinile cretine înBiseric. i aici cred c trebuie s facem distinciepentru c exist elemente pozitive i elementenegative, i în acest, s zicem, vid spiritual în caretrim, exist o cutare de a depi raionalismul sauo form de via prea materialist. De asemenea,exist o redescoperire a sensului sacrului. Toateaceste elemente sunt pozitive în ele însele. Dar cândse îndreapt spre aceste forme de New-Age, atuncine îndeprtm complet de Biseric.Este o cutare spiritual, în care omul vrea sdevin Dumnezeu prin el însui. Deci, în realitate,aceasta este o form de gnosticism care poate mergepân la a lua forme de pgânism, ca de exemplu401

cultul naturii, astrologia, magia i toate formele despiritualitate oriental i credine, care sunt foarteîndeprtate de tradiia spiritual a rilor ortodoxe.Calea duhovniceasc cretin pune în centrulei persoana divino-uman a lui Hristos, fr nici unfel de relativism i fr nici o asimilare a unor alimaetri ai umanitii. În calitatea Sa de Dumnezeufcut Om, Hristos este absolut unic, în timp cemicarea New-Age caut s creeze un fel desuprareligie, cu elemente împrumutate din diferitereligii, într-un fel de sincretism complet. i aceasta,pentru noi, cretinii, este o provocare foartepericuloas, întrucât New-Age este o stare de spiritcare se infiltreaz pretutindeni, fr s-i dai seama.Poi spune: „Eu sunt cretin” i în acelai timp sadopi o mentalitate proprie New-Age-ului. i astfeldevii exterior, formal cretin, dar prin felul nostru dea gândi, de a aciona, poate chiar prin felul nostru dea ne ruga, aparinem unui univers total diferit deuniversul cretin.Adesea, în Occident, trim într-o stare deindividualism extrem. i atunci trim ca într-un felde super-market i fiecare îi fabric mica sa religiepersonal. Iei puin de aici, puin de dincolo i îifaci „salata ta oriental”. Aceasta corespunde uneimentaliti moderne care este, în esena ei, refuzultradiiei. i fiecare, refuzând orice regul, oricetradiie, se simte capabil – crede el – s se dirijezepe sine.– Care este poziia Sfiniei Voastre fa deNew-Age ?402

– New-Age-ul este o expresie destul de nou.Ea conine o realitate destul de greu de definit iexprim mai ales o stare spiritual care poate s semanifeste în mai multe feluri.În msura în care cretinismul a slbit destulde mult în societatea noastr modern, vedem clocul su este progresiv ocupat de o multitudine decurente religioase care promit omului o dezvoltarespiritual fr precedent. Acest fapt a început prinprezena religiilor orientale necretine în Occident,observându-se o adevrat atracie fa de budism,zen, yoga i alte forme i tehnici spirituale de acestfel. Se dezvolt, de asemenea, astrologia, o oarecarevenerare a timpului, chiar magia, credina înreîncarnare i multe alte credine de acest fel. Toateacestea erau mai mult sau mai puin prezenteînainte. Nou este c, adunate la un loc, au în comuno atitudine global ce semnific, pe scurt, comenirea a intrat într-o perioad nou, epocaVrstorului, care urmeaz celei a Petelui, înaceast epoc, omul va cunoate o dezvoltare unic,original, în fond aceasta este o form a progresuluimodern, aplicat lumii spirituale. Se vorbea despreprogres social, tehnic, intelectual, dar aici ai de aface cu un fel de mutaie spiritual a omului. iastfel, înva acetia, va lua natere o nou „religie”care va folosi cele mai bune elemente din toatereligiile lumii. i aceast nou „religie” va înlocuipe celelalte. Nu-L abandonm pe Hristos, dar îlînelegem într-o manier cu totul diferit de cea pecare o prezint Biserica.403

Aceast micare are i elemente pozitive. Deaceea, muli oameni sunt atrai de „mutaia” omuluictre o spiritualitate la care se ajunge fr eforturiprea mari. V vorbeam mai înainte c am fost atrasîn Ortodoxie de ideea sfineniei. Dar, sfineniacretin trece prin pocin i cruce, îns omul,astzi, nu vrea nici s sufere, nici s se pociasc.New-Age-ul vine i spune: „Iat, v vei dezvoltaspiritual fr a fi nevoie s suferii sau s vpocii”, în puine cuvinte, aceasta este ispita pe carea suferit-o Adam prin arpe în rai. Aici avem de-aface cu problema fundamentului naturii umane,fiindc omul a fost creat de Dumnezeu ca s devinasemenea Lui. Dar sunt dou ci: aceea pe careDumnezeu ne-a indicat-o i artat-o El însuifcându-Se om, El fiind Calea, Adevrul si Viaa.Dac vrem s dobândim mântuirea i s devenimasemenea Lui, trebuie s urmm exemplul icuvîntul lui Hristos. New-Age indic o alt cale:„Iat, vei fi dumnezei fr s fie nevoie s treceiprin cruce”.Folosind un astfel de limbaj, acetia gsesc înom un ecou favorabil pentru propovduirea lor,pentru c, pe de o parte este adevrat c noi trebuies devenim asemenea lui Dumnezeu, dar omuldeczut în pcat nu mai are puterea i nu mai simtenevoia s accepte suferina. În acest sens, cred,fiindc mi-ai cerut prerea despre New Age, cacest fenomen reprezint în epoca noastr cel maimare pericol pentru viaa noastr cretin.404* * *

Toate acestea sunt o deformare total acretinismului. Este, într-adevr, renatereavechiului vis al omenirii, al omului care vrea sdevin dumnezeu fr Dumnezeu, graie unor anumetehnici, a unor metode spirituale care sunt strine deHristos. Calea regal a mântuirii întru Hristos credc este pocina. i în Biserica noastr aceasta seexprim în mod individual în Rugciunea lui Iisus:„Miluiete-m pe mine, pctosul”.i regina virtuilor, în aceast perspectiv, estesmerenia.* * *Pentru a conchide, trebuie s spunem cmicarea New-Age este una din principaleleprovocri pentru cretinism, cu atât mai mult cu câteste greu de distins i se infiltreaz într-un fel decare nu ne putem da seama.Mi se pare imposibil a considera c acestmonstru cu multiple capete ar fi dirijat de oorganizaie unic, cum ar fi masoneria sau altele.Rdcinile sunt lungi i ele urc pân în perioadainfiltrrii în credina noastr cretin i în societateaoccidental a credinelor orientale.Se împlinete anul acesta (1993 – n.ns.) unsecol de când s-a inut la Chicago un congresmondial al religiilor. Anumite opere ale religiilororientale, cum ar fi Bhagavad-Gita, au influenatgândirea noastr. Ideologia masoneriei poate c nueste strin de viziunea New-Age-ului, dar nu credc se poate spune c ea se afl la originea acestuifenomen multiform. Cum aceasta coincide cu o405

perioad de mare apostazie fa de cretinism, euvd fenomenul în sine ca precedând mai degrabvenirea Antihristului, pregtind o perioad de mariconfuzii i tulburri spirituale. i vedem aceasta înjurul nostru, acum din ce în ce mai mult. Dupprerea mea nu exist decât un singur remediu, unsingur antidot i anume s ne legm cu toat fiinanoastr de persoana divino-uman a lui IisusHristos.– Atunci cine se afl totui în spatele New-Age-ului i cine ajut desfurarea acestei micri ?– New-Age-ul nu s-a nscut din nimic. Cred cs-a nscut din diferite cutri ale spiritualitiiorientale, îns, prin anumite elemente ale sale, îl areprezent i pe psihologul Jung, pe Rudolf Steiner, cuantroposofia, teosofia... Toate aceste micri, un picoculte, au pregtit terenul apariiei New-Age-ului.Îns, dup câte tiu eu, nu cred s existe în spateleacestei noi „religii” o organizaie, o putereinternaional care ar dirija-o. Îns cred c, aa cumam mai spus, este Antihrist care îi pregteteîncetul cu încetul condiiile venirii sale pe pmânt.i când Antihristul va veni, el îi va fi pregtit dejacondiiile ca s fie acceptat de oameni.Deci, pentru noi, cretinii, exist în toateaceste curente o exigen a deosebirii duhurilor. icred c la aceast se refer i una din cererileRugciunii domneti „Tatl nostru”: „i nu ne ducepe noi în ispit, ci ne izbvete de cel ru”.406

Diac. Ioan I. Ic Jr. 113A ne vedea pcatele noastre – spuneau Prinii– e un dar mai mare decât vederea Îngerilor. Oriaceast „vedere” nu se poate face decât într-o„lumin”. „Lumina dumnezeiasc, Lumina DuhuluiSfânt îmi arat „locul” spiritual în care m gsesc.i acest loc poart un nume: iadul. Nu vd Luminaca atare, dar ea îmi deschide ochii s-mi pot daseama în ce întuneric triesc”.Pocina ne pune pe calea nou a iubirii deDumnezeu i a iubirii de aproapele.Dat fiind c la cea dintâi, culminând înrugciunea curat se ajunge numai prin smerenie –arat arhimandritul Sofronie – „numele ei este: iadulpocinei”, iar întrucât cea de-a doua culmineaz îniubirea de vrjmai, „numele ei este: iadul iubirii”.Dei în calitate de chip al lui Dumnezeu, omul tindeîn mod natural spre Dumnezeu, Arhetipul su, dupcdere urcuul nostru începe – ca i „urcuul” -„pogorâre” al lui Hristos, despre care vorbeteSfântul Apostol Pavel în Efeseni 4, 9-10 – „prinpogorârea noastr în adâncurile iadului”. Pentru capropierea de Lumina lui Hristos scoate în evidenîn primul rând întunericul, iadul, pctoenia inevrednicia noastr. Iar suferina aceasta sfânt îlface pe om s se roage cu o intensitate suprem.113 Din Studiu introductiv la Cuviosul Siluan Athonitul Întreiadul dezndejdii i iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu,2001, pag. XLIII.407

„Prinii au numit aceast stare „iadulpocinei”, prin el ne facem asemenea lui HristosCare coboar în „iadul iubirii”. Cluzii de harulprimit dintr-o experien secular ce se repet dingeneraie în generaie, Prinii notri afirmcategoric c nu exist alt cale care s duc laPrintele luminilor. Harul unei atari cine a fost datlumii prin rugciunea lui Hristos din grdinaGhetsimani, prin moartea Sa pe Golgota i prinÎnvierea Sa”.În faa unei umaniti care a trecut în acestsecol prin experienele „infernale” (generatoare despaim i disperare în cantiti inimaginabile) aleconflagraiilor mondiale, revoluiilor,totalitarismelor, ateismelor, consumerismelor,indiferentismelor, fanatismelor i ororilor celor maiatroce din istorie, este pe deplin plauzibil ca mesajuladresat oamenilor de Dumnezeu prin CuviosulSiluan s fie într-adevr, cum spunea printeleSofronie în cartea sa despre el, ultimul cuvânt. Dacnu va regsi urgent „smerenia lui Hristos” i„iubirea de vrjmai”, umanitatea nu va putea evitacolapsul violenei generalizate ori al automacerriispirituale, morale, i în cele din urm i fizice. Dacsingur nu poate, n-are voie s ias din iad, înschimb „cu iadul pe iad clcând” ea poate îns aflacalea ce schimb iadul dezndejdii absolute, alîntunericului i al morii spirituale venice în iadulasumat i învins la Înviere prin smerenia, lumina iiubirea lui Hristos.408

Pr. Prof. Dumitru Popescu 114Pentru Biserica lui Hristos orice tentativ aomenirii de a construi un paradis fr Dumnezeu, dela turnul Babel pân la consumismul contemporan, esortit eecului. Ea nu poate genera decât, cel mult,un supermarket bine aprovizionat.* * *În Epistola ctre romani (cap. 1), creionândtabloul moravurilor antice, Sfântul Pavel dezvluiaîns ca nefiresc ceea ce omul czut consider a finormal i dintotdeauna. Mai mult, a mrturisit csingurul criteriu axiologic e Hristos, Dumnezeuînomenit i om îndumnezeit, aa cum avea s spunmai târziu Sfântul Maxim, scopul i msura(criteriul) tuturor fpturilor (cf. Rspunsuri ctreTalasie, 60).* * *Predica Bisericii trebuie astzi s dezvluiesocietii i culturii dominate de ceea ce se cheamvitalism neopgân, c actuala stare de lucruri nu enici normal i nici de la început, c e condiiacderii, a vieii întru moarte. Cu alte cuvinte,împreun cu Domnul, Capul i învtorul ei,Biserica trebuia s „vdeasc lumea de pcat”(Ioan, 16, 8), s mrturiseasc, s arate „c tot ce114 Pr. Prof. Dumitru Popescu, Doru Costache, Introducereîn Dogmatica Ortodox, Editura Libra, Bucureti, 1997, pag.153-154.409

este în lume, adic pofta trupului i pofta ochilor itrufia vieii, nu sunt de la Tatl, ci sunt din lume”,din firescul nefirescului, din cdere, i c „lumeatrece o dat cu pofta ei, dar c numai cel ce facevoia lui Dumnezeu rmâne în veac” (I Ioan, 2, 16-17).Aceast predic nu vizeaz, de aceea, numairememorarea strii primordiale, ci i evenimentulcderii ca început al nefirescului.Aurel P. Savin 115Scopul acestei cri nu este s stârneasccuriozitatea cititorilor, ci mai ales s-i previn deprimejdia în care se gsesc, s-i detepte, princoninutul ei cretin, din letargia i din incontienalor de azi.În zilele noastre se repet, cu împietrire înpcat, starea de lucruri premergtoare Potopului luiNoe. Azi nu suntem numai ignorani, ci, mai ales,prin sarcasm, vdim acelai duh satanic ce va rodi ipe acei „hristoi” mincinoi, care vor face semne iminuni atât de mari încât s ne înele, dac va fi cuputin, chiar i pe cei alei, toate acestea spreîncântarea lui Antihrist... Pentru c puterniceichemri la mântuire îi întoarcem spatele, preferm115 Din „Pledoaria” crii Pr. Petre Chiricu, Parusia saudespre A Doua Venire, Fundaia Anastasia, 2001, pag. 5-6, 10-11.410

faa crispat a unei lumi corupte i mizerabile, acrei masc politicoas i prevenitoare ascunde, defapt, o nepsare înveninat de ur... Îns, citireaacestei cri îi pune la îndemân înelepciuneaBisericii, în care vei gsi harul de a te putea întri înlupta cu pcatul! i atunci, autorul, ca i editorul, lafel vor zice: „Mulumim ie, Doamne!”...* * *Sfinii Prini vorbesc de o Judecat pe care ova face Hristos îndat dup cea de-a doua Venire aLui i dup învierea morilor, într-o atmosfer demare solemnitate. Criteriul Judecii va fi:practicarea sau nepracticarea iubirii de oameni, careîi are temelia ferm în a-L vedea pe Dumnezeu înfiecare om, în înelegerea semenului ca chip al luiDumnezeu.Faptul c Hristos judec lumea ca om e o noucinste în care se arat omul, dar i o nouîndumnezeire a umanului. Iar suprema apropiere alui Dumnezeu de oameni, deci „suprema revelare alui Dumnezeu în Hristos, ca i suprema slav aumanitii Lui i a tuturor drepilor se arat în stareade continu înlare a noastr prin Judecat”(Dumitru Stniloae, Dogmatica, vol. III, pag. 442).Iubirea este scara suiului nostru ctrefrumuseea fericirii evanghelice, iar aceast iubireeste „admiraia îneleptului i mirarea zeilor” în carest tot secretul pcii i al veniciei.411

Pr. Lector Univ. Nechita Runcan 116Având în vedere importana lucrrii caritativeîn Biseric, preoii devin slujitorii sau administratoriai Sfintelor Taine, ei înii svâritori ai mileicretine, în pofida tuturor greutilor din via. Chiardac ar exista doar un singur om între pstoriiipreotului care se lupt greu cu srcia i mizeria,inima preotului trebuie s sângereze de durere.Sfântul Ioan Gur de Aur se plângea într-una dinomiliile sale (Omilia 84) c preoii sunt atât deocupai cu administrarea averii bisericeti, încât nule mai rmâne timp s se ocupe de lucrareasamaritean sau caritativ. Despre Sfântul Grigoriecel Mare, ierarhul Romei, se spune c într-o zi voinds slujeasc Sfânta Liturghie a fost întiinat c pestrzile Romei a murit de foame un ceretor. Atuncimarele ierarh, la auzul acestei tiri a prsit altarul,i-a dezbrcat vemintele i apoi a zis: „Se poate caîn oraul meu s moar de foame un om i eu s nutiu nimic?”. În acea zi Sfântul Grigorie s-a simitnevrednic s stea în faa Sfântului Altar spre asvâri Sfânta Jertf Euharistic. Cu adevrat, ungest vrednic de un preot! Cci cine are mai des prilejs svâreasc lucrarea caritativ decât preotul?!?Mereu, el întâlnete lipsa i mizeria sub toateaspectele: la patul bolnavului, în coal, înînchisoare, în spitale, în scaunul de spovedanie, în116 Pr. Lector Univ. Nechita Runcan, Cuvinte de învturcretin, Editura Europolis, Constana, 1996, pag. 47-49.412

familii srace, la azile de btrâni, prsii dedragostea familiei, în casele vduvelor împovratede durere i griji. Deci suferina trupeasc i moralîl întâmpin pe preot la orice pas, în fiecare zi. Iatde ce lucrarea caritativ, sau opera samaritean nupoate fi separat de misiunea preoeasc. Clerul arevaloare în msura în care împrtete dragoste.Sfânta Scriptur ne ofer atâtea exemple demilostenie i ne îndeamn, prin glasul Mântuitorului„Aa s lumineze lumina voastr înainteaoamenilor... Voi suntei lumina lumii si sareapmântului” (Matei 5, 13-14).În Noul Testament, dragostea fa de aproapelenu este separat de dragostea fa de Dumnezeu.Porunca cea nou a dragostei trebuie tradus în viaaactiv a fiecrui cretin, cci credina poate crestenumai dac devine lucrtoare prin fapte bune. Faptacretin este cea mai destoinic predic pentrucâtigarea sufletelor credincioilor. Edificatoare, înacest sens, sunt cuvintele Sfântului Justin Martirul iFilosoful: „Cei cu bun stare druiesc din ale lor câtvoiesc. Darurile astfel adunate se încredineazconductorului (episcopului sau preotului) caredistribuie din aceste ajutoare vduvelor i orfanilorsau acelora care în urma unei boli sau din altepricini au ajuns în strâmtorare ,precum i celor dinînchisori i cltorilor”. Sfântul ClementAlexandrinul explic rostul milosteniei astfel:„Viaa întreag a cretinului este o srbtoare, oneîntrerupt jertf de rugciune, de laud, demulumire i de milostenie”. Sufletele în care locuia413

cu adevrat Hristos nu puteau rmâne pasive Iavederea mulimii de oropsii ai vieii: flmânzi igoi, bolnavi i suferinzi, care se adunau în preajmaBisericii. Fcând referire la toi acetia, Sfântul IoanGur de Aur spunea: „M-am ridicat azi s vvorbesc despre un lucru drept i folositor vou.Sracii oraului nostru sunt cei care m-au silit svorbesc despre acest lucru. i m-au silit nu princuvinte de rugciune i nici prin hotrârile pe carele-ar fi luat la vreo întrunire de-a lor, ci prinprivelitea dureroas pe care ei o ofer trectorilor.Grbindu-m s vin la voi, cum treceam pe strzilestrâmte i prin pieele mari, am vzut stând icerind mulime mare de npstuii: orbi, ciungi,oameni acoperii de rni, i am îneles c ar fi ceamai mare, cea mai îngrozitoare împietrire a inimii snu v vorbesc despre ei, fcând apel la dragosteavoastr”. Sfântul Grigorie de Nazianz adaug: „pâneti sntos i bogat, ajut pe cei lipsii. Fii celornenorocii Dumnezeu, imitând milostenia luiDumnezeu!”.Ajungem la concluzia c Biserica este, înesena sa, cea mai ideal asociaie a dragostei.Convini de acest adevr, s facem cu toii – preoii mireni – ca fiecare parohie s devin, în cel maiautentic îneles al cuvântului, o instituie a dragostei.Realizând aceast oper samaritean ne achitm de oînalt misiune ce ne-a fost încredinat.414

O minune a Sfântului Nicolae 117În oraul Kuibisev tria o familie: o mamevlavioas i fiica ei, Zoia. În seara ajunului AnuluiNou (31 decembrie) 1956, Zoia a invitat apteprietene de-ale ei i tot atâia tineri la cin i dans.Atunci era postul Crciunului i mama Zoiei orugase pe aceasta s nu dea petrecere cu dansuri imâncruri, dar fata a rmas neclintit în hotrârea ei.În seara aceea, mama ei s-a dus la Biseric s seroage.S-au adunat invitaii, dar logodnicul Zoiei nuvenise înc. Numele lui era Nicolae.Fetele i bieii s-au împrit în perechi i auînceput dansul. Zoia a rmas singur. Din prosteal,fr s se gândeasc mult, a luat din perete icoanaSfântului Nicolae, fctorul de minuni, i a zis: ,,Îlvoi lua pe acest Nicolae i voi merge s dansez cuel”, fr s le asculte pe prietenele ei care au sftuitos nu fac acest lucru hulitor, dar Zoia a rspunscu îndrzneal: „Dac exist Dumnezeu, s mpedepseasc!”.A început s danseze, s-a învârtit de dou ori,când în camer s-a fcut deodat un zgomotînfricotor, o vijelie, i a strlucit o luminorbitoare ca fulgerul.117 Viaa dup moarte – Noi mrturisiri cutremurtoare,Editura, Bunavestire, Galai, 2003, pag. 69-74. Un evenimentadevrat petrecut în anul 1956, care a cutremurat i a adus lapocin sute de oameni din oraul Kuibisev (astzi Samara),din Rusia Sovietic.415

Petrecerea s-a preschimbat în groaz i fric.Toi au plecat din camer înspimântai. Numai Zoiasttea nemicat, cu icoana sfânt lipit de piept,încremenit i îngheat ca marmura. Medicii careau sosit repede, nu au putut-o face s-i revin, cutoate strduinele lor. Acele seringilor s-au strâmbati s-au rupt în trupul ei ca de marmur! Au vrut s otransporte la spital, dar nu au putut s o mite dinlocul ei. Ca i când picioarele i-ar fi fost pironite înpodea. Dar inima îi btea! Zoia era vie. Îns nu maiputea nici s mnânce, nici s bea...Când mama ei s-a întors i a vzut ce s-aîntâmplat, a czut în lein i au dus-o la spital deunde a ieit peste câteva zile.Credina ei în mila lui Dumnezeu irugciunile fierbini pentru iertarea nefericitei salefiice, i-au înnoit cu harul lui Dumnezeu puterileacesteia.Zoia i-a venit în simiri, i cu lacrimi în ochi,a cerut iertare i ajutor.În primele zile casa Zoiei era înconjurat demulime de lume: credincioi venii de departe,curioi, medici i fee duhovniceti. Dar foarterepede, la ordinul autoritilor, casa a fost închispentru vizitatori. Doi poliiti strjuiau, schimbândusela fiecare opt ore. Unii dintre ei, tineri înc (28-30de ani), se albeau de fric atunci când o auzeau peZoia în fiecare noapte, scoând ipete înfiortoare.Noapte de noapte, lâng ea se ruga mama ei.– Roag-te, mam! Roag-te c pier pentrupcatele mele! Roag-te! striga Zoia.416

A fost întiinat i patriarhul de toate celeîntâmplate i l-au rugat s fac rugciuni pentruînsntoirea Zoiei. Patriarhul a rspuns:– Cel care a pedepsit-o, acela o va milui! 118Între persoanele crora le era îngduit de aiciînainte s o viziteze pe Zoia erau:1. Un vestit profesor de la medicin care avenit de la Moscova. Acesta a adeverit c inima nu aîncetat s-i bat.2. Preoii care au fost chemai de mama eipentru a-l lua pe Sfântul Nicolae din mâinile Zoiei.Dar nici aceia nu au putut dezlipi icoana din mâinileînmrmurite ale ei.3. Ieromonahul Serafim din pustia Glinsk, carea venit la Kuibisev de srbtoarea Crciunului i asvârit aghiazma i a sfinit icoana. Apoi a zis:„Acum trebuie s ateptm vreun semn de Pate!Dac nu se întâmpl nimic, înseamn c se apropiesfâritul lumii!”, artând prin cuvintele acesteacredina lui adânc într-o minune.4. Mitropolitul Nicolae care, de asemenea, acitit Paraclisul i a zis: „S ateptm o nou minunela Pate!”, repetând vorbele evlaviosului ieromonah.În ajunul srbtorii Buneivestiri (care în anulacela a czut în sâmbta din sptmâna a treia depost), de paznicii Zoiei s-a apropiat un printebtrân i i-a rugat s-i îngduie s-o vad pe fat. Darpaznicii au refuzat s-l lase s intre. A venitprintele în ziua urmtoare, dar nici paznicii aceia118 Sfântul Ierarh Nicolae.417

nu i-au dat voie. A treia oar, la o zi dupBunavestire, paznicii l-au lsat s intre. Straja aauzit cu cât blândee a vorbit cu Zoia, când a intrat:„Aadar, ai obosit de atâta stat în picioare?”.A trecut un timp i când paznicii au vrut s-lscoat afar pe printe, el nu era în camer...Toi erau siguri c acela a fost însui SfântulNicolae. Aa a rmas Zoia în picioare vreme depatru luni (128 de zile), exact pân la Pati, care înacel an a czut pe 23 aprilie (6 mai dup noulcalendar).În noaptea strlucitei Învieri a lui Hristos, Zoiaa început s strige neobinuit de tare:– Rugai-v!Paznicii de noapte s-au înfiorat i au întrebat-o:– De ce strigi aa de înfricotor?Rspunsul a fost:– E groaznic! Arde pmântul! Rugai-v!Lumea întreag piere pentru pcatele ei, rugai-v!Din clipa aceea Zoia a început s revin lanormal, muchii au început s i se înmoaie i slucreze. Au aezat-o pe o saltea dar ea continua sstrige i s-i cheme pe toi la rugciune pentru lumeace piere în pcate, pentru pmântul ce arde din cauzafrdelegilor ei.– Cum de ai rmas în via pân acum? Cinete-a hrnit? au întrebat-o.– Porumbeii, porumbeii m-au hrnit, a fostrspunsul ei. De aici s-a vzut limpede c a primitmil i iertare de la Dreapta Domnului Atotputernic.Domnul a iertat pcatele Zoiei prin prezena418

Sfântului Nicolae fctorul de minuni, i datoritchinurilor grele ale statului în picioare timp de 128de zile.Toate aceste evenimente i-au cutremurat pelocuitorii din Kuibisev i din satele învecinate. Mulioameni, vzând minunea, auzind ipetele irugminile ei de a se ruga pentru oamenii care pierdin cauza pcatelor lor, i-au regsit credina înDumnezeu. S-au întors în Biseric pocindu-se. Ceicare nu purtau cruce au început s poarte în aceavreme când numai pentru acest lucru puteau splteasc cu viaa lor. S-au întors la Dumnezeu atâtde muli încât cruciuliele din biserici nu au ajunspentru toi cei care au cerut.Poporul a cerut cu fric i lacrimi iertareapcatelor, repetând cuvintele Zoiei: „E groaznic,arde pmântul, pierim pentru pcatele noastre!Oamenii pier din cauza frdelegilor lor!”.A treia zi de Pati, Zoia a plecat la Domnul,dup ce a îndurat chinul greu al statului în picioareîn faa Domnului, vreme de 128 de zile, pentruiertarea pcatelor ei. Sfântul Duh a inut-o în viatot acest timp pentru ca sufletul ei s învieze dinmoartea pcatului i, în ziua cuvenit, s primeasctrup pentru viaa venic. Dup cum, de altfel, ospune chiar numele ei: Zoia (via).***Comentariu (al originalului rusesc): În presasovietic din acea vreme, cazul Zoiei a fost viucomentat. Rspunzând scrisorilor sosite la redaciaunui ziar vestit, un om de tiin a susinut c419

întâmplarea Zoiei a fost adevrat, dar totodat aanunat c este o form de acompsie necunoscutînc de tiin. În mod sigur, aceast afirmaie nueste adevrat deoarece mai târziu s-a vzut c, încazul acompsiei, nu exist o astfel de împietrire apielii, încât medicii s nu poat face injeciibolnavului. În al doilea rând, pe Zoia nu au putut-otransporta; aceasta a stat în picioare, i desigur, maimult decât poate îndura un om obinuit. În al treilearând, boala în sine nu îl întoarce pe om la Dumnezeui nu aduce dezvluiri din cer, pe când în cazulZoiei, mii de oameni i-au regsit credina înDumnezeu i i-au artat credina pe fa, s-aubotezat i au trit cretinete. Nu numai c au crezutc exist Dumnezeu, dar au devenit i cretini. Dinaceasta reiese evident c nu a fost vorba de o simplboal, ci de o iconomie dumnezeiasc. Dumnezeu aîntrit în mod vdit credina pentru a-i scpa peoameni de pcatele lor i de pedepsele provenite dinacestea.(Din periodicul „Sfântul Grigorie”, nr. 21 din1996, al Mnstirii Grigoriu, Sfântul Munte Athos).Partea a doua420

*Texte ziditoare de suflet421

Sfântul Ierarh Nifon al Constanianei 119(sec al IV-lea)MilosteniaOdat, cum mergeam cu Sfântul Nifon prinpiaa oraului, vd la dreapta mea un om care ateptaceva. Veneau dup el muli sraci cerându-i ajutor.Iar el, fcându-se c-i alung, le punea repede înmân milostenia sa. Aa se ascundea de oameni.Cum l-am observat, l-am tras de mân pe Cuviosuli i-am spus despre virtutea acestui om. Iar el, mi-azis:Este mare înaintea lui Dumnezeu. Îl cunosc,pentru c de multe ori m-am întâlnit cu el. Apoi,dup câteva zile iari l-am întrebat despre aceastvirtute i el mi-a povestit despre aceast stranieminune:„Eram copil, cam de 12 ani, mi-a zis el i m-am dus la biserica Sfântului Apostol Toma, s mrog. Aici am gsit un preot învând poporul i, întrealtele, a vorbit i despre milostenie. Zicea c cel ced milostenie la sraci este ca i cum ar pune înmân Domnului ceea ce druiete. Când am auzit119Viaa i învturile Sfântului Ierarh Nifon, EdituraEpiscopiei Romanului i Huilor, 1993, pag. 59, 81.422

acest cuvânt m-am mirat i am judecat pe omul luiDumnezeu, zicând c este mincinos. Pentru c,gândeam, de vreme ce Domnul este în ceruri de-adreapta Tatlui, cum poate s fie pe pmânt ca s iaceea ce dm la sraci.Deci, pe când mergeam i m gândeam la celeauzite, vd din întâmplare un srac zdrenros careavea deasupra capului lui, o, minune, chipulDomnului nostru Iisus Hristos. i cum mergeasracul, s-a întâlnit cu un om milostiv, care i-a dat obucat de pâine. Dar când acel iubitor de sraci aîntins mâna sa ctre ceretor, a întins i Domnul dinicoan mâna Sa, a luat pâinea i a mulumit, apoi adat-o sracului. Îns nici acesta, nici cel milostiv nuau vzut nimic. M-am minunat i am crezut. De aicitiu c cel ce druiete frailor celor nevoiai, punedarul Su cu adevrat în mâinile lui Hristos. Aceasticoan a lui Hristos o vd deasupra tuturor sracilori de aceea m strduiesc s fac cât pot milostenie,care atât de mult îi place Domnului”.Despre puterea Smereniei– Spune-mi, Printe, de ce ai fcut aceasta ite-ai smerit în faa unui animal?– Pentru ca s învei puterea tainic asmereniei i c acesta este toiagul cel mai mare al luiDumnezeu. Când ne smerim fa de toi i nesocotim pe noi înine foarte pctoi, ca gunoiul,atunci coboar din cer acest toiag i ne st în ajutor,zdrobind pe vrjmaii notri, pe cei ce ne ursc, pe423

diavoli, pe fiare, totul. Dar când începem s neîngâmfm, s ne umplem de mândrie, de slavdeart, atunci toiagul se întoarce asupra capuluinostru i ne lovete, ca s ne pocim i s dobândiminim înfrânt i duh umilit.Sfântul Cuvios Xenofont 120Sfântul Xenofont era unul din cei mai de frunteboieri ai Constantinopolului, bogat cu averile celedin afar, dar mai bogat cu cele dinuntru, adic cucredina, binecuvântarea i cu paza cea osârdnic atuturor poruncilor lui Dumnezeu, slvit pentrudregtoria i neamul su bun, dar mai ales slvitpentru obiceiurile i pentru lucrurile cele bune;pentru c pe cât era de înalt cu slava, pe atât era desmerit cu mintea, neînlându-se cu inima,neîndoindu-se pentru vremelnica slav a lumiiacesteia, ci îi ascundea lui comoar în cer,trimiând acolo înainte bogiile sale, prin mâinilesracilor.Apoi avea ca soie pe Maria, urmtoare atuturor faptelor lui celor bune, i în toate de unobicei cu dânsul, cu care vieuind Xenofont cucinste, plcea lui Dumnezeu, umblând în toateporuncile i îndreptrile Domnului, fr de prihan.120Vieile Sfinilor pe luna ianuarie, Editura EpiscopieiRomanului i Huilor, 1993, pag. 533-535.424

Cu ea a nscut doi fii, pe Ioan i pe Arcadie. i i-aucrescut în învturi bune, nu numai în înelegereacrii, ci i în frica lui Dumnezeu, care esteînceputul înelepciunii, învându-i la toat faptabun; pentru c doreau, ca nu numai averilor lor s-iaib motenitori, ci mai ales s fie urmtori vieii lorcelei plcute lui Dumnezeu. Apoi, i-au trimis înBerit (Beirut), cetatea Feniciei, ca s înveeelineasca înelepciune, cci în aceea vreme era acoloo vestit învtur.Deci, acolo petrecând la învtur câtvavreme, s-a întâmplat c s-a îmbolnvit Xenofontfoarte ru, i atepta s moar. Iar Marianendjduind ca el s fie mai mult între cei vii, atrimis în Berit (Beirut) la fii si, scriindu-le despreboala cea grea a tatlui lor i poruncindu-le cadegrab s vin acas pân ce tatl lor nu se ducedin cele de aici, i astfel s se învredniceasc deprinteasca binecuvântare cea de pe urm i s fie iei la îngropare. Ei, silindu-se, au venit degrab, ivzându-i tatl lor, s-a veselit i i s-a uurat boala debucurie. Apoi, poruncindu-le ca s ad lâng patulsu, a început a-i înva, zicându-le: „Eu, fiii mei,precum mi se pare, m apropii de sfâritul vieiimele, iar ,voi, dac m iubii pe mine, tatl vostru,s facei cele ce v înv: întâi s v temei deDumnezeu i viaa voastr s-o îndreptai dup aleSale sfinte porunci. Cci cele ce v griesc vouacum, nu din deart slav v griesc, ci ca s vîndemn la fapta bun; pentru c de vei avea viaamea ca pild, socotesc c nu v va fi de trebuin alt425

învtor; cci învtura cea din cas prin cuvinte iînchipuit prin fapte, mai folositoare este decâtînvtura cea din afar.Deci, tii cum am vieuit pân acum, în toatcucernicia i dreptatea inimii mele, cum de toi amfost cinstit i iubit, nu pentru dregtoria cea mare, cipentru blândeile i bunele obiceiuri; pentru c penimeni n-am npstuit cu ceva, nici am ocrât pecineva, nici am clevetit, nici am urât, nici m-ammâniat în zadar, nici am vrjmit pe cineva, ci petoi i-am iubit, cu toi am vieuit în pace, nu amprsit bisericile lui Dumnezeu seara i dimineaa;n-am defimat pe srac, nici pe strin, nici pemâhnit, ci pe fiecare cu cuvântul i cu lucrul l-ammângâiat, pe cei ce sunt în temni i-am cercetattotdeauna; apoi pe muli robii am rscumprat iliberi i-am lsat, i precum am pus paz gurii meleca s nu griesc ceva ru i viclean, aa i ochilormei le-am pus aezmânt ca s nu caute la frumuseestrin, nici s o pofteasc pe dânsa.Pzindu-m pe mine Dumnezeu, n-amcunoscut alt femeie, afar de maica voastr; dar icu dânsa numai atâta am fost împreun pân ce v-amnscut pe voi, iar dup natere, ne-am sftuit ca sne deosebim i ne-am pzit pân acum în curiatrupeasc pentru Domnul.Deci, urmai, o! fiilor, vieii prinilor, urmaicredinei, rbdrii i blândeilor noastre i aavieuii, ca s plcei lui Dumnezeu, cci v vaînvrednici pe voi Dumnezeu s trii muli ani. Lasraci s druii milostenie, pe vduve i pe srmani426

s-i ajutai, pe bolnavi i pe cei din temni s-icercetai i pe cei npstuii i cu nedreptate osândiis-i izbvii; i s avei pace cu toi. Prietenilorvotri s fii credincioi, iar vrjmailor bine s lefacei, nerspltindu-le ru pentru ru.Ctre toi s fii buni, blânzi, iubitori ismerii; curia voastr cea sufleteasc i trupeascs-o ferii neprihnit. Bisericilor lui Dumnezeu imnstirilor bine s le facei, pe preoi i pe monahis-i cinstii, c pentru aceia Dumnezeu aratmilostivire la toat lumea. Iar mai ales s nu uitaipe cei ce rtcesc pentru Dumnezeu în pustieti,prin muni, în peteri i în prpstiile pmântului, cis le dai cele de trebuin. Pe cei sraci s-i hrniidin destul, c nu v vei lipsi. Cci tii aceasta: casamea niciodat nu s-a lipsit de cele trebuincioase,dei multe se puneau înaintea sracilor.Rugai-v adeseori i la învturile sracilorluai aminte. Maicii voastre s-i dai cuvenita cinste,i s-o ascultai, totdeauna voia fcându-i, iniciodat porunca Domnului s n-o lepdai; cuslugile s fii milostivi, iubindu-i ca pe fii; pe ceibtrâni în libertate s-i lsai, dându-le hrana i celetrebuincioase lor pân la sfârit; precum m-ai vzutpe mine fcând, aa i voi s facei, cci v veiînvrednici cinstei i slavei sfinilor. i s v aduceiaminte de acestea totdeauna, c degrab va trecelumea aceasta i slava ei întru nimic va fi. Fiilor,poruncile Domnului i ale mele s le pzii, iarDumnezeul pcii s fie cu voi”.427

Acestea auzindu-le Ioan i Arcadie, au plâns iziceau: „S nu ne lai pe noi, tat, ci te roag luiDumnezeu ca s-i fac parte s mai petreci puin cunoi; cci tim c de-L vei ruga, ca un milostiv teascult Dumnezeu. i de foarte mult trebuin estenou celor tineri viaa aceea, ca desvârit s nepovuieti pe noi la lucruri bune i singur srânduieti pentru viaa noastr, precum se cade”. Iartatl suspinând i lcrimând, a zis: „De când m-acercetat Dumnezeu cu aceast boal i m-am culcatpe pat, mult m-am rugat de aceasta i m rog luiDumnezeu ca pentru tinereile voastre s-mi dea mieca puin s mai petrec aici, pân ce v voi vedea întoate desvârii“.În noaptea urmtoare i s-a fcut lui Xenofontîncredinare, prin vis, cum c Dumnezeu îiporuncete ca înc s mai fie în viaa aceasta; i aspus despre aceasta soiei sale i fiilor, i toi s-aubucurat, slvind pe Dumnezeu. Apoi, a începutbolnavul cu încetul a veni la sntate, i a zis fiilorsi: „Fiilor, mergei ca s v sfârii învturavoastr, i sfârind-o, degrab s v întoarcei ca sv însoesc cu nunta cea legiuit“. Punându-i pe ei încorabie, cu toate cele de trebuin, i-au pornit iarila Berit (Beirut).428

Sfântul Maxim Mrturisitorul 121(580-662)Despre Maica DomnuluiVoievodul chemând pe clericii cei mai întâi aicetii Selimbria, pe prezbiteri, pe diaconi i pemonahii cei mai cinstii, i-a trimis la fericitulMaxim, ca s afle de la dânsul dac sunt adevratecele grite despre el, c hulete pe Maica luiDumnezeu 122 . Deci venind ei, s-a sculat Cuviosul ili s-a închinat pân la pmânt, cinstind feele lor. Lafel i ei s-au închinat Sfântului i au ezut toi.Atunci un brbat din cei ce veniser, foarte cinstit,cu mult blândee si cu cinste a grit ctre sfântul:„Printe, de vreme ce unii ne-au spus despre sfiniata, cum c nu mrturiseti pe Doamna noastr,Preacurata Fecioar, Nsctoare de Dumnezeu, a fide Dumnezeu Nsctoare, deci, jur-te pe Preasfântai cea de o fiin Treime, ca s ne spui adevrul, ivei scoate îndoiala din sufletele noastre, ca s nu nevtmm cu nedreptate, îndoindu-ne despre tine“.121 Vieile Sfinilor pe luna ianuarie, Editura EpiscopieiRomanului i Huilor, 1993, pag. 434.122 Sfântul Maxim Mrturisitorul a fost cel mai mare aprtoral doctrinei Hristologice ortodoxe din sec. al VII-lea.Hristologia Sfântului Maxim a stat la baza definiiei doctrinarea Sinodului al VI-lea Ecumenic (681), privind ereziamonotelist. Pentru a fi denigrat i discreditat i s-a adus,printre alte învinuiri nedrepte, i pe aceea c hulete pe MaicaDomnului.429

Cuviosul Maxim întinzându-se pe pmânt închipul Crucii, i iari sculându-se, mâinile spre cerridicându-i, a strigat cu glas mare i cu lacrimi:„Cela ce nu mrturisete pe Doamna noastr, ceaîntru tot cântat, i pe cea mai sfânt i fr deprihan, i decât toate mai cinstit, cum cci cuadevrat este adevrat Maic a lui Dumnezeu, Celce a fcut cerul i pmântul, marea i toate cele cesunt într-însele, s fie anatema de la Tatl i de laFiul i de la Duhul Sfânt, de la Treimea cea de ofiin i mai presus de fire i de la toate puterilecereti; cum i de la ceata sfinilor apostoli i aproorocilor i de la mulimea cea fr de sfârit amucenicilor, i de la tot duhul cel drept, care întrucredin s-a sfârit acum i pururea i în veciivecilor".Sfântul Dimitrie al Rostovului 123(1651-1709)Maica milostiviriiPe cel ce se ciete, Dumnezeue gata s-l ierte. Îns pentru aceasta.Îl înduplec Maica Lui.123 Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viaa i omiliile, EdituraBunavestire, Galai, 2003, pag. 27-29.430

Un pctos i-a rânduit ca pravil în fiecare zis se roage de câteva ori ctre Preasfânta Nsctoarede Dumnezeu, repetând cuvintele ArhangheluluiGavriil: „Bucur-te, ceea ce eti plin de har”.Odat, pregtindu-se s mearg la lucrul su lumesc,s-a îndreptat ctre icoana Preasfintei Nsctoare deDumnezeu ca, mai înainte, s se roage dup obiceiulsu, iar apoi s mearg la lucrul su. i iat, când aînceput s se roage dup obicei, deodat l-a cuprinsfrica – mai presus de firea sa, vede cum chipul de peicoan se mic i Preasfânta Nsctoare deDumnezeu i se arat vie împreun cu Fiul Su, peCare Îl ine în preacuratele ei mâini...Pruncului dumnezeiesc i se deschiseser rnipe mâini, pa picioare ipe coast i din rnicurgea sângele îniroaie, exact ca pecruce...Vzând acestlucru, pctosul s-aîngrozit i a strigat:„O, Doamne! Cine afcut aceasta?”.Maica Domnuluii-a rspuns: „Tu iceilali pctoi; voi Îl rstignii din nou pe FiulMeu cu pcatele voastre, ca iudeii”.Atunci pctosul a izbucnit în plâns i a spus:„Miluiete-m, o, Maica milostivirii!”.431

Iar Ea a rspuns: „Voi m numii pe mineMaica milostivirii, dar prin faptele voastre mbatjocorii i m suprai”.„Nu, Stpân!, a strigat pctosul. S nu fieaceasta! S nu biruiasc rutatea mea buntatea tanespus i milostivirea ta! Tu Singur eti ndejdeai mijlocitoarea tuturor pctoilor! Fie-i mil,Maic Bun! Roag-L pentru mine pe Fiul tu iFctorul meu!”.Atunci Preamilostiva Maic a început s Îlroage pe Fiul Su, zicând: „Fiul meu cel bun! Pentruiubirea mea, miluiete-l pe acest pctos!”.Iar Fiul a rspuns: „S nu te superi, MaicaMea, c nu te voi asculta. i Eu L-am rugat pe Tatls ia de la Mine paharul suferinelor i El nu M-aascultat”.Maica Domnului a spus: „Adu-i aminte, Fiule,de sânii cu care Te-am hrnit i iart-l!”.Îns Fiul a rspuns: „i a doua oar L-am rugatpe Tatl s-Mi ia paharul i El nu M-a ascultat”.Maica Domnului iari a spus: „Adu-i amintede durerile mele, pe care le-am îndurat alturi deTine când Tu erai pe cruce cu trupul, iar eu eram subcruce i inima mi-era rnit, cci trecuse sabia prinsufletul meu!”.Iar Fiul a rspuns: „A treia oar L-am rugat peTatl s ia paharul, îns El nu a binevoit s Masculte”.Atunci Maica Domnului s-a ridicat, L-a aezatalturi pe Fiul ei i a vrut s se arunce la picioareleLui...432

„Ce vrei s faci, o, Maica Mea?”, a strigatFiul.„Voi sta – a rspuns ea – la picioarele Taleîmpreun cu acest pctos pân când îi vei iertapcatele!”.Atunci Fiul a spus: „Legea îi porunceteoricrui fiu s-i cinsteasc mama, iar dreptatea cereca dttorul legii s fie i împlinitorul legii. Eu suntFiul tu. Tu eti Maica Mea i Eu trebuie s tecinstesc, împlinind ceea ce M rogi: fie dup dorinata! Acum se iart acestui om pcatele de dragul tu!Iar ca semn al iertrii, se vor închide rnile Mele!”.Pctosul s-a ridicat tremurând, s-a atinsbucuros cu buzele de preacuratele rni aleMântuitorului i abia atunci i-a venit în fire. Cândvedenia s-a terminat, el a simit în inima sa i frici bucurie. Apropiindu-se de icoana MaiciiDomnului, el i-a mulumit i a rugat-o ca, aa cum avzut în vedenie buntatea Domnului c l-a iertat,tot aa i în veacul viitor s nu fie lipsit de aceastmil. i de atunci el i-a îndreptat viaa sa i aînceput s triasc în chip plcut lui Dumnezeu.„Ia aminte – încheie aceast povestire SfântulDimitrie de Rostov – la grija, pe care o areOcrotitoarea noastr pentru iertarea pcatelornoastre!”. Slav milostivirii ei, slav buntii einespuse, slav bogiei binefacerilor ei acum ipururea i în vecii vecilor! Amin.433

Sfântul Tihon din Zadonsk 124(1724-1783)Despre ndejdeNumele lui Dumnezeu este proslvit prinndejdea lipsit de îndoial în El, c astfel artm cDumnezeu este Adevrat, care a fgduit sizbveasc; Atotputernic, care poate s mântuiasc;Preaînelept, care tie cum s mântuiasc; i Bun,care vrea s-i mântuiasc pe cei ce ndjduiesc înEl. i astfel, prin ndejdea lipsit de îndoial înDumnezeu mrturisim adevrul, atotputernicia,înelepciunea i buntatea lui Dumnezeu. i astfel,dându-I lui Dumnezeu ceea ce Îi este propriu, Îi dmi slava Lui. „Cea mai mare slav i cinste”, grieteSfântul Ioan Gur de Aur, „c ndjduim în putereaLui, chiar dac asta pare a se împotrivi strii delucruri pe care o vedem cu ochii cei trupeti. i dece te minunezi c îi dm mare cinste lui Dumnezeudac nu ne îndoim de El ? i oamenii asemeneanou socot c au parte de mare cinste din parteanoastr atunci când nu ne îndoim, ci credem înfgduinele lor, în care ei ne înfieaz cevavremelnic i striccios” (Omilia 39 la Facere).124 Sfântul Tihon din Zadonsk, Îndatoririle cretinului fade Dumnezeu, Editura Sofia, Bucureti, 2002, pag. 144.434

Starea Taisia 125(1840 - 1915)Despre ascultare 126Ce este ascultarea? În înelesul obinuit alcuvântului, ascultarea înseamn s te supui voii altuia.Porunca ascultrii este, de-a lungul vremii, prima i ceamai veche porunc, cci înc pe când erau în Rai, înstarea lor originar de curie, protoprinii notri auprimit porunca ascultrii – s nu guste din rodul unuipom anume. Neascultarea acestei porunci le-a adusmoartea.În ceea ce privete viaa monahal, cuvântul„ascultare” are un îneles strict i foarte cuprinzotr. Eacuprinde nu doar sensul obinuit de împlinire aporuncilor, ci i a celor mai înalte virtui monahale careconstau în lepdare de sine necondiionat ineîncredere în sine – adic supunerea desvârit a voiiproprii fa de voina unui îndrumtor. Voina sau, ceeace este acelai lucru, libertatea, este averea preioasfiecrui om, det lui de Însui Dumnezeu. Exactaceast mult iubit libertate o pun pentru totdeauna pealtar, oferind-o de bunvoie ca jertf Domnului, cei125 Starea Taisia, „Scrisori ctre o începtoare pe caleavieii întru Hristos”, ediia a II-a, Editura Christiana, Bucureti,2003, pag. 35-37126 Starea Taisia a fost fiic duhovniceasc a Sfântului Ioande Kronstadt.435

care îmbrieaz calea vieii monahale. Vai, ctenecazuri, câte nevoine îl cost câteodat aceast jertfpe ucenicul cu adevrat asculttor! Iar aceasta aînvat-o cel ce a petrecut câiva ani în tiereadesvârit a propriei sale voi, în supunereanecondiionat fa de voia altuia. Îns pe de alt partea gustat i a aflat di nexperien cum c jugulDomnului este bun i povara sa este uoar (Matei 11,30).„Nu sunt martiri doar cei ce accept moarteapentur credina lor în Hristos”, zice Sfântul Isaac Sirul(sec. VI), „ci i cei care mor pentru inerea poruncilorsale.” Adevratul ucenic este mort în faa voii, adorinelor i a minii sale, adic mortvicleniei izbovirii cu minte împotrivitoare asupra a ceea ce i s-aporuncit. El poate îndrzni s exclame împreun cuApostolul: Nu eu triesc, ci Hristos triete în mine(Gal. 2, 20), Care Însui S-a fcut asculttor pân lamoarte (Fil. 2,8); Pentru c nu caut voia Mea, ci voiaCelui care M-a trimis (Ioan 5, 30). i Care, în clipeleydrobitoare dianintea ptimirii pe Cruce, când a czutcu faa la pmânt (Matei 26, 39) rugându-Se TatluiCeresc, când sudoarea Lui s-a fcut ca picturi desânge care picurau pe pmânt (Luca 22, 44), a fostasculttor cu adevrat fa de Tatl Su (Mat. 26, 39)zicând: nu voia Mea, ci voia Ta s se fac (Luca 22,42). Sfântul Ioan Scrarul, adresându-se începtorilorspunea: „Voi, cei ce trii în ascultare, suntei uceniciurmtori lui Hristos! Aflai c drumul pe care l-ai aleseste cel mai scurt i mai nertcitor spre Împriacerurilor. Cu picioarele neudate trecei prin mare, cci436

o strbatei înot nu prin propriile voastre mdulare, cisusinui de mâinile celor ce v conduc pe voi! Debunvoi v-ai vândut robi i, cu preul aceastei sclavii,cumprai-v libertatea venic.” Preamrind maideparte virtutea ascultrii, continu: „ Ascultarea elepdarea total de sufletul tu, plutire fr de primejdiipe mare, cltorie ce se face dormind, netemere demoarte, înmormântarea voii, moarte de bunvoie iînvierea smereniei”. „Fii mort vieii tale, ca s fii viudup moartea ta” exclam un alt Printe purttor deDuh (Sfântul Isaac Sirul).”Cuviosul Siluan Athonitul 127(1866-1938)Despre Maica DomnuluiSufletul meu se înfricoeaz i se cutremurcând se gândete la slava Maicii lui Dumnezeu.Mintea mea este slab i inima mea e srac ineputincioas, dar sufletul meu se bucur i e atrass scrie despre Ea mcar un cuvânt.Sufletul meu se înspimânt de o asemeneaîndrzneal, dar iubirea m împinge s nu ascundrecunotina mea fa de milostivirea Ei.127 Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul dezndejdii iiadul smereniei, Ediia a IV-a, Editura Deisis, Sibiu, 2001,pag. 173-174.437

Maica Domnului n-a aternut în scris gândurileEi, nici iubirea Ei pentru Dumnezeul i Fiul Ei, nicidurerile sufletului ei în vremea rstignirii pentru cnu le-am fi putut nicicum înelege, fiindc iubirea eipentru Dumnezeu e mai puternic i mai arztoaredecât iubirea Serafimilor i a Heruvimilor, i toatePuterile cereti ale îngerilor i Arhanghelilor suntmute de uimire fa de ea.Chiar dac viaa Maicii Domnului e caînvluit într-o tcere sfânt, Bisericii noastreOrtodoxe Domnul i-a dat s cunoasc c iubirea eiîmbrieaz întreaga lume i c, în Duhul Sfânt, eavede toate noroadele de pe pmânt i, asemeneaFiului ei, îi este mil de toi i miluiete pe toi.Ah, dac am ti cum iubete Prea Sfânta pe toicei ce pzesc poruncile lui Hristos i cât îi este demil i se întristeaz pentru cei ce nu se îndreapt.Am simit acest lucru pe mine însumi. Nu mint,spun adevrul înaintea feei lui Dumnezeu, pe Caresufletul meu Îl cunoate: cu duhul am cunoscut-o pePrea Curata Fecioar. N-am vzut-o, dar DuhulSfânt mi-a dat s o recunosc pe Ea i iubirea Eipentru noi. Dac n-ar fi fost milostivirea ei, a fipierit de mult, dar Ea a vrut s m cerceteze i s mlumineze s nu mai pctuiesc. Ea mi-a spus: „Nueste frumos pentru mine s m uit la tine s vd cefaci!”. Cuvintele ei erau plcute, linitite i blânde,i ele au lucrat asupra sufletului meu. Au trecut deatunci mai mult de patruzeci de ani, dar sufletul meun-a putut uita aceste cuvinte dulci i nu tiu ce i-aputea da în schimb eu, pctosul, pentru dragostea ei438

fa de mine, necuratul, i cum voi mulumi bunei imilostivei Maici a Domnului.Cu adevrat Ea este Ocrotitoarea noastr laDumnezeu, i chiar numai numele Ei bucursufletul. Ori tot cerul i tot pmântul se bucur deiubirea Ei.Lucru minunat i neîneles. Ea viaz în cerurii vede neîncetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne uitnici pe noi, srmanii i acoper cu milostivirea ei totpmântul i toate noroadele.i pe aceast Prea Curat Maic a Sa Domnulne-a dat-o nou. Ea este bucuria i ndejdea noastr.Ea este Maica noastr dup duh i, ca om, e aproapede noi dup fire i tot sufletul cretinesc e atras spreEa cu iubire.Sfântul Lavrentie, de la Cernigov 128(1868-1950)În timpul rzboiului, pe pmântul mnstirii afost semnat secar i, iat, venise timpul culesului,dar nu puteau face nimic, cci pmântul era binepzit de soldai. Maica iconom a mers cu plângerela primrie s cear ajutor, dar au alungat-o curuine i au fugrit-o cu vorbe batjocoritoare. Cu128 Sfântul Lavrentie, de la Cernigov, Viaa, învturilei minunile, Editura „Credina Strmoeasc”, 2003, pag.24, 27, 58, 75, 83-84.439

lacrimi în ochi ea s-a întors la mnstire i i-avrsat tot necazul Printelui 129 .A doua zi, spre diminea, Printele abinecuvântat-o i i-a spus s mearg din nou laprimrie, poruncindu-i s nu vorbeasc cu nimeni pedrum. Cu credin în Dumnezeu i în rugciunilePrintelui, pzind tcerea, micua a mers din nou,la aceiai efi. De îndat ce a ajuns la primrie i leacerut din nou s o ajute, a i primit permisiuneapentru strângerea roadelor, ba mai mult, toi s-aupurtat foarte frumos cu ea i i-au vorbit amabil. Ea,bucuroas, se întoarse repede la mnstire i-ipovesti Printelui cum s-au schimbat în binelucrurile, la care stareul zâmbi i-i zise:– „Ei, iat, când omul este ru atunci cu el estesatana, cel viclean, i îi întunec sufletul, iar când tevei ruga pentru acela, dracul fuge de la el iar omuldevine bun i înelegtor.* * *Rob al lui Dumnezeu e cel ce-I slujete Lui icu cât Îi slujeti Lui Dumnezeu mai mult, cu atât Elîi va auzi rugciunea mai repede.* * *– Vai, cât de muli sunt în focurile iadului, itoi stau precum petiorii pui la saramur înbutoaie.Micuele încercau s-l liniteasc, dar el lezicea printre lacrimi:129 Sfântului Lavrentie440

– Voi nu-i putei vedea, cci dac i-ai vedea,vi s-ar rupe sufletul de durere.* * *Pentru iubirea sa puternic fa de oameni ismerenia sa, bunul Dumnezeu l-a învrednicit pePrintele cu darul rugciunii inimii, al înaintevederiii cu darul vindecrii de boli sufleteti itrupeti.Printele tare plângea când pctosul care sespovedea la dânsul descoperea pcate de moarte.Amare lacrimi vrsa când mama care se spovedeamrturisea marele pcat al uciderii de prunci(avortul). El spunea c:– Mama ce a svârit acest pcat trebuie sverse multe lacrimi îndurerate i s se roage zi inoapte, cci greu este pcatul acesta. S v fereascDumnezeu de el! Mai spunea c trebuie s ne fiefric de acest pcat ca de foc.* * *Tare îmi este mil de tinerii preoi frexperien pentru c nu au destul înelepciune icuraj ca s întrebe. Stau la ei pomelnicele aruncatepe geam i peste tot prin toat chilia i toatepomelnicele pe care nu le citesc aici, la SfântaProscomidie, le vor duce în spate în viaa cealalt(viitoare) i va fi foarte grea povara lor. (Ei, fiindfr experien, scot prticele, iar pomelnicele stauaruncate peste tot). Dac ar ti ei ce îi ateapt,atunci ar aduna toate pomelnicele aruncate inecitite, le-ar pune cu grij unul peste altul, i cu441

fric, fcând semnul Sfintei Cruci peste ele, arspune: „Pomenete, Doamne, pe toi cei trecui înaceste pomelnice nepomenite de mine la rugciunepentru slbiciunea omeneasc” 130 . i atunci ei n-armai rspunde înaintea lui Dumnezeu pentru mareadragoste pe care o are Mântuitorul pentru noi.Stareul Antonie de la Optina 131(1795-1869)„Nimeni nu poate dobândi ndejdea înDumnezeu”, scrie Sfântul Isaac Sirul în Cuvântul76, pân când nu va împlini întocmai voia luiDumnezeu. Cci ndejdea în Dumnezeu i tria desuflet se nasc din mrturia cugetului, iar prin aceastmrturie a inimii dobândim îndrznire ctreDumnezeu. Mrturia cugetului st în aceea ca s nute mustre contiina pentru nepsare fa de ce st înputerea ta s faci. Dac inima noastr nu neosândete, avem îndrznire ctre Dumnezeu (I Ioan3, 21). Astfel, îndrzneala se nate din agonisireavirtuilor i a unei contiine curate.”130 Aceast posibilitate nu scutete pe preotul slujitor de a-iachita datoria pomenirii pomelnicelor în modul cel maicontiincios [Nota edit.].131 Ieromonah Clement Sederholm – „Stareul Antonie de laOptina”, Editura Bunavestire, Bacu, 1998, pag. 132.442

Protosinghelul Ghervasie Hulubariu 132Mânstirea Agapia Veche (1888 - 1973 )- Printe Ghervasie, m mustr cugetul c nu mai potface pravila i canonul clugresc, aa cum îl fceamodat.- Ei, nu mai ine atîta la liter i la form ! Cautmai întîi slava lui Dumnezeu i folosul aproapelui iai ndejde. Iat acum nici eu nu mai pot face aproapenimic. De aceea este bine ca orice clugr s-i facpravil i canon mai mult la tineree, c la btrînee,oricît ar vrea, nu mai poate face.- Prea cuvioase printe, îmi zice gândul s m întorc lametanie, oare ce s fac?- Este i asta o ispit din iubire de sine. Fiecare vrea sse mântuiasc numai pe el i uit de aproapele. Este oadevrat înelare s zici c în cutare mânstire nu mmântuiesc, c oamenii sunt ri, c nu te simi bine. Acolounde stai, acolo este i Dumnezeu cu tine. Cci acolo undete rogi, unde faci ascultare i împlineti voia lui Dumnezeu,acolo este si mântuire. Deci, este pcat s cugei altfel.- Printe Ghervasie, cum se mântuiesc clugrii care nuau linite, care triesc aproape de sate? C nu te poi rugaîn tulburare i zgomot.- Mai mare este zgomotul minii decât zgomotul satului.De acela mai mult s te temi. C mare rzboi d satanaclugrului prin imaginaie i gânduri. Satanaîntotdeauna caut s-i pun tronul în mintea i inimaomului. Iar noi trebuie s-1 alungm prin post si rugciune132 Ieromonah Ioanichie Blan „Convorbiri duhovniceti”,editat de Episcopia Romanului i Huilor, 1984, pag. 346-347.443

i s aezm în noi tronul Etimasiei, al Mielului luiDumnezeu i al Sfântului Duh.- Prea cuvioase printe Ghervasie, Dumnezeu tiecând ne vom mai vedea fa ctre fa. V rog, dai-mi imie un cuvânt înelept de btrân. Ce trebuie s fac ca sm mântuiesc?- Ce cuvînt s-i dau eu, pctosul! S caui paceatuturor si s nu ii mai mult la rugciune, la pravil, ca laaproapele. Când cineva îi bate în u, las-i pravila,deschide-i ua, d-i un ban, o hain, un sfat, o vorbbun; d-i dragostea ta, buntatea inimii tale, tot ce aimai de pre, ca el s plece mulumit i folosit. C maimare este dragostea decât pravila. C dac îi rmânepravila o poi termina pe urm, dup ce pleac fratele; iardac fratele pleac scârbit sau smintit de la ua ta, nu tiidac îl mai întâlneti în via ca s-1 ajui. i aarugciunea ta nu mai ajunge la Dumnezeu.Printele Porfirie Bairaktari 133(1906-1991)Iubirea lui Hristos alung patimile-Cu cât sporete iubirea lui Hristos, cu atâtslbesc patimile. Aa ca pe cântar. Pricepi?-Nu-i spun doar s-l iubeti pe Hristos, ci s teîndrgosteti de El !133 Printele Porfirie – Antologie de sfaturi i îndrumri,Editura Bunavestire, Bacu, pag. 280.444

-Printe, cum s-l iubesc pe Hristos?-Prin smerenie!-i cum s m smeresc?-Fcând ascultare!-i cum s fac ascultare?-Nu tii cum s faci ascultare?! (i se suprpuin). Toi prinii spun cum, toate Scripturile, iartu m-ntrebi „Cum s fac ascultare”?!Preot prof. Dumitru Stniloae 134(1903-1993)„L-am cutat pe Dumnezeu în oamenii dinsatul meu, apoi în cri, în idei i simboluri. Daracest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Întrozi am descoperit în scrierile Sfinilor Prini aiBisericii c e cu putin s-L întâlneti pe Dumnezeuîn mod real prin rugciune. i atunci L-am auzitspunându-mi: ÎNDRZNETE S ÎNELEGI CEU, DUMNEZEU, TE IUBESC!Atunci, cu rbdare, m-am pus pe lucru. Astfel,am îneles treptat c Dumnezeu e aproape, c miubete i c, umplându-m de iubirea Lui, inimamea se deschide celorlali. Am îneles c iubirea ecomuniunea cu Dumnezeu i cu cellalt. i c, fraceast comuniune, lumea nu e decât tristee ruin,distrugere, masacre. S vrea, numai, lumea s134M. Costa de Beauregard, Dumitru Stniloae, Micdogmatic vorbit – dialoguri la Cernica” Ediia a doua,revzut, Editura Deisis, Sibiu, 2000, pag. 219.445

triasc în aceast iubire, i atunci ar cunoate viaavenic...”.***Ascultarea de printele duhovnic este ascultarede Dumnezeu. Prin gura duhovnicului vorbete ÎnsuiZiditorul nostru. El este „doar un martor”, care ascultmrturisirea noastr i care ne transmite apoi voiaTatlui ceresc. Ascultarea înseamn smerenie. Iarsmerenia acoper toate pcatele, dup cum spuneSfântul Antonie cel Mare.(Mihaela Ion, „Între raiul rugciunii i iaduldrogurilor”, Editura Biserica Ortodox, Alexandria,2004, pag. 56)446

Sfaturi duhovniceti1.“Prin tcere Îl trdm pe Dumnezeu.”(Sf. Grigorie Teologul)2.” Unde este Biserica acolo este i Duhul Sfânt,iar unde este Duhul Sfânt acolo este i Biserica i totharul, iar Duhul Sfânt este Adevrul.”(Sf. Irineu de Lyon)3.” A tinui cuvântul Adevrului înseamn a telepda de el.”(Sf. Maxim Mrturisitorul)4.” Printele nostru Sofronie, ne spune c nuexist condiii i nu pot exista condiii în carecuvântul lui Dumnezeu s nu fie valabil i puternic.Nu exist i nu pot exista condiii care s împiedicemântuirea, trirea cuvântului lui Dumnezeu.”(Pr. Rafail Noica)5.” Eu socotesc c cel mai de pre în aceastvia este s lai toate i s-i plângi pcatele tale,pentru c cea mai scump pentru noi este venicia.Deci, trebuie s facem totul ca s n-o pierdem, catunci degeaba am trit pe pmânt.”(Arhim. Cleopa Ilie)447

6.˝ Dac citii crile Sfinilor Prini veivedea c muli s-au sfinit cu uurin fr s-i facprea multe griji, i-au sfinit sufletele fr s facosteneli, fr s fac jertfe, fr s duc lupteascetice. Dar cum s-au sfinit? Au ales ascultarea.˝(Stareul Efrem Katunakiotul)448

POSTFA(O precizare necesar)În ultima vreme s-au înmulit apariiilematerialelor de orientare apocaliptic.Fenomenul, pe cât este de complex, pe atât decontroversat i cel mai mult presupune discernmânt iHar pentru a-l percepe, prezenta i susine. Pe cât binepoi face prin angajarea i susinerea lui, pe atât demult ru se poate face comunitii cretine prin cdereaîntr-o extrem: aceea de a provoca în mod exageratînfricoare i a descuraja, mai mult decât a cultivacurajul, ndejdea i optimismul cretin, prin biruinadeja câtigat prin Iisus Hristos, Domnul nostru.S ne ferim deci, ca nu cumva în numeledenunrii lucrrii antihristice, s devenimproclamatori i susintori ai acesteia, din netiin iangajare ptima în sfera unuia dintre cele maidelicate i sensibile fenomene, cum este eshatologiacretin.C trim deja din plin semnele care confirm laprezent Apocalipsa, este un adevr ce se verific zi dezi. Dar a merge i a accentua numai latura tragic alucrurilor, fr a oferi soluii, ansa de ajutor i puterealui Dumnezeu în orice împrejurare ar fi, aceasta este ogreeal grav.În orice încercare grea, Biserica i cretinulprimesc un ajutor de la Dumnezeu, mai mare decâtamploarea încercrii. Condiia este aceea de a rmâneîmpreun cu Dumnezeu în rbdare i ascultare. Adic449

aceea de a fi i a rmâne cretin cu orice pre. A tri ia împlini poruncile lui Dumnezeu indiferent de condiiii împrejurri. El va rmâne cu noi i va birui oriceispit i lucrare potrivnic.Sfântul Vasile cel Mare spune: “E de ajuns sne numim cretini, ca s scpm de toat vtmareavrjmaului.”Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamn i necheam: “S nu se tulbure inima voastr; credei înDumnezeu i în Mine credei”.(Ioan 14,1) i “fericitcine nu se va sminti întru Mine”.( )Orice lucru poate fi bun sau ru, în funcie demotivaia i consecinele pe care le are. Singuragaranie c un lucru este bun, este aceea c este izvorâtdin Harul lui Dumnezeu. Acesta probeaz valoarea,calitatea i faptul c se face ceva plcut înaintea luiDumnezeu i dup voia Lui.Avem mrturii pentru acest aspect al problemeila Printele Serafim Rose, la Printele Porfirie, laSfântul Apostol Pavel (to katehon) i este strict necesars ne însuim acest punct de vedere, tocmai pentru armâne cretini autentici i realiti duhovnicete,indiferent de vremuri i de condiiile în care ne este dats trim . Pe msura creterii ispitelor, crete i Harul,iar Harul se d i se primete prin Sfintele Taine i prinascultare de Biseric.Iar a fi cretin, înseamn în primul rândspovedanie, împrtanie, rugciune i ascultaresmerit în tradiia cea mai curat a Bisericii: cea aSfinilor Prini.450

Pe acestea avându-le, s le trim zilnic i nu nevom teme de nimic pentru c Dumnezeu este i rmânecu noi ˝în toate zilele pân la sfâritul veacului. Amin.˝(Matei 28, 20)451

Bibliografie1. Alexandru Trofimov, „Sfîntul Serafim de Viria (1866-1949). Patericul Viriei”, Editura Biserica Ortodox, EdituraBunavestire, Galai, 2003.2. Andre Scrima, „Timpul Rugului Aprins”, EdituraHumanitas, Bucureti, 1996.3. „Sfîntul Andrei cel Nebun pentru Hristos”, EdituraEvanghelismos, 2002.4. Antonie Mrturisitorul, Arhiepiscop de Mihailov iGolânsc – „Calea rugciunii luntrice”, Editura Bunavestire,Galai, 2003.5. „Printele Arsenie Boca. Mare îndrumtor de suflete dinsecolul XX”, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002.6. „Printele Arsenie. Acuzatul «ZEK-18376».Un sfînt dinlagrele comuniste”, Editura Bunavestire, Bacu, 2001.7. Atanasie Rakovalis – „Printele Paisie mi-a spus…”,Editura Evanghelismos, Bucureti, 2002.8. Ieromonah Benedict Aghioritul, „Gîndurile i înfruntarealor”, Schitul Lacu, Sfîntul Munte Athos, 2000.9. Bruno Würtz, „New Age. Paradigma Holist sauRevrjirea Vrstorului”, Editura de Vest, Timioara,1994.10. Sfîntul Chiril al Ierusalimului, „Cateheze”, EdituraInstitutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureti, 2003.11. „Ne vorbete Printele Cleopa”, vol.3, Editura EpiscopieiRomanului, 1996.12. Ieromonah Clement Sederholm – „Stareul Antonie de laOptina”, Editura Bunavestire, Bacu, 1998.13. „Ne vorbete Printele Cleopa”, vol.7, Editura EpiscopieiRomanului, 1998.14. „Ne vorbete Printele Cleopa”, vol.11, EdituraEpiscopiei Romanului, 2001.15. „Un sfînt printre noi, Printele Constantin Sârbu”, EdituraBunavestire, Galai, 2002.452

16. „Viaa i învturile Cuviosului i Sfinitului MucenicCosma Etolianul, Lumintorul Greciei i Apostolul sracilor”,Editura Deisis, Sibiu, 2001.17. Printele Daniil Guvalis, „Pelerin prin Sfînta Scriptur”,Editura Bunavestire, Bacu, 2002.18. Printele Dimitrie Bejan, „Bucuriile Suferinei. Viaa unuipreot martir”, Hîrlu-Iai, 2002.19. Dimitra V. Daviti, „Amintiri despre Stareul Sofronie dela Essex”, Mnstirea Piatra-Scris, Judeul Cara-Severin,2002.20. Sfîntul Dimitrie al Rostovului, „Viaa i omiliile”, EdituraBunavestire, Galai, 2003.21. Printele Dimitrie Gagastathis, Amintirile unui sfânt – Unpreot de mir, prieten al Sfinilor Arhangheli, Editura Bunavestire22. Dimitriu K. Skartsiouni Profeii despre Antihrist, EdituraCredina Strmoeasc, 200323. Preot Profesor Dumitru Popescu, Doru Costache,„Introducere în Dogmatica Ortodox”, Editura Libra,Bucureti, 1997.24. Printele Efrem Athonitul, „Despre credin i mîntuire”,Editura Bunavestire, Galai, 2003.25. Printele Epifanie Teodoropoulos, „Crîmpeie de via”,Schitul românesc Lacu, Sfîntul Munte Athos, 2000.26. Printele Filotei Zervakos, „Testament duhovnicesc.Mrturisirea Credinei Ortodoxe”, Editura Bunavestire, Galai,2003.27. „Cltor ctre cer” – Viaa i predicile Fericitului FiloteiZervakos, Editura Biserica Ortodox, Alexandria, 2002.28. Ghenadie Durosov, „Schimonahia Macaria, preaiubitmuceni a lui Hristos, ajuttoarea celor în suferin”, EdituraBunavestire, Bacu, 2001.29. Hieroteos, Mitropolit de Nafpactos, „Viaa dup Moarte”,Editura Bunavestire, 2000.30. „Un stare sfînt. Fericitul Printe Iacov.”, EdituraBunavestire, Bacu, 2000.31. Sfîntul Ignatie Briancianinov, „Ofrand monahilorcontemporani” sau „Binecuvîntare pentru ospul Mirelui”,Fundaia Dosoftei, Bucureti, 2002.453

32. Sfîntul Ignatie Briancianinov, „Despre înelare”, Schitulromânesc Lacu, Sfîntul Munte Athos, 1999.33. Sfîntul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, „Hranduhovniceasc”, Editura Lumin din Lumin, Bucureti, 2000.34. Sfîntul Ioan Maximovici, „Predici i Îndrumriduhovniceti”, Editura Sofia, Bucureti, 2000.35. Ieromonahul Iosif Aghioritul, Stareul Efrem Katunakiotul,Editura Evanghelismos, Bucureti,36. Preot Iosif Trifa, „Cuvinte de aur, cugetri i îndemnuriduhovniceti”, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2001.37. Arhimandrit Iustin Popovici, „Omul i Dumnezeul-Om”,Editura Deisis, Sibiu, 1997.38. Arhimandrit Ioanichie Blan, „Viaa Printelui Cleopa”,Editura Trinitas, 1999.39. Arhimandrit Ioanichie Blan, „Sfîntul Episcop Ioan”,Editura Episcopiei Romanului, 1999.40. Sfîntul Lavrentie de la Cernigov, „Viaa, învturile iminunile”, Editura Credina Strmoeasc, 2003.41. „Viaa i minunile Sfintei Matrona din Moscova”, EdituraSofia, Bucureti, 2003.42. „Mrturie Ortodox iubitoare de Dumnezeu”, EdituraOrthodoxos Kipseli („Stupul Ortodox”), Caietul 64, 1995.43. Protoiereu Mihail Polski, „Noii martiri ai pmîntului rus”,Schitul românesc Prodromu, Sfîntul Munte Athos, 2002.44. Arhimandrit Mina Dobzeu, „Pentru o Biseric dinamic”,Editura Bunavestire, Bacu, 2001.45. Mitropolitul Meletie de Previza, „Stareul Varsanufie”,Editura Evanghelismos, Bucureti, 2002.46. „Viaa Sfîntului Nectarie de la Optina”, Schitul românescProdromu, Sfîntul Munte Athos, 2002.47. Pr. Lector Univ. Nechita Runcan, „Cuvinte de învturcretin”, Editura Europolis, Constana, 1996.48. Nicolae Steinhardt, „Druind vei dobîndi”, ediia a IV-a,Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000.49. Episcop Nicolae Velimirovici, Rspunsuri la întrebri alelumii de astzi, Editura, Sofia, Bucuresti, 2002.50. „Viaa i învturile Sf. Ierarh Nifon”, Editura EpiscopieiRomanului i Husilor, 1993.454

51. Cuviosul Nil Athonitul „Învturi i proocii” EdituraPelerinul, Iai, 1997.52. Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte II, „Trezireduhovniceasc”, Schitul Lacu, Sf. Munte Athos, 2000.53. Petru Botsi, „Portretul unui sfînt, Ioan de Kronstatdt”,Editura Bunavestire Galai, 2003.54. Printele Porfirie, „Antologie de sfaturi i îndrumri”,Editura Bunavestire Bacau55. Porunca Iubirii, Asociaia pentru Isihasm vol. 1-2, 2003.56. Ieromonahul Rafail Noica „Cultura duhului”, EdituraReîntregirea, Alba-Iulia, 2002.57. Pr. Serafim Rose, Arhiepiscopul Averchie Tausev„Apocalipsa în învtura Sfinilor Prini”, Editura Icos,2000.58. Pr. Serafim Rose „Mai aproape de Dumnezeu” EdituraBunavestire Galai, 2003.59. Ieromonah Serafim Rose „Ortodoxia i religia viitorului”,Tipografia Central, Cartea Moldovei, Chiinu, 1995.60. Ieromonah Serafim Rose „Pentru o viziune ortodoxasupra lumii”, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003.61. „Ne vorbete Printele Serafim Rose”, EdituraBunavestire, Galai, 200362. Sf. Siluan Athonitul „Între iadul dezndejdii i iadulsmereniei” Editura Deisis, Sibiu, 2001.63. Arhimandrit Sofian Boghiu „Smerenia i dragostea,însuirile tririi ortodoxe” A.S.C.O.R. Bucureti, 2001.64. Fericitul Arhimandrit Sofronie „Viaa Sf. SiluanAthonitul”, Schitul românesc Lacu, Sf. Munte Athos, 2001.65. Starea Taisia, „Scrisori ctre o începtoare pe calea vieiiîntru Hristos”, ediia a II-a, Editura Christiana, Bucureti, 2003.66. Sfîntul Tihon de Zadonsk „Îndatoriile cretinului fa deDumnezeu”, Editura Sofia, Bucureti, 2002.67. „Printele Teofil – amintiri despre duhovnicii pe care i-amcunoscut”, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2003.68. Traian Dorz „Hristos, Mijlocitorul nostru”, Editura OasteaDomnului, Sibiu, 1999.69. „Viaa dup moarte. Noi mrturisiri cutremurtoare”,Editura Bunavestire Galai, 2003.455

70. Editura Bunavestire Galai, 2003.71. Vieile sfinilor pe luna Ianuarie, Editura EpiscopieiRomanului i Huilor, 2003.72. Printele Visarion Coman (1921-2002)73. Monahul Zosima Pascal „Sfîritul omului”, EdituraCredina Strmoeasc, 1998.456

CuprinsCuvânt înainte la ediia a douaCuvânt înainte la ediia întâiPartea întâiProfeii i mrturii cretinepentru vremea de acumSfântul Sfinit Mucenic Ipolit, pap alRomei(260 d. Hr.)Sfântul Chiril al Ierusalimului(313-386)Sfântul Efrem Sirul (sec. al IV-lea)Sfântul Ierarh Nifon al Constanianei (sec alIV-lea)Vedenie despre înfricoata JudecatSfântul Cuvios Sava cel Sfinit (439-502)În orice împrejurare trebuie s ne facemdatoriaProorociile Cuviosului Andrei cel nebunpentru HristosÎnceputurile durerilorÎmpratul cel evlaviosStpânitorul AranÎmpratul închintor la idoliSfâritul împriei romanilorDomnia comunÎmprteasa cea scârbavnicSfâritul lumiiScufundarea Sfintei Sofii457

458Neamurile cele scârboaseAntihristSfântul Nil Athonitul(1612-1692)Boierul RaguillPentru al optulea soborÎnmulirea frdelegiiPcatul i munca sodomitenilorAlte profeii ale Sfântului NilSfântul Cosma Etolianul (1714-1779)Sfâritul lumiiS ne pocim!Despre preoi – harul i datoriile lorBucurai-v c suntei ortodoci!Sfântul Tihon din Zadonsk (1724-1783)Sfântul Ignatie Briancianinov (1807-1867)O mrturie a Sfântului Ierarh Calinic de laCernica (1787-1868)Sfântul Ioan din Krontadt (1829-1908)Descoperire cereasc artat în visStareul Varsanufie de la Optina (1845-1913)Stareul Nectarie de la Optina (1853-1928)Sfântul Inochentie al Odessei (sec. al XIX-lea)Despre biruina Sfintei CruciSfântul Iona de la Odessa (1855-1924)Sfântul Tihon, Patriarhul Moscovei(1865-1925)Preot Iosif Trifa (1888-1938)Sfântul Serafim de Viria (1866-1949)Sfântul Lavrentie de la Cernigov (1868-1950)Ca ciupercile dup ploaieAntihristul – un singur împrat

Sfântul Episcop IoanSfânta Matrona (1881-1952)Episcop Nicolae Velimirovici (1880 - 1956)Friei „Sfântului Ioan”, desprefenomenele apocaliptice din vremeanoastrSfântul Ioan Iacob Românul (Hozevitul)(1913-1960)Ndejdea celui czutMotivele care ne duc la patimadezndejdiiNdejdea mântuiriieste stâlpul vieiinoastreCuvânt de ndejde celor fr de ndejdeCe înseamn o mic cltinare dinrdcinacredineiIspita cretinilor cu adevrat ortodociProfeia Sfântului Moisi Arapul(Despreclugrii din neamul cel de pe urm)Descoperirea ce s-a fcut Sfântului MoisiArapul despre nevzutul rzboi alSfinilorSfântul Ioan Maximovici (1896-1966)Discuie despre Judecata de ApoiPrintele Arsenie (1894-1975)Printele Dimitrie Gagastathis (1975)Printele Constantin Sârbu (1905-1975)PreviziuniAntonie Mrturisitorul Arhiepiscop deMihailov i Golânsk (1889-1976)Arhimandritul Iustin Popovici (1894-1979)459

460Fericitul Filotei Zervakos (1884-1980)O povestire demn de luat aminteCuvinte de învturPentru mulimea pcatelor vine mânia luiDumnezeuMare urgie va veni, mai ales din cauzadesfrâului i a avorturilorVedenia a douaVedenia a apteaTestament duhovnicescCredina noastr este în primejdie. Dar dece?Sabia ce va s vin De ce naiunea noastre ameninat de primejdie?Smerenia adevrat aduce odihnînsufletul omuluiPrintele Serafim Rose (1934-1982)Discernmântul spiritualDe ce trebuie s avem o viziune ortodoxasupra lumii?Rcirea treptat a iubiriiTemplul de la IerusalimAlte semneUn avertisment ctre cei împtimii deziua de apoiMai aproape de DumnezeuConcluzieMihai Urzic (1902-1988)Arsenie Pustnicul (1886-1983)Printele Arsenie Boca (1910-1989)Monahul Nicolae Steinhardt (1912-1989)

Lepdarea de HristosCurajulTraian Dorz (1914-1989)Printele Epifanie Teodoropulos (1930-1989)Printele Benedict Ghiu (1904-1990)Printele Iacov Tsalikis (1920-1991)Printele Porfirie Bairaktari (1906-1991)Printele Sofronie de la Essex (1896-1993)Schimonahia Macaria (1926-1993)ProorociiTimpuri grozave ne ateaptTriumful întunericuluiO mare foameteNeorânduial în BisericMaica Domnului, ndejdea meaSe apropie vremea persecuiilorFericii sunt cei ce respect i împlinescporuncile lui DumnezeuCuviosul Paisie Aghioritul (1924-1994)Semnele timpuluiPecetea 666Printele Dimitrie Bejan (1909-1995)Printele Cleopa Ilie (1912-1998)Enoh i IliePrintele Sofian Boghiu (1912-2002)Bruno WurtzArhimandrit Mina DobzeuFeele AntihristuluiÎ.P.S. Serafim JoantHieroteos Mitropolit de NafpaktosInterpretare la parabolabogatului461

nemilostiv i sracul LazrPrintele Efrem Athonitul (1912-1998)Despre preoiePrintele Visarion Coman (1921-2002)Arhimandrit Daniil GouvalisIeromonah Benedict AghioritulIeromonahul Rafail NoicaPrintele Symeon de la EssexDiac. Ioan I. Ic Jr.Pr. Prof. Dumitru PopescuAurel P. SavinPr. Lector Univ. Nechita RuncanO minune a Sfântului NicolaePartea a douaTexte ziditoare de sufletSfântul Ierarh Nifon al Constanianei (sec alIV-lea)MilosteniaDespre puterea SmerenieiSfântul Cuvios XenofontSfântul Maxim Mrturisitorul (580-662)Despre Maica DomnuluiSfântul Dimitrie al Rostovului (1651-1709)Maica milostiviriiSfântul Tihon din Zadonsk (1724-1783)Despre ndejdeStarea Taisia (1840 - 1915)Despre ascultareCuviosul Siluan Athonitul (1866-1938)462

Despre Maica DomnuluiSfântul Lavrentie, de la Cernigov (1868-1950)Stareul Antonie de la Optina(1795-1869)Protosinghelul Ghervasie HulubariuMânstirea Agapia Veche (1888 - 1973 )Printele Porfirie Bairaktari (1906-1991)Iubirea lui Hristos alung patimileSfaturi duhovnicetiPostfaBibliografieCuprins463