Omagiu Eroilor. - Revista Forţelor Terestre

ISTORIE, CULTURĂpentru o reuşită deplină a misiuniloraviaţiei, comunicaţiile radio erauesenţiale. Apăruseră mijloacele denavigaţie radio pe unde intersectate,ca mijloace eficiente de radionavigaţiepe timp de noapte.Secţia columbofilă a fost creatăpentru a transmite mesaje cu ajutorulporumbeilor special antrenaţi. Eficienţaşi discreţia evidentă aserviciului era asemănătoare omonimuluisău din forţele aeriene britanice.37Serviciile aeronauticii cuprindeau:o bază înaintată, detaşamente de aerodrom,detaşamente de zonă, trenuri(atelier şi de carburanţi),depozite şi stabilimente aeroA.S.A.M. (Administraţia comercială aStabilimentelor Aerului şi Marinei). 38Organele tehnice pentru amenajareaaerodromurilor cu balizaj şi alteconstrucţii auxiliare ce au fost extremde eficiente în organizarea de zbor alocaţiilor. Numărul mare de aerodromurişi terenuri de zbor sau a locaţiilorde artilerie antiaeriană folosite încel de-al Doilea Război Mondial deaeronautica română, au fost construite,în mare măsură, de personalşi tehnică de lucru românească, maipuţin pista betonată încălzită (singuradin sud - estul Europei) de la Ziliştea-Boboc construită de germani, cumână de lucru, prizonieri sovietici, înanul 1942. 39La nivelul Statului Major al Aeruluiexista un Detaşament al Trupei 40care asigura paza locaţiei sale,aceasta fiind principala misiune a ostaşilordin unităţile şi subunităţile dinaeronautica română.De asemenea, funcţionau Centrede prevedere a vremii şi de protecţiea navigaţiei aeriene, începând cuanul 1938, la Băneasa şi Cluj, şi dinanul 1941, la Iaşi, 41 cu scopul de afurniza oportun aviaţiei, informaţiiasupra condiţiilor meteorologice.Statul Major al Aerului dispunea şide formaţiuni neoperative în teritoriulnaţional dislocate în zonele Bucureşti,Stâlpu-Buzău, Craiova, Stăneşti,Turda, Blaj-Mediaş, Braşov,Balomir. 42De actualitate este şi studiul moduluide realizare al cooperării cu trupelede uscat sau cu forţele navale,ca şi analiza restructurărilor, reorganizărilorşi dislocărilor operative,efectuate pentru realizarea misiunilorprimite în contextul în care de foartemulte ori reuşitele aeriene au acoperitprin spectaculosul lor, grave dificultăţila sol. Statele majore alemarilor unităţi sau unităţilor din aeronautică,au avut un aport esenţial lasuccesele aeriene, prin elaborareaoriginală a concepţiei şi executareaexactă a acţiunilor militare aeriene şiterestre desfăşurate, prin reuşita dislocărilorsuccesive ale unităţilor şimarilor unităţi, sau prin realizareablocării aerodromurilor.Noile condiţii ale dotării şi instruiriiunităţilor de Aeronautică din toamnaanului 1940 şi prima parte a anului1941, s-au constituit ca parte integrantăa acţiunilor destinate realizăriimodelului organizatoric preconizatpentru intrarea acesteia. În acest războifără precedent, ComandamentulForţelor Aeriene a avut în dotareavioane: de vânătoare I.A.R. - 80 şiMe. - 109 de diferite variante; deasalt I.A.R. - 81, P.Z.L. – 11 F, Savoia- Marchetti (S) - 79; Henschel (Hs.) –129; de legătură Fieseler Storch –156; de transport Junkers (Ju.) - 52;de bombardament Heinkel (He.) -111 şi He. - 112, Ju. – 87 (Stukas) şiJu. - 88, hidroavioane Savoia Marchettietc. Se observă o îmbinare atehnicii române cu cea germană şi ovarietate de tipuri şi caracteristici deaeronave, ceea ce a constituit omare problemă în asigurarea mentenanţei,din cauza lipsei acute a pieselorde schimb. În ceea ce priveştedotarea cu avioane româneşti, producţiainternă a fost asigurată de: ArsenalulAeronauticii, fabricaAstra-Arad, fabrica S.E.T. (Societateade Exploatări Tehnice), uzineleI.A.R. Braşov, întreprinderea I.C.A.R.(Întreprinderea de Construcţii AeronauticeRomâne), întreprinderea militarăA.S.A.M. şi Societatea deTransport Constanţa (S.T.C.), careau fabricat avioane atât în perioadainterbelică, cât şi pe timpul războiului.S-au produs aparate de zbor deconcepţie proprie dar şi sub licenţă(Me. - 109 de diferite variante; S - 79;Fieseler Storch – 156). 43La sfârşitul anului 1939, deci când- 63 -al Doilea Război Mondial începuse,aviaţia militară românească dispuneadoar de 276 avioane de luptă. Ca urmare,documentul „Ipoteza 32”, elaboratîn acel an de Marele Stat Majorsolicita ca strict necesare 838avioane pentru dotarea unităţiloroperative, detaliind pe categorii deaviaţie necesarul. 44 Evenimenteledramatice din vara anului 1940, situaţiagrea în care se afla România,alianţa cu Germania, devenită practicunic furnizor extern de materiale derăzboi pentru Armata Română, auschimbat parţial datele problemei. Cutoate acestea, ca nici o altă categoriede forţe ale Armatei, Aeronautica,aviaţia îndeosebi, a continuat să rămânămare consumatoare de resursefinanciare – şi aşa puţine, înnoua situaţie geopolitică şi geostrategicăa României - date fiind: a) costulîntotdeauna ridicat al aparatelorde zbor, înglobând şi piesele de rezervăcorespunzătoare (motoareetc.); b) uzura fizică şi morală extremde rapidă a acestor aparate de zbor.De remarcat că, renunţarea, peaceste motive, la Aeronautică şi laserviciile aduse de ea pentru apărareaţării nu s-au conceput în epocă şinici ulterior. De la 1 aprilie 1935 pânăla 1 septembrie 1940 Aeronautica aprimit în cinci ani pentru înzestraresuma totală de 9.120 milioane lei dela bugetul de stat. 45 Din 1941 până în1944, Aeronautica a primit anual de4,5 ori mai mult, fapt resimţit în calitateamaterialului nou din dotare,deşi în cantităţi de cele mai multe oriinsuficiente.Comandamentul Apărării Antiaerieneavea în înzestrare: tunuri de calibrumijlociu de 88 mm (de producţiegermană Krupp) şi de 75 mm (deproducţie engleză Vickers); de calibrumic 40 mm Bofors (de producţiesuedeză), 37 mm Rheinmetall (deproducţie germană), 25 mm Hotchkiss(de producţie franceză),20 mm Gustloff (de producţie germană)şi Oerlikon (de producţie suedeză);mitraliere de calibru 13,2 mm;proiectoare de 150 cm Siemens sauNedalo şi de 60 cm. uşoare; telemetreşi altimetre stereoscopice cu bazade 4 sau 5 m. etc. 46 Uzinele Reşiţaau fabricat tunuri antiaeriene de cali-