Omagiu Eroilor. - Revista Forţelor Terestre

ISTORIE, CULTURĂmea războaioaielor ruso-turce, oraşul avusese partede incendieri succesive, cum atestă şi „Istoria ŢăriiRomâneşti de la văleat 1769”: Sate, oraşe frumoase/Toate până la pământ arse/ La Râmnic şi la Buzău/Tot ferise Dunnezeu/ Tot mai rămăsese nearse,/ Iaracuma de curând/ Le-au ars şi acelea la rând. DimitrieIonescu arăta că în 1807, Constantin Ipsilanti (domnitorulal cărui fiu, Alexandru, conducea acum Eterian.m.) încercând de frica turcilor să treacă în Rusia, undetaşament turc din raiaua Brăilei nu izbuteşte să-lprindă la Buzău dar pradă oraşu, ucide 230 delocuitori, pustieşte două sate din apropiere (Săgeata şiGălbinaşi), retrăgându-se încărcat de prăzi. În oraşulincendiat, în afară de biserici şi casele de zid, totulrămăsese vraişte 4 .Însemnările vornicului Alecu Beldiman, scrise în chipde prefaţă la Jalnica tragodie a Moldovei , dau seamăde starea de spirit pe care anarhia „volintirilor” cauzeigreceşti o creaseră: Îndată după sosirea lui Ipsilantuau poruncitu să puie sub sabie şi să prăde pe toţi turceidin Eşi şi târguri.() Toată curtea domnului s-auinarmatu. După a ei pildă, începură a să scrie la Eteriibăeţăi de prin dugheni, tot ce era grecu.Eforii dau proclamaţie că priimescu ostaşi cu leafă,care proclamaţii s-au lipitu pe toate uliţile oraşului. Cuaciastă urmare s-au curăţitu târgu de toţi răii. Şi pentruca să poată da arme la cei ce nu avea, au publicatucă orişicine ar avea arme, să le ducă la mânăstireaTrisfetitelor spre a-şi priimi plata pe iele, căci la dimpotrivăurmare le va lua cu sila. Totuodată au cerutu şi2000 de cai din ţară. La care toate aceste, boierei cumitropolitul s-au împotrivitu. Atunci au început a prădahanurile, dughenile şi toate casile, fără cruţare, subcuvântu că caută arme şi cai. 5La starea de nesiguranţă a contribuit şi trecerea detaşamentelorde arnăuţi spre Moldova, în întâmpinarealui Ipsilanti, şi care, în drumul lor până laFocşani, tot pe sub deal, au prădat totul în cale.Oastea de arnăuţi se opreşte la Buzău, apoi, împreunăcu armata eteristă (la Focşani, Ipsilanti înfiinţase„Batalionul sacru”), se întoarce la Bucureşti.Cum va fi arătat oastea eteristă care, în afară demavroforii fanatizaţi ai „Batalionului sacru”, înveşmântaţiîn negru şi purtând la chivără un craniu cu douăoase încrucişate (pieriţi cu toţii, eroic dar fără nici oşansă, în lupta cu turcii, la Drăgăşani), era eteroclită şide un pitoresc grotesc, ne confiază acelaşi cleric,Naum Râmniceanu: Lemongii şi bragagii,/ Arnăuţi şisimigii,/ Slugile de la boieri, / Ţigani, meşteri, cujniceri,/Copii de la cojocari,/ Şi slugi dă pă la brutari,/ Popi,călugări rasofori,/ Cu nume de mavrofori, / Mai în scurtcâtă crăime/ Au fost risipiţi în lume/ Şi câţi caliciticăloşi,/ Nevolnici şi păduchioşi/ Toţi aceştia venise/Cu Ipsilant se unise 6 .Ipsilanti, fostul general ţarist, șters din evidența oștiriiAlexandru Ipsilanti (1792 - 1828)conducătorul „Eteriei”.de către împărat, fiincă rebeliunea elenă punea în pericoltratatele Rusiei cu Înalta Poartă, îşi permitea săafecteze uimirea față de cele ce i se raportau privindstarea de spirit a locuitorilor din zona de curbură extracarpatică:mare mirare m-a cuprins strămutarea fărănici un temei a lăcuitorilor oraşăleor Râmnicului şiBuzăului şi socotind răzvrătirea şi zarva ce să va fipricinuit în toată ţara dintr-acest fel de urmare, nu lipsicu grabă a vă înştiinţa pentru netemerea ce trebuie săaveţi şi vă rog să publicuiţi către toţi cei ce se neguţătorescsă nu aibă nici o bănuială pentru negoţul lor şila toţi dă obşte lăcuitorii petrii voastre nesupăraţi şinebântuiţi 7 . Pe 6 martie revine, cu o scrisoare cătremitropolitul, episcopii şi boierii Ţării Româneşti, precumcă el se face chezaş din partea oştirii lui cătră toţilăcuitorii ţării pentru nesupărarea persoanelor cu averilelor, făgăduindu-le prieteşug adevărat; să află însăla mare mirare , înţelegând cea fără de cuvânt dosirea lăcuitorilor din Focşani şi Buzău (), cum înregistreazăNaum Râmniceanu 8 .Dezorganizarea ce domnea în sânul armiei eteristepoate fi probată şi de faptul că, la Buzău, unde îlaşteptau trupele sale de avangardă, şeful eteriştilors-a trezit că nu are praf de puşcă 9 . Situaţia, în contextulei „tactic”, are, cum arăta N. Stoicescu, o alurăburlescă, vecină, am spune, cu aceea întâlnită înepopeea lui Budai-Deleanu, „Tiganiada”: Lângă Buzăus-a petrecut o întâmplare hazlie, care arată lipsa decuraj a eteriştilor. La 16 martie 1821, Alexandru Ipsilante afost „speriat de o neaşteptată întâmplare ce a avut loclângă Buzău. Soldaţii (greci) văzând de departe ocireadă de boi, au crezut că este duşmanul şi dorind,nenorociţii, să ia poziţie de luptă cer muniţii”. ÎntrucâtIoan Kolocotronis, care însoţea transportul prafului depuşcă, a fugit în munţi, Alexandru Ipsilanti a fost silit- 40 -