Omagiu Eroilor. - Revista Forţelor Terestre

ISTORIE, CULTURĂMonumentul ridicatde medicul buzoianPetre Inotescu--------------- Viorel Frîncu, Biblioteca Județeană BuzăuPrintre buzoienii care au participat efectiv lacampania din Bulgaria, în timpul celui de-al doilearăzboi balcanic, s-a numărat şi medicul Petre Inotescu(n. iulie 1859, Mizil – m. 1922, Buzău) i . Absolvent alFacultăţii de Medicină din Iaşi, acesta a fost primulpreşedinte al Societăţii Studenţilor Medicinişti dinRomânia şi bun prieten cu Constantin Bacalbaşa şi C.Dobrogeanu-Gherea, unul dintre primii adepţi aisocialismului din Vechiul Regat. Până la izbucnireacelui de-al doilea conflict balcanic, în 1913, printre altefuncţii, a fost numit medicul şef al oraşului Buzău şi, dela 8 octombrie 1907, al Spitalului Gârlaşi.În noaptea de 22 / 23 iunie 1913, deşi avea 54 deani, este concentrat şi mobilizat, cu gradul de maior,ca şef al Serviciul de Ambulanţă al Diviziei 4, cu sediulîn Bucureşti.După trecerea Dunării, la 9 iulie, unitatea a fostcantonată în localitatea Teliş, între localităţile Plevna,unde îşi avea sediul Cartierul General al ArmateiRomâne, în frunte cu principele Ferdinand, şi Sofia,capitala Bulgariei.În iulie, aici au fost instalate mai multe corturi aleCrucii Roşii, pentru îngrijirea bolnavilor de holeră dar,în ciuda eforturilor depuse de medicii Serviciului deAmbulanţă, 13 dintre militarii români şi-au găsitsfârşitul, alături de mai mulţi bulgari. Despre iniţiativamedicului buzoian de a ridica un monument înamintirea celor răpuşi de epidemie, cităm din ziarul„Adevărul” i :„Înainte de părăsi localitatea, din iniţiativamedicului (maior în rez.) P. Inotescu, au fost ridicate,prin munca şi subscripţia trupei şi a ofiţerilor, douămonumente «la mormintele soldaţilor cari au căzutvictime ale holerei». Pentru a fi sigur de îngrijirearespectivelor monumente, şi «înţelegând mentalitateabulgărească, ca şi din dorinţa ca monumentele ridicatede ambulanţa Diviziei 4 să nu aibă soartamonumentelor ruseşti (dedicate Războiului de la1877-1878, aflate în paragină – n.n.), am recurs la unexpedient (sic!): am încuviinţat ca lângă mormintelesoldaţilor noştri, să se îngroape şi bulgarii morţi deholeră. Am avut satisfacţia de a vedea apoi că şimormintele soldaţilor noştri erau respectate conformuzului bulgăresc: se stropeau şi se acopereau cuflori». Inimosul medic-maior lasă posterităţii şilocalizarea pioasei şi patrioticei sale întreprinderi:«Românii cari vor mai avea ocazia de a străbateBulgaria pe linia ferată Samovit-Plevna-Sofia, vorputea vedea, chiar din tren, pe partea dreaptă a liniei,în dreptul macazului de eşire, spre direcţia Sofiei, peo culme mai înaltă, două monumente şi o cruce destejar, desemnând cele trei locuri în care s’au îngropatsoldaţii morţi de holeră: aceia cari vor aveacuriozitatea şi se vor opri pe loc, pot vedea scris pemonumentul cel mare din mijloc:Iulie-August 1913Ambulanţa Diviziei IVSoldaţilor româniVictime ale holereiPe laturile monumentului sunt săpate cu literefrumoase, scrise mai întâi de un inginer care’l aveamca sanitar, numele soldaţilor morţi (13 soldaţi – n.n.)»Dr. P. Inotescu / medic şef al spitalului Gârlaşi dinBuzău, fost şef al ambulant. diviz. IV/, Monumentuldela Teliş (Bulgaria). Ridicat de Ambulanţa Diviziei IV(din Bucureşti) în memoria soldaţilor morţi de holeră.Pentru conduita sa în lupta contra epidemiei deholeră, Petre Inotescu a fost decorat cu „SteauaRomâniei” în grad de mare comandor, de către regeleCarol I.Note:1 Valeriu Nicolescu, Oameni de ieri, oameni de azi. Buzău– Râmnicu Sărat, vol. II, partea a 2-a, EvenimentulRomânesc – Editura S.A., Buzău, 2001, pp. 156-157.2Monumentul dela Teliş (Bulgaria), în: „Adevĕrul”, XXVI,nr. 8.620, 17 septembrie 1913, p. 4.- 38 -