Omagiu Eroilor. - Revista Forţelor Terestre

ISTORIE, CULTURĂConcomitent cu măsurile dereorganizare administrativă, omuncă uriaşă este depusă pentruinstrucţia ofiţerilor şi soldaţilor,pentru familiarizarea lor cu noilemetode de luptă şi categorii dearmament, practic, cea maiimportantă secţiune din lucrarea derefacere a armatei. Pe lângăfiecare comandament de divizieera un centru de instrucţie divizionar,care avea: o şcoală de cadre,şcoală de mitraliere, şcoală degrenadieri, şcoală de telefonie şisemnalizatori cu rachete luminoase,şcoală de puşti mitralieră,şcoală de fortificaţii, şcoală depatrule, şcoală de observatori,şcoală de agenţi de legătură, debrancardieri. 20Ofiţerii francezi au fost repartizaţipe lângă toate comandamentele caşi consilieri şi instructori: pe lângăMarele Cartier General, comandamentede corpuri de armată, diviziişi regimente, fiind creierul şi inimatuturor şcolilor pentru toatespecialităţile 21 , din toate centrele deinstrucţie.Pentru Regimentul 48/49 Infanterietoate aceste şcoli se aflau laHârlău, unde era dislocat comandamentulDiviziei 13 Infanterie 22 ,unde sunt trimişi ofiţeri şi trupă dinregiment pentru a se specializa,mai ales că întreg armamentul corpuluise schimbase, înlocuindu-secu cel franţuzesc. Instrucţia în regimentînsă e suspendată din ordinulDiviziei 13 din cauza epidemiilorce-l bântuie, în special tifosul exantematic.EPIDEMIA DE TIFOSEXANTEMATIC 23Înainte de războiul din 1916, tifosulexantematic era aproape necunoscutîn România, rar seînregistrau mici focare izolate, înspecial în rândurile populaţiei nomadedin jurul Bucureştilor. Cumaceste cazuri erau rare, medicii militarinu cunoşteau boala şi nu auavut o experienţă în momentulcând epidemia s-a declarat, iar întimpul războiului nu s-au semnalatcazuri până la retragerea armatei,epuizată de marşuri şi lupte, înMoldova.În satele moldovene, afluxul trupelorextenuate şi exodul populaţieicivile au creat cele mai favorabilecondiţii pentru extinderea epidemiei.Nu erau rare cazurile când25-30 de persoane se îngrămădeauîntr-o cămăruţă ţărănească.Lipsa de localuri pentru cazareaoamenilor sau pentru izolarea bolnavilor,a rufelor de schimb pentrusoldaţi şi imposibilitatea acordăriiasistenţei medicale populaţiei civilea satelor, medicii fiind aproape toţiocupaţi, sunt factorii care au dus ladeclanşarea îmbolnăvirilor.Oficial, epidemia a fost recunoscutăîn a doua jumătate a lunii ianuarie1917, timp în care,neluându-se nicio măsură, de la începutullunii februarie, boala s-aextins cu o intensitate puţin obişnuită.Paralel cu epidemia de tifosexantematic, s-a desfăşurat şi oepidemie de febră recurentă, de ovirulenţă anormală, acestea evoluândsimultan și remarcabil,declanşate în acelaşi timp, progresândconcomitent şi atingând împreunămaximum de morbiditate şimortalitate, după care epidemia defebră recurentă scade rapid în lunaaprilie 1917, şi se stinge complet laînceputul lunii mai.Mortalitatea medie dată de tifosulexantematic a fost între 15 şi 17%,variind între 12 şi 27% în centrelespitaliceşti. Maximum de mortalitatea corespuns maximului demorbiditate, nedepăşind 7,9% laînceputul epidemiei (luna ianuarie1917), a depăşit 30% în luna martie,pentru scăderea la 10% în lunaiunie 1917.Un tribut deosebit de mare a fostdat de medicii care au îngrijit bolnaviide tifos exantematic, undemortalitatea în rândul personaluluimedical a atins cifra de 41%, majoritateacazurilor fiind forme grave.Aproape 350 de medici, aproximativ1/5 din corpul medical român aumurit de această boală. Printreaceştia, au fost şi 4 medici francezi.Pentru combaterea epidemieis-au luat o serie de măsuri profilactice.Prima a fost internarea obligatorieîn spitalele militare saumilitarizate a bolnavilor militari saucivili, indiferent de sex şi de vârstă.S-a instituit un control sever al populaţieicivile, a satelor şi s-au luatmăsuri de deparazitare riguroasă şisistematică.Regimentul 48/49 Infanterie afost greu lovit de tifos. Cartiruit înbordeie la marginea satului Deleni,în condiţii precare de igienă, soldaţiişi subofiţerii regimentului au- 34 -