Omagiu Eroilor. - Revista Forţelor Terestre

ISTORIE, CULTURĂMilitari germani în marș pe străzile Bucureștiului. Decembrie 1916.ţia refugiată din Muntenia plecatăîn bejenie din faţa invaziei cu carele,bagajele şi vitele lor 4 .Cu toate că această catastrofăare cauzele complexe şi multiple,C. Kiriţescu 5 reuşeşte să subliniezeuna dintre acestea: ”Cu o totalălipsă de cunoaştere a împrejurărilorrăzboiului modern, cu deprinderitactice anacronice, cu importantecomandamente ocupate de oamenipuţin pregătiţi, ridicaţi la situaţiiînalte nu pe bază de selecţiunea meritelor ci pe legături de interesesau prietenie, am începutrăzboiul având ca duşman pe acelpopor pentru care războiul era „oindustrie naţională” - după vorbaunui om politic francez şi „o necesitatebiologică”, după un celebrugeneral german, “cu acea armatăai cărei şefi, selecţionaţi prin probaa doi ani de războiu crâncen, eraucreatorii înşişi ai celor mai multedin noile metode de luptă.”Marşul Regimentului 48 InfanterieBuzău, mai bine zis arămăşiţelor sale, către zona deiernare din comuna Deleni, astăziîn judeţul Iaşi, era menţionat în articolulprecedent fără a fi descrisăînsă, şi atmosfera în care s-a desfăşuratacesta. Într-o singură frază,Hamilton Fyfe, corespondent specialpe lângă Armata Română, sintetizeazăpoate cel mai binetragedia şi disperarea acelor zile 6 :”Când Bucureştiul a fost evacuat,Romania s-a prăbuşit ca un casteldin cărţi de joc”.Într-o foarte documentată lucrarea profesorului Constantin I. Stan 7 ,sunt descrise condiţiile foarte greleale retragerii civililor şi militarilor înMoldova: trenuri supraaglomerate,debandadă şi panică, oameninevoiţi să parcurgă drumuri desfundatede ploile reci, pe jos. Martorăa evenimentelor, Elena Th.Emandi, consemna în memoriilesale: „Se strivea lumea prin gări săapuce trenurile, care veneau atâtde ticsite, că mureau adesea copiiînăbuşiţi, şi trebuiau să le aruncecadavrele pe fereastră () Drumurileşi şoselele erau pline deconvoaie nesfârşite de trăsuri, decupeuri, de care şi căruţe de toateformele şi toate mărimile înhămatealandala () Şi mergeau bieţii fugaricât puteau de iute, cu groazaîn ochi de ce văzuse, fără să ştieunde se duc şi unde să seoprească.” 8Corespondentul britanic amintit 9descrie în termeni asemănătoritabloul deznădejdei: ”refugiaţiisufereau de foame, de frig şi deepuizare, nu se găsea nimic demâncare, câteodată nici măcarpentru soldaţi. Drumurile ţării eraucurăţate de orice era comestibil decătre grupuri dezorganizate, detineri cărora li se ordonase sămeargă către nord, pentru a fi înrolaţiîn noua armată pe care Româniaspera să o aibă gata până în primăvară.Nu li se asigurase niciun felde mijloace de transport şi nimic nufusese organizat pentru a li seasigura hrană pe drum, fiind astfelobligaţi să se desurce cu oriceputeau găsi.”Aceste grupuri de tineri care făceauparte din contingentele 1917,1918, 1919 şi 1920, evacuate şinerecrutate încă 10 , aveau să setransforme, în numai câteva luni, înluptătorul conştient şi viteaz, înflăcăratpentru apărarea patriei lui,dispreţuitor al oricărui pericol, gata- 32 -