Omagiu Eroilor. - Revista Forţelor Terestre

TEATRELE DE OPERAŢII6.Călăuzeşte-ne pe noi pe calea cea dreaptă;7.Calea celor care se bucură de mila Ta!Nu calea celor asupra cărora se varsă mânia Ta şinici calea celor rătăciţi!Coranul nu este organizat pe anumite teme. O suratipică poate adresa teme variate ca: creaţia lumii, profeţii,societatea islamică, legea islamică, responsabilitateaomului în faţa lui Allah. Învăţaţii musulmaniconsideră că universalitatea şi profunzimea Coranuluiexplică forma narativă non-liniară.Musulmanii recunosc originea divină a Bibliei, însăconsideră că aceasta a fost schimbată în timp de oameni,şi de aceea folosesc doar Coranul, care a fostpăstrat în forma practic neschimbată de la Mahomedpână astăzi. Coranul a fost revelat în peste 20 de ani,fiecare capitol fiind dictat de Mahomed (Coranul estecuvântul lui Allah iar Mahomed doar un intermediar) şiscris imediat de scribi 29 .În 20 de ani de la moartea profetului, aceste scrieri aufost adunate în cartea pe care o cunoaştem astăzi, decătre apropiaţii profetului. Prioritatea lor a fost păstrareatextelor în forma exactă, fără a le edita sau recombinaîn vreun fel - de aici forma narativă dezorganizatăa Coranului. Păstrarea, studierea şi copierea Coranuluia fost prima prioritate a învăţaţilor musulmani încăde la moartea profetului.Deoarece Coranul este o continuare a cărţilor evreieştişi creştine anteriore, dar şi o corectare a greşelilorintroduse de oameni în aceste cărţi, multe din poveştilebiblice sunt repetate în Coran, inclusiv unele despreIsus, de obicei cu subtile modificări. Sau, în unele cazuri(când este vorba de Isus) modificări importante -Coranul respinge categoric ideea că Allah si-ar puteaîmpărţi divinitatea cu fii sau fiice. De asemenea, înCoran se spune ca Allah îşi protejează profeţii, inclusivîn faţa suferinţei fizice şi că Isus a fost ridicat la cer înaintesă fie pus pe cruce 30 .Această repetare a poveştilor biblice a fost adusă caargument pentru originea divină a Coranului, logicafiind că dacă Mahomed nu ştia să scrie sau să citească,cum ar fi putut el să cunoască atât de bine iudaismulşi creştinismul, care nu erau religiile dominanteîn ţinutul său natal.Coranul este considerat a fi ultima carte sfânta, făcutpentru stadiile cele mai avansate ale societăţii şi valabilăpână la sfârşitul lumii.În pofida păstrării textului în mod exact, timp de câtevasecole scrierea s-a făcut doar cu consoane (conformstandardelor vremii). Adăugarea a diferite vocalela aceste consoane produce, ocazional, diferite cuvinteşi de aici diferite interpretări ale Coranului.Coranul este principala sursă care stabileşte legea,morala şi teologia islamică. În anumite cazuri însă, Coranulnu dă destule detalii - spre exemplu în cazul rugăciunii.De aceea, el este completat de exemplul datde Mahomed - ce se ştie că a zis sau a făcut el (Hadith).Hadith însă, spre deosebire de Coran, nu a fostscris şi a circulat sub forma orală timp de două secole 31 .În secolul 9, autorităţile islamice au încercat să redeaautenticitatea Hatithului. Acesta a fost studiat intens,unele lucruri au fost respinse ca neautentice, iar alteleadmise.Se consideră ca prin traducere din arabă, Coranul îşipierde din înţeles şi profunzime. Traducerile sunt doaraproximaţii ale textului în arabă, care este cuvântul luiAllah.SUNNA (CUTUMA). A doua sursă a legii islamice,după Coran, este Sunna. Sunna (ar.: ةنس sunna “conduită”,în cazul de faţă, conduita profetului Muhammad) seconstituie din spusele şi faptele profetului Muhammad, aşacum sunt ele cuprinse în hadīth-uri (termen redat prin“tradiţii”) pe care se bazează jurisconsulţii şi teologiipentru a preciza mai bine conţinutul legii islamice, izvorâtădin Coran. Sunna cuprinde spusele profetuluiMuhammad şi faptele acestuia şi ale unora dintre însoţitoriisăi, pe care le-a aprobat.Sensul general al cuvântului hadīth (ar.: ‏(ثيدح esteacela de povestire, pildă, spusă memorabilă transmisăde-a lungul generaţiilor. Culegerile de hadīth-uri se bazeazăpe o moştenire eminamente orală, deoareceprofetul Muhammad interzisese notarea propriilor salecuvinte pentru a nu fi confundate cu textul coranic revelat.Cele mai cunoscute şi apreciate culegeri dehadīth-uri sunt: Sahīh-ul (Autentic) Al-Bukhari (m. 870),Sahīh-ul lui Muslim (m. 875), cunoscute împreună subnumele de As-Sahīhāni (Cele două autentice).Hadīth-ul, din punct de vedere al formei, se compunedin două părţi.Lanţul martorilor sau al garanţilor şi textul propriu-zis.Lanţul (ar.: دانسإ isnād, دنس sanad, ةلسلس silsila) esteo înşiruire de martori sau garanţi de o înaltă probitate.Lanţul începe cu menţionarea ultimului garant, contemporancu autorul care povesteşte hadīth-ul, şi urcă,apoi, din generaţie în generaţie până la un însoţitor cunoscutal profetului Muhammad care l-a văzut peacesta, într-o situaţie dată, procedând într-un anumitfel sau decretând un anume lucru. Pentru ca hadīth-ulsă fie considerat autentic (ar. حيحص sahīh), lanţul degaranţi trebuie să fie neîntrerupt. Dacă lanţul nu estecomplet, adică are puncte ce pot fi contestate, atunciفيعض (ar.: hadīth-ul respectiv este considerat slabda’īf), iar dacă lanţul nu are nici o consistenţă, atuncihadīth-ul respectiv este declarat fals (ar.: روزم muzawwar).Textul propriu-zis (ar.: نتم matn) relatează într-unmod extrem de concis o spusă sau o atitudine a profetului.Allah a susţinut profeţii pe care i-a trimis prin miracolelepe care aceştia le-au făcut. În cazul lui Mahomed,Coranul a fost miracolul său şi dovada că este un profetadevărat. Musulmanii cred că Coranul este cuvântullui Allah şi că nici un om nu poate inventa un textatât de perfect.- 24 -