TEATRELE DE OPERAŢIIHAJJ (ar.: Al - Haj) - Pelerinajul la MekkaPelerinajul (ar.: hağğ), realizat în primele două săptămâniale lunii dhū-l-hiğğa, la Mecca şi în împrejurimilesale, care este obligatoriu o dată în viaţă pentrucei care au posibilitatea materială.Orice musulman care are capacitatea financiară şi obună stare de sănătate este obligat să efectueze măcaro dată în viaţă acest pelerinaj. Al-Kaaba (casa lui Allah)este o clădire cubică cu un etaj despre care religia islamicăspune ca a fost construită de Adam şi reconstruitămai târziu de către profetul Ibrahim şi fiul sau Ismail 20 .ZAKAT (ar.: Az- Zakāt) - Dania ritualăDania (ar.: zakāt), care reprezintă a 40-a parte (2,5%)din economiile ţinute mai mult de un an, cu puţine excepţii,pentru fiecare musulman a cărui avere depăşeştenisab-ul, şi 10% sau 20% din producţia agricolă.Aceşti bani sau produse vor fi distribuite săracilor.In limba arabă cuvântul zakat înseamnă purificare,curăţire. Religia islamică stabileşte plata daniei camodul de a păstra averea curăţită de lăcomie şi avariţie.Dania rituală este obligatorie de 2,5 % din valoareaveniturilor. Dania rituală are o destinaţie precisă cum amenţionat Coranul: “Milosteniile - din dania - suntnumai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei careostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună- întru credinţă -, pentru slobozirea robilor, pentru ceiîndatoraţi greu, pentru calea lui Allah şi pentru călătorulaflat pe drum”. Persoana care îl oferă trebuie sa nuaştepte nimic în schimbul lui şi să nu urmărească laudedin partea celorlalţi pentru actele sale de caritate 21 .IZVOARELE PRINCIPALE ALE ISLAMISMULUICORANUL.Coranul este cartea sfântă a islamului. În original senumeşte نآرق şi înseamnă “recitare”. Deşi este numit“carte”, când un musulman se referă la Coran, se referăla text, la cuvinte, nu la lucrarea tipărită. Coranul afost păstrat de-a lungul timpului prin memorarea întreguluitext, cuvânt cu cuvânt. Tipărirea în masă a Coranuluiîn arabă şi traducerea în alte limbi suntconsiderate facilităţi moderne 22 .Pagină din CoranCoranul a fost revelat, conform tradiţiei islamice, profetuluiMuhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil; ar.:Ğibrīl) în numeroase ocazii între anii 610 şi moartea luiMuhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelaţiile,unii dintre însoţitorii săi le-au notat, sporadic,pe pergamente, pietre, omoplaţi de cămilă 23 . O parteprobabil importantă dintre ele au sfârșit prin a se regăsiîn versiunea osmanică a Coranului, a cărei formă a foststabilită de către o comisie, însă o comisie nu maiputea garanta fidelitatea şi veracitatea formei alese, înmăsura în care rezultatul muncii ei este punctul de vedereal unui om (Zaid) sau al unui grup de oameni. (DominiqueSourdel, profesor la Université de Paris-Sorbonne,în lucrarea Islamul, publicată de Humanitas în 1993,spune la pagina 53 despre versiunea introdusă deOsman (‘Othman): „Această Vulgata, al cărei cel maivechi exemplar păstrat datează din 776 şi care nupoate pretinde că ar cuprinde totalitatea revelaţiilor,conţine fără îndoială unele pasaje interpolate.”) 24 .Schematic, versiunea tradiţiei a faptelor, spune cădupă moartea profetului Muhammad (632), Abu Bakr,primul calif, i-a poruncit lui Zayd bin Thabit să strângăşi să înregistreze toate versetele autentice ale Coranului,după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală.Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Muhammad,Hafsa bin Umar, stă la baza textului coranicîntocmit în vremea celui de-al treilea calif, Uthmanbin Affan, între anii 650 şi 656, care a poruncit alcătuireaunui exemplar model, care să înlăture toate diferenţelesurvenite cu timpul între versiuni, acestexemplar rămânând fundamental până acum. El a trimiscopii ale acestui exemplar în toate provinciile califatului,şi a ordonat ca toate celelalte variante să fiedistruse, fiind considerate de atunci ca inexacte. IstoriciiCoranului vorbesc însă de un proces mai gradualchiar decât cel prezentat de tradiţie, Coranul fiind rodulunei munci redacţionale ale cărturarilor islamici aflaţi înslujba puterii califale contemporane lor, o muncă întinsăpe o perioadă de mai bine de un secol.Versiunea lui Uthman (cunoscută sub numele Mushaf‘Uthmān “Vulgata lui Osman”) organizează revelaţiileîn ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (sura)la începutul Coranului şi cele mai scurte la sfârşit. În viziuneaconservatorilor ordinea capitolelor este stabilităde divinitate. Mai târziu specialiştii au încercat să aşezecapitolele în ordine cronologică, şi printre musulmaniexistă un consens privind împărţirea capitolelor în celerevelate la Mecca şi cele revelate la Medina. Unelesure (de exemplu Sura XVII - Al-Isrā‘) au fost revelateîn mai multe locuri, în perioade diferite 25 .Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic cenota doar consoanele şi care nu poseda încă un sistemde puncte diacritice care să diferenţieze literele izomorfe,şi deoarece existau tradiţii diferite ale recitării,pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabăse converteau la islam, exista o neînţelegere privindlectura exactă a anumitor versete. Până la urmă s-audezvoltat forme de scriere care folosesc “puncte” pentrua indica vocalele. Sute de ani după Uthman, cărturariimusulmani au încercat să determine aplicarea- 22 -
TEATRELE DE OPERAŢIIpunctelor şi citirea corectă în textul nevocalizat al luiUthman. În urma cercetărilor, au fost acceptate şaptevariante canonice de citire a Coranului (acestea se referădoar la intonare şi la decuparea textului - scris fărăpunctuaţie - în fraze), diferenţele dintre acestea fiindconsiderate minore şi nu afectează înţelesul general altextului.Forma Coranului cea mai răspândită astăzi este textulpublicat de Universitatea-moschee Al-Azhar dinCairo, în 1923.Coranul, încă de la începuturile sale, a devenit centruldevotamentului islamic şi până la urmă subiectulcontroverselor teologice. În secolul 8, mu’taziliţii aususţinut crearea Coranului de-a lungul timpului. Oponenţiilor, din diferite şcoli, au pretins eternitatea şi perfecţiuneaCoranului, existent în ceruri înainte să fierevelat lui Muhammad. Teologia aş’arită (care a devenitpredominantă) susţine eternitatea Coranului şi faptulcă el nu a fost creat. Totuşi, unele mişcări modernedin cadrul islamului se apropie de poziţia mu’tazilită.Cei mai mulţi musulmani privesc Coranul cu veneraţie,înfăşurându-l într-o pânză curată, păstrându-l pe unraft înalt şi spălându-se ca pentru rugăciuni înainte dea citi din Coran. Vechile exemplare ale Coranului nusunt distruse ca hârtia obişnuită, ci arse sau depozitateîn cimitire pentru Coran. Coranul este, pentru musulmani,o călăuză infailibilă pentru pietatea personală şiviaţa în comunitate, un adevăr istoric şi ştiinţific. Dinperspectiva ştiinţei însăşi (istoria religiei), Coranul reprezintăun text de literatură sacră a cărei evoluţie şi fixaretardivă este tipică acestui tip de documente (existăun paralelism cu istoria textului sacru creştin, în ceeace priveşte perioada de tradiţie orală ca şi în privinţamultiplicităţii surselor). Astfel, aşa cum acceptă tradiţiaislamică însăşi, în mod surprinzător, cuvântul lui Alah afost practic transmis spre păstrare de către Profet tovarăşilorlui, şi asta prin memorare, astfel încât, cumera de aşteptat, au survenit curând după dispariţiaacestuia neînţelegeri şi dispute, provocate de inadvertenţeleexprimate de multitudinea de crâmpeie oraleale companionilor care i-au supravieţuit lui Mahomed.Ştiinţa, de asemenea, în contrast cu credinţa, nu poateignora faptul ca religia islamică s-a născut la margineaunui puternic imperiu creştin, anume Bizanţul (Imperiulroman de răsărit, Ρωμανία (Romania)), imperiu creştinortodox care domina în regiune diverse state clientelarearabe, ce erau şi ele creştinate. În aceste statecreştine (de orientare eretică cel mai adesea) s-a dezvoltatpentru prima dată cultura arabă, aici apărând, deex., scrierea arabă în care mai târziu a fost fixat Coranulînsuşi. În plus, în deşertul arab unde s-a născut religiaislamică, erau statornicite numeroase comunităţievreieşti, care, evident, şi ele împărtăşeau o religie monoteista(iudaismul). Iatrib (Medina) este un astfel deexemplu de aşezare în care exista o comunitate evreiascăsedentară şi cu mare influenţă economică asupraoraşului.(1) Mai mult, fricţiunile teologice interne din- 23 -sânul Imperiului bizantin au produs valuri succesive derefugiaţi, în majoritate creştini eretici (nestorieni, de ex.)care s-au instalat în diverse oaze situate pe drumurilecomerciale ale epocii. Sclavia era, si ea, o altă sursă depopulaţie creştină aflată în zonele ocupate de triburilede arabi politeişti din vremea lui Mahomed, astfel existândmărturii ale tradiţiei care ne vorbesc despre sclaviicreştini etiopieni. Preexistenţa şi preeminenţa ideilormonoteiste din diversele surse mai sus menţionate, nusunt privite, desigur, de către ştiinţe, ca fiind simple întâmplări.Ele reprezintă sursa de inspiraţie a lui Mahomedîn enunţarea mesajului său religios, aşa cum auînţeles chiar şi prea mulţi arabi contemporani lui, carel-au acuzat adesea de a copia precepte ale religiilor străinede lumea tribal-politeistă arabă 26 .(1) În lucrarea Fundamentele islamului a profesoruluiîn islam Alfred Louis De Prémare (cercetător la IRE-MAM), de la pagina 99 până la pagina 102 în ediţiafranceză de la Seuil (Univers historique) din 2002, searată situaţia favorită pe care evreii, populaţie sedentarăşi lucrătoare în agricultură și artizanat, o aveau laIatrib 27 .(2) În lucrarea “Mahomed” a islamologului francezAnne-Marie Delcambre (doctor în drept islamic), la paginile42 si 43 din ediţia originală a lui Desclée De Brower(1999), se povesteşte că unii dintre contemporaniilui Mahomed credeau că revelaţiile îi sunt dictate decătre un sclav creştin grec din Mecca, care se ocupa cuproducţia şi vânzarea de bijuterii, şi care se numeaGiabr. În apărarea sa, Mahomed mai produce un crâmpeide revelaţie în care se apăra spunând că revelaţiilesale sunt într-o arabă pură, în timp ce grecul nu vorbeştedecât imperfect araba. Evident, asta nu demonstreazănimic privitor la originea revelaţiilor sale,însă logica vremii se pare că era alta 28 .Coranul- ultima Carte SfântăCoranul are 114 capitole, numite “sura”, compuse dinversete; versetele sunt numerotate.” Aproape toate capitoleleîncep cu “în numele lui Allah cel Milos şi Milostiv!„bism Allah al-Rahman al-Rahim!. Coranul începecu sura următoare, care este folosită în fiecare din cele5 rugăciuni zilnice:Sura - 1: El - Fatiha (Începutul)1.În numele lui Allah cel Milos şi Milostiv!2.Slava lui Allah, Stăpânul Lumilor!3.Cel Milos şi Milostiv!4.Stapânul Zilei de-apoi!5.Numai Ţie ne rugăm şi numai în Tine avem nădejde!
- Page 1 and 2: Magazin al Fundaţiei „Mareşal A
- Page 4 and 5: AGENDA FUNDAŢIEIZiua Veteranilor d
- Page 6 and 7: AGENDA FUNDAŢIEICopiii au primit c
- Page 8 and 9: AGENDA FUNDAŢIEIEdiţia a doua a c
- Page 11 and 12: AGENDA FUNDAŢIEICâştigătorii co
- Page 13 and 14: EVENIMENT95 de ani de istorieDe la
- Page 15 and 16: EVENIMENTGeneralul Averescu în mij
- Page 17 and 18: TEATRELE DE OPERAŢIIIslamul, o lum
- Page 19 and 20: TEATRELE DE OPERAŢIIEtica musulman
- Page 21 and 22: TEATRELE DE OPERAŢIItine cât şi
- Page 23: TEATRELE DE OPERAŢIIal Islamului,
- Page 27 and 28: TEATRELE DE OPERAŢIIFUNDAMENTELE C
- Page 29 and 30: TEATRELE DE OPERAŢIIstele.” Un o
- Page 31 and 32: TEATRELE DE OPERAŢIImai grave, num
- Page 33 and 34: ISTORIE, CULTURĂMomente de glorie
- Page 35 and 36: ISTORIE, CULTURĂla orice jertfă;
- Page 37 and 38: ISTORIE, CULTURĂPiesă de artileri
- Page 39 and 40: ISTORIE, CULTURĂîntărirea poziţ
- Page 41 and 42: ISTORIE, CULTURĂ1821 în zona Buz
- Page 43 and 44: ISTORIE, CULTURĂ„să urmeze drum
- Page 45 and 46: ISTORIE, CULTURĂvremii; „depune
- Page 47 and 48: ISTORIE, CULTURĂtor document emoţ
- Page 50 and 51: ISTORIE, CULTURĂlumea crede că lu
- Page 52 and 53: ISTORIE, CULTURĂM.M.L.L. însoţit
- Page 54 and 55: ISTORIE, CULTURĂCezar Boliac, abol
- Page 56 and 57: ISTORIE, CULTURĂpotece bătute ne-
- Page 58 and 59: ISTORIE, CULTURĂDealtfel, către m
- Page 60 and 61: ISTORIE, CULTURĂGeneralul Aristide
- Page 62 and 63: ISTORIE, CULTURĂMăsuri de organiz
- Page 64 and 65: ISTORIE, CULTURĂcea mai mare parte
- Page 66 and 67: ISTORIE, CULTURĂbru 75 mm model en
- Page 68 and 69: ISTORIE, CULTURĂ21Ibidem, f.43.22I
- Page 70 and 71: ISTORIE, CULTURĂfără să ne fac
- Page 72 and 73: ISTORIE, CULTURĂform cu procentul
- Page 74 and 75:
ISTORIE, CULTURĂRAFTUL CU CĂRŢIM
- Page 76 and 77:
ISTORIE, CULTURĂRefuzul oricărei
- Page 78 and 79:
TEORIE MILITARĂ- 76 -şi noile cap
- Page 80 and 81:
TEORIE MILITARĂparteneriat cu stat
- Page 82 and 83:
TEORIE MILITARĂunor crize locale
- Page 84 and 85:
TEORIE MILITARĂtelor presupune mă
- Page 86 and 87:
TEORIE MILITARĂAngajamentului Capa
- Page 88 and 89:
TEORIE MILITARĂmai mult pentru ace
- Page 90 and 91:
TEORIE MILITARĂservicii de agendă
- Page 92 and 93:
AREAL BUZOIANSubcarpaţii Buzăului
- Page 94 and 95:
MOZAIC BUZOIAN60 de ani de la înfi
- Page 96 and 97:
MOZAIC BUZOIAN„Cultul Eroilor”C
- Page 98 and 99:
MOZAIC BUZOIANÎn luna februarie, l
- Page 100 and 101:
MOZAIC BUZOIANZilele BuzăuluiÎn a
- Page 102:
CONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂU- 100 -