Omagiu Eroilor. - Revista Forţelor Terestre

TEATRELE DE OPERAŢIIanumiţi conducători musulmani până în 1924, când afost total abolit de catre primul preşedinte al Turciei,Mustafa Kemal Ataturk.ISLAMUL ŞIIT – DEZVOLTARE ŞI PRINCIPII 11Iniţial, mişcarea şiită a câştigat o susţinere masivă înzonele ce acum reprezintă Iraqul, Iranul, Yemenul şipărţi din Asia Centrală şi de Sud. În cea mai mare partea lumii, Şia reprezintă minoritate. Astăzi, potrivit estimărilor,Islamul şiit este practicat de către 10% din totalulde musulmani de pe glob.Pentru Şiiţi, primul lider adevărat al comunităţii musulmaneeste Ali, considerat imam, termen folosit deŞiiţi nu doar pentru a indica abilităţile de conducător ciinseamnă şi relaţii de sânge cu Profetul Muhammad.Cum descendenţii lui Ali au preluat conducerea comunităţiişiite, funcţiile unui imam au devenit mult maiclar conturate. Fiecare imam ales alegea un succesorşi, conform credinţei şiite, transmitea o anumită cunoaşterespirituală următorului conducător. Imamii serveauatât ca conducători spirituali cât şi politici. Darcum şiiţii incepeau cu precădere să piardă bătăliile politicecu conducătorii musulmani sunniţi, imamii s-auaxat pe dezvoltarea unei spiritualităţi care să devinăesenţa practicilor şi credinţelor religioase şiite. Şiiţiicred că atunci când linia imamilor-conducători politici(cunoscuţi ca mujtahizi) de după Ali s-a terminat, ei aucâştigat dreptul de a interpreta cunoştinţele religioase,mistice şi legale ale comunităţii mai largi. Cel mai învăţatdintre aceşti interpretori i se numeşte ayatollah(semnul lui Dumnezeu).Sursele jurisprudenţei, indiferent de sectă, sunt Coranulşi Sunna (hadisuri – (relatări ale spuselor şi faptelorProfetului, qiya – analogii, ijma’- consensuri şiijtihad). Funcţia principală a învăţaţilor religioşi este interpretarealegii islamice (şaria’). Nu există legi codificatenici în Islamul Şia nici în Sunni. Mai degrabă,există surse de interpretare a legii, la fel pentru şiiţi şisunniţi. Hadisurile şiite diferă de hadisurile sunnite,multe în care conţin spusele imamilor şiiţi care se considerăinspiraţi divin. Interpretarea legală şiită, spre deosebirede cea sunnită, ingăduie mai mult spaţiu pentruinterpretare personală.Practicile religioase şiite se centrează în jurul rememorăriifiului cel mic al lui Ali, Hussein, care a fost martirizatlângă oraşul Karbala în Iraq de către forţelesunnite in 680. Moartea sa este comemorată în fiecarean în a zecea zi a lunii Muharram din calendarul islamic,printr-un ritual sumbru şi câteodată violent numitAshura. Ca minoritate deseori persecutată de unii sunniţi,şiiţi găsesc consolare in ritualul de Ashura, prinamintirea martiriei lui Hussein şi lecţiile morale ce sedesprind din ea.şiism în ziua de azi, domină în Iran, Iraq, Liban şi Bahrein.Doisprezecarii acceptă o linie de 12 imami infailibilidescendenţi ai lui Ali, pe care îi consideră aleşidivin încă de la naştere. Cei 12 imami sunt văzuţi capurtători ai credinţei şi interpretorii ideali ai legii şi teologiei.Doisprezecarii cred ca al 13-lea şi ultimul dintreimami au dispărut spre sfârşitul secolului al nouălea.Acest „imam ascuns” este aşteptat sa conducă comunitateaîntr-o zi. După cum notează un învăţat, cu privirela dispariţia celui de-al 13-lea imam, mulţiDoisprezecari „aleg să se retragă din politică şi îi aşteaptăvenirea”. Acest lucru este considerat un curentpacifist printre Doisprezecari. În secolul al 20-lea, cândschimbările în peisajul politic din Orientul Mijlociu chemaula activism unele grupuri din Liban şi Iran, un noucurent competitiv activist a găsit interes printre anumitegrupuri doisprezecare, de exemplu liderul religios iranianAyatollah Khomeini.Ismailiţii sau Şiismul Şeptar. Deşi majoritatea şiiţilorsunt de acord asupra premisei că Ali a fost primulimam adevărat, nu se înţeleg asupra succesorilor lui.Ismailiţii, care este a doua mare sectă şiită, s-a dezvăluitîn secolul opt, ea recunoscând doar primii 7 imami(al şaptelea fiind numit Ismail). Istoric vorbind, saumăcar până în secolul al XVI-lea, ismailiţii au fost multmai dispuşi să urmărească puterea militară şi teritorialădecât Doisprezecarii. În trecut, ei au menţinut state puternice,care au jucat roluri importante în dezvoltareaistorică a Islamului. Astăzi, ismailiţii sunt răspândiţi înlume dar sunt mai proeminenţi în Afghanistan (sub clanulNaderi), India şi Pakistan. Există de asemenea comunităţiismailite şi în Africa de Est si Sud.Alte secte şiite. Zaizii (zayd), care recunosc primiicinci imami şi contestă identitatea celui de-al cincilea,sunt o sectă minoritară a Islamului şiit, cei mai întâlniţiîn Yemen. Zaizii resping conceptele cum ar fi „imam infailibil”sau „imam ascuns”. Alte secte, cum ar fi Alawiţiişi Druzii, sunt în general considerate ca fiind derivateale şiismului, deşi unii adepţi nu se consideră musulmani.Alawiţii există mai mult în Siria şi Liban. FamiliaAssad, care efectiv a condus Siria incepând cu 1971,este alawită. Cel mai mult, Alawiţii interpretează stâlpiiIslamului simbolic şi nu aplicat, şi au sărbători atât creş-Secte ŞIITEŞiismul doisprezecar, cea mai comună formă de- 18 -Ţări în care musulmanii reprezintă mai mult de 10%din totalul populaţiei.