TEATRELE DE OPERAŢIIanumiţi conducători musulmani până în 1924, când afost total abolit de catre primul preşedinte al Turciei,Mustafa Kemal Ataturk.ISLAMUL ŞIIT – DEZVOLTARE ŞI PRINCIPII 11Iniţial, mişcarea şiită a câştigat o susţinere masivă înzonele ce acum reprezintă Iraqul, Iranul, Yemenul şipărţi din Asia Centrală şi de Sud. În cea mai mare partea lumii, Şia reprezintă minoritate. Astăzi, potrivit estimărilor,Islamul şiit este practicat de către 10% din totalulde musulmani de pe glob.Pentru Şiiţi, primul lider adevărat al comunităţii musulmaneeste Ali, considerat imam, termen folosit deŞiiţi nu doar pentru a indica abilităţile de conducător ciinseamnă şi relaţii de sânge cu Profetul Muhammad.Cum descendenţii lui Ali au preluat conducerea comunităţiişiite, funcţiile unui imam au devenit mult maiclar conturate. Fiecare imam ales alegea un succesorşi, conform credinţei şiite, transmitea o anumită cunoaşterespirituală următorului conducător. Imamii serveauatât ca conducători spirituali cât şi politici. Darcum şiiţii incepeau cu precădere să piardă bătăliile politicecu conducătorii musulmani sunniţi, imamii s-auaxat pe dezvoltarea unei spiritualităţi care să devinăesenţa practicilor şi credinţelor religioase şiite. Şiiţiicred că atunci când linia imamilor-conducători politici(cunoscuţi ca mujtahizi) de după Ali s-a terminat, ei aucâştigat dreptul de a interpreta cunoştinţele religioase,mistice şi legale ale comunităţii mai largi. Cel mai învăţatdintre aceşti interpretori i se numeşte ayatollah(semnul lui Dumnezeu).Sursele jurisprudenţei, indiferent de sectă, sunt Coranulşi Sunna (hadisuri – (relatări ale spuselor şi faptelorProfetului, qiya – analogii, ijma’- consensuri şiijtihad). Funcţia principală a învăţaţilor religioşi este interpretarealegii islamice (şaria’). Nu există legi codificatenici în Islamul Şia nici în Sunni. Mai degrabă,există surse de interpretare a legii, la fel pentru şiiţi şisunniţi. Hadisurile şiite diferă de hadisurile sunnite,multe în care conţin spusele imamilor şiiţi care se considerăinspiraţi divin. Interpretarea legală şiită, spre deosebirede cea sunnită, ingăduie mai mult spaţiu pentruinterpretare personală.Practicile religioase şiite se centrează în jurul rememorăriifiului cel mic al lui Ali, Hussein, care a fost martirizatlângă oraşul Karbala în Iraq de către forţelesunnite in 680. Moartea sa este comemorată în fiecarean în a zecea zi a lunii Muharram din calendarul islamic,printr-un ritual sumbru şi câteodată violent numitAshura. Ca minoritate deseori persecutată de unii sunniţi,şiiţi găsesc consolare in ritualul de Ashura, prinamintirea martiriei lui Hussein şi lecţiile morale ce sedesprind din ea.şiism în ziua de azi, domină în Iran, Iraq, Liban şi Bahrein.Doisprezecarii acceptă o linie de 12 imami infailibilidescendenţi ai lui Ali, pe care îi consideră aleşidivin încă de la naştere. Cei 12 imami sunt văzuţi capurtători ai credinţei şi interpretorii ideali ai legii şi teologiei.Doisprezecarii cred ca al 13-lea şi ultimul dintreimami au dispărut spre sfârşitul secolului al nouălea.Acest „imam ascuns” este aşteptat sa conducă comunitateaîntr-o zi. După cum notează un învăţat, cu privirela dispariţia celui de-al 13-lea imam, mulţiDoisprezecari „aleg să se retragă din politică şi îi aşteaptăvenirea”. Acest lucru este considerat un curentpacifist printre Doisprezecari. În secolul al 20-lea, cândschimbările în peisajul politic din Orientul Mijlociu chemaula activism unele grupuri din Liban şi Iran, un noucurent competitiv activist a găsit interes printre anumitegrupuri doisprezecare, de exemplu liderul religios iranianAyatollah Khomeini.Ismailiţii sau Şiismul Şeptar. Deşi majoritatea şiiţilorsunt de acord asupra premisei că Ali a fost primulimam adevărat, nu se înţeleg asupra succesorilor lui.Ismailiţii, care este a doua mare sectă şiită, s-a dezvăluitîn secolul opt, ea recunoscând doar primii 7 imami(al şaptelea fiind numit Ismail). Istoric vorbind, saumăcar până în secolul al XVI-lea, ismailiţii au fost multmai dispuşi să urmărească puterea militară şi teritorialădecât Doisprezecarii. În trecut, ei au menţinut state puternice,care au jucat roluri importante în dezvoltareaistorică a Islamului. Astăzi, ismailiţii sunt răspândiţi înlume dar sunt mai proeminenţi în Afghanistan (sub clanulNaderi), India şi Pakistan. Există de asemenea comunităţiismailite şi în Africa de Est si Sud.Alte secte şiite. Zaizii (zayd), care recunosc primiicinci imami şi contestă identitatea celui de-al cincilea,sunt o sectă minoritară a Islamului şiit, cei mai întâlniţiîn Yemen. Zaizii resping conceptele cum ar fi „imam infailibil”sau „imam ascuns”. Alte secte, cum ar fi Alawiţiişi Druzii, sunt în general considerate ca fiind derivateale şiismului, deşi unii adepţi nu se consideră musulmani.Alawiţii există mai mult în Siria şi Liban. FamiliaAssad, care efectiv a condus Siria incepând cu 1971,este alawită. Cel mai mult, Alawiţii interpretează stâlpiiIslamului simbolic şi nu aplicat, şi au sărbători atât creş-Secte ŞIITEŞiismul doisprezecar, cea mai comună formă de- 18 -Ţări în care musulmanii reprezintă mai mult de 10%din totalul populaţiei.
TEATRELE DE OPERAŢIItine cât şi islamice. Puţin se cunoaşte despre acestesecte pentru că cele mai multe dintre practici sunt secrete.În Turcia, Aleviţii sunt un grup ce face parte dinIslamul şiit, deseori confundat cu Alawiţii sirieni sau altecomunităţi şia. Nu se cunoaşte mult despre practicilelor religioase. Aleviţii sunt, în cea mai mare parte, bineintegraţi în societatea turcească, unde vorbesc atâtturca cât şi limba kurdă. Comunitatea Druză, concentratăîn Liban, Iordania, Siria şi Israel, este o desprinderedin secolul XI din secta ismailită. Cele maimulte dintre practicile druze sunt secrete.După ce al doisprezecelea Imam dispare fără urmă,conducătorul Shiiţilor este ales de un consiliu şi numitAyatollah. Islamul Sunni continuă să se extindă dinSpania până în India în timpul dinastiei Ummayazilor(fondată de Mu’awiya). Astăzi există aproape un miliardde musulmani în Indonezia, India, Asia Centrală, PeninsulaArabică şi Africa, dintre care 90% sunt Sunni.Iranul şi Irakul au populaţie majoritară shiata.ISLAMUL SUNNIT: DEZVOLTARE ŞI PRINCIPII 12Majoritatea musulmanilor din ziua de azi este sunnită.Ei acceptă primii 4 califi (inclusiv Ali) ca urmași aiProfetului, dar resping ideea că imamii sunt inspiraţidivin care trebuie veneraţi/respectaţi. Musulmanii sunninu acordă fiinţelor umane acest statut deosebit, ci doarprofeţilor menţionaţi în Coran, spre deosebire de venerareaşiită a imamilor. Sunniţii au o ierarhie religioasămai puţin elaborată şi puternică decât şiiţii. De asemenea,învăţaţii religioşi sunniţi au fost sub control statal,faţă de conducătorii şiiţi. În acelaşi timp, Islamul Sunnittinde să fie mai flexibil faţă de oamenii care conduc rugăciuneaşi predica, prezintă o diferenţă subtilă în cepriveşte obligativitatea rugăciunilor faţă de şiism, daramândouă grupurile deţin o înţelegere similară a credinţelorislamice de bază.În Islamul sunnit, există 4 şcoli de jurisprudenţă careoferă interpretări alternative ale deciziilor legale. În modtradiţional, studierea legii se face la şcoli instituţionaleislamice numite madrasa. Cele 4 şcoli de jurisprudenţăse bazează în cea mai mare parte pe analogie ca modprincipal de formula legile, şi cântăresc în mod diferitspusele Profetului şi a companionilor săi în deciziile pecare le iau . În anumite ţări seculare, cum ar fi Turcia,opinia învăţaţilor religioşi reprezintă o călăuzire moralăşi socială drept cum ar trebui musulmanii să îşi practicereligia, şi nu se consideră legi „legale”.CELE PATRU ŞCOLI LEGALE, CARE VARIAZĂÎN ANUMITE ASPECTE, SUNT:Malekismul sau şcoala malekită, ce îl are drept fondatorpe Malik bin Anas (m. 795), autorul primului tratatde drept islamic, Al-Muwattā (Cel simplificat), sebazează pe opinia personală raţională (ar.: ىأر ra’y) şipe raţionamentul prin analogie (ar.: سايق qiyās) maimult decât pe tradiţii. Malekismul este predominant înMusulmani rugându-seMaghreb, sudul Egiptului, Africa occidentală (inclusivîn Nigeria).Hanefismul sau şcoala hanefită, ce îl are drept fondatorpe Abu Hanifa (700, Kufa – 767, Bagdad), acceptă,pe lângă izvoarele primare ale dreptului canonic,ىأر (ar.: Coranul şi Tradiţiile, opinia personală raţionalăra’y), atunci când nu se găseşte un precedent al cazuluiîn discuţie în sursele amintite. Hanefismul este predominantîn Turcia şi în regiunile aflate cândva subdominaţie otomană, în afară de Maghreb şi Egipt. Musulmaniidin Dobrogea sunt hanefiţi.Şafiismul sau şcoala şafiită, ce îl are drept fondatorpe Aş-Şafi’ (m. 820), se bazează pe Tradiţii şi pe raţionamentulprin analogie, atunci când situaţia o cere.Consensul – ’iğmā‘– învăţaţilor (ar.: ‘ulamā’) este acceptat,fără să fie însă privilegiat. Şafiismul este majoritarîn Indonezia, Malaezia, Filipine, Africa orientală, şiprezent, într-o oarecare măsură, în Egipt, Caucaz, Kurdistan,Asia Centrală, Yemen şi Palestina.Hanbalismul sau şcoala hanbalită, ce îl are dreptfondator pe Ahmad bin Hanbal (mort în 855), respingeopinia personală şi raţionamentul prin analogie, pentrua elimina posibilitatea apariţiei inovaţiei păcătoase (ar.:bid‘a), limitându-se la o interpretare strict literală a ةعدبCoranului şi a Tradiţiilor. Deşi această şcoală va intra îndeclin începând cu secolul al XIV-lea, sub otomani, eava renaşte sub o nouă formă în secolul al XVIII-lea, prinmişcarea wahhabită sau salefită, iniţiată de Muhammadbin ’Abd al-Wahhab, pornind de la gândirea mareluiteolog hanbalit Ibn Taymiyya (m. 1328). Islamulwahhabit este recunoscut ca religie oficială a ArabieiSaudite şi are o influenţă importantă in lumea islamicădin cauza controlului saudit al oraşelor sfinte Mecca şiMedina, şi din cauza finanţării saudite a unor şcoli şimoschei din alte ţări.KHARIGIŢII 13 Kharijiţii (ar.: ةجراوخ khawāriğa „secesionişti”),la început susţinători ai lui Ali, l-au părăsit în657, considerându-l prea şovăielnic şi imputându-i faptulcă a acceptat ca problema conducerii comunităţiiislamice să fie obiectul unor tratative. Pornind de laideea egalităţii tuturor credincioşilor, ei cred că imamatulşi califatul pot reveni oricărui credincios, indiferentde originea sa etnică sau socială, dacă este ireproşabildin punct de vedere moral şi religios. Puritani- 19 -
- Page 1 and 2: Magazin al Fundaţiei „Mareşal A
- Page 4 and 5: AGENDA FUNDAŢIEIZiua Veteranilor d
- Page 6 and 7: AGENDA FUNDAŢIEICopiii au primit c
- Page 8 and 9: AGENDA FUNDAŢIEIEdiţia a doua a c
- Page 11 and 12: AGENDA FUNDAŢIEICâştigătorii co
- Page 13 and 14: EVENIMENT95 de ani de istorieDe la
- Page 15 and 16: EVENIMENTGeneralul Averescu în mij
- Page 17 and 18: TEATRELE DE OPERAŢIIIslamul, o lum
- Page 19: TEATRELE DE OPERAŢIIEtica musulman
- Page 23 and 24: TEATRELE DE OPERAŢIIal Islamului,
- Page 25 and 26: TEATRELE DE OPERAŢIIpunctelor şi
- Page 27 and 28: TEATRELE DE OPERAŢIIFUNDAMENTELE C
- Page 29 and 30: TEATRELE DE OPERAŢIIstele.” Un o
- Page 31 and 32: TEATRELE DE OPERAŢIImai grave, num
- Page 33 and 34: ISTORIE, CULTURĂMomente de glorie
- Page 35 and 36: ISTORIE, CULTURĂla orice jertfă;
- Page 37 and 38: ISTORIE, CULTURĂPiesă de artileri
- Page 39 and 40: ISTORIE, CULTURĂîntărirea poziţ
- Page 41 and 42: ISTORIE, CULTURĂ1821 în zona Buz
- Page 43 and 44: ISTORIE, CULTURĂ„să urmeze drum
- Page 45 and 46: ISTORIE, CULTURĂvremii; „depune
- Page 47 and 48: ISTORIE, CULTURĂtor document emoţ
- Page 50 and 51: ISTORIE, CULTURĂlumea crede că lu
- Page 52 and 53: ISTORIE, CULTURĂM.M.L.L. însoţit
- Page 54 and 55: ISTORIE, CULTURĂCezar Boliac, abol
- Page 56 and 57: ISTORIE, CULTURĂpotece bătute ne-
- Page 58 and 59: ISTORIE, CULTURĂDealtfel, către m
- Page 60 and 61: ISTORIE, CULTURĂGeneralul Aristide
- Page 62 and 63: ISTORIE, CULTURĂMăsuri de organiz
- Page 64 and 65: ISTORIE, CULTURĂcea mai mare parte
- Page 66 and 67: ISTORIE, CULTURĂbru 75 mm model en
- Page 68 and 69: ISTORIE, CULTURĂ21Ibidem, f.43.22I
- Page 70 and 71:
ISTORIE, CULTURĂfără să ne fac
- Page 72 and 73:
ISTORIE, CULTURĂform cu procentul
- Page 74 and 75:
ISTORIE, CULTURĂRAFTUL CU CĂRŢIM
- Page 76 and 77:
ISTORIE, CULTURĂRefuzul oricărei
- Page 78 and 79:
TEORIE MILITARĂ- 76 -şi noile cap
- Page 80 and 81:
TEORIE MILITARĂparteneriat cu stat
- Page 82 and 83:
TEORIE MILITARĂunor crize locale
- Page 84 and 85:
TEORIE MILITARĂtelor presupune mă
- Page 86 and 87:
TEORIE MILITARĂAngajamentului Capa
- Page 88 and 89:
TEORIE MILITARĂmai mult pentru ace
- Page 90 and 91:
TEORIE MILITARĂservicii de agendă
- Page 92 and 93:
AREAL BUZOIANSubcarpaţii Buzăului
- Page 94 and 95:
MOZAIC BUZOIAN60 de ani de la înfi
- Page 96 and 97:
MOZAIC BUZOIAN„Cultul Eroilor”C
- Page 98 and 99:
MOZAIC BUZOIANÎn luna februarie, l
- Page 100 and 101:
MOZAIC BUZOIANZilele BuzăuluiÎn a
- Page 102:
CONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂU- 100 -