Omagiu Eroilor. - Revista Forţelor Terestre

EVENIMENTChiar dacă au fost resubordonate, în perioada celuide al Doilea Război Mondial, altor structuri militare,marile unităţi din compunerea fostei Armate a 2-a, audesfăşurat acţiuni militare, atât în campania din est câtşi în cea din vest, constituind – prin faptul că se vorregăsi, după 1960, din nou în subordinea acesteia -,puntea de legătură între perioada interbelică şi postbelicăa acestui comandament şi marcând continuitatealui în timp.Procesul postbelic de reorganizare a armateiromâne a impus elaborarea de către Adunarea deputaţilor,în anul 1947, a „Legii nr. 205 pentru organizareaşi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale” şi a„Legii 206 pentru organizarea armatei”.În baza acestor acte normative, în iunie acelaşi an,se crează ca structuri organizatorice, 4 regiuni militare,Regiunea 2 Militară, cu comandamentul în Capitală,fiind continuatoarea tradiţiilor Armatei a 2-a.Cu începere de la 1 mai 1960, în baza ordinuluiMarelui Stat Major nr. C.L. 0066 din 27.02.1960 şi aOrdinului comandamentului Regiunii 2 Militare nr. R.A.0903 din 28.04.1960, se desfiinţează Regiunea 2Militară şi ia fiinţă, în garnizoana Bucureşti, ComandamentulArmatei a 2-a, avându-i drept comandant şişef de stat major pe generalii-maiori Stan Marcu şi, respectiv,Ioan Jelev, de fapt, comanda structurii ce tocmaise desfiinţase. Începe etapa a treia a existenţeiArmatei a 2-a, etapă ce s-a derulat până la01.08.2000.În anul 1980, pe baza aprobării Consiliului Apărării,menţionată în protocolul nr. C.A. 004 al şedinţei din 06februarie şi a Ordinului General al ministrului apărăriinaţionale nr. 0008 din 02 aprilie 1980, începând cu 05aprilie, ia fiinţă Comandamentul Armatei a 2-a, dislocatîn garnizoana Buzău, subordonat ministruluiapărării naţionale, având ca zonă de responsabilitateMoldova şi Dobrogea ( zonele de operaţii de est şisud-est) şi, ca structuri subordonate, trei mari unităţimecanizate, una de rachete, un centru de instrucţie,precum şi unităţi de artilerie, transmisiuni, geniu, artilerieantiaeriană.Redislocarea Comandamentului Armatei a 2-a îngarnizoana Buzău, în primăvara anului 1980,marchează o nouă etapă, a treia, a istoriei acestei armate.În ziua de 16 aprilie, ministrul apărării naţionale, înbaza Decretului Prezidenţial nr. 80 din 17 aprilie acelaşian, instalează în funcţia de comandant al Armateia 2-a pe generalul maior Ion Dândăreanu, iar, prin ordinulM.C. 213 din 21 aprilie, în funcţia de şef al statuluimajor, pe generalul-maior Grigore Drăghici.Cu toate greutăţile inerente oricărui început, într-untimp relativ scurt, datorită responsabilităţii şi activităţiienergice a comenzii structurii ce se crea, a şefilor desecţii, compartimente şi birouri, ComandamentulArmatei a 2-a a devenit un organism bine închegat, cu- 14 -personalitate, care s-a bucurat de respectul comandanţilorşi statelor majore subordonate şi de încredereaconducerii Ministerului Apărării Naţionale.În perioada 1980-1989, a organizat şi condus 31 deaplicaţii cu marile unităţi subordonate, abordând problematici,forme de luptă şi situaţii tactice diverse, întoate zonele de operaţii, în special în cele de est şisud-est, în condiţii diferite de relief, anotimp şi stare a vremii.Potrivit convenţiei realizate la nivelul ministerelorapărării din forţele statelor membre ala Tratatului dela Varşovia, Armata a 2-a a participat cu grupe operativela mai multe aplicaţii de comandament şi statmajor de front , pe hartă, în garnizoanele Mangalia,Constanţa şi Neptun, precum şi pe teritoriul RepubliciiBulgaria - „Scut – 82”, „Balcan – 86”, „Balcan – 88” -,fiind, de fiecare dată, remarcată pentru coeziune,modul de lucru şi justeţea hotărârilor adoptate.Evenimentele da la sfârşitul anului 1989 au găsitArmata a 2-a şi comandamentul acesteia cu majoritateaefectivelor în garnizoanele de dislocare. O analizăşi situaţii statistice, ulterior întocmite, atestă căparticiparea Armatei a 2-a, la evenimentele din perioada22-31.12.1989, a inclus 3858 militari, 20 de tancuri,147 T.A.B., efective şi tehnică de luptă folosite cupreponderenţă în garnizoanele Bucureşti, Buzău șiBrăila.Perioada 1990-2000 debutează cu schimbări în conducereaArmatei a 2-a, comandanţii acesteia fiind numiţigeneralii locotenenţi Paul Cheler (01-07.02.1990)şi Dumitru Pletos (07-26.02.1990), iar, între 26 februarie1990 şi 28 martie 1994, generalul-locotenentŞtefan Guşă, personalitate militară deosebită, care adedicat armatei tot ce a avut mai bun, întreaga sa capacitate,experienţă militară, crezând până în ultimaclipă a vieţii în menirea de apărător al ţării.La 19 iulie 1994, comandant al Armatei a 2-a estenumit generalul-locotenent Nicolae Păştinică, iar, din18 octombrie 1995 şi până la 12.09.1997, generalulde brigadă Eugen Bădălan.În perioada 12.09.1997-21.01.1999, comandant alArmatei a 2-a este generalul de brigadă dr. MirceaMureşan, şi, între 05.02.1999-31.07.2002, generalulde brigadă Mihai Palaghia.Aplicaţiile tactice organizate şi conduse de ComandamentulArmatei a 2-a , sau cele conduse deeşaloanele superioare, la care aceasta a participat,precum şi convocările de pregătire de comandamentşi stat major, au fost concepute şi s-au desfăşurat pebaza principiilor luptei moderne, concluziilor şi învăţămintelorreieşite din conflictele militare, inclusivcele desprinse din evenimentele din decembrie 1989.Mai importante au fost aplicaţiile „Putna ‘90”, „Neptun‘91”, „Bicaz ‘92”, „Siret ‘93”, „Ciuc ‘93”, „Dacia ‘93”,„Siriu ‘94”, „Siret ‘94”, „Danubius ‘95”, „Criza ‘99”,„Forţa 2000”.(va urma)