Omagiu Eroilor. - Revista Forţelor Terestre

EVENIMENTrăzboi apreciabilă, să organizeze aliniamentele deapărare de pe Carpaţi, angajând memorabilele luptede apărare din trecătorile Predeal şi Bran-Câmpulungcu grupurile „Predeal” şi „Nămăieşti”, comandate degeneralii Arthur Văitoianu, respectiv Traian Găiseanu.Pe frontul Armatei a 2-a , în afară de bătăliile pentrucontrolul trectorilor Predeal şi Bran, forţele române auopus o aprigă rezistenţă pe văile Caşinului, Zăbalei,Bâscei Mici, Siriului Mare, la pasurile Tabla Buţii şiBratocea, respingând peste tot încercările vrăjmaşuluide a trece munţii.După 43 de zile de lupte aprige în trecătoareaPredeal şi peste 20 de zile în pasul Bran – Câmpulung,ambele direcţii au rămas zăvorâte în calea înaintăriiinamicului pe direcţia generală Bucureşti. Doarsituaţia grea creată pe frontul Armatei 1 în Oltenia şivestul Munteniei face ca, la 16 noiembrie 1916, inamiculsă intre fără luptă în oraşul Câmpulung, ce fuseseevacuat cu o noapte înainte, la ordin, de cătreforţele Grupului „Nămăieşti”.În urma consumării operaţiei de pe Argeş – Neajlov,la care Armata a 2-a a participat doar cu Divizia 21Infanterie, aceasta primeşte, cu începere de la 21noiembrie/04 noiembrie, misiunea de „a schimba frontulşi a ocupa pe malul stâng al Teleajenului un front cufaţa la vest, acoperind toate comunicaţiile care, de lamunţii Carpaţi şi până la Corlăteşti inclusiv (4 km sudvestde Ploieşti), duc spre răsărit”.Rând pe rând, timp de 40 de zile şi pe o adâncimede aproximativ 200 km., până la 01/14 decembrie, împreunăcu forţe din Armata 1 română şi, de la aceadată, de una singură, având la dreapta şi la stângadoar trupe ruseşti, Armata a 2-a, reconstituită întretimp pe Grupurile „Vrancea-Oituz”, condus de generalulde brigadă Constantin Cristescu, (ulterior„Mannerheim”) şi „Râmnic”, condus de generalulArthur Văitoanu, desfăşoară, pe timp nefavorabil, lupteaprige de apărare, organizând şi opunând rezistenţăpe aliniamentele: Cricov, Prahova, Ialomiţa, şi munţiiBuzăului, calea ferată Ploieşti-Buzău. În acţiunile purtateîn zona Ploieşti-Mizil, ofiţerii şi soldaţii Corpului 2Armată s-au remarcat prin spirit combativ, fiind citaţiastfel într-un ordin de zi: „În luptele îndârjite ce au avutloc de la Ploieşti până la Mizil v-aţi distins şi v-aţi sacrificatvitejeşteAjunşi în faţa oraşului Mizil cu efectivereduse, aţi primit să rezistaţi pe poziţie şi săcontra-atacaţi forţele superioare inamice. Aţi luptat cuvitejie şi bravură şi n-aţi cedat pământul scump al ţăriinoastre până nu v-aţi făcut datoria de ostaşi.”Mai apoi, între 20-27 decembrie 1916, Armata a2-a, împreună cu trei mari unităţi de cavalerie rusă –divizia Usuriska, Zaamurskaia şi Zemna – va purtauna din cele mai aprige încleştări, aşa-numita „bătăliea Râmnicului” sau „bătălia de Crăciun”, în care au fostînfruntate grupurile de armate germane „Morgen”,„Ruiz”, „Kraft” şi „Stabs”. Un atac combinat al Armatei- 12 -1 austro-ungare, pe văile Oituzului şi Uzului, în spateleforţelor româno-ruse şi al grupului de armateMackensen, între munţii Buzăului şi Râmnicu Sărat urmăreastrăpungerea aripii de sud a frontului orientalşi, în consecinţă, scoaterea definitivă a României dinrăzboi. Armata a 2-a, înpreună cu aliaţii a reuşit să stabilizezefrontul , în mod definitiv, în prima decadă alunii ianuarie 1917, pe aliniamentul cuprins întreCaşin, la dreapta, şi Ireşti, la stânga, pe pantele dinapoiapârâului Limpejoara. Gene-ralul AlexandruAverescu avea motive să poată spera: „Nu s-a atinsexact şi peste tot linia indicată de mine, totuşi situaţias-a restabilit destul de bine şi inamicul a fost oprit.Cred că frontul nostru va căpăta stabilitate pe linia pecare ne găsim”.În perioada de refacere a potenţialului militar şimoral al forţelor române, din prima jumătate a anului1917, Armata a 2-a, spre deosebire de celelalte structuri,a fost singura care a realizat, pe baza celor stabilitede Marele Cartier General, într-o manieră proprie,această operaţiune complexă, combinând activitateade refacere cu menţinerea dispozitivului de apăraredin zona Vrancei a majorităţii marilor sale unităţi şiunităţilor din compunere.La 30 iunie 1917, când generalul AlexandruAverescu consemna în cunoscutele sale „Notiţe zilnicedin război”, „Totu-i gata, cel puţin la mine”, Armataa 2-a era pregătită, cu potenţialul substanţial refăcut,aptă să fie angajată în marile bătălii de la PorţileMoldovei.Forţa combativă a Armatei a 2-a se ridica la 56 debatalioane de infanterie, înzestrate cu 448 mitraliere,