elisabeta kirchmajer-donca - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Betty Kirchmajer-Donca - 70frumoase, aici am trăit momente de împliniri rare, am cunoscutoameni deosebiţi prin erudiţia lor, şi nu numai; pe criticul de artăGeo Şerban, care mi-a prezentat cartea Drumul de fum, pe CarmenDobre de la Muzeul Cotroceni, care mi-a prezentat cartea ... Contesade Segur – Noi basme cu zâne, cărţi apărute la edituri bucureştenede renume; la excepţionalele expoziţii de pictură, grafică,l-am cunoscut pe criticul Frunzetti, Dan Grigorescu, Gică Leolea,etc. Cum pot să-l uit pe acad. Eugen Simion, profesorul meu deliteratură română, pe profesorul meu de Literatură Franceză, d-ulClaude Dignoire venit din Paris la Universitatea Bucureşti? MirceaMihăieş numeşte anul acesta „anul vuvuzelei”; sincer, sper sănu pătrundă şi-n literatură, deşi „germenii” există deja...Sunt preşedinta ASTRA Seini şi preşedinta organizaţieiCrucea Roşie, calitate în care am dese prilejuri de a participa laconferinţe, congrese, diferite evenimente culturale la nivel de judeţşi la nivel naţional; deci punţi există. […].– Aţi călători mult. Cum se vede dinafară, sau cum evăzut fenomenul literar românesc?– Îmi place să călătoresc. Deşi predau de o viaţă limba luiBaudelaire, n-am văzut Franţa decât după 1989, dar de atunci verilemi le petrec acolo, fericită că am intrat îmbrăcată în Sena, ammângâiat zidurile catedralei Notre Dame, am urcat treptele TurnuluiEiffel şi am descoperit opera lui Eminescu, Rebreanu, Istrati,Barbu, într-o librărie din Dole, oraşul lui Pasteur, am vizionat douăpiese de teatru de Eugen Ionesco, în Paris (era al 123000-leaspectacol), m-am scăldat în Oceanul Atlantic, la Deauville, iar înBretagne am văzut cele mai albastre hortensii din viaţa mea... Recentm-am întors din Norvegia.– Îşi găseşte scriitoarea Betty Kirchmajer-Donca refugiulîn spaţiul virtual?– Aţi intuit bine; refugiul meu ca scriitoare este într-adevărspaţiul virtual. Nimic, însă nu-ţi dă un sentiment mai frumos decâtacela de a trăi în mijlocul familiei.72