elisabeta kirchmajer-donca - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Betty Kirchmajer-Donca - 70nevăzută al unui univers specific poetei şi, prin acesta, ne‐oredă şi nouă.Paletele liricii sunt diverse, ample, de la descrierea în„acqua forte” ale unor stări bine conturate, la irizările luminilorunui curcubeu, care sporesc puterea de semnificare,precum acele note din sonata lui Vinteuil, descrisă de MarcelProust într‐o pagină din „A la recherche du tempsperdu”. Peste tot în cuprinsul volumului întâlnim versuri şisintagme antologice: fie în poemele în care poeta mai multdialoghează decât defineşte sentimentul iubirii, liniştea, bucuriaîmplinirii, dar mai cu seamă frământările interioare,descoperirea şi înălțarea prin iubire, fie în cele de sorgintefilosofică, văzute prin ocheanul întors al impresiilor demoment, care dau substanță poemului: „de vise universul egol”, „linia copacului bătrân / curbura tinereții obrajilor tăi /sprânceana ta frunza / plecată frunții / gând adunat / păsăricu zbatere de aripi...”, „mi‐a invadat visul / o armată demelci...”. Şi când scrie în metru clasic, poeta îl foloseşte cumăiestrie aparte, doar ca o ustensilă care ascultă de patul luiProcust al sensibilității metaforice: „...Şi corbii se rotesc întruntârziu de seară / şi ninge fără fulgi şi plouă fără picuri / şiplâng fără de lacrimi într‐un uitat de vară / şi aşteptareadoare te‐ai risipit prin pâlcuri. / Şi ninge fără fulgi şi plouăfără picuri”. Un poem‐meditație, ca un fel de „Pantha Rhei”haraclitic, emoționant, este şi „Zâmbetul ierbii”: „Mă‐ntrebce se va întâmpla / cu zâmbetul ierbii / când tăişul rece‐i vaatinge trupul / până la brâu până la sâni / până la umeri pânăla gâtul gingaş / timpul se va cățăra să‐i şuiere / hârş hârşla ureche / pe scărița întortocheată / până în adâncul auzului59