elisabeta kirchmajer-donca - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Betty Kirchmajer-Donca - 70lumina le punea în evidență, când în tuşe groase, când încele clar‐obscure ale amurgului, crepuscul încărcat de mister.Indiferent că ne relevă, prin ochii metaforei pe care ostăpâneşte cu asupra de măsură, stări ale unor iubiri molcome,domestice, fie că este personajul principal al unorlumi concrete, prozaice, fără alura romantică a primilor fioridescoperire a sinelui prin dragoste, Betty Kirchmajer‐Doncarămâne în ce are mai consistent, prin analiza rece, detaşatăparcă de emoția descrisă, calofilă pe alocuri, amintind de opregătire intelectuală ce şi‐a tras seva şi peste chipul lăuntric,luminându‐l şi reflectându‐ni‐l în fațete cunoscute şitotuşi misterioase, ascunse undeva de priviri indiscrete, îndosul unor fraze voit neutre: „Universul casei mele bune /ținea de la gardul din şipci prea vechi / până la răchițile capătuluistrăzii / din care primăvara / mama tăia nuiele pentrulegarea lugojului / pentru mine era şi aşa / prea larg dacămai înălțam ochii / cu o aureolă deasupra capului de copil /mai greu mi‐a fost / să sparg îngrăditul loc / cu sunetele vioriicu coarda lipsă / cumpărată de tata la prețul unui divan /cu droduri bune legate în noduri multe / ca încălțările unuisoldat roman / ca o mătase de păianjen venind din sfoaragroasă de cânepă / muiată în ape stătute / de‐mi tăie degetele/ când mă punea să trag tare tare / până încerca cu mâna /să simtă cât va dura: / mai târziu mi‐am pus coarda lipsă /care‐n şuieratul vântului / din pădurea bisericii / cânta înlocul celorlalte trei / şi lumea de basm / din jurul casei bătrâne/ se înveselea ca o nuntă / din capătul uliței noastre cumulte femei văduve”. Am reprodus integral poemul, pentrua ne da seama de măiestria poetei: din modul descriptiv, alunui areal oarecare, iese la suprafață frumusețea aproape58