elisabeta kirchmajer-donca - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Betty Kirchmajer-Donca - 70confirmă „Sărutul de rouă”. Cine‐i va citi cele două placheteale poetesei înțelege mai bine ce spun.Nu ştiu şi nici nu pot să spun care poem, care vers emai bun: cel clasic, armonios sunător, dar părând, sau versulliber, larg încăpător şi generos debordând de libertatea de arosti şi de a cuprinde, de a învălui şi subjuga. Numai că versuln‐a fost nicicând liber cu adevărat, ci teribil de dificil dacă nuia grijă să fi zilnic Walt Wittman – cum era de părere Borges.Cât e cumpătare şi cât e cumpănire în poezie nu e deştiut cu exactitate. Poate că poezia n‐are nici cumpănire şi nicicumpătare. Emerson credea că odinioară, foarte demult, fiecarecuvânt a fost un poem, a fost simbol şi că noi înşine sălăşluim şiazi în simboluri bine cumpănite şi poate bine cumpătate. Şi dacăomul îşi pierde în fiecare clipăcâte ceva din sentimente şi dinexpresia lor, poetul Max Jacob nelinişteşte, spunându‐ne că poeziapoate să restituie toate acesteacelor ce o citesc şi celor ce opricep. Citind această plachetă văasigur că primiți ceea ce aşteptațide la ea”.(Ghenceanu, Vasile Radu. Poezia castare : [în loc de prefaţă]. În:Kirchmajer-Donca, Betty. FirulAriadnei. Baia Mare : Biblioteca Judeţeană„Petre Dulfu”, 2002.)Sărutul de rouă : poezii. [Înloc de prefaţă] V.R. Ghenceanu.Baia Mare : Biblioteca Judeţeană„Petre Dulfu”, 2002. 74 p. : il.50