elisabeta kirchmajer-donca - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Betty Kirchmajer-Donca - 70spre cele cotidiene. Iubind copii, s‐a bucurat de naşterea unuibăiat şi o fată, veghind asupra educației lor. Acelaşi lucru aîndemnat‐o să facă vocație din cariera sa de dascăl. Au fostani, în care, poate a uitat cu totul de comoara ei ascunsă.Implicările de dascăl au îndreptat‐o spre publicări destudii, referate, regăsindu‐se în diverse ipostaze de organizator,îndrumător şi conducător în viața culturală a urbeinatale şi nu numai. Pare să fie o viață obişnuită, a unuiprofesor activ. Dar nu este aşa. De fiecare dată când am avutbucuria întâlnirilor stabilite sau ocazionale şi am depănatamintiri, gândurile mele s‐au oprit la această perioadă, pe careo simțeam ca un vulcan, gata să erupă, anii în care s‐a pregătitpentru Marea Întâlnire, în care a simțit doar un neastâmpăr.Drumurile Europene, maturitatea biologică şi a experiențelor,a trăirilor în preajma intelectualilor întâlniți, a pregătitmomentul special. Antoine de Saint‐Exupery spunea odată: „Acrea corabia nu înseamnă nici pe departe a țese pânzele, a făuripiroanele, a citi stelele, ci a afla gustul mării, care e unul şi înlumina căruia nimic nu mai este contradictoriu, ci o contopireîn aceeaşi dragoste”. Elisabeta Kirchmajer hotărâtă, a deschislada amintirilor, scoțând la lumină Bagheta Magică. Aînsemnat momentul în care strofele pline de viață şi culoare auțâşnit pur şi simplu, semnalând din primele versuri, aparițiaunui scriitor profund, hotârât şi tenace. Viața autoarei a intratpe un alt drum, ostenitor, frumos, cu o desfăşurare în careenergia ei te copleşeşte. „Literatura, ca orice artă, descoperăviața”, spunea Ion Agârbiceanu. Am asistat la o multitudinede dezvăluiri de vieți, a ei, a altora, destine, emoții, sau alteevenimente, încât de multe ori m‐am aflat în situația de apierde ordinea lor. Deseori am aşteptat revenirea scriitoareidin drumurile ei la Bucureşti, poate Cluj, ori la „Astra” la28