elisabeta kirchmajer-donca - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Betty Kirchmajer-Donca - 70rea în rândurile Uniunii Scriitorilor de România a fost o recunoaşterea efortului depus. Nici comunitatea n‐a stat pasivă, lapremiile dobândite de‐a lungul carierei scriitoriceşti, recompensând‐ocu titlul de „Cetățean de Onoare” al oraşului Seini,spre care: „Inima mă atrage, aici unde s‐au derulat cele maisemnificative evenimente ale copilăriei mele, alături de mama,de tatăl care ne‐a părăsit nedrept de timpuriu, de frații mei,față de concitadinii mei, locul unde am descoperit universul:lavița din fața casei, portița, curtea, prima floare uriaşă dingrădina bunicii, strada, aroma strugurilor, mirosul gutuiloraşezate cu grijă de mama pe dulap, serile în care am participatla puşcatul prunelor, la deşfăcatul porumbului, la învârtitul încăldarea cu magiun ...” ‐ iată mărturisirea de credință a scriitoareiBetty Kirchmajer‐Donca față de semenii ei, cărora le esterecunoscătoare pentru aprecieri.Citindu‐i volumele, atât pe cele de versuri, cât şi pe celede proză, apreciind efortul depus în traducerile sale din limbalui Voltaire, am rămas plăcut surprins că am în față opera uneiscriitoare ajunsă la maturitate, prin acel „sunet” descoperit decritici, care „e fundamental, doar al său”. Iată modalitatea princare poeta „redescoperă şi recompune lumea prin cuvinte, glăsuieştecu ea într‐un chip personal”. La începutul celui de‐altreilea mileniu, cititorul operei sale poate constata că BettyKirchmajer‐Donca îşi exprimă discret, dar convingător, sentimenteleşi stările care stau la baza creației sale.Betty Kirchmajer‐Donca, aflată sub presiunea timpului,ne ia mereu prin surprindere, dându‐ne Replică, la fiecare Întâlnirecu Întâia zăpadă. Din când în când, apelează la Ursitoare,conştientă că se‐ndreaptă Spre asfințit, unde o aşteaptă Bunătateazeilor. Eul poetic stă sub Clepsidre, deşi obsedată de20