elisabeta kirchmajer-donca - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

Betty Kirchmajer-Donca - 70mea prietenă şi colegă de clasă, Elisabeta Donca, cu alțicolegi şi colege, străbăteam coridoarele lungi şi răcoroasesau urcam scările liceului, ca într‐un decor de teatru, pe careai răbdarea să‐l desfaci şi să‐l recompui de câte ori amintirile nu te lasă în pace...Nu mai ştiu de câte ori, de‐a lungul timpului, mi‐aurevenit în memorie întâmplări legate de profesori şi decolegi, răsfoiam o carte, recitam un vers şi, brusc, revedeamîn fața ochilor o figură cunoscută din acei ani minunați. Cutoate acestea, despărțirea de foştii colegi, plecarea în altoraş, preocupările zilnice m‐au făcut să uit, adesea, că amfost odată elevă. Într‐o zi, în urmă cu câțiva ani, mi‐a sunattelefonul mobil. Am răspuns şi în urechi am auzit glasul inconfundabilal Elisabetei Donca (Betty). L‐am recunoscut,deşi nu mai vorbisem cu ea de multă vreme. Mi‐a povestitcă este profesoară de franceză la Seini, că traduce din literaturafranceză, că scrie poezii şi că are câteva volume publicate.M‐am bucurat să aflu că a păşit pe acest drum, deloclesnicios, al scrisului. Ne‐am revăzut la Cluj, la sediul FilialeiUniunii Scriitorilor, în momentul când şi‐a depus dosarulde primire în breasla scriitoricească. Ştiu bine prin ceemoții trece un autor, în aşteptarea deciziei juriului de specialitate,până îşi vede visul împlinit, adică recunoaştereamuncii sale de creație artistică. Talentul şi seriozitatea sa aufost apreciate pozitiv şi iată că Elisabeta Donca, acumKirchmajer, vechea prietenă Betty, a devenit din nou colegamea. Poetă şi traducătoare, apreciată şi premiată, ea faceparte acum din marea familie a scriitorilor profesionişti.Poezia ei delicată rămâne la fiecare recitire un simbol aldeschiderii spre cititor, al dorinței de comunicare. Eul său11