EDUCAŢIE MUZICALĂ ŞI DIDACTICA MUZICII

Expresie şi interpretare muzicală3.7. Accentul ca semn de expresie muzicalăPe lângă accentele studiate (metric, ritmic) în muzică sefolosesc şi accentele melodice şi cele legate de textul literar. Conturulmelodic al unui fragment sau lucrări muzicale prezintă pe parcursul luipuncte, momente de maximă tensiune care imprimă o anumită forţăde expresie melodiei.Aceste culminaţii melodice conţin, de regulă, sunete acute saucu durată mai mare din cadrul conturului melodic, şi se află pe timpulaccentuat al măsurii impunând o accentuare mai nuanţată (accentuaremelodică):În melodiile vocale se întâlnesc şi accente care decurg dintextul literar, acestea fiind de două feluri, accente tonice şiaccente expresive:AccentultonicEste impus de silaba accentuată dintr-un cuvânt: ca-să; mu-zi-cal;bu-cu-ri-e; etc. O propoziţie muzicală bună se realizează atuncicând accentele tonice coincid cu accentele muzicale:În cazul nonconcordanţei între accentele muzicale şi celeliterare se utilizează accentele impuse:În exemplul de mai sus care reprezintă începutul celei de-adoua frază din cântec, nu numai că există nonconcordanţă întreaccentele muzicale şi cele literare, dar şi cele literare sunt impuseasimetric (du-ce; Nu; za-ce), în cadrul celor trei strofe.AccentulexpresivEste impus de cuvântul (cuvintele) cel mai important(importante) din frază/perioadă sau versul textului literar cuconţinutul cel mai expresiv. În exemplul următor accentul expresivcade pe cuvântul dor:Proiectul pentru Învăţământ Rural 31