EDUCAÅ¢IE MUZICALÄ ÅI DIDACTICA MUZICII
EDUCAÅ¢IE MUZICALÄ ÅI DIDACTICA MUZICII EDUCAÅ¢IE MUZICALÄ ÅI DIDACTICA MUZICII
Tonalitatea11.4. Funcţiile treptelor (sunetelor) în tonalitateTreapta I (tonica), sunetul cu funcţia centrală stabileşte ierarhiafuncţională a tuturor celorlalte sunete ale tonalităţii, reprezentând polulspre care converg şi în jurul căruia se grupează, prin subordonareacestea. În afară de numerotarea cu cifre romane, prezentăm trepteletonalităţii după importanţa funcţională:Importanţa Treapta Denumirea1 I Tonica (centru funcţional)2 V Dominanta3 IV Subdominanta (sau dominanta inferioară)4 III Medianta superioară5 VI Medianta inferioară6 II Contradominanta (sau dominantadominantei, supratonică, sensibilasuperioară)7 VII Sensibila (sau subtonica)• Tonica: este treapta cea mai importantă a tonalităţii. Toate celelaltetrepte sunt ataşate tonicii, fie direct, fie prin intermediul celorlaltedouă trepte tonale care urmează ierarhic ca importantă (IV şi V) 2 .• Dominanta: este treapta cea mai importantă ierarhic după tonică,fiind în relaţie de cvintă perfectă ascendentă faţă de aceasta.Împreună cu sunetele ataşate ei, afirmă cu tărie puterea, rolul toniciişi a tonalităţii în general.• Subdominanta: este următoarea treaptă ca funcţionalitate, fiind înrelaţie tot de cvintă perfectă descendentă faţă de tonică; de aceea semai numeşte şi dominanta inferioară.• Medianta superioară: este aşezată între tonică şi dominantă înrelaţie de terţă.• Medianta inferioară: este aşezată între tonică şi subdominantă, înrelaţie de terţă, numindu-se şi supradominantă.• Contradominanta: se află la o cvintă perfectă deasupra dominantei;de aceea se mai numeşte şi dominanta dominantei.• Sensibila: aflându-se la un semiton faţă de tonică este sunetul cuatracţia cea mai puternică faţă de aceasta. Dacă se află la un ton faţăde tonică, nu mai are aceeaşi forţă de atracţie şi se numeştesubtonică.2 Treptele I, V şi IV sunt considerate trepte principale, reprezentând osatura armonică a tonalităţii iartreptele II, III, VI şi VII având o importantă mai mică sunt apreciate ca trepte secundare.162 Proiectul pentru Învăţământul Rural
11.5. Sonoritatea armonică în tonalitateTonalitateaIntonarea simultană a două sau mai multe sunete, dă naşteresonorităţii armonice. Intonarea simultană a două sunete genereazăintervalul armonic care reprezintă cea mai simplă sonoritatearmonică.AcordulIntonarea simultană a cel puţin trei sunete diferite dispuse laintervale de terţe poartă numele de acord. Acordul reprezintă sintezaarmonică a tonalităţii aşa cum gama reprezintă sinteza melodică atonalităţii.• Felul acordurilorCele mai frecvente acorduri folosite în lucrările muzicale care aula bază tonalitatea sunt acordurile de trei, patru şi cinci sunete.Acordul de trei sunete (trisonul)Acordul de trei sunete, în funcţie de calitatea intervalelor carese formează între fundamentala acordului şi celelalte elemente (terţaşi cvinta) este de trei feluri: major, minor, mărit şi micşoratFiecare dintre aceste trisonuri are diferite stări: stare directă(cu fundamentala în bas), răsturnarea I (cu terţa în bas) şirăsturnarea a II-a (cu cvinta în bas):Proiectul pentru Învăţământul Rural 163
- Page 122 and 123: Studierea notaţiei muzicale în cl
- Page 124 and 125: Studierea notaţiei muzicale în cl
- Page 126 and 127: Studierea notaţiei muzicale în cl
- Page 128 and 129: Modalităţi de percepere, cunoaşt
- Page 130 and 131: Modalităţi de percepere, cunoaşt
- Page 132 and 133: Modalităţi de percepere, cunoaşt
- Page 134 and 135: Modalităţi de percepere, cunoaşt
- Page 136 and 137: Modalităţi de percepere, cunoaşt
- Page 138 and 139: Modalităţi de percepere, cunoaşt
- Page 140 and 141: Modalităţi de percepere, cunoaşt
- Page 142 and 143: Modalităţi de percepere, cunoaşt
- Page 144 and 145: Modalităţi de percepere, cunoaşt
- Page 146 and 147: Modalităţi de percepere, cunoaşt
- Page 148 and 149: Intervale muzicale10.1. Obiectivele
- Page 150 and 151: Intervale muzicaleMărimeacalitativ
- Page 152 and 153: Intervale muzicalemicşorată 8 4t
- Page 154 and 155: Intervale muzicale10.7. Alte aspect
- Page 156 and 157: Intervale muzicaleImportant!‣ Sta
- Page 158 and 159: Intervale muzicaleTerţa mare şi m
- Page 160 and 161: Intervale muzicaleSexta mare şi mi
- Page 162 and 163: Intervale muzicaleBemolul şi becar
- Page 164 and 165: Intervale muzicaleSecunda mărităI
- Page 166 and 167: Intervale muzicaleBibliografie• F
- Page 168 and 169: Tonalitatea11.1. Obiectivele unită
- Page 170 and 171: TonalitateaFelul în care sunt orga
- Page 174 and 175: TonalitateaAcordul de patru sunete
- Page 176 and 177: Tonalitatea• Gama Fa major (ordin
- Page 178 and 179: TonalitateaSunt înrudite de gradul
- Page 180 and 181: TonalitateaRăspunsul va putea fi
- Page 182 and 183: TonalitateaGama la minor naturalSol
- Page 184 and 185: TonalitateaGama la minor melodicSol
- Page 186 and 187: TonalitateaGama mi minor naturalSol
- Page 188 and 189: TonalitateaSolfegii în tonalitatea
- Page 190: Bibliografie generală• Stancu D.
11.5. Sonoritatea armonică în tonalitateTonalitateaIntonarea simultană a două sau mai multe sunete, dă naşteresonorităţii armonice. Intonarea simultană a două sunete genereazăintervalul armonic care reprezintă cea mai simplă sonoritatearmonică.AcordulIntonarea simultană a cel puţin trei sunete diferite dispuse laintervale de terţe poartă numele de acord. Acordul reprezintă sintezaarmonică a tonalităţii aşa cum gama reprezintă sinteza melodică atonalităţii.• Felul acordurilorCele mai frecvente acorduri folosite în lucrările muzicale care aula bază tonalitatea sunt acordurile de trei, patru şi cinci sunete.Acordul de trei sunete (trisonul)Acordul de trei sunete, în funcţie de calitatea intervalelor carese formează între fundamentala acordului şi celelalte elemente (terţaşi cvinta) este de trei feluri: major, minor, mărit şi micşoratFiecare dintre aceste trisonuri are diferite stări: stare directă(cu fundamentala în bas), răsturnarea I (cu terţa în bas) şirăsturnarea a II-a (cu cvinta în bas):Proiectul pentru Învăţământul Rural 163
Change language