EDUCAŢIE MUZICALĂ ŞI DIDACTICA MUZICII

Modalităţi de percepere, cunoaştere şi utilizare a elementelor de limbaj muzical în perioada prenotaţiei9.2. DeschideriMuzica (arta muzicii), intangibilă ca şi puţine altele, şi nematerială ca şi aproapeniciuna, ocupă un loc de o deosebită importanţă în lumea comunicaţiei estetice princonţinuturile sale de sentimente şi emoţii, prin funcţionalitatea socială, prin posibilitatea eide a fi, întotdeauna, într-o anumită măsură, pentru toţi.Ca limbaj, muzica este constituită din diferite elemente specifice între care de primăimportanţă este sunetul, faptul sonor care reprezintă impactul primit de aparatul senzorialauditivîn urma efectului auditiv, produs de voce, instrumente, tehnici moderne etc.Sunetul constituie materia primă muzicală, folosită expresiv în funcţie de calităţile şiaspectele acesteia: înălţime, intensitate, durată, timbru.În aceeaşi măsură trebuie să fie apreciată şi valoarea estetică a liniştei (a tăcerii) înmuzică, care completează din punct de vedere fizic faptul sonor.Completându-se reciproc, sunetul şi tăcerea reprezintă pentru creatorii de muzicăelemente materiale pe care le foloseşte pentru a da libertate inspiraţiei şi a enunţa mesajulsău estetic concretizat în opera sa de artă.Sunetul muzical în desfăşurarea lui temporară, prin calităţile lui (înălţime, tărie şitimbru), influenţat de relaţii funcţionale cu alte sunete succesive sau simultane, genereazăprin multiplele posibilităţi de combinare şi exprimare o varietate infinită de melodii, ritmuri,tempouri, nuanţe, armonii, polifonii, timbruri, structuri arhitectonice etc.Studierea elementelor de limbaj muzical în cadrul educaţiei muzicale, în şcoală,determină cunoaşterea şi utilizarea acestora de către elevi atât în interpretarea(practicarea), cât şi în audierea (receptarea) muzicii.Cunoaşterea notaţiei muzicale, forma practică şi diversă în care se scriu elementelelimbajului muzical, este condiţia de bază în receptarea şi interpretarea muzicii, princontribuţia la modelarea sensibilităţii, cultivarea vocii, dezvoltarea auzului muzical, amemoriei muzicale, stimularea imaginaţiei şi valorizarea dispoziţiilor şi a creativităţiielevilor.Cu ajutorul unor semne grafice speciale, prin notaţia muzicală se redau vizualelementele fenomenelor sonore muzicale produse de voci, instrumente sau alte sursemoderne percepute şi receptate auditiv.Notaţia se studiază pe parcursul întregii şcolarităţi. Însă, chiar dacă o anumităalfabetizare muzicală începe încă din grădiniţă (învăţământ preprimar) şi se continuă înclasele I-II prin descoperirea în mod mai mult sau mai puţin conştient, oral-intuitiv, dinactivităţi practice de cântare, joc şi audiţie a unor elemente de limbaj muzical, studiereapropriu-zisă a notaţiei începe din clasa a III-a.Prin urmare, în ciclul primar există două etape distincte în predarea muzicii: etapaprenotaţiei, etapă pregătitoare, care se întinde pe parcursul claselor I-II şi etapa notaţiei, încare se studiază semnele notaţiei muzicale care ilustrează şi exprimă o lume sonoră,dezvăluită în mod organizat prin educaţia muzicală din perioada prenotaţiei, şi carecuprinde clasele III-IV.Trecerea la etapa notaţiei trebuie să se facă firesc şi logic apelând în continuare nunumai la acumulările din perioada prenoţatiei, ci folosind mereu realitatea sonoră pentru aînţelege şi a însuşi corect scris-cititul muzical.Este greşit a se percepe de către copii că muzica este cea care se naşte din semneşi simboluri grafice şi nu invers, că muzica există în afara acestor simboluri.120 Proiectul pentru Învăţământul Rural