download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

pasiune rezultând într-o carte despre Ştefancel Mare, figură, precum zice autorul, „istorică şilegendară”. Ideea centrală a cărţii a fost zugrăvirea,şi prin text, şi prin imagini, pe care le găsimaproape în fiecare pagină, a unui portret al domnitoruluicare a fost nu numai un războinic, ci şiun abil diplomat, un cunoscător al realităţilorvremii sale, un ctitor de lăcaşe sfinte, om de statşi strateg militar, iubitor de învăţătură şi cultură.Pânza literară a cărţii este întreţesută cu fire aleizvoarelor unor cronicari, istorici, scriitori, alecreaţiilor populare. Lucrarea este dedicată maimult tinerilor.Aducem un mic fragment din carte cu îndemnulspre a lua cunoştinţă de conţinutul integralal ei.„La trup creştea nu creştea feciorul lui Bogdanşi al Oltei, dar mintea i se zburătăcea văzând cuochii. Sub fruntea crudană, de copil, mintea secocea în înţelepciune şi bună judecată. În scurttimp i s-a dus vestea de ogoitor al pricinilor ce seiscau vrând-nevrând printre prietenii lui de joacă.Încă de pe atunci se înfiripau mici istorioare, careîl aveau în miezul lor pe Ştefan al lui Bogdan şi alOltei. Încolţeau chiar legende, care mai târziu auînsoţit faptele adevărate ale celui ce avea să devinăstrălucită personalitate istorică a neamuluiromânesc, legende luate deseori ca adevăruri. Secontura un portret strălucitor al bondocelului cupriviri săgetătoare, cu braţ iute ca săgeata şi greuca buzduganul, cu o minte mai tăioasă decât paloşul.”(p. 85-86)După cum ne vorbeşte şi anul apariţiei cărţii,şi, în mod explicit, subtitlul, este şi această trudăînchinată comemorării a 500 de ani de la trecereaîn eternitate a domnitorului. Volumul faceparte din colecţia Oameni şi fapte, apariţia safiind datorată Societăţii pentru Învăţătura PoporuluiRomân, Editurii Dacpress. Lucrările pentruîntocmirea cărţii şi răspândirea literaturii au fostînsoţite de binecuvântarea Prea Sfinţitului părinteCalinic, episcop al Argeşului şi Muscelului.Volumul este nu doar binecuvântat, ci însoţitşi de trei articole, semnate de PS Calinic. Douădintre acestea: Cuvânt înainte şi Împăratulromânimii şi al Europei! alcătuiesc partea introductivăa cărţii. Cel de-al treilea – Testamentullui Ştefan cel Mare – formează un capitol alcărţii. Conţinutul lucrării este expus în ordineacronologică a faptelor, fiecare articol avându-şiautorul său: persoane laice – profesori, învăţător,general de brigadă, inginer şi oameni ai bisericii– PS Calinic, preoţi, diacon. Autorii vorbesc desprenoi aspecte ale vieţii lui Ştefan şi ale evenimentelorprin care a trecut domnitorul, desprepolitica internă a ţării, calitatea lui de a fi unstrălucit diplomat şi comandant de oşti, desprerelaţiile cu Matei Corvin, cele româno-polone,relaţiile cu Veneţia şi cele din familie etc.Meritul lui Ştefan care a dat imbolduri pentruatâtea şi atâtea cercetări, căutări, descrierieste incontestabil, un motiv fiind enunţat dePS Calinic: „Ştefan Vodă şi-a câştigat un nume şisupranume, prin credinţa sa fermă în Dumnezeu şiprin cuvântul de onoare dat şi respectat cu sfinţenie”.Iată un mic fragment din această carte.Imaginea Republicii Moldova în strãinãtateSFÂNTUL VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ÎNCETATEA BASARABILOR: 500 DE ANI DE LATRECEREA ÎN ETERNITATE, CURTEA DE ARGEŞ:EDITURA DACPRESS, 2004, 150 p.“Ştefan cel Mare, ca, de altfel, şi ceilalţi voievozi,a avut permanent conştiinţa unităţii etnice a tuturorstatelor feudale româneşti.În scrisoarea din 8 mai 1477 prezentată senatuluiveneţian de solul Moldovei, Ioan Ţamblac,vorbind despre ţara românească de la sud deCarpaţi, o numeşte «cealaltă ţară românească»(«l’altra Vlachia»). Cronica oficială de la curtealui Ştefan cel Mare scrisă din porunca voievoduluifoloseşte pentru statul de la sud de Carpaţi denumireade «Ţara Muntenescă». Refuzul de a o numi«Ţara Românească» se explică prin conştiinţaapartenenţei Moldovei unităţii etnice româneşti,căci denumind o altă ţară ca fiind românească,părea a se exclude din acea unitate etnică”. (Prof.Gherghina Mihăescu, p. 64)