Imaginea <strong>Republicii</strong> <strong>Moldova</strong> în strãinãtateHAWKS TONY. PLAYING THE MOLDAVANSAT TENNIS, LONDON: EBURY PRESS, 2001, 258 p.„Tony Hawks is a writer and comedian makingregular contributions on TV (Have I Got News ForYou, If I Ruled the World) and on radio (Just A Minute,I’m Sorry I Haven’t A Clue and The Newsquiz).This is his second book. If you have not alreadydone so, he strongly urges you to purchase his first– Round Ireland With a Fridge – a surreal adventureprompted by a £100 bet.Unlike most authors, Tony has singularly failedto settle down and live in the country with a wifeand four children. This, however, is his ambition.I knew nothing about <strong>Moldova</strong>, its tennis facilities,its political situation, its visa requirements,its currency, its language, its ethnic make-up orwhether its people would take kindly to a decadentbourgeois Westerner swanning around waving atennis racket in front of its footballers. All I knewabout <strong>Moldova</strong> were the names of eleven menwhich were printed on the inside back page of mynewspaper. None of them sounded to me like theywere any good at tennis.An eccentric wager finds Tony Hwks, a manwho loves an unusual challenge, bound for thelittle − known Eastern European state of <strong>Moldova</strong>.His mission − to track down members of thecountry’s football team and persuade them to playhim at tennis.The bizarre quest ultimately has little to dowith tennis and football, but instead turns intoan extraordinary journey involving the <strong>Moldova</strong>nunderworld, gypsies, chronic power shortages,near kidnap, and an exceptional and surprisinglytender relationship with his host family. Followthe fortunes of Tony in this hilarious and oftenmowing adventure as it takes him from <strong>Moldova</strong>,onwards to Northern Ireland, leading to an excitingdenouement in Nazareth – and the naked truth ofthe bet’s final outcome…Wonderfully funny… it has a depth that is asenthralling as it is unexpected.Glasgow HeraldMURGEANU, ION. O SAGA BASARABEANĂ //LUCEAFĂRUL, 2004, 29 sept. (nr. 35), p. 6.Revista Luceafărul de la Iaşi l-a găzduit în paginilesale pe scriitorul şi poetul Ion Lazu, “scriitorocolit de superficialitatea clipei” şi “durabil”,calificativele fiind oferite de autorul articoluluiI. Murgeanu. În cazul lui Ion Lazu ar fi valabilăafirmaţia că este locuitorul întregului întins românesc,în sensul că e în măsură să vorbeascădespre realităţile teritoriilor de pe ambele maluriale Prutului. De fapt, este basarabean: originardin judeţul Tighina, satul Cioburciu, deşi pestepatru ani de la naştere familia se refugiază înOltenia. Evenimentele ulterioare din viaţa viitoruluiscriitor se desfăşoară peste Prut, în aceastăprivinţă asemănându-se cu viaţa multora care auluat calea pribegiei.Evident, toată formaţia morală, spirituală,intelectuală este influenţată de viaţa şi de şcolilepe care le-a urmat din această parte a spaţiuluiromânesc. Totuşi, stilul narativ al scriitorului,declară autorul articolului, e în “literă sadovenistă”,“cum îi stă bine unui bun moldovean”. În articoluldocumentat, Ion Murgeanu se referă în specialla romanul Veneticii, alegerea fiind justificată deapariţia relativ recentă a acestuia, calificat drept“cartea vieţii sale” şi, aşa cum o anunţă chiar titlul, osaga basarabeană. Nu e neglijabilă afirmaţia lui IonMurgeanu: “…scriitorul îşi pune în cartea aceastacultura şi sufletul”. Formal, scrierea lui Ion Lazu arîncăpea într-o caracterizare pe cât se poate delaconică: roman de 534 pagini, aparut în 2002 laBucureşti, Editura Vinea. De fapt, titlul romanuluieste ambiguu, în sensul că nu anunţă tematicaacestuia. Este vorba, exprimându-ne în termeniiautorului, despe un “mare epos al basarabenilor”,care capătă o interpretare artistică, eseistică, farăo istoriografie de date şi evenimente. În mare,este tratată istoria Basarabiei, în cadrul acesteia,evenimentul ce nu i-a făcut faţă deloc − cedarea ei.Acest roman, scris într-o manieră specifică,e structurat în două volume, care constituiechiar “două registre”: Ordinul de evacuare şiScribul familiei, în care autorul lor “nu uită … săsublinieze detaliul semnificativ, dar mai ales săapese pe semnificant”. Subiectul pe care seaxează scriitorul e drama Basarabiei invadate.Este menţionat şi faptul că basarabenii, mutaţide la vetrele lor, vor rămâne mereu venetici,frustraţi şi nostalgici, tocmai de aici veninddezlegarea titlului romanului. Ion Murgeanu aremarcat lecţia de viaţă şi de supravieţuire şiconsemnează felul în care autorul redă “sufletulacelei Basarabii aristocratice într-o familie unică”.Impresia generală a criticului e transpusă înafirmaţia: “Cartea se citeşte cu simpatie pentruumanitatea şi umanioarele ei”.În concluzie îl lăsăm pe autor să-şi expunăpropriile gânduri vizavi de creaţia sa:60
„Veneticii este cea mai autobiografică lucrare amea…un cititor inocent nu ar avea motive să facăidentificarea autor-povestitor-personaj, iar…formade jurnal din partea a doua ar putea fi ea însăşiînşelătoare, un simplu artificiu scriitoricesc – câtecărţi din toate timpurile nu “mimează” jurnalul?! Pede altă parte, în mod inevitabil, este şi roman istoric,faptul acesta, la fel, fiind confirmat de scriitor: “Mi-amdorit să aduc la rampă drama refugiaţilor, acestafiind lucrul pe care îl cunoşteam cel mai bine; şi sărup blestemata, ruşinoasa tăcere privind Basarabia şifrontul de est – cele două subiecte tabu ale literaturiinoastre, timp de 50 de ani”.În speranţa că am suscitat interesul cititoruluipentru opera pământeanului nostru, îl invitămsă lectureze atât romanul, actual şi acum, câtşi articolul domnului Ion Murgeanu din presaperiodică, un mic comentariu al romanului,foarte bine-venit în aprecierea scrierilor autorilorromâni de pretutindeni.CIMPOI, MIHAI. DRUMURILE (ÎNTRERUPTE)SPRE CENTRU // LUCEAFĂRUL, 2004, 23 iun. (nr.24), p. 13.În perioada 10 – 14 iunie, 2004 la Constanţa,Neptun, a avut loc o întrunire a scriitorilor românidin întreaga lume. Organizatorii şi cei care ausprijinit desfăşurarea acestei conferinţe au fostInstitutul Cultural Român, Departamentul Românilorde pretutindeni din cadrul Cancelarieiprimului ministru, gazdă fiind Uniunea Scriitorilordin România. Colocviul s-a axat pe tema propusăde Uniunea Scriitorilor „Literatura română– unde ne aflăm”. La acest colocviu au participatşi 17 basarabeni, printre care Leo Butnaru, MihaiCimpoi, Vladimir Beşleagă, Vasile Vasilache, ArcadieSuceveanu, Emilian Galaicu-Păun etc.Evenimentul a fost consemnat de revista Luceafărul,care a publicat articolul lui Mihai CimpoiDrumurile (întrerupte) spre Centru. Este o replică latematica propusă de organizatorii colocviului, eseulfiind axat în jurul întrebărilor Unde suntem? şi Dacăsuntem împreună?, autorul subliniind că acesteasunt chestiuni de o semnificaţie actuală deosebităpentru scriitorii care aparţin unei literaturi indivizibile.Ideea centrală pe care se sprijină autorul estefenomenul care s-a produs după 1989: restabilireaîntregului literaturii române. Important este că toatevalorile literare româneşti au fost aduse acasă şitocmai aceste valori sunt cei „uitaţi, marginalizaţi,cenzuraţi, înstrăinaţi, exilaţi”, în conformitate cuviziunea redutabilului critic şi filozof literar. În mare,colocviul a avut intenţia să actualizeze conştiinţaunităţii neamului românesc. Ceea ce se întreabăautorul încercând să obţină şi să ofere un răspunseste ce se face pentru această unitate şi cum suntpromovate în lume valorile noastre culturale. „Păcatulcel mare, după părerea mea, este că pierdemsimţul valorii şi credinţa în valori care este mântuitoare”,afirmă autorul.Imaginea <strong>Republicii</strong> <strong>Moldova</strong> în strãinãtate61