download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Imaginea Republicii Moldova în strãinãtatedomnitorului (Ştefan cel Mare) în remarcabila saoperă, prin aceasta evidenţiind un model pentrugeneraţiile ce vor veni.Lucrarea este prefaţată de un Cuvânt înainte,semnat de Daniel, Mitropolitul Moldovei şiBucovinei. În mod firesc, voievodul este evocatmai mult ca fiu al Bisericii şi apărător al creştinităţii.„Împlinirea a 500 de ani de la trecerea la viaţaveşnică a Bine-credinciosului Voievod Ştefancel Mare şi Sfânt, consemnează IPS Daniel, esteun moment plin de semnificaţii spirituale şi misionarepentru viaţa Bisericii Ortodoxe Române,care în anul 1992 a trecut pe marele Domnitoral Moldovei în rândul sfinţilor din calendar, cuzi de pomenire la data de 2 iulie a fiecărui an.”.Înalt Preasfinţia Sa vorbeşte despre credinţa dinfamilia Muşatinilor constituită de-a lungul generaţiilor,în familie chiar mama sa fiind foarte credincioasă,devenită ulterior călugăriţă. Datorităei, evlaviei şi rugăciunilor sale Ştefan, aşa cumsugerează şi IPS Daniel, „va rămâne peste timpun simbol al spiritualităţii şi comuniunii întreguluineam românesc, fiind azi admirat, cinstit şiiubit de toţi românii”. De fapt, viaţa Bine-credinciosuluiVoievod e coordonată de două scopurinobile: apărarea credinţei şi a patriei, şi ctitorireade biserici şi mănăstiri. E foarte apreciabil faptulcă domnitorul nostru nu s-a îngrijit ca şi mulţialţii doar de apărarea militară a ţării, ci şi de consolidareacredinţei şi vieţii spirituale a Bisericii.În acest sens au fost înălţate (zidite) un numărimpresionant de lăcaşe sfinte, iar Putna i-a fostsprijin în timpul vieţii, şi loc de aflare veşnică.În paginile cărţii tocmai se aprofundează legăturadintre cele două personalităţi ale neamului carei-a unit în sensul crezurilor creştine şi naţionale.Prezentăm fragmente din carte.„Precum se ştie, aşa cum a fost frunte de vitejieîn domnia cea mai lunga a vreunui principe român,Ştefan cel Mare a clădit numărul cel mai mare deaşezăminte. Unele se păstrează după planurile şizidirile iniţiale. Altele au fost refăcute, din diversepricini, de pravoslavnicii urmaşi. Unora li s-a dusdoar vestea legendară a existenţei. Cert este căniciun alt domnitor nu şi-a depus bogăţia ţării încredinţă cum a făcut-o Ştefan-Vodă. Beneficiind şide meşteri şi artişti desăvârşiţi români dar şi aduşidin alte părţi de Europa, a fost neegalat, neînvins,biruitor şi în această latură a trudei sale.” (p. 42)Mihai Eminescu a fost un om credincios. S-anăscut în credinţă şi a murit împăcat în sinea lui. Aţinut la biserica strămoşilor săi, biserica ortodoxăla care s-a referit cu toate conexiunile istorice specifice,cu argumentele culturii sale atotcuprinzătoare,demonstrându-i rolul covârşitor în păstrareaneamului „de la Nistru pan’la Tisa” şi având în acelaşitimp întregul respect faţă de credinţele lumii.A înălţat totodată cântări psalmice lui DumnezeuTatăl, lui Isus Hristos, Sfintei Fecioare, Bisericii Ortodoxe,Credinţei. (p. 31)Eminescu şi-a pecetluit credinţa în gândireasa clar imprimată în acţiune şi în operă.Dar Ştefan cel Mare?Şi slăvitul voievod şi-a durat credinţa în fapteleşi în construcţiile sale. Gândirea era aceeaşi aneamului românesc creştin. Modul de reprezentareînsă, cu patru secole înaintea Eminescului şi cu posibilităţilevoievodale erau altele. (p. 37)EMINESCU, MIHAI. VERSURI. PROZĂ / TRAD.ÎN L. CHINEZĂ DE FENG ZHICHEN, BEIJING, 2004,332 p.Opera lui Eminescu reprezintă spaţiul astralal limbii române, unde toate energiile noastreating un maximum de potenţare şi creativitate.Fiind român, Eminescu e universal. Universalitateapoetului începe din patria sa şi se termină pepartea cealaltă a globului, de unde iarăşi revineacasă. Nu poţi fi universal neavând casa ta. Instalatîn casa sufletului românesc, el i-a deschis largferestrele .S-au făcut multe încercări de a traduce operapoetului, unele chiar reuşite, dar Eminescu nueste el decât în româneşte, deoarece la traducereapoeziei este nevoie de un bine dezvoltat simţal limbii şi de trăirea acelor sentimente pe carele-a trăit autorul.Ediţia de faţă prezintă o culegere din versurileşi proza lui Eminescu în limba chineză.Această încercare serioasă a făcut-o traducătorulchinez Feng Zhichen, profesor la specialitatealimba română la Universitatea de Limbi Străinedin Beijing. Născut în luna mai 1937, a absolvitUniversitatea în 1961. În 1965 face masteratul laFacultatea de Limbă Română, făcând cercetări îndomeniul literaturii şi limbii române.56