download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Imaginea Republicii Moldova în strãinãtatefemeile să se bucure de sufragiu. Anul 1929 estevăzut ca un moment de vârf în procesul emancipăriipolitice a femeii. Aceasta a presupus oschimbare şi în sistemul politic, deoarece tocmaiacum a apărut preocuparea pentru atragereaelectoratului feminin. Autoarea vorbeşte şi desprecele mai reprezentative personalităţi feminine,animatoare ale mişcărilor pentru drepturilefemeilor, expunându-le succint datele biograficeşi activitatea, toate fiind inserate în capitolulSchiţe biografice. Este vorba despre Elena Alistar,Maria Baiulescu, Calypso Botez, AlexandrinaCantacuzino, Elena Djionat, Elena Meissner, EllaNegruzzi, Eugenia Reuss-Ianculescu. Credemcă va suscita interesul lectorilor subiectul tratatde Ghizela Cosma şi din considerentul participăriipolitice a femeilor în spaţiul ex-comunist,cazurile particulare fiind România şi RepublicaMoldova. În acest scop am inserat informaţia înalmanahul nostru în care expunem fragmentedin lucrare.„În preajma războiului asistăm la extindereainiţiativelor sufragiste. Astfel, Unirea EducatoarelorRomâne, creată la Iaşi în 1905, îşi depăşea înanii 1912-1913 programul, iniţial centrat asupraproblemelor educaţiei femeii şi instruirii în general,revendicând dreptul de vot pentru femei. Opetiţie în parlament în acest sens din 1914, revendicadreptul de vot pentru anumite categoriide femei. Foste membre ale Ligii Femeilor din Iaşişi colaboratoare la revista «Viitorul româncelor»,condusă de Adela Xenopol, adresau şi ele cercurilorlegiuitoare o altă petiţie pentru dreptul de votal femeilor“. (p. 15-16)„Mişcarea feministă basarabeană de după1918 a pornit din jurul Ligii Femeilor Basarabene,fondată în iunie 1917, de un comitet compus dinElena Alistar – preşedinte, E. Djionat – vicepreşedinte,N. Tudor – secretară, O. Ţurcan, E. Isanos, N.Derevici, A. Budacova etc. Scriind despre începuturilemişcării, Elena Alistar afirma că o mişcare afemeilor, nu a existat în Basarabia până la evenimenteledin 1917, care au constituit un imbold îndirecţia organizării sale”. (p. 23)„Cu toate limitele sale, legea din 1929 a încurajato serie de procese care au apropiat femeilede practica politicii. Pe fondul preocupăriipentru atragerea electoratului feminin, partideleau fost stimulate de lege, să-şi constituie secţiilede femei. Procesul de organizare a secţiilor defemei s-a derulat în deceniul al 4-lea, mai ales încadrul marilor partide de guvernământ, dar şi îninteriorul unor partide mici, dizidente, dornice deafirmare”. (p. 141)24