download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Imaginea Republicii Moldova în strãinãtatenumărul trecut al almanahului nostru. Expunemcâteva note ale romancierului despre RepublicaMoldova văzută din exterior.„L’écrivain polonais Andrzej Stasiuk a misle cap sur la Moldavie. Il y a trouvé un accueilchaleureux, des villes au parfum postsoviétique,une campagne riante...Mais guère de monumentsou d’histoire.Ce pays compte environ 350 km en longueuret à peu près 150 km dans sa plus grande largeur.Le poste-frontière de Leuseni, en béton gris, estvide. Une femme en uniforme prend les passeportset disparaît pour une bonne dizaine de minutes.Il n’y a que des Roumains et des Moldaves quitraversent la frontière par ici, et presque personnepour le plaisir. Puis à droite apparaît un villagesitué sur une rive escarpée. Certaines maisons nese tiennent pas droit, comme englouties dans laboue. De certaines autres il ne reste que des ruines.La terre a glissé en emportant des dizaines defermes. Sur un morceau de terrain intact se dresseune église orthodoxe avec ses tours perchées dansles nuages. Les sommets des collines sont longs,plats et verts. Dans les vallées, on aperçoit detemps à autre des villages. De loin, ils rappellentdes campements. Les maisons sont toutes de lamême taille, de la même couleur, couvertes desmêmes toitures en Eternit. Elle sont comme destentes en toile déteinte. Aucune d’entre elles n’estisolée. Elles sont toutes ensemble, à peine séparéesles unes des autres. De la verdure à l’infini, unetache grise de maisons serrées les unes contre lesautres, de la verdure de nouveau, de la verdureencore et encore, puis une poignée de maisonscarrées en ciment tenues en laisse par une ligneinvisible“.BRAN, MIREL. TIGHINA, VILLE INTERDITE //LE MONDE, 2004, 22 sept.Mirel Bran este de mult timp lucrează laredacţia ziarului Le monde din Franţa şi estespecializat în situaţia social-politică a ţărilorest-europene, a Republicii Moldova îndeosebi.Multe fragmente din articolele semnate deDomnia Sa au fost spicuite pentru almanahuriledin anii precedenţi. Nici almanahul din anulcurent nu face excepţie. De data aceasta autorulse referă la partea de peste Nistru. Deplasarea lafaţa locului a fost mai mult dificilă, aşa cum estepentru toţi călătorii care pleacă de aici dincolo şiviceversa. Deşi autoproclamată şi ruptă din stat,aşa-zisa republică nistreană dă multă bătaie decap, motivul cel mai important fiind pentru că e„susţinută de Moscova”. Pe lângă aceasta, „nu-iplac deloc străinii”. De aceea, pentru a pătrundeîn locul fărădelegii, e bine să ţii cont de sfatuljurnalistului: „îţi trebuie puţină rusă şi multărăbdare”.Trecând peste faptul că regiunea separatistăe păzită de soldaţi, controlată de Moscova,e inaccesibilă mai ales pentru jurnaliştii dinstrăinătate pentru care se cere câte o vizătiraspoleană, imposibil de obţinut, pentru că„preşedintele” Igor Smirnov, nu vrea să se audăvorbind despre presa internaţională, care îitorturează republica sovietică, autorul relateazădespre întreaga situaţie social-politică de aici cutoate substraturile pe care le comportă.Prezentăm un mic fragment din articolul luiMirel Bran.„L’entrée dans Tighina se fait aujourd’huiselon les caprices de ses milices indépendantes.Pour y arriver, il faut d’abord payer une «taxe demigration» avant d’affronter les «contrôleursécologique». La voiture est passée au crible et laconclusion est toujours la même: «elle pollue tropl’environnement naturel de la République». Lesfonctionnaires transnistréens ne reconnaissantpas le «ticket écologique» délivré par les autoritésmoldaves, il faut en payer un autre...“VIEILLEDENT-GITTON, MARIE-JO. NOS AMISDE MOLDAVIE: OUVERTURE CULTURELLE ETSOLIDAIRE // INTER CDI, 2004, iul.-aug., nr. 190.Autoarea articolului este profesoară documentalistăla Şcoala “Jean Moulin” din Saint-Armand-Montrond. Această şcoală a stabilit relaţiifoarte bune cu instituţii din ţara noastră, făcănd şiun schimb de experienţă. O echipă din Moldova,formată din câţiva elevi în frunte cu directoareaAlianţei Franceze din Nisporeni, Raisa Andriuţă, afost oaspetele şcolii, a localităţii, în fine a Franţei.De fapt, “Jean Moulin” întreţine legături trainicede colaborare cu România, relaţii materializateîn numeroase donaţii, fapt ce s-a extins şi asupranoastră, vecinii limitrofi. Această colaborarea început încă în 2003 prin corespondenţă,dezvoltându-se apoi în vizite. Scopul ei, aşa cummărturiseşte profesoara franceză, este schimbulcultural, cunoaşterea ţărilor estului cu dificultăţilelor, dar şi cu valorile ce le au. Partea franceză sebucură de ajutorul pe care poate să-l acorde şi deîmbogăţirea culturală. Articolul este axat anume22