download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Este una dintre cele mai frumoase din Basarabia.Este situată deasupra Nistrului şi cuprinde treicomplexe mănăstireşti săpate în stâncă. Primulansamblu este alcătuit din câteva chilii şi obiserică cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci şidatează din perioada secolelor XI-XII. BisericaSfântul Nicolae a fost centrul celui de-al doileacomplex mănăstiresc, întemeiat în veacul al XIVlea.Cea mai mare aglomerare de chilii se află înjurul bisericii Adormirii Maicii Domnului, datatădin secolele XVI-XVIII. La începutul sec. al XIXleaacest ansamblu din urmă încă funcţiona caschit, iar în 1842 se desfiinţează. În anul 1828, pedeal, deasupra complexelor rupestre s-a înălţatbiserica schitului, care redevine în 1919 mănăstire.Până atunci, schitul s-a aflat sub administrareamănăstirii Saharna…” (p. 68-70)CERETEU, IGOR. BISERICI ŞI MĂNĂSTIRIDIN MOLDOVA (SECOLUL AL XIV-LEA ŞIPRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XV-LEA),BRAILA: EDITURA ISTROS, 2004, 168 p.La toate popoarele din evul mediu lăcaşulînchinat divinităţii a reprezentat construcţia cea evidenţiat valenţele supreme ale creativităţiiumane, însumând deopotrivă cunoştinţe tehniceşi disponibilităţi pentru latura estetică,exteriorizate însă potrivit respectului profundfaţă de tradiţii. Aceleaşi caracteristici le regăsimproiectate în chip firesc şi în arhitectura ecleziasticădin spaţiul românesc.În lucrarea de faţă, sub aspect geografic, afost supus cercetărilor întreg teritoriu al Moldoveiistorice.Împărţită în mai multe capitole, succedate deun “palier” concluziv şi o bogată ilustraţie, cartea,într-o secvenţă incipientă a sa evocă izvoarele şiistoriografia problemei, enumerându-se un lungşir de istorici, care au fost atraşi de arhitectura decult a Moldovei medievale.Un capitol al volumului urmăreşte componenteleprincipale ale vieţii bisericeşti moldoveneşti.Partea cea mai extinsă din lucrare estededicată prezentării şi analizei detaliate a tuturorbisericilor – din lemn şi din piatră − cunoscute înspaţiul românesc est-carpatic. Autorul distingemai multe categorii de lăcaşe: în elevaţie, înruine sau numai în fundaţii. În cadrul celei dintâicategorii au fost incluse doar monumentele dela Rădăuţi şi Siret; în cea de-a doua – bisericilevechi de la Moldoviţa şi Humor şi bisericaromano-catolică de la Baia, iar în cea de-a treia– un numar mai mare de lăcaşuri, între carecele de la Cetatea Albă, Căpriana, Orheiul Vechi,Vărzăreşti etc., prezentând nu numai trăsăturilecomune, ci şi particularităţi distincte.Să poposim împreună cu autorul cărţii laMănăstirea Vărzăreşti (judeţul Ungheni), care“este primul lăcaş de cult atestat documentarîn spaţiul pruto-nistrean. Hrisovul în care estemenţionată această mănăstire datează din 25aprilie 1420. Prin acesta Alexandru cel Bun dăruiavornicului Oana un şir de sate din Moldova derăsărit, mănăstirea Vărzăreşti fiind menţionată încalitate de hotar. În prezent, în Moldova de răsăritexistă câteva localităţi purtând acest nume. Maiadecvată pentru hotărnicia din acest documentar fi localitatea Vărzăreşti din actualul raionNisporeni, unde există o mănăstire.Sondajele arheologice întreprinse în varaanului 1993 în perimetrul acestei mănăstiri aupermis dezvelirea fundaţiei unei biserici construiteabia în 1770 de către preotul C. Măcărescu.Monumentul actual a fost zidit în 1864 cu unelerestaurări la 1906. Lipsesc materialele arheologicece ar confirma existenţa unei locuiri anterioaresecolului al XVIII-lea în preajma mănăstirii.Aşadar, nu există decât două posibilităţi: sauacest lăcaş a fost construit din lemn şi urmele lui vorputea fi identificate cu dificultate sau amplasarealui ar fi fost în altă parte, fiind ulterior transferat pelocul unde se află în prezent.” (p. 80)Imaginea Republicii Moldova în strãinãtate13