download - Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Imaginea Republicii Moldova în strãinãtateURSU IOAN. ŞTEFAN CEL MARE, BUCUREŞ-TI: FUNDAŢIA CULTURALĂ “GHEORGHE MARINSPETEANU”, 2004, 500 p.“Ştefan cel Mare”, monografia profesorului IoanUrsu, publicată pentru prima dată în 1925 şi apărutăacum în ediţie adăugată şi corectată la FundaţiaCulturală “Gheorghe Marin Speteanu”, îi vizează atâtpe studenţi şi cercetători , cât şi pe toţi cei care vorsă afle mai multe despre faptele glorioase ale strămoşilor, despre “spiritul lor de sacrificiu pentru patrie”. Speranţa autorului era ca acestea să trezeascăsentimente nobile şi patriotismul “care au dispărutastăzi la o bună parte din compatrioţii noştri”.În prefaţa scrisă în 6 martie 1925 Ioan Ursuprecizează că în elaborarea lucrării a folosit “metodainaugurării în cursurile mele”, ceea ce înseamnăcă a refăcut istoria epocii lui Ştefan cel Mare doar pebaza documentelor contemporane – cronicile “nupot servi ca element de construcţie istorică, decâtdacă sunt contemporane şi inspiră încredere absolută”.Orice alte cronici, din alte timpuri, din alte ţări,pot fi luate în considerare doar dacă faptele suntcertificate de documente.După cum observă şi istoricul Sergiu Iosipescuîn postfaţa la prezenta ediţie, pentru a înţelege corectdemersul său ştiinţific − anunţat, de altfel, atâtde clar în prefaţa lucrării − trebuie să ţinem cont destructura intelectual-morală şi mediul cultural-ştiinţificîn care s-a format istoricul Ioan Ursu.Sumarul monografiei respectă secţiunile istoriografieididactice despre epoca lui Ştefan celMare: I. Luptele pentru ocuparea şi consolidareatronului; II. Luptele pentru emanciparea Moldoveide tributul turcesc; III. Luptele cu polonezii; IV. Noiîncercări de emancipare a Moldovei de tributul turcesc;V. Relaţii încordate cu Polonia VI. Colaboratorii;VII. Concepţia de Stat; VIII. Oastea; IX. Ţara; X. Familia;XI. Personalitatea.Chiar simpla parcurgere “în diagonală” a“Tablei de materii” a textului poate recompunetabloul, jalonat , al celor aproape 50 de ani dedomnie a lui Ştefan cel Mare, retrăind astfelsuişurile şi coborâşurile unui ev mediu românescdramatic:ü victoriile de la Chilia (1465) şi Baia (1467),dar mai ales episodul decapitării lui Petru Aronsunt cele mai importante evenimente din domnialui Ştefan, ele au contribuit „la ridicarea prestigiuluilui Ştefan şi la concentrarea energiilor înjurul său” (p. 57), în primii ani de domnie;ü luptele duse de armata lui Ştefan celMare pentru emanciparea Moldovei de tributulturcesc în deceniile 7-9, începând cu atacul Brăilei(1470), care avea drept scop scoaterea Muntenieide sub jugul turcesc, şi terminând cu momentul încare Moldova este nevoită să reia plata tributuluicătre turci (1492), s-au desfăşurat pe fondul lipseide lealitate pe care o dovedesc regii Poloniei şiUngariei; odată cu pierderea Chiliei şi Cetăţii Albe(1484) – cea mai mare lovitură economică şi strategicădată Moldovei − Ştefan rămâne izolat împotrivaturcilor . „Victoria de la Scheia a fost ultima verigădin lungul lanţ al luptelor de neatârnare ale eroiculuiDomn. Ea formează în acelaşi timp punctul de demarcareal unui proces sufletesc al marelui Domn,în sufletul căruia a început să încolţească ideea uneipolitici de înţelegere cu puternicii săi inamici. […] Împrejurărilepolitice şi în special atitudinea polonilor aucontribuit în mod hotărâtor la această schimbare “ (p.179). “Veneţienii, Papa, regele Matiaş, regele Cazimirrând pe rând au depus armele şi au căzut la înţelegerecu teribilii stăpâni ai Mării Negre. Eroul nostru rămăsesecel din urmă cu sabia scoasă, singurul pion alcreştinătăţii”. (p.185)ü istoria în mai multe episoade a luptei cupolonii, care a culminat cu bătălia de la Codrii Cosminului(1497) unde contingentul Cavalerilor Teutonişi floarea nobilimii polone au fost decimate dearmata moldovenească, l-a impus pe Ştefan , “vulpeaşireată” cum îi spuneau polonezii. “Prin bravura,dispreţul de moarte şi abilitatea politică excepţională,Ştefan s-a impus fraţilor Jagelloni în aşa măsură, căaceştia s-au văzut siliţi să-l primească în combinaţiaunei coaliţii cu clauzele cele mai favorabile pentruMoldova.” (p. 234)Ştefan cel Mare moare în 2 iulie 1504. CapitolulXI (Personalitatea) vorbeşte despre talentul militarşi vitejia, puterea de muncă şi sacrificiu, talentuldiplomatic, simţul realităţii, mândria şi demnitatea,iuţeala în acţiune, sentimentul religios, cunoaştereaoamenilor, voinţa de fier care l-au caracterizatpe marele voievod. Ioan Ursu citează mai mulţicronicari şi diplomaţi care au făcut un portret aldomnitorului român. Deşi aflat în tabăra adversă,medicul regelui Albert al Poloniei, rămas celebrupentru spiritul său obiectiv, scria: „O! Bărbat gloriosşi victorios care ai biruit pe toţi regii vecini. O! Om fericit,căruia soarta i-a hărăzit cu multă dărnicie toatedarurile.” (p. 408)Monografia “Ştefan cel Mare” conţine informaţiiimportante despre colaboratorii şi consilieriivoievodului, despre scara ierarhică administrativăşi judecătorească a Moldovei epocii lui Ştefan,despre veniturile şi despre familia Domnului, desprestările sociale, componenţa oastei, strategia10