Masurarea psihozei - Dr. Radu Vrasti, MD, PhD

persoana sanatoasa. Schizofrenia este caracterizata de prezenta simptomelor “de prim rang”
care sunt simptome clar diferite de experienta normala si comprehensiva si de aceea pot fi
recunoscute destul de usor.
Metoda fenomenologica a lui Jasper a avut un rasunet tarziu in psihiatria anglosaxona
si de alt fel a ramas ca o incercare mai mult filozofica de abordare a psihiatriei decat o metoda
operationala de intelegere a fenomenelor psihopatologice. Receptarea metodei fenomenologiei
in psihopatologie se situeaza pe un continuum intre cei care vor sa aibe cartea lui Karl Jasper
pe raftul bibliotecii personale si altii, mai onesti poate, care considera ca este un timp irosit sa o
citesti. Cu toate acestea, pentru un anume timp fenomenologia lui Jasper a contribuit esential la
intelegerea psihozei si a simptomelor ei.
Dupa “apusul” fenomenologiei germane, ultimele decenii ale interpretarii psihozei au
apartinut spatiului anglo-saxon. Astfel, conceptul “recalcitrant” al psihozei a trecut de la o
conceptualizare abstracta la un limbaj “real”, utilizabil atat de psihiatrii clinicieni cat si de
pacienti si publicul larg si a putut intra in vocabularul de fiecare zi (Fulford, 1989).
Prima si cea mai importanta schimbare a fost facuta in 1980, o data cu aparitia DSM-
III. Aceasta nosologie a introdus criteriile operationale diagnostice cu scopul de a descrie
tulburarile mentale in termeni simpli, observabili si de multe ori chiar in termeni
comportamentali. Rolul factorilor etiologici a fost minimalizat la maximum in DSM-IV, iar
substantivul “psihoza” a fost inlocuit cu adjectivul “psihotic”. In glosarul de definitii care
insoteste DSM-III termenul psihotic este definit astfel: “Psihotic: un termen indicand o
afectare grosiera a testarii realitatii. ...Cand exista o afectare grosiera a testarii realitatii
individul evalueaza incorect perceptiile si gandurile si trage concluzii incorecte asupra
realitatii exterioar, chiar si pus in fata evidentei contrarii. ...Comportamentul psihotic este
evident in prezenta delirului si halucinatiilor, fara ca subiectul sa fie constient de natura
originii lor patologice...”. O ingustare si mai acceptuata a termenului de psihotic a fost facuta
in versiunea DSM-IV (1994) cand absenta sau prezenta insight-ului in cazul halucinatiilor
diferentiaza schizofrenia de psihozele organice. Mai mult, halucinatiile cu insight isi pierd
caracteristica “psihotica” pentru ca ele nu afecteaza persoana si isi pierd caracteristica de
“incomprehensivitate” (Heinimaa, 2000).
Aparitia DSM-urilor succesive a marcat de fapt alinierea treptata a modelului de boala
mentala la modelul biomedical general al medicinei, un model reductionist, dar care asigura
8