Masurarea psihozei - Dr. Radu Vrasti, MD, PhD

pozitive insa mult mai instabile si apar si dispar in functie de tratament sau de natura evolutiei
bolii. Simptomele de dezorganizare prezinta cea mai mare variabilitate in timp. Cu toate
acestea exista inca o puternica rutina de a explora doar simptomele pozitive si negative ale
schizofreniei atunci cand se doreste evaluarea simptomatologica a ei. Daca simptomele
pozitive sunt relativ usor de identificat si masurat, precum halucinatiile, delirurile si
dezorganizarea comportamentala, pentru ca ele sunt caracteristici care se adauga in pozitiv
situatiei normale a subiectului, in cazul simptomelelor negative, precum aplatizarea afectiva,
alogia si avolitia, ele sunt lucruri care lipsesc situatiei normale a unui subiect si astfel ele se
prezinta intr-o forma complexa si variata de unde rezida greutati atat in identificare cat si in
masurarea severitatii lor.
Masurarea severitatii simptomelor in schizofrenie, ca si in alte boli nu inseamna numai
indicarea prezentei sau absentei simptomului si a intensitatii trairii lui. Simptomele in bolile
psihice nu apar izolat, ele coreleaza intre ele si daca un simptom poate fi sever celalalt nu il
urmeaza intocmai. De aceea instrumentele de masura trebuie sa reflecte structura naturala sau
structura latenta a simptomatologiei unei boli. In cazul schizofreniei, o boala cu un tablou
clinic variat, dat de constelatia diferita a simptomelor componente, instrumentele de masura
trebuie sa captureze intocmai aceasta distributie mozaic a simptomatologiei. Este ceea ce scala
PANSS reuseste partial sa faca pentru ca ea cauta sa conceptualizeze dimensiunea fiecarui
simptom care-l masoara.
Scala PANSS a fost dezvoltata de Kay si colab. (1987) pentru a masura severitatea
psihopatologiei la adultii cu schizofrenie, tulburare schizoafectiva si alte psihoze in care sunt
prezente simptomele pozitive si negative. Scala are la baza constructul teoretic al simtomelor
pozitive si negative. Ea cuprinde 30 itemi care au fost imprumutati din Brief Psychiatric Rating
Scale (BPRS, Overall and Grorham, 1988) si din Psychopathology Rating Scale (Singh and
Kay, 1987). Itemii au fost astfel alesi incat sa acopere doar acele simptome care sunt lipsite
total de ambiguitate conceptuala, care se diferentiaza usor unele de altele si care pot fi
considerate primare, adica nu sunt trasaturi derivate din alte modificari psihopatologice. In
plus, itemii alesi acopera tot spectrul tulburarilor functioanale, respectiv cognitiv, afectiv,
social si comunicare. Fiecare item este definit in mod amanuntit si este evaluat pe o scala care
cuprinde 7 ancore in functie de severitate, de la absent la sever, dar si aceste ancore sunt la
randul lor definit pentru a imbunatati confidenta.
48