Masurarea psihozei - Dr. Radu Vrasti, MD, PhD

intrebari si este un instrument de auto-evaluare, pacientul insusi evaluand cu “adevarat” sau
“fals” fiecare intrebare.
In ceea ce priveste proprietatile psihometrice, ambele scale stau bine, cu o consistenta
interna de peste 0,70 pentru fiecare domeniu simptomatologic, dar global scala SAPS are un
indice scazut de consistenta interna care subliniaza inca oadata ca scala nu este unitara in ceea
ce priveste dimensiunile masurate. Ulterior s-a vazut ca de fapt scala SAPS masoara doi factori
distincti: simptomele pozitive (halucinatiile si delirurile) si dezorganizarea gandirii (Andreasen
si Grove, 1986). Nici scala SANS nu este omogena in masurarea simptomelor negative si
Sayers si colab. (1996) gasesc ca de fapt scala cuprinde trei factori: diminuarea expresiei, lipsa
de atentie-alogia si pierderea motivatiei sociale. In schimb, confidenta intercotatori a fost
foarte buna pentru fiecare scala de-a lungul mai multor studii, indiferent de versiunea
lingvistica folosita (Andreasen, 2000).
Validitatea scalelor este dincolo de orice dubiu demonstrata prin evaluari comparative
cu scala PANSS (Norman si colab. 1996) sau BPRS (Nicholson si colab. 1995). Welham si
colab. (1999) au analizat valoarea comparativa a scalelor SANS, PANSS-subscala negativa si
BPRS-scala de simptome negative si gasesc ca toate reusesc sa deceleze foarte bine nucleul
sindromului negativ schizofren, dar la nivel de itemi, scala SANS si PANSS-NS sunt
superioare.
Aceste scale impreuna cu scala PANSS reprezinta “standardul de aur” in evaluarea
simptomatologiei schizofreniei si a psihozelor in general. Ele pot fi utilizate atat in practica
rutiniera clinica, cat si in cercetare sau studii psihofarmacoliogice. Demn de semnalat este
faptul ca aceste doua scale evalueaza pentru fiecare domeniu severitatea generala in termeni de
functionare ceea ce le recomanda la utile pentru practica clinica.
Scala sindromului pozitiv si negativ (Positive and Negative Syndrome Scale -
PANSS)
Desi exista nenumarate studii care atesta ca structura simptomatologica a schizofreniei
raspunde cel mai bine la impartirea ei in cel putin trei factori, pozitiv, negativ si dezorganizare,
factori care nu coreleaza intre ei si care evolueaza independent unul fata de altul de-alungul
evolutiei schizofrfeniei (Arndt si colab. 1995). Simptomele negative au o variatie relativ redusa
de-a lungul evolutiei, fiind prezente atat in perioadele acute cat si in cele cronice. Simptomele
47