Masurarea psihozei - Dr. Radu Vrasti, MD, PhD

patologice interne: arterioscleroza, parafrenia, epilepsia, tulburarile senile. Tulburarea
maniaco-depresiva era considerata ca o tulburare constitutionala alaturi de isterie, paranoia,
nevrozele compulsive si perversiunile sexuale.
In editia 9-a a tratatului sau din 1927, Kraepelin aseaza atat dementia precox cat si
tulburarea maniaco-depresiva ca singurele doua psihoze endogene si pentru prima oara
termenul de psihoza nu mai este folosit pentru intregul cortegiu de tulburari psihice, ci doar
pentru unele din ele. Nosologia lui Kraepelin nu se adreseaza explicit conceptului de psihoza ci
mai curand conceptului de boala psihica.
Bumke (1928), succesorul lui Kraepelin la catedra de psihiatrie de la Munchen,
clasifica dementia precox si psihoza maniaco-depresiva printre psihozele functionale, tocmai
pentru ca nu se reusise stabilirea unei cauze organice. Mai mult, Bumke reclasifica bolile
psihice in reactii nevrotice (nevrozele), stari constitutionale nervoase, psihopatii si psihoze
functionale.
Desi Kraepelin diferentia psihopatiile de psihoza, inca nu se stia precis cum se defineste
psihoza, teorie la care se asociaza si Jaspers. Kretschmer propune delirul de referinta ca si
criteriu de diagnostic si propune un continuum intre temperamentul schizoid si schizofrenie cu
tulburarea schizoida de personalitate ca forma intermediara, si intre tulburarea maniacadepresiva
si temperamentul ciclotim prin intermediul tulburarii cicloide de personalitate, lucru
criticat atunci de Jaspers.
Jaspers (1913) introduce conceptul de “proces’’ ca o transformare definita in
personalitate si diferentiaza tulburarile de personalitate de psihoza pe baza insightului, in
psihoza individul pierzand orice forma de insight. Pentru el, nevroza are o baza biografica,
psihologica si “se dezvolta” pe un continuu de la sanatate la boala psihica. Si Kurt Schneider
descrie psihopatiile ca forme statice, spre deosebire de celelalte forme sau “dezvoltari” si
diferentiaza net psihozele de celelalte conditii conturand si mai bine conceptul de psihoza
endogena.
Beluler face o distinctie destul de neta intre psihoza si schizofrenie. Pentru el
schizofrenia are ca nucleu esential tulburarea autistica de gandire si relaxarea asociatiilor de
idei, pe cand psihozele sunt caracterizate doar de simptomele accesorii, secundare in
schizofrenie, precum delirul si halucinatiile.
4