Masurarea psihozei - Dr. Radu Vrasti, MD, PhD

Acesti determinanti sociali au contribuit hotarator la stigmatizarea indivizilor care poarta sau
au purtat diagnosticul de psihoza si mai ales de schizofrenie. Stigma care este atasata acestor
diagnostice si etichetarea indivizilor cu aceste diagnostice este o problema de “corectitudine
politica” si o problema uriasa pentru programele de sanatate mentala. Penn si Nowlin-
Drummond (2001) au studiat cum aceasta stigma are efecte asura reactiei emotionale,
atributiilor asupra cauzelor bolii si intentiilor comportamentale si conchid ca ar fi timpul sa
renuntam la termenul de schizofrenie in favoarea unuia nou care sa nu mai aiba conotatiile
pejoratice ale schizofreniei. Nu trebuie uitat ca intre conotatiile pejorative ale schizofreniei
intra si evolutia sa cronica, deteriorativa si in multe cazuri incapacitatea tratamentelor actuale
de a o stapani.
Aceasta problema a stigmei si in general problema psihozei poate fi privita si din
perspective relatiei medic-pacient, pe de-o parte medicii au reactia spontana paternalista asupra
pacientilor iar pacientii au dorinta lor indrituita de autonomie; deasupra acestei relatii sta
deliberarea morala a medicului (Falkum si Forde, 2001). Acesti autori deosebesc o tipologie
intreaga a medicilor precum: paternalisti clasici, paternalisti moderni, autonomistii,
deliberationistii si ambivalentii. Oare ce-i fac pe unii psihiatrii sa ia cu atat usurinta in
considerare diagnosticul de schizofrenie? Este bine cunoscut ca diferite experiente
spirituale/religioase pot lua forma psihozei, nu oare procesul de transformare a persoanei, a
metanoiei, ia uneori forma unei psihoze si astfel nu riscam ca prin programul de detectie
timpurie a primului episod de psihoza sa identificam “falsi-pozitivi” de psihoza si sa
neuroleptizam persoane aflate pe parcursul accident al dezvoltarii si maturarii individuale?
Activismul psihiatrilor ar trebui moderat de aceste considerente.
Imi aduc aminte de un coleg mai batran care lucra in acelasi spital cu mine si care
folosea doze foarte mici de neuroleptice si pe care-l apostrofam colegial pentru lipsa lui de
cunostinte de psihofarmacologie. Intr-o zi, agasat de insistenta mea, imi spune: “daca ii luam
pacientului delirul, ce ii ramane sau ca ii punem in loc?”
Instrumentele utilizate la evaluarea psihozei
Schizofrenia, ca entitate eminamente psihotica, a ramas un concept “confuz” din punct
de vedere stiintific. Studiile polidiagnostice evidentiaza ca variatia diagnostica a schizofreniei
de la un sistem diagnostic la altul are o marime de 2 pana la 3. De exemplu, intr-un sistem
22