Masurarea psihozei - Dr. Radu Vrasti, MD, PhD

implicata in luarea deciziilor in momentul cel mai propice pentru a se trece la actiune. Aceasta
arie prezinta un proces de neurogeneza si sinapsogeneza continua. Perturbarea acestei arii
conduce la perturbarea relatiei cu ambinata si a procesului de adaptare. Aceasta arie este
implicata devreme in autismul infantil sau episodic in timpul perioadei pubertare si postpubertare
cand scaderea excitabilitatea ei datorita restructurarii sinaptice face ca adolescentul
sa sufere diferite oscilatii in interpretarea lumii si in adaptarea proprie la normele sociale. O
reducrea constanta a exitabilitatii acestei arii conduce la instalarea psihozei pentru un timp mai
lung sau mai scurt (Saugstad, 2008).
Dupa toata aceste considerente, mai ales dupa incercarea de deconstructie a conceptului
de psihoza/schizofrenie, pare legitim sa se puna intrebarea daca aceste entitati nosologice mai
pot fi mentinute o perioada sau nu. Raspunsul pare destul de simplu, in sensul ca pana cand
nosologia actuala va fi pusa pe alte baze, respectiv va ingloba datele etiopatogenice generate de
studiile neurobiologice, aceste entitati au inca utilitate. Daca sa ne intoarcem la Kendell si
Jablensky (2003) care faceau o neta demarcatie intre validitatea unei categorii nosologice si
utilitatea ei, atunci intelegem usor ca desi psihoza sau mai ales schizofrenia nu indeplinesc
toate cerintele validitatii totusi prezinta o mare utilitate clinica ajutandu-ne sa discernem
indivizii care necesita atentie medicala de cei care nu au nevoie sau sa identificam indivizii
care implinesc criteriile de “statut de bolnav” cu toate consecintele ulterioare privind
responsabilitatea si competenta juridica a faptelor lor.
Daca ne gandim la algoritmul diagnostic al unui psihiatru care lucreaza la camera de
garda, facand triajul cazurilor de urganta psihiatrica, o sa ne amintim ca prima intrebare la care
trebuie sa raspunda este daca cazul pe care-l evalueaza este o psihoza sau nu. Iata cum acest
concept diagnostic orienteaza demersul diagnostic inca de la inceptul interviului psihiatric.
Problema are o filiatie istorica legata de conotatiile termenului de psihoza si schizofrenie care
au inlocuit treptat termenul de nebunie, dementa, iresponsabilitate. Aici intervine felul cum
societatea construieste pattern-ul dupa care o boala este recunoscuta, definita, numita si
categorisita si cum ii atribuie cauze si consecinte (Aronowitz, 2008). Exista diferiti
determinanti sociali ai acestui pattern, factori in care se pot recunoaste reactia populatiei fata
de o boala (respectriv dorinta de protectie, epurare, teama, etc.) si felul cum societatea intelege
sa se apare impotriva ei (atribuirea unui grad de risc si incadrarea intr-un program de sanatate).
21